Blogul, o sursa de stres

 

Mi-am petrecut intreaga sambata stergand mai bine de jumatate din pozele de pe acest blog.

In urma cu ceva timp, cand am constientizat eu cat de greu se incarca site-ul, am pus mana pe telefon si i-am sunat pe cei de la host. Baiatul de la celalalt capat al firului mi-a declarat ca problema trebuie sa fie de la widgeturile mele, Live feed si Visitors. O data cauza identificata, am purces la treaba. Cum in urma eliminarii celor doua nu am observat nicio imbunatatire a timpului de incarcare,  m-am gandit ca hiba trebuie cautata in alta parte. Asa am ajuns sa umblu la cele mai indragite pluginuri: edit comment si top contributors. Am scapat rapid si de ele si stupoare: nicio ameliorare, blogului meu ii lua tot o eternitate sa se incarce. In cele din urma cineva mi-a sugerat ca problema ar fi numarul mare de poze de pe site. Era ultima mea speranta. Am sters azi cca 1000 de imagini fara niciun rezultat notabil. Sunt in culmea disperarii, iar voi sunteti adevarati eroi ca aveti rabdare sa asteptati pana cand indaratnicul meu de blog binevoieste sa se deschida.

O fi de la emoticoane? :silly: Sa le dezinstalez si pe ele?

Daca ar fi doar incarcatul blogului ar fi bine, dar parca si mai mult ma streseaza Continuă să citești Blogul, o sursa de stres

Share

Cine seamana se aduna?!

Colind blogosfera in lung si-n lat si, uneori, sunt surprinsa de ceea ce gasesc. Sunt uimita de diversitatea gusturilor, alegerilor, reactiilor. Am constatat de atatea ori ca oamenii cauta cu infrigurare, adora si lauda lucruri care pe mine ma lasa rece. Si mereu m-am intrebat, oare ce ne atrage cel mai mult, ceva (sau cineva) foarte diferit de noi sau ceva (sau cineva) care sa ne semene? Cum ne alegem blogurile pe care le citim, pe care comentam? Cautam bloguri identice cu ale noastre in ceea ce priveste continutul, felul de a gandi, de a pune problema, de a scrie sau bloguri complet diferite, bloguri care vin cu ceva inedit, propun teme pe care noi nu indraznim sa le abordam niciodata, subiecte pe care nu le stapanim foarte bine? Adica, daca eu am un blog culinar, nu intru decat pe bloguri care posteaza retete? Daca am un blog de moda, Continuă să citești Cine seamana se aduna?!

Share

Cum am ajuns blogger mare

Hater = a person that simply cannot be happy for another person’s success. So rather than be happy they make a point of exposing a flaw in that person. 

Poate cel mai important castig al romanilor la Revolutie a fost libertatea cuvantului, dreptul de a-si exprima opiniile oriunde, oricand si despre orice considera necesar. Nu iti convin masurile luate de guvern sau de presedintele tarii, iesi in piata si dai cu huo, nu iti plac ingradirile parintilor sau cerintele profesorilor, acum le poti spune in fata tot ce crezi despre ei. Nu esti de acord cu modul in care cineva scrie pe un blog, intri si-l desfiintezi. Pentru ca, nu-i asa, am dobandit exact ce ne doream cel mai tare, ce stim si ce ne place cel mai mult sa facem: sa carcotim, sa-i criticam pe ceilalti, sa le cautam nod in papura, sa-i judecam si sa-i acuzam si de ce nu, chiar sa-i jignim. Ca doar de asta e democratie! Si, acum, ca bezna in care ne aruncasera comunistii s-a risipit, avem pana si dreptul de a vorbi fara a gandi! Justificabil, prea am tacut mult, nu?

Pana sa apara el ma simteam mica si neinsemnata. Imi imaginam ca haterii sunt apanajul bloggerilor A-list si chiar ma gandeam cu mahnire ca nu am asa ceva in ograda, ca nu sunt suficient de importanta pentru ei. Insa, de undeva din neant, Continuă să citești Cum am ajuns blogger mare

Share

Obligatiile bloggerului fata de cititorii sai

Suntem diferiti, gandim si reactionam altfel, avem asteptarile si pretentiile noastre. Pana acum nu am vazut decat regulile impuse de bloggeri vizitatorilor si comentatoriilor blogurilor lor. Dar oare noi, posesorii de bloguri, avem vreo obligatie fata de cei care ne intra in casutele virtuale si eventual ne mai si comenteaza articolele? Pentru ca de-a lungul timpului am observat diferite atitudini, maniere, comportamente si am gasit o serie de nemultumiri si reprosuri mai directe sau mai voalate la adresa acestora, m-am gandit sa schitez cateva reguli pe care un proprietar de blog ar trebui sa le respecte pentru ca cei care ii trec pragul sa se simta bine in acel loc, sa-si doreasca, eventual, sa mai revina si altadata. Sunt doar ideile mele, concluzii desprinse din cele vazute prin blogosfera, pe care vi le supun atentiei si dezbaterii. Asadar, bloggerul are obligatia morala: Continuă să citești Obligatiile bloggerului fata de cititorii sai

Share

Explozie de culoare

Fiecare dintre noi intra pe bloguri cu un anumit scop. Unii pentru relaxare, asa cum este si cazul meu, altii pentru a descoperi puncte de vedere diferite, idei, opinii si conceptii despre anumite subiecte care-i intereseaza in mod deosebit, pentru a afla lucuri noi, alte experiente de viata, intr-un cuvant pentru a se informa, pentru a-si largi orizontul cunoasterii. Cineva scria recent ca un blog nu-si certifica menirea daca nu te invata ceva nou, interesant, util cu fiecare articol in parte. Iar eu am nuantat astfel, un blog iti poate deschide ochii, iti poate prezenta lucuri pe care tu nu le stiai, dar depinde de tine cum utilizezi, cum pui in practica informatia primita. Daca te folosesti de ea in viata de zi cu zi, devine un real castig bloggingul, daca nu, ramai cu revelatia si atat. M-am gandit mult ce anume am invatat eu concret din blogging. Cum mi-a imbunatatit mie acesta viata. Pentru ca tot se bate moneda pe latura sa educativa, iar eu sunt acum la ora bilanturilor. Continuă să citești Explozie de culoare

Share

Cinci intrebari despre blogging

Later edit: in stanga sus am deschis un nou poll. Va invit la vot!

Pentru mine bloggingul e pura pasiune, e relaxare si totodata distractie. E modalitatea mea de a ma juca. Iar blogosfera e terenul meu de joaca. Cand bucuria si entuziasmul vor disparea, imi voi lua jucariile si voi pleca. Mi-a placut mult primul an de blogging cand euforia mea atingea cote maxime. Cand totul era nou, cand inca ma chinuiau intrebari de genul: “oare ce mai pun azi pe blog?”. Cand incertitudinile si neprevazutul se iscau din te miri ce. Ma simt bine cu prietenii din online, dar nu pot spune ca suntem o adevarata familie, o comunitate stransa, puternica, indestructibila. Percep legaturile formate intre noi ca fiind fragile, superficiale. Pentru ca unii nu vor mai mult de atat, nu au niciun interes sa se implice pana la capat.

Azi cand am venit de la serviciu am intrat pe facebook si intamplator am vazut o declaratie pompoasa a unei tipe, cum ca blogosfera e una din cele mai frumoase comunitati din care face parte. Cum eram tare obosita nu am mers mai departe, nu am intrat pe link sa citesc tot interviul. Dar mi-au venit in minte urmatoarele intrebari: Continuă să citești Cinci intrebari despre blogging

Share

Oameni sau bloguri?

“Nimeni nu este bun pe termen lung atat timp cat bunatatea nu este o cerinta.”

Mereu m-am intrebat, de unde provine fascinatia asta a mea atat de puternica pentru tot ce inseamna blog si blogosfera? Nu degeaba v-am descusut pe articolul precedent in legatura cu cele mai stringente nevoi ale voastre in clipa de fata. Va marturiseam ca tanjesc dupa frumos si pe undeva e firesc ca omul sa caute sa-l introduca in viata sa intr-un fel sau altul. Aici imi pare la indemna, il ghicesc atat in randurile asternute cu atata talent si entuziasm pe foile virtuale, il gasesc in fotografiile ce surprind peisaje si locuri unde eu pot calatori doar in vis. Nu mai e niciun secret, caut oameni cu suflet frumos, cu ganduri albe, cum intuiesc rautatea, meschinaria, vulgarul dincolo de cuvinte, cum parasesc blogul respectiv. Nu sunt o naiva sa cred ca exista bunatate absoluta, dar macar aici, cei mai multi incearca sa-si ascunda sau macar sa-si diminueze doza nativa de rautate, invidie si egoism. Da, cred cu convingere, ca pe aceste taramuri virtuale unde ne facem noi veacul, bunatatea este o cerinta. 

Unii vor aprecia ca ma hranesc cu iluzii, dar personal Continuă să citești Oameni sau bloguri?

Share