Categorie: Citate celebre

Maxima zilei(XIII) Dulce Romanie…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=yUgIyYlMqII]

“Patriotismul este sentimentul de mandrie ca ceva frumos s-a putut petrece in tara ta” D. I. Suchianu

La fel ca si credinta, patriotismul nu trebuie sa  constituie un motiv de lauda, un act de bravura, nu trebuie facut caz de el, se manifesta sau nu, e mai degraba o daruire statornica si o iubire neconditionata pentru meleagurile natale, un indemn pentru a deveni mai vrednici, mai buni romani.

De cand sunt in blogosfera un lucru mi-a devenit pe zi ce trece tot mai evident: dragostea imensa, atasamentul ferm, nestramutat al celor intalniti aici pentru Continuă să citești Maxima zilei(XIII) Dulce Romanie…

Share

Un weekend de tot rasul(II)

“Umorul nu este o stare de spirit ci un fel de a privi lumea” Ludwig Wittgenstein

Este o certitudine, ne place umorul si adoram sa  radem. Poate pentru ca in acele clipe simtim ca traim cu adevarat.  Sau pentru ca in astfel de momente suntem capabili sa vedem viata cu alti ochi, capatam incredere in noi insine si devenim mai optimisti. Simtul umorului a devenit o trasatura de caracter in functie de care etichetam oamenii si tragem anumite concluzii. Cautam sa ne inconjuram de persoane care il poseda, mai ales in conditiile in care noua ne cam lipseste.  Studiile de psihologie au demonstrat ca oamenilor cu simtul umorului le este mult mai usor sa socializeze.  Folosit in doze moderate, fara exagerare, ironie sau sarcasm,  umorul face minuni, destinzand o atmosfera incarcata si ajutandu-ne sa ne relaxam. Tot prin umor ne  putem dovedi superioritatea fata de celalalt fara sa jignim sau putem stinge un conflict.

Va place sa faceti  glume sau sa va tachinati prietenii? V-ati gandit vreodata ce tip de umor aveti?  Eu recunosc ca nu(pana ieri), de aceea am cautat principalele tipuri  de umor Continuă să citești Un weekend de tot rasul(II)

Share

Maxima zilei(XII) Cea mai de pret comoara

“Sanatatea e comoara cea mai pretioasa si cea mai usor de pierdut; totusi cel mai prost pazita.” E Augier

O saptamana din calendar mai putin fasta, cel putin pentru mine, e pe punctul de a se incheia. Joi ati fost martorii unei specii de delir destul de neobisnuit, cu accente agravante pe alocuri, provenit din combinarea mai multor factori de natura medicala si sentimentala, stopat la timp cu ajutorul unor persoane surprizator de competente. :) Daca acum am dovada indubitabila ca pana si cel mai mistuitor dor poate fi stins sau cel putin temperat, nu am aceeasi convingere cand vine vorba de suferinta fizica acutizata. In ultimele zile am apelat la o gama variata de  medicamente: antinevralgic, ketonal, augmentin, paracetamol sinus, nevralmed, in scopul imblanzirii uneia din cele mai crancene dureri de masea ce s-a abatut vreodata asupra mea, insotita si de o infectie pe masura, responsabila pentru o stare febrila , dureri puternice de cap si, mai nou, de stomac. Pentru cele din urma nu am leac, asa ca ma vad nevoita sa ajung la medicul de familie pentru un set de analize. Ma simt din ce in ce mai rau, sunt convinsa ca m-am imbolnavit de stomac, nu e nevoie sa fiu medic ca sa pun acest diagnostic.

Intrebarea mea este: voi cum procedati cand sunteti bolnavi, luati medicamente dupa capul vostru, incercati sa va tratati singuri, asa cum am actionat eu, sau va duceti urgent la medic?

Tot saptamana asta, poate pentru a-mi atenua putin tristetea, Ada si Vlady s-au gandit sa-mi trimita un dar  sub forma de leapsa mai deosebita. O sa vedeti imediat de ce.  Continuă să citești Maxima zilei(XII) Cea mai de pret comoara

Share

Maxima zilei(XII) Je ne regrette rien

“Regretul pentru lucrurile pe care le-ai facut se poate stinge cu timpul, insa regretul pentru ce nu ai facut nu are consolare.”

Mi-am trait viata dupa principiul lui Sydney J. Harris. Intotdeauna am gandit ca e mai bine sa fac  sau sa spun un anumit lucru decat sa nu-l fac si mai apoi sa regret. Mi-am spus mereu ca trebuie sa risc, si chiar daca va fi  sa pierd, nu e o drama, sunt impacata cu faptul ca macar am incercat. Am stat si am meditat daca fac bine sau nu, daca ma avantajeaza sau nu, daca am de pierdut sau de castigat, si de fiecare data am ales sa fac  acel  lucru, dupa care am constatat ca era infinit mai bine daca stateam cuminte in banca mea si nu ma aruncam ca bezmetica in abisul neprevazutului. Si nu am castigat niciodata nimic, ba da, mint, m-am pricopsit cu  miliarde  de regrete. Intelegeti paradoxul? Regret ca  mi-am dorit sa NU am regrete. Am pierdut totul, de la demnitate la placerea de a trai viata. Pentru ca niciodata nu a iesit bine. Regret ca nu am fost mai inteleapta, ci doar cumplit de nesabuita.  Nu-mi pasa ce spun ceilalti, oricum, atat le trebuie sa ma judece :evil: , imi pasa ce-mi spune mie constiinta,  cum ma simt eu cu mine insami, ma deranjeaza fiecare greseala, fiecare initiativa, fiecare compromis facut.

Sa nu regreti nimic din ce ai facut, pentru ca la un moment dat a fost EXACT ceea ce ti-ai dorit sa faci!

Reconfortanta cugetarea de mai sus, nu? Ce bine suna! Ce rost are sa-ti otravesti viata cu regrete, daca intr-un anumit punct al vietii tale ai considerat potrivita, corecta respectiva alegere? Continuă să citești Maxima zilei(XII) Je ne regrette rien

Share

Maxima zilei (XI) Natural vs Artificial

Beauty is in the eye of the beholder

Am ajuns intr-un punct al existentei vietii pe Terra in care aspiram tot mai mult la simplitate, naturalete, adevar, frumusete. Dar lucruri simple nu exista, simplu inseamna dificil, simplitatea fiind poate cel mai greu lucru de asigurat in lume, ultima limita a experientei si un ultim efort al geniului. Visam la intoarcerea la natura, respingem artificialul, incepand de la comportament si terminand cu aditivii alimentari sau parabenii din cosmetice, atat de huliti in ultima vreme. Incet-incet vom renega insasi rasa umana, pentru ca ea se face vinovata pentru introducerea si dominatia artificialului si eliminarea cvasitotala a naturalului din jurul nostru. Frumusetea este si ea relativa caci frumusetea lucrurilor  este in sufletul celor care le admira. Iar adevarul este un puzzle ce cuprinde adevarurile fiecaruia, de fapt nici nu exista adevar absolut, ci doar drumuri care duc spre el, nu intamplator acest blog are motto-ul” there are three sides to any argument: my side, your side and the right side.”

1. Pasiunea mea pentru fotografie este relativ recenta si se reflecta din plin in paginile acestui blog.  A debutat prin 2005-2006, in momentul in care am primit cadou primul meu telefon mobil cu camera. Pana atunci nici nu vroiam sa aud de poze. Si tot atunci, in mod subit, s-a prefigurat o noua pasiune: Continuă să citești Maxima zilei (XI) Natural vs Artificial

Share

Maxima zilei (XI) Toamna se numara…notele de zece

De ce ti-e frica nu scapi este un  proverb foarte adevarat, care m-a urmarit toata viata. Bineinteles exista si o explicatie destul de plauzibila, se pare ca am o minte puternica  :( , astfel incat gandurile mele sunt energii capabile sa atraga in realitate situatia pe care mi-am imaginat-o. Intr-o carte recomandata de vacitim mi-am gasit si caracterizarea perfecta:  “anxietatea intruchipata,  persoana incapabila sa se bucure de prezent”. Se spune ca e putin probabil ca un eveniment fericit sa apara pe fondul unei tensiuni mentinute aproape permanent, iar oamenii fericiti sunt predispusi la situatii placute. Dar cati dintre noi  reusim sa fim mereu senini ca o zi de vara, in care niciun norisor nu brazdeaza cerul gandurilor noastre? Continuă să citești Maxima zilei (XI) Toamna se numara…notele de zece

Share

Maxima zilei (IX)- My favourite poem

Poezia este o revarsare spontana de sentimente puternice. Se bazeaza pe emotiile rememorate in cea mai profunda liniste. William Wordsworth

_

I wandered lonely as a cloud
That floats on high o’er vales and hills,
When all at once I saw a crowd,
A host of golden daffodils;
Beside the lake, beneath the trees,
Fluttering and dancing in the breeze.

Continuous as the stars
that shine and twinkle on the Milky Way,
They stretched in never-ending line
along the margin of a bay:
Ten thousand saw I at a glance,
tossing their heads in sprightly dance.

The waves beside them danced; but they
Out-did the sparkling waves in glee:
A poet could not but be gay,
in such a jocund company:
I gazed – and gazed – but little thought
what wealth the show to me had brought:

For oft, when on my couch I lie
In vacant or in pensive mood,
They flash upon that inward eye
Which is the bliss of solitude;
And then my heart with pleasure fills,
And dances with the daffodils.


_

William Wordsworth a scris “Daffodils” intr-o furtunoasa zi de primavara, in timpul unei plimbari pe malul Lacului Ullswater din Anglia. Continuă să citești Maxima zilei (IX)- My favourite poem
Share