Un interviu, va rugam?!

Nu stiu cum fac, cum reusesc, dar se pare ca, in ultimul timp, pe unde umblu, dau doar de reporterite curioase si cameramani insistenti. Tocmai pe mine ma nimeresc pentru interviu, care nu sunt dispusa sa-mi dezvalui identitatea pe internet, daramite sa apar la televizor, sa ma vada o tara intreaga cum vorbesc pe diverse teme si raspund la tot felul de intrebari.

Banuiesc ca va aduceti cu totii aminte articolul unde prezentam trofeul Europa League expus la Arena Nationala din Bucuresti. Cu o tinuta de scandal, cu parul ravasit de vant, nefardata, ma indreptam nepasatoare spre locul unde, intr-o vitrina, trona in toata splendoarea ei, Cupa UEFA. Imediat am fost luat in vizor si filmata din toate unghiurile de cameramanul postat, sus, pe scari, asteptand potentialele victime, asa cum isi asteapta uliul prada. Continuă să citești Un interviu, va rugam?!

Share

Cine era Arabela?

Later Edit: Asa cum a ghicit Dragos la ora 9:42 AM, Arabela nu era altceva decat porecla pe care T.(tipul de care ma indragostisem) i-o daduse prietenului sau cel mai bun. Acesta avea, cum a precizat Marin in jur de ora 10, cioc, iar tenul sau era ceva mai inchis. Era o porecla data la misto, evident! Deci, Arabela era un barbat! :lol:

Oare cati dintre copiii si adolescentii care au urmarit serialul cehoslovac de televiziune, Arabela, nu au visat la inelul cu puteri magice, care putea indeplini orice dorinta prin simpla sa invartire sau la pelerina neagra care pusa pe umeri te facea invizibil si te transporta cu succes, instant, in locul unde trebuia sa ajungi? Cati dintre noi nu am fost fascinati de printesa Arabela si ne-am dorit-o departe de maleficul vrajitor Rumburak? Nu mai tin minte exact varsta la care am vizionat acest film, dar stiu ca eram topita dupa intrigile si aventurile personajelor sale. Cu certitudine pot afirma ca Arabela mi-a marcat copilaria, ajungand chiar obsedata de povestea ei.

La mult timp de la difuzarea serialului, cand deja eram o tanara studenta de 19 ani, am mers in excursie la Busteni cu o colega de facultate si prietenii acesteia. Inca din gara, am remarcat pe peron un tip din grup, un brunet fermecator, cu par carliontat, subtirel, tras prin inel. A fost dragoste la prima vedere, Continuă să citești Cine era Arabela?

Share

O lume a celor indrazneti

Cred cu tarie ca in ziua de azi, fara un strop de indrazneala, de initiativa, si mare atentie ca ma feresc sa aduc in discutie varianta negativa a acesteia, tupeul, nu faci mai nimic. Daca nu-ti ceri drepturile, daca nu te lupti pentru ele, daca nu pui piciorul in prag si nu cauti justitia, daca nu te ridici si iti spui curajos punctul de vedere, risti nu doar sa pierzi multe, sa ramai cu frustrari si regrete, dar si sa fii luat de fraier. Poate uneori crezi ca nu merita efortul, poate nu ai chef sa provoci o discutie sau chiar o cearta, poate pur si simplu nu e genul tau sa protestezi, accepti tot ce ti se intampla, ce ti se ofera si ce ti se da, senin, impacat cu situatia, in cel mai simplu stil fatalist.

Zilele trecute, suparata nevoie mare ca nimic Continuă să citești O lume a celor indrazneti

Share

Nu imi place sa dau explicatii…

…si totusi o fac pentru ca observ ca lucrurile incep sa se precipite. Daca inainte eram libera ca pasarea cerului, pentru ca nu aveam obligatii sau responsabilitati, acum il am pe el. Si mai sunteti si voi in aceasta ecuatie.

M-am framantat mult timp, am cautat solutii de iesire din impas si am gasit-o pe aceasta. Nu stiu cat e de buna, dar as face orice ca presiunea pusa in prezent pe umerii mei sa dispara.

In acest moment am cateva lucruri de pus la punct in viata mea si nu ma pot concentra asupra bloggingului. Summerday nu se inchide, eu nu plec nicaieri (nici macar in vacanta, cand o sa plec voi anunta), doar ca am nevoie de cateva zile pentru a rezolva niste probleme personale. Nu am ramas fara inspiratie, dimpotriva, am multe idei de articole, doar ca TREBUIE sa ma dedic altor activitati mai stringente. Nu-mi place sa-mi las blogul in paragina, dar nu am alta varianta, efectiv trebuie sa pun stop. Acum!

De ce fac asta? De ce va anunt prin acest articol? Continuă să citești Nu imi place sa dau explicatii…

Share

Zvonuri, intrigi si mistificari

Azi ma suna o colega si pe un ton foarte intrigat ma chestioneaza:

Narcisa, tu ai cumva un blog?”

Da“, ii raspund eu oarecum ezitant

Si despre ce e“, continua ea

Despre viata, sunt ganduri personale” zic eu. Chiar asa, despre ce este blogul asta? Niciodata n-am fost capabila sa-l descriu…

Dar tu de unde stii de el?”, e randul meu sa intreb contrariata

Ah, de la o colega” si imi dezvaluie numele persoanei care ii povestise despre blog.

Mi s-a parut foarte ciudat, nu doar pentru ca nu ma confesasem vreodata acelei persoane, dar nici macar nu schimbasem cu ea doua cuvinte in cele sase luni cat am fost colege in aceeasi institutie.

Da, ea mi-a povestit ca ai un blog si castigi bani buni din el“, a fost replica de la telefon care m-a lasat perplexa.

Nu ma intelegeti gresit, mi-ar fi placut sa fi fost Continuă să citești Zvonuri, intrigi si mistificari

Share

Cand nu ai ce face…

Ramasesem datoare cu o explicatie.

In fiecare noapte cad lata de oboseala in jur de ora 1. Atunci, parca la un semnal, ochii mi se inchid, mintea nu mai poate procesa informatia primita, corpul mi-e doar o masa amorfa, incapabila chiar sa se miste. Adorm instantaneu.

De fiecare data cand cineva ma acuza de ceva sau imi arunca in fata rautati gratuite, ii dau replica. Nu pot sa ma abtin de la a riposta, uneori pe un ton ridicat, de a ma apara sau a da o explicatie. Eu raspund mereu la provocari, indiferent de context si de instigatori. Acum, nu stiu sigur cum e mai bine, sa tii totul in tine, sa clocotesti in interior de furie sau sa rabufnesti si in felul asta sa te eliberezi? Ca sa nu mai spun ca de fiecare data cand realizez ca lucrurile scapa de sub control, intru in panica si nu mai pot gandi logic, ma pierd.

Daca intr-o zi nu mananc pana la ora 18 sa zicem, incepe sa ma roada stomacul, sa simt un mic disconfort, cu alte cuvinte sa mi se faca foame. La fel se intampla si daca nu beau apa. Am impresia ca e vital sa ma alimentez in acel moment, ca e o activitate ce nu suporta amanare. Si nu conteaza ca sunt in mijlocul strazii, daca imi este foame, ma opresc si-mi cumpar ceva. Daca nu gasesc, ma gandesc non stop numai la asta pana reusesc sa-mi satisfac nevoia.

Nici nu concep sa nu-mi fac Continuă să citești Cand nu ai ce face…

Share

Intoarcerea din infern


Un articol scurt (am observat ca cititorii prefera textele scurte, concentrate). Daca asta se cere, asta oferim publicului (cu toate ca eu de obicei ma intind la vorba, atat in offline, cat si aici, pe blog).

Dupa doua zile fara internet, televiziune, presa, m-am intors acasa avida de noutati. Ma simt de parca as fi picat de pe Luna (desi nu e buna comparatia, ca unde am fost eu erau multi oameni), inca mi-e greu sa ma acomodez cu orasul, jobul, transportul in comun, blogosfera. Mai multe detalii despre scurta, dar intensa mea aventura intr-un articol viitor. Acum insa sunt foarte curioasa ce s-a mai intamplat prin lumea politica, sociala si chiar sportiva sau mondena.

Cateva concluzii in urma experientei traite de sambata pana luni. Continuă să citești Intoarcerea din infern

Share