Nu mai stiu cum am ajuns aici, dar nu are nicio importanta. Ma aflu pe malul unui lac de munte, iar din fundal se aude o muzica reggae divina. Apa e cristalina si nu ma mai satur privind-o. Drept in fata mea, dincolo de lac, este un munte cu vârful plin de zapada. In stânga si in dreapta lacului – paduri de brazi. Si, mai in dreapta, un râu de lapte, unul de miere, unul de vin rosu si unul de vin alb se varsa in lac, prin intermediul unor cascade minunate. Cerul e senin si imi e tocmai bine. Ma intind lenes pe iarba verde si catifelata…nici urma de gâze enervante…si exact atunci apare din cascada de lapte o negresa. Are trupul zvelt, buzele carnoase, picioarele lungi si drepte, sâni rotunzi si tari, un abdomen sculptural si ochi albastri. Sau verzi, intotdeauna am incurcat….Parul ca abanosul ii ajunge pâna la soldurile fermecatoare. Si e goala, bineinteles. Ma apuca un tremur de placere. Se aseaza lânga mine si facem cunostinta. O cheama Consuela. O intreb unde suntem. In Rai, fireste. In Raiul meu in care voi sta o eternitate. Si ea cine e? Ingerul meu insotitor, nu mi-am dorit eu asa ceva? Hmmm…nu tin minte ca o negresa cu ochi albastri si cu nume de telenovela sa-mi fi bântuit imaginatia, dar cine sunt eu sa stiu ce mi-am dorit si ce nu? O sorb din priviri pe Consuela. Arata extraordinar si nu ma intreb care o fi Raiul ei, conteaza ca ea e in al meu! Continuă să citești Sase zile in Rai
Autor: Nice
White, Green or Black?
[polldaddy poll=4024024]
L-am evitat cu obstinatie toata viata. L-am redescoperit in septembrie, atunci cand o persoana draga s-a intors din vacanta cu mai multe sortimente si mi le-a oferit in dar. M-am bucurat ca un copil de primirea zecilor de plicutele, de parca tineam in maini o nepretuita comoara. Si cu cea mai nedisimulata curiozitate am hotarat ca trebuie sa le incerc pe toate. Si tot din acel moment am inceput sa visez la realizarea unui material complet despre acest subiect…
Ca si in cazul cafelei, nu ma atragea gustul sau. Si nici faptul ca trebuia consumat fierbinte. Pur si simplu imi facea rau. La fel cum si laptele imi provoca o stare ciudata, dar macar avea gust bun. Nu am avut niciodata cultul ceaiului, dar citind mai multe despre efectele sale benefice, am realizat ca poate n-ar fi fost o idee rea. Asa ca am trecut la testarea principalelor tipuri de ceai: verde, negru si alb. Continuă să citești White, Green or Black?
Maxima zilei(XII) Cea mai de pret comoara
“Sanatatea e comoara cea mai pretioasa si cea mai usor de pierdut; totusi cel mai prost pazita.” E Augier
O saptamana din calendar mai putin fasta, cel putin pentru mine, e pe punctul de a se incheia. Joi ati fost martorii unei specii de delir destul de neobisnuit, cu accente agravante pe alocuri, provenit din combinarea mai multor factori de natura medicala si sentimentala, stopat la timp cu ajutorul unor persoane surprizator de competente. :) Daca acum am dovada indubitabila ca pana si cel mai mistuitor dor poate fi stins sau cel putin temperat, nu am aceeasi convingere cand vine vorba de suferinta fizica acutizata. In ultimele zile am apelat la o gama variata de medicamente: antinevralgic, ketonal, augmentin, paracetamol sinus, nevralmed, in scopul imblanzirii uneia din cele mai crancene dureri de masea ce s-a abatut vreodata asupra mea, insotita si de o infectie pe masura, responsabila pentru o stare febrila , dureri puternice de cap si, mai nou, de stomac. Pentru cele din urma nu am leac, asa ca ma vad nevoita sa ajung la medicul de familie pentru un set de analize. Ma simt din ce in ce mai rau, sunt convinsa ca m-am imbolnavit de stomac, nu e nevoie sa fiu medic ca sa pun acest diagnostic.
Intrebarea mea este: voi cum procedati cand sunteti bolnavi, luati medicamente dupa capul vostru, incercati sa va tratati singuri, asa cum am actionat eu, sau va duceti urgent la medic?
Tot saptamana asta, poate pentru a-mi atenua putin tristetea, Ada si Vlady s-au gandit sa-mi trimita un dar sub forma de leapsa mai deosebita. O sa vedeti imediat de ce. Continuă să citești Maxima zilei(XII) Cea mai de pret comoara
Ostracizarea. Ce-au in comun cochilia si politicul?
A ostraciza = a exclude pe cineva din viata publica, dintr-un grup (din fr. Ostraciser) Sursa: NDULR
Bun. Sa zicem ca am inteles ce vrea sa spuna cuvântul cu pricina, dar de unde provine? Ne lamureste Larousse-ul. In editia 1973 din care citez cu mândrie ori de câte ori am ocazia, nu exista „ostraciser”, dar exista „ostracisme”. Substantiv care provine din grescescul „ostrakon”, care inseamna „cochilie”. Asa. Siiiiiiii??? Mergem mai departe, nu ne dam batuti.
Legatura e ca, in democratia ateniana, Adunarea locala avea dreptul sa condamne la exil pentru o perioada de 10 ani (in principiu) pe cel care s-a facut vinovat (in ochii lor) de tendinte dictatoriale sau de tot felul de alte matrapazlâcuri considerate delicte grave. In locul buletinului de vot erau … cochiliile. Mai curat, mai ecologic, mai performant.
Daca v-ar sta in putere….care ar fi persoana pe care ati … ostraciza-o?
Incep eu. Continuă să citești Ostracizarea. Ce-au in comun cochilia si politicul?
Protejat: Rugaminte
Pasiune
” Most Wanted Blog” ne-a fost oferit zilele trecute de Alexandra. Initiatorul premiului a conditionat insa preluarea acestuia de postarea unui banner pe blog. Pentru ca intotdeauna mi-am dorit un site aerisit, minimalist, pentru ca deja prima pagina a blogului este foarte incarcata, ma oboseste si pe mine, si sunt convinsa ca si pe cei care ne viziteaza, ma vad nevoita sa declin calduroasa invitatie.
Si tot recent am primit din partea Adei un mic simbol al toamnei.
Si la ora actuala, desi au trecut, iata, mai bine de trei ani de zile, bloggingul a ramas marea mea pasiune. Si va rog sa nu confundati blogul cu bloggingul. O sa intelegeti imediat de ce fac aceasta precizare.
Ce bloguri imi place sa citesc? Continuă să citești Pasiune
Cinci Venetii
„A trai inseamna sa faci din tine insuti opera de arta”
Terra, posibil cea mai norocoasa planeta din Univers. Speciala, probabil irepetabila. Singura care pulseaza de viata, unica pe care traiesc fiinte superioare, sociale inzestrate cu ratiune, inteligenta si imaginatie. 6, 5 miliarde de oameni. 6,5 miliarde de suflete, de personalitati distincte. Fiecaruia dintre noi ii place sa-si imagineze ca este diferit, deosebit de restul, original prin felul cum arata, cum gandeste, cum se poarta. In fata celorlalti declaram raspicat si extrem de convingator ca nu suntem altceva decat oameni obisnuiti, nici mai buni nici mai rai, nici mai frumosi nici mai urati, banali(chiar si celebritatile afirma asta in interviuri) dar in sinea noastra ne consideram altfel, incomparabili, inegalabili, exceptii. Cunosc pe cineva care se autointituleaza extraterestru. :)
Recent am schimbat locul de munca, iar in prima zi am avut neplacuta surpriza sa constat ca toata lumea se uita la mine ca la o fantoma. Macar daca lucram la opera… M-am lasat studiata, analizata in cel mai mic detaliu, deh, nu aveam ce face, si nu mi-a ramas decat sa primesc cu zambetul pe buze verdictul lor final: “vai dar ce bine semeni cu Continuă să citești Cinci Venetii