Categorie: Days of my life

1 decembrie cu premiere

1 decembrie a fost o zi a revelatiilor, a premierelor, dar si a dezamagirilor. O zi presarata cu cateva raze de soare stinghere dis-de-dimineata, cu ger din belsug si o vreme inchisa, cu un cer mohorat pe dupa amiaza si ceva arome exotice spre seara.

Pentru prima data in viata am vizitat o rezervatie naturala, Vama Buzaului, foarte aproape de unul din polii neoficiali ai frigului din tara noastra, Intorsura Buzaului. Citisem despre el in adolescenta, in Fratii Jderi, parca. De atunci imi doream enorm sa vad pe viu cel mai greu animal european de pe uscat, mai ales ca aflasem ca este pe cale de disparitie. Continuă să citești 1 decembrie cu premiere

Share

Home Sweet Home

Sunt genul de persoana care daca isi pune ceva in cap, nimic n-o poate opri din concretizarea visului. Noroc ca n-am aspiratii inalte… :whistle:  Am vrut sa evadez din Bucurestiul aglomerat si prafuit si dorinta mi s-a indeplinit pe loc. Am tinut cu orice pret sa am o haina groasa de iarna si, desi stiam ca bugetul nu-mi permite achizitionarea acesteia, pana la urma, am facut eu ce-am facut, ca am cumparat-o. Bine, unii ar putea numi asta inconstienta.

De ce am plecat:

– in primul rand pentru ca aveam cateva zile libere si doream cu orice pret si prin orice metoda sa ma detasez de problemele de serviciu si, de ce nu, sa respir aer curat departe de poluarea capitalei.

– ardeam de nerabdare sa fac poze noi pentru blog, iar imagini din Bucuresti v-am tot aratat in ultima vreme. Dupa cum ati remarcat imi place sa imbin partea de text si cu ceva imagini graitoare. Nu si de data asta.

Observatii din calatorie (plusuri si minusuri):

– am descoperit ca nu imi place deloc Continuă să citești Home Sweet Home

Share

Pe cont propriu

Unele animale isi izgonesc puii de indata ce ii aduc pe lume, altele ii mananca chiar. Americanii aleg independenta inca de la varste fragede, pleaca de acasa in cautarea libertatii mult dorite de la 16-17 ani, incercand sa se realizeze prin forte proprii. La noi, in Romania, tinerii, protejati si rasfatati excesiv de parinti, sunt obisnuiti sa stea cat mai mult timp langa aceastia, sa fie ajutati si chiar intretinuti.

Eu mi-am dorit sa raman in tara mea, de felul meu nu sunt o aventuriera, nu m-a animat curajul de a lasa totul in urma si a pleca peste mari si tari, nici curiozitatea de a incerca un alt stil de viata, dorinta de a reusi pe cont propriu nu m-a mistuit. Iubesc mai mult ca orice confortul si stabilitatea, necunoscutul ma ingrozeste, noul ma infioara. Sunt conservatoare pana in maduva oaselor si extrem de atasata de casuta mea. Cand parintii mei au realizat ca eu nu intentionez sa ma mut undeva singura sau sa ma marit si sa-mi insotesc barbatul la casa acestuia, au decis sa Continuă să citești Pe cont propriu

Share

Nerabdare

Traim azi, mai mult ca oricand, intr-o lume nebuna, haotica, absurda. Oameni grabiti, dezorientati, macinati de griji si indoieli, sclavi ai propriilor dorinte care nu se mai implinesc odata. Si timpul care goneste nepasator, nemilos, parca ascultandu-ne gandurile…

” Abia astept sa se termine programul”, ne spunem de indata ce ajungem la scoala sau la serviciu incantati de perspectiva unei seri relaxante  petrecute in sanul familiei

“Mor de nerabdare sa vina weekendul”, gandim in fiecare zi de miercuri sau joi a saptamanii

” Oh, scoala asta uracioasa, abia astept sa vina vacanta, m-am saturat de atata invatatura”, isi spune elevul de indata ce descopera Continuă să citești Nerabdare

Share

Semne ale destinului, ghinioane sau simple peripetii?

Uneori destinul ne trimite semne, de unele tinem cont, insa, pe majoritatea le ignoram din simplu fapt ca…nu credem in existenta acestuia.

Banuiesc ca sunteti in tema de pe acum cu marea mea pasiune. Nu, nu cea pentru  blogging :tongue: , despre asta discutam cu alta ocazie, ci pentru calatoriile in Europa. In opinia mea, si cred ca nimeni nu ma poate contrazice, o vacanta este ocazia ideala pentru relaxare si distractie. Mai ales daca destinatia este o statiune pe malul marii.  Nu au fost multe astfel de ocazii, dar de fiecare data, ironia sortii, s-a intamplat ceva rau. Si, culmea, mi-am facut asigurare medicala gandindu-ma ca dau banii degeaba, ca oricum mie nu mi se poate intampla nimic. Si mai mereu am avut nevoie de ea… :wassat:

Prima mea iesire in strainatate s-a produs in 2005. Eram atat de aeriana incat nici Continuă să citești Semne ale destinului, ghinioane sau simple peripetii?

Share

Days of my life (V) Temeri

In urma cu ceva timp va povesteam primele impresii de la noul job si imi exprimam tristetea fata de indiferenta si raceala cu care am fost intampinata. Dupa aproape doua luni pot aprecia ca lucrurile s-au schimbat in bine, toate cerintele si pretentiile mele au fost satisfacute, avem acum pana si hartie igienica si sapun la toaleta :tongue: , dar si calculatoare cu internet pe birouri, poate o sa va para uluitor, dar a ajuns chiar sa-mi placa la serviciu.

Si astfel se contureaza cea mai mare temere a mea, ramanerea fara un loc de munca. De fapt, nesiguranta zilei de maine este si principala problema cu care se confrunta cei mai multi dintre romani in prezent, iar consecintele ce deriva de aici sunt dezastruoase: disperare, stres, saracie, griji, insomnii. Din capul locului trebuie precizat faptul ca am cu aceasta institutie un Continuă să citești Days of my life (V) Temeri

Share

Influente

Intram intr-o relatie cu o suma de asteptari, iluzii, temeri, cu o dorinta imensa de a face lucrurile sa merga si topiti de dragoste pentru partener suntem dispusi sa ne mulam pe personalitatea sa, sa-i acceptam defectele, pasiunile, mofturile, pretentiile. Foarte important e cum iesim dintr-o astfel de relatie. Cat de mult am imprumutat de la omul pe care l-am avut zi de zi langa noi, cu care am petrecut luni sau poate ani de zile. Cat de tare ne-a influentat el personalitatea, gandirea, conceptiile despre viata, felul de a fi si de a ne purta. I-am preluat oare obiceiurile? Hobby-urile lui au devenit si hobby-urile noastre? Am ramas imuni la ambitiile sale sau, dimpotriva, la delasarea sa? In general se spune ca cei doi trebuie sa se completeze, sa se ajute astfel incat sa creasca, sa evolueze impreuna. Asta se intampla in cazurile fericite, cand relatia e sudata, de lunga durata si duce, inevitabil, spre casatorie, spre o viata in doi. Cand cei doi nu se potrivesc, lucrurile scartaie si vantul despartirii bate tot mai des, te poti trezi intr-o “buna” zi ca ai preluat exact ce era mai rau de la acel om. Culmea ghinionului, nu?

Pana sa intru la serviciu eram cea mai punctuala persoana din Univers. La primul meu job am intalnit un coleg de care Continuă să citești Influente

Share