Categorie: Days of my life

Complimente. Cui, cand si de ce?

Dupa ani de zile in care am purtat la par o culoare deschisa, mi-am luat in sfarsit inima-n dinti si am decis ca e timpul pentru altceva. Si a fost o schimbare de look destul de dramatica, in sensul ca m-am trezit peste noapte…bruneta. Deschid o mica paranteza si, apropos de ea, aveam un profesor care ne spunea ca de fapt mai importante sunt informatiile din interiorul acesteia decat restul, am avut deseori cosmaruri in care ma visam bruneta, vedeam clar ca imi sta bine, dar ma trezeam transpirata toata, inspaimantata si inlacrimata, si disperata alergam la prima oglinda din casa sa ma conving ca nu e real. Ei bine da, si cosmarurile se mai implinesc cateodata, azi dimineata cand m-am uitat in oglinda culoarea  mea dintotdeauna disparuse fiind inlocuita cu una incerta, un amestec de gri-cenusiu, kaki, maro si negru. De unde si pana unde aceasta culoare nedefinita (pe cutia de vopsea scria almond blond)? Exista si o explicatie, ca intotdeauna, Continuă să citești Complimente. Cui, cand si de ce?

Share

Days of my life (IV) Rani

 

Dupa ce ne-a tinut o luna intreaga in suspans, toamna cea romantica a dat navala cu o furie demna de batrana si mult mai apriga iarna, invadand cu stropi reci si vant necrutator strazile oraselor si lasandu-le pustiite, suspinand amar dupa soarele ce pana nu demult le tinuse companie. Cerul plange acum evocand dureri uitate, rascoleste nostalgii si doruri ascunse, presara teama si lacrimi in suflete ratacitoare prin garile deznadejdii.

 

Joi seara, pentru a sarbatori cum se cuvine venirea weekendului am cumparat de la supermarket o sticla mare de suc, am ajuns acasa, mi-am pregatit un pahar cu 2-3 cuburi de gheata si ignorand complet faptul ca suntem in octombrie am turnat si am baut fara retineri din licoarea minunata.

De-a lungul timpului am experimentat o serie de traume fizice sau sufletesti. Nu am fost nici pe departe un copil Continuă să citești Days of my life (IV) Rani

Share

Sperante sau iluzii desarte?

“Speranta vede invizibilul, simte intangibilul si implineste imposibilul.” C.C Colton

Schimbarea serviciului a determinat, printre altele, si schimbarea atmosferei bucurestene obisnuite. Am lasat blocurile gri, comuniste, deprimante, pentru o lume care sta marturie unor vremuri demult apuse, o lume boema care respira prin toti porii linistea si eleganta inceputului de secol XX, cu case vechi construite intr-un stil autentic romanesc, blocuri moderniste, balcoane din fier forjat, un univers desprins parca din Enigma Otiliei. Un labirint format din zeci de stradute inguste in care risti sa te pierzi la cea mai mica neatentie. Continuă să citești Sperante sau iluzii desarte?

Share

Days of my life (III) Frustrari

Daca cineva cauta pe google cuvantul frustrat, prima imagine evidentiata va fi aceea a FC Rapid sau a unui suporter rapidist si, trebuie sa recunoastem ca pe buna dreptate, deoarece ani de-a randul, in epoca de trista amintire, alb-visinii au fost privati de dreptul la pozitia fruntasa in Campionatul Romaniei, abuzati, persecutati, oropsiti, deposedati pana si de locul din Divizia A, alungati din paradis tocmai in ligile inferioare de catre cluburile comuniste Steaua si Dinamo. :devil: :lol:

Cu ceva timp in urma, Paul ma intreba ce as face daca as ramane fara internet. Ii raspund acum, cu putina intarziere: acelasi lucru ca in cazul in care Enelul ar intrerupe subit furnizarea de curent electric, Radetul pe cea de apa calda sau Apa Nova pe cea de apa rece. Si, Slava Domnului, au fost nenumarate intamplari nefericite ce au avut ca protagoniste societatile mentionate mai sus. As simti o frustrare incomensurabila, as intra in panica, mi-as iesi din minti. Exact ca zilele trecute cand, dorind sa-mi fac dus pentru a pleca in oras pentru a rezolva treburi urgente, am descoperit la geamul meu de la baie, agatat de o franghie (in conditiile in care stau la etajul 9), un barbat care Continuă să citești Days of my life (III) Frustrari

Share

Say something nice!

Cat ne costa sa spunem o vorba buna? De ce a devenit dintr-o data atat de greu sa le zambim celorlalti? Suntem prea grabiti, prea obosititi, prea suparati pe viata in general?

Si a trecut si prima zi la noul loc de munca. Impresii (sper din toata inima sa le schimb pe parcurs): cladire cu aspect dezolant, oameni reci, indiferenti, conditii de munca vitrege. Va puteti imagina ca in secolul 21 nu avem internet, toner pentru imprimanta, coli de scris si nici macar sapun la toaleta? Mi s-a spus ca trebuie sa venim cu ele de acasa sau sa le cumparam noi. Institutia nu-ti pune la dispozitie nimic.

Mi se pare mie sau cei din jur au uitat sa fie draguti, amabili, politicosi? Sa fie umani in definitiv… Am realizat ca pe unde merg, desi incerc sa fiu cat mai prietenoasa posibil, ma lovesc sistematic de Continuă să citești Say something nice!

Share

Gatitul la aburi

 

Pe 10 aprilie, in cadrul acestui articol, sunt sigura ca vi-l aduceti aminte, imi exprimam public cele mai tainice dorinte ale sufletului la acea data. Si visurile se mai si implinesc, atunci cand crezi cu adevarat in ele. Exact la o saptamana am primit cadoul mult dorit de la iepurasul buclucas. Si cand ma gandesc ca unii se indoiau de existenta lui…

Imi doream mai mult ca orice un stil de viata sanatos, bazat pe o alimentatie din care erau excluse grasimile, prajelile, dulciurile si painea. Erau interzise de asemenea produsele fast-food (hamburgeri, pizza, saorma). De Florii am primit un vas cu aburi. Din acel moment am renuntat definitiv la mancarea gatita, la sosuri, la gratar, la oua ochiuri, la omleta, la supe si ciorbe. Nu ca as fi fost vreodata o mare fana a acestora.

Poate o sa va intrebati care sunt avantajele gatitului la aburi? In primul rand, Continuă să citești Gatitul la aburi

Share

Days of my life (II) Summer days

A trecut si cea de-a doua saptamana din luna august. O saptamana cu gustul amaraciunii pe buze (si nu, nu e de la cafeaua black pe care obisnuiesc s-o savurez in momente mai delicate), cu ochii inecati in lacrimi surde, cu sufletul strivit sub povara uriasa a tristetii infinite. Afara, arsita parca s-a mai domolit, toamna este atat de aproape, parca simt vantul ei aspru cum imi alunga visul de vacanta vesnica si ma trezeste la realitate.

Dar depinde numai de mine sa ma ridic de jos, sa ignor supararea si sa lupt cu problemele. Nu voi lasa deznadejdea, neintelegerile si grijile sa-mi strice sfarsitul verii, trebuie sa gasesc o metoda sa inving norii negri de furtuna, sa depasesc criza. O sa ies eu cumva din impas si de data asta.

Nu, nu poate fi senin tot timpul. Uneori se mai porneste si cate o furtuna naprasnica, cu tunete si fulgere ce tulbura definitiv linistea noptilor de vara. Sunt zile cand nimic nu iti iese, cand tot ce cladesti cu migala dimineata se prabuseste ca un castel de nisip, sub furia unul serafic val, seara. Ceva de genul…simtiti iminenta pericolului? Continuă să citești Days of my life (II) Summer days

Share