Iarna nu-i ca vara

toamna

Întrerup brusc jurnalul de vacanţă recent început pentru a trece în revistă câteva scurte consideraţiuni după o lungă vară fierbinte:

1. M-am chinuit, am suferit ca un câine, m-am gândit şi m-am răzgândit de zeci de ori şi în final am ajuns la o concluzie drastică şi dramatică: nu-mi mai place (deloc) vara. Cel puţin nu asta cu valuri ucigătoare de caniculă, unul după altul şi cu câteva episoade de ploi năprasnice şi frig nemaivăzut între.

Vara 2015 a fost un coşmar veritabil. Iar pe cel care îmi va povesti cât de mult îi place lui căldura şi vara îl invit cu mare drag la mine acasă, într-un apartament de la etajul 9, cu toate ferestrele spre soare unde temperatura nu coboară niciodată mai jos de 55 de grade. Iau cheia cu mine şi îl las să stea acolo, la căldurică, pe toată durata lunilor iulie şi august. Eu o să merg în casa lui umbroasă, înconjurată de pomi, aflată eventual la ţară sau la munte, de unde îşi permite să debiteze asemenea enormităţi.

Să fim serioşi, cât poate rezista un om în saună? 10-15 minute, în niciun caz 2 luni/an.

2. Ba mai mult am ajuns să îi invidiez pe cei care Continuă să citești Iarna nu-i ca vara

Share

Plaja din Sunny Beach

la-plaja-in-sunny-beach

Vă propun astăzi partea a doua din jurnalul de vacanță la Sunny Beach, cel destinat plajei și apei Mării Negre.

Și dacă îi dedic apei un articol separat înseamnă că am un motiv întemeiat. Înseamnă că m-a cucerit cu frumusețea ei și m-a făcut să-mi doresc o vacanță de o vară pe litoralul bulgăresc.

Poate părea ireal sau exagerat, dar în timp ce înotam în ultima zi și mă bucuram ca un copil de mângâierea binefăcătoare a apei mării mă gândeam că aș putea petrece și trei luni aici fără să mă plictisesc.

Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns joi după-amiază, după ce ne-am cazat și am mâncat rapid ceva din traistă, a fost să dăm fuga pe plajă să vedem cum e. Recunosc, puțin traumatizată după experiența de la Neptun, eram destul de sceptică și mă așteptam la o primire rece (la propriu și la figurat) din partea Mării Negre.

Am testat circumspectă apa cu picioarele și surpriză: era caldă. N-am mai stat o clipă pe gânduri și m-am aruncat în valurile înspumate. Și am făcut prima mea baie adevărată în mare pe 2015. Pentru că nu a mai fost o luptă pe viață și pe moarte cu valurile (total inofensive aici), ci am înotat preț de o oră în cea mai curată, caldă, blândă și transparentă apă pe care am văzut-o vreodată. Live, nu la tv sau în poze pe net. Iar asta are și o explicație științifică, amplasarea stațiunii într-un Continuă să citești Plaja din Sunny Beach

Share

Vacanță la Sunny Beach

vacanta-la-sunny-beach

Ideea unei scurte vacanțe în Bulgaria a prins contur undeva pe la începutul lunii iulie. Planul inițial era să vedem Castelul Reginei Maria, Grădina botanică și colecția de cactuși uriași aferentă.

Dar, odată ajunsă pe meleagurile mult îndrăgite ale sfântului booking (asta pentru că eu sunt amatoare de călătorii super ieftine, iar el mi le furnizează pe tavă), dezamăgită de oferta de cazare din Balcic, m-am orientat către Sunny Beach, stațiune care-mi suna mai occidental și despre care știam (din imaginile de pe net) că are multe hoteluri arătoase și moderne.

M-am gândit astfel: Sunny Beach este amplasat între Balcic și Nessebar, le vizitez pe ambele și cu ocazia asta împușc doi iepuri deodată.

Doar că Bulgaria e…Bulgaria. Nu e nici Spania, nici Franța. Nu e nici măcar Croația sau Cehia. Și nu era nici pe departe destinația mea favorită de vacanță. De fapt, nu era deloc o destinație pentru că nici prin cap nu-mi trecea să ajung acolo în următorii 30 de ani.

Niciodată nu aș fi crezut că mă pot întoarce îndrăgostită până în vârful urechilor de Continuă să citești Vacanță la Sunny Beach

Share

Natura dezlănțuită

 

marea-neagra-vara2015

-Oh, te invidiez că pleci la Neptun, îmi mărturisește prin telefon o colegă care tocmai se întorsese din stațiunea cu pricina.

Ascultam cu vădit interes discursul său și scepticismul meu se instala pe măsură ce entuziasmul fetei creștea.

-A fost fabulos, hotelul este demențial, condițiile de cazare sunt fabuloase, mâncarea delicioasă, iar distracția inimaginabilă, îmi povestește ea în delir despre vacanță proaspăt încheiată.

Hm, fata asta s-a întors de pe litoralul românesc sau din Maldive, mă întreb eu ușor intrigată. Cum poate fi fantastic ceva care ți se oferă gratis? Cine își poate închipui că poți beneficia moca de o vacanță ca-n paradis? Ce pretenții să ai când știi că nu ai plătit niciun ban pe cazare, masă și transport? Speri și tu, ca tot omul normal la cap la ceva decent, nu la superlativul absolut, ar fi chiar culmea.

Abia la fața locului am înțeles că tipa nu exagerase câtuși de puțin. La hotel Doina din Neptun am găsit raiul pe pământ. Și am fost super încântată că un serviciu ca al meu, care nu e deloc o companie multinațională, îți pune la dispoziție o asemenea oportunitate. Și mai ales că în România poți avea Continuă să citești Natura dezlănțuită

Share

La cine ne raportăm?

visatorii

Probabil, ați observat că nu am mai scris nimic nou în ultima vreme. Am o stare de spirit bizară, care mă ține departe de blog, de net în general. Arareori mai deschid calculatorul pentru a-l închide rapid după o jumătate de oră. Și, poate este o imprudență că sunt atât de sinceră și vă dezvălui zbuciumul meu sufletesc.

Ei bine, de vreo două zile am intrat în concediu. E prima mea vară, după mult prea mult timp, în care nu am examene și pot să mă bucur pe deplin de vacanță. În care pot să mă relaxez în voie.

Paradoxal, însă, deși nu am niciun motiv, sunt mai stresată ca niciodată. Sunt foarte demoralizată, sensibilă, nervoasă, iritată și iritabilă. Nimic nu mă mulțumește, mă deranjează totul în jur, începând cu temperaturile tropicale care mă lasă fără vlagă și îmi fură pofta de viață și terminând cu oamenii. Răutăcioșii de exemplu, care se găsesc, din senin, să comenteze ceva la adresa mea. Mă încarcă cu o cantitate imensă de energie negativă de care nu prea pot să mai scap.

Săptămâna trecută m-am lamentat non-stop. Efectiv nu mai suportam Continuă să citești La cine ne raportăm?

Share

Vă este dor de mare?

la-mare

Mie nu. Sau cel puțin nu de Marea Neagră și de litoralul românesc. Visam, prin primăvară, la Marea Ionică, doar că nu-mi permiteam un sejur oarecum scump în Corfu sau Zakynthos.

Dar în clipa când am fost anunțată că serviciul ne trimite gratis în vacanță la mare, la Neptun, sub pretextul unui curs, m-am bucurat. Nu țopăi într-un picior, nu mă dă entuziasmul afară din casă, dar nici indiferent nu-mi este. Și la o adică, cum să refuzi o asemenea oportunitate? Transport, cazare și trei mese pe zi plus posibilitatea de a ne aduce un însoțitor cu noi. Fără să scoatem un ban din buzunar? Dar asta e foarte tare chiar dacă destinația este România.

Și, având în vedere contextul internațional, cu mult prea multe atacuri teroriste și cu falimente naționale la orizont, plus experiențele mele dezastruoase pe litoralul grecesc, poate că Neptun e cel mai bun și mai sigur loc de pe pământ de petrecere a concediului. Adică sper să fie!

Nu știu cum sunteți voi, dar eu doar așa aș merge la mare la noi. Gratis. Dacă se ivește șansa, de ce nu? Iar vara trecută am mers pe același principiu, am lăsat temerile, prejudecățile și snobismul la ușă și am plecat spre Marea Neagră.

Și degeaba îmi doresc eu plaje ca-n Aruba sau Rep. Dominicană, în zadar visez la Bora-Bora sau Maldive, la insule exotice cu apă turcoaz, nisip fin și alb, golfulețe stâncose și bariere de corali, la hamace în palmieri și peisaje spectaculoase, apusuri de soare memorabile și bungalow-uri pe mare, dacă nu mă văd Continuă să citești Vă este dor de mare?

Share

Chifteluțe suedeze

chiftelute-suedeze

Paranormală. Sau telepatică. Așa m-aș caracteriza uneori. Oricare ar fi termenul corect, ceea ce mi se întâmplă este uimitor. Și fascinant. Evident pentru mine, că ceilalți nu par foarte interesați de capacitățile mele ieșite din comun. De aceea, am socotit că e cazul să le relatez și aici pe blog, poate reușesc să impresionez pe cineva.

Săptămâna trecută o colegă îmi povestea o ispravă de-a unei cunoștințe comune care a avut de trecut un examen la care a fost depunctată din cauza faptului că nu a amintit de chifteluțele suedeze. Măi să fie, m-am gândit eu, mai în glumă mai în serios, e clar, doamnele din comisie obișnuiesc să mănânce la Ikea.

Sinceră să fiu nici eu nu cred că aș fi pomenit de respectivele preparate dacă aș fi fost în locul acelei persoane. Recunosc că nu știu prea multe despre Suedia și că habar nu aveam cât de reprezentative sunt pentru această țară, chifteluțele, practic un simbol național.

Hm, e destul de grav că sunt paralelă cu bucătăria suedeză, nu? Dar, și mai incredibil poate părea faptul că nu am ajuns niciodată în magazinul Ikea, deși locuiesc în București. Doar că la capătul opus al orașului față de cel în care este plasat celebrul retailer de mobilă și decorațiuni.

În general obișnuiesc să merg la cumpărături în Continuă să citești Chifteluțe suedeze

Share