Categorie: Citate celebre

Ce este succesul

ce-este-succesul

Am obosit…

…să am coșmaruri noaptea. Să visez tot felul de ciudățenii, morți, cutremure, animale neprietenoase. Nici prin cap nu-mi trece să le interpretez, vreau doar să înceteze.

…să fiu trasă la răspundere pentru faptele mele de către necunoscuți și nu numai. Să fiu acuzată (pe drept, pe nedrept) și să fiu nevoită să dau explicații. Ceea ce detest mai mult în viața asta.

…să dau milioane de like-uri pe facebook. Dar despre asta într-un articol separat.

…de atâtea bârfe, speculații, zvonuri. V-am menționat vreodată cât de tare mă plictisește bârfa și cât de mult îi ocolesc pe cei care o practică?

…să fiu atât de diferită de ceilalți. Și, în consecință, neînțeleasă. E o povară pe care o resimt din ce în ce mai mult și în virtual. Aici, unde speram să găsesc altceva.

…de atâta “comunicare”. De atâta vorbărie goală. Am realizat cât de mult îmi place să tac. Și să ascult. Să-i ascult pe alții care chiar au ceva de spus.

De fapt, acesta este subiectul articolului de azi. Cum am reușit să mă detașez de tot și toate, cum am izbutit să mă relaxez și să uit de…oboseala cotidiană.

De câțiva ani e la modă să Continuă să citești Ce este succesul

Share

Noua obsesie naţională

skinny

Pe vremea bunicilor noștri a fost venirea americanilor. I-au așteptat nerăbdători atât de mult încât până la urmă s-au trezit cu rușii. Apoi, în comunism, oamenii erau preocupați excesiv de mâncare. Pentru că nu se găsea. Stăteau ore în șir la cozi interminabile și se considerau fericiți dacă prindeau o bucată de carne sau de brânză. În prezent, românii au dezvoltat o nouă obsesie, cea pentru o viață cât mai sănătoasă care să excludă E-urile sau parabenii. Și pentru slăbit.

La televizor, în autobuz, la o cafea cu prietenii și chiar la serviciu nu se discută altceva decât despre regimuri. Nu politice, ci de slăbire. Într-o lume care pune prea mult accent pe imagine, grija pentru siluetă i-a cuprins pe toti, chiar și pe cei deja fit. Nu mică mi-a fost mirarea când o colegă care ne-a mărturisit într-o zi că are 52 de kg și-a exprimat public dorința de a intra la dietă. Este destul de înăltuță și slabă. La ce i-o trebui, m-am întrebat eu?

Altă dată, șefa noastră a împărțit angajaților foi xeroxate cu un regim de slăbit infailibil. Culmea că au cerut să li se dea copii și cei care în opinia mea ar avea nevoie mai degrabă de o cură de îngrășare…

Dar cel mai enervant mi se pare modul cum ești Continuă să citești Noua obsesie naţională

Share

Vocea inimii

indragostiti-la-apus

“Viata e o gura de aer… uneori e scurta si seaca… alteori insipiri adanc, cu nasul si gura, de parca ai vrea sa iei tot din aer… uneori simti un miros putred… sau simti acele de brad… alteori simti puternic un parfum, poate al unei persoane, pe care incerci sa il tragi in tine pana la ultima picatura…” DianaEmma

Sunt momente în care tot ce-ți dorești e să visezi cu ochii deschiși, să asculți muzică și să te bucuri de întâmplările minunate ale vieții. Să-i fii recunoscător că ți le-a dăruit. Și profiți la maxim de ele ca și când nu se vor mai întoarce niciodată.

Sunt lucruri care nu se pot povesti pentru că altfel și-ar pierde magia. Le păstrezi doar pentru tine, sunt micile tale secrete, intensele clipe de fericire care îți sunt repartizate atât de rar și la care, uneori, parcă simți că nici nu ai dreptul să speri.

Prețul pentru fericirea supremă dar efemeră poate fi mare, însă Continuă să citești Vocea inimii

Share

M-am plictisit de el

plictiseala

L-am luat din dragoste. Cum altfel, că eu nu sunt și nu am fost niciodată pe interes. Deși, pe el nu l-ar fi deranjat nici o astfel de alegere, se străduise să întrunească toate atuurile necesare pentru că știa perfect cât de pretențioase sunt fetele de azi. Mi-au sclipit ochii de încantare când l-am văzut, era tot ce visasem vreodată: frumos, deștept, irezistibil.

Și a fost al meu. Eram atât de fericită… O vreme nu-mi puteam lua mâinile de pe el. Eram nedespărțiți, nu scăpam niciun prilej să mă mândresc cu el, să-l prezint tuturor. Iar el părea flatat de adorația mea și se comportat ireproșabil. Nu mi-a înșelat niciodată așteptările. După ce am profitat la maxim de el, după ce mi-a fost alături la bine și la greu, după ce febra începtului a trecut, am constatat uimită că nu prea mai am nevoie de el. Nimic din ce putea să-mi ofere nu mă mai satisfăcea. Acum îi folosesc doar funcția de bază. Dar oare se justifica investiția? Oare se merită să te sacrifici timp de doi ani pentru un moft?

Poate o să-mi spuneți că Continuă să citești M-am plictisit de el

Share

Joc in oglinda

lucruri-importante-in-viata

O tema mereu in actualitate, parca mai spinoasa, mai dureroasa o data cu trecerea timpului.

Oare ce ne dorim noi, oamenii, de la cei apropiati, de la cunostinte, prieteni, colegi, parinti, rude, sefi, subalterni, cititori? Ce asteptari avem de la ei? Sa fim intelesi, ascultati, sa purtam un dialog real, sa gasim raspunsuri la diverse framantari, compasiune la eventualele necazuri? Consider ca fericirea noastra depinde si de modul in care se desfasoara comunicarea cu cei din jur. Si ca una din principalele cauze ale nefericirii cronice o reprezinta lipsa unei afectiuni reale, a unui mediu in care sa te simti tu, ca persoana cu anumite pasiuni, visuri si aspiratii, ascultat, inteles, acceptat cu adevarat. Nu ai cum sa fii fericit cand stii ca esti inconjurat de oameni care nu au nimic in comun cu tine, cu modul tau de a vedea viata, de a o percepe, de a o trai.

Oare cati dintre noi mai suntem azi dispusi sa-i intelegem realmente pe cei din jur? Cat suntem Continuă să citești Joc in oglinda

Share

Cand se dezlantuie uraganul

Ma deranjeaza teribil sa ma insel in privinta oamenilor. De cate ori mi se pare ca o persoana e draguta si prietenoasa la inceput, am si o strangere de inima pentru ca stiu de pe acum, din experienta, ca mai tarziu voi descoperi ca lucrurile nu stau tocmai asa, ca aparentele insala de fiecare data. Dar, tot eu nutresc speranta ca cine stie, poate-poate, ca de data asta va fi altfel. Ma entuziasmez imediat ce intru in contact cu oameni calzi, cu zambetul pe buze. Imi zic “iata ce oameni buni” neasteptand ca timpul sa-mi dezvaluie ce se ascunde dincolo de amabilitatea initiala. Poate sunt eu prea naiva, poate ei prea prefacuti sau, poate, pur si simplu ma grabesc cu verdictele, nu am rabdare sa treaca testul timpului si sa-si dea arama pe fata.

Asa se intampla si acum o luna cand mi-am cunoscut actualii sefi, doua persoane extrem de intelegatoare si binevoitoare la prima vedere. Chiar ma bucuram in sinea mea ca atmosfera la lucru e una calma, cordiala, detensionata. Pana zilele trecute cand Continuă să citești Cand se dezlantuie uraganul

Share

Lectii de viata

“Dintre toate primejdiile, cea mai mare este subestimarea dusmanului.” P. S. Buck

Stranii sunt uneori modurile prin care viata ne ajuta sa intelegem anumite lucruri. Imi place mult cum cu fiecare intamplare ne da sansa sa invatam ceva nou, felul unic prin care stie ea sa ne deschida ochii, sa ne arate exact unde gresim si de ce gresim.

Azi am sa va povestesc cum am invatat eu ca in lumea asta nu trebuie sa subestimam pe nimeni. A fost o lectie uluitoare, pe care nu cred ca o voi uita vreodata. Un caz real 100%.

Impreuna cu alti pasionati de sport, indeosebi de fotbal, dar si de politica, social, literatura si religie, comentam in urma cu multi ani pe un anumit blog. Nu era al meu, pentru ca nu scriam eu articolele, dar aveam parola si-l consideram ca si al meu. Intr-o buna zi ni s-a alaturat un personaj care Continuă să citești Lectii de viata

Share