- Part 27

Dilemele de luni

De dimineata m-am trezit cu dilema asta care vad ca persista, nu-mi da pace si din care nu pot iesi, oricat as incerca.

De ce avem (mai) mereu impresia ca ultimele lucruri realizate sunt cele mai bune, cele mai frumoase, cele mai grozave? De ce ne sunt ele cele mai dragi? De fapt e gresit spus “ultimele”, corect ar fi sa le numim “cele mai recente”.

Nu ati inteles nimic, stiu. Dar va explic, pe larg, de indata.

Ieri am iesit (iar) la fotografiat. Stop! Nu dati x, nu parasiti aceasta pagina, nu urmeaza inca un articol plin cu poze. V-am terorizat suficient cu ele, unii deja se intreaba daca nu cumva am vreun plan secret. Ceea ce nu stiu ei, fiind oaspeti de putina vreme ai acestui blog, este ca Continuă să citești Dilemele de luni

Remedii naturiste si leacuri babesti

Prin 2010 incepuse sa ma jeneze ceva la subrat. Am mers imediat la oglinda, am cercetat zona si am descoperit ca imi aparuse un mic punct cu aspect ciudat. Zilele treceau, punctuletul crestea si se transforma intr-o ditamai umflatura dureroasa, chinuitoare, inestetica. Se vedea roseata daca ma imbracam cu un tricou mai decoltat sau cu un maiou. Mi-a trecut prin minte ca ar putea fi un nodul. O colega de serviciu “m-a linistit” povestindu-mi ca nu am de ce sa ma alarmez, o problema similara prezentase si sotul ei, trebuia sa fac doar cateva incizii la interval de cateva luni. M-a asigurat am nevoie doar de putin noroc si un medic bun ca sa scap cu bine din tarasenia asta.

Operatie? Noroc? Medic bun? Fiind extrem de sensibila de felul meu, la auzul unor asemenea grozavii, Continuă să citești Remedii naturiste si leacuri babesti

Dimineti perfecte de vara

Sunt acele dimineti magice in care respiram in voie aerul libertatii specific vacantei. Ni le petrecem fie explorand tinuturi necunoscute, urcand pe carari de munte greu accesibile si poposind din cand in cand in decorul bucolic al unei poienite inverzite, marginita de creste solemne, fie bronzandu-ne pe nisipul fin, sclipitor, la tarmul dezmierdat de valuri lenese al unei insule tropicale sau, de ce nu, hoinarind pe stradutele pietruite ale unui orasel medieval uitat de lume.

Sunt acele dimineti insorite cand pur si simplu nu poti ramane in casa, cand natura te atrage ca un magnet, te invita sa fii partas la spectacolul efervescent pus in scena de anotimpul distractiei, tentatiilor si al dorintelor implinite. Acum, cand nici macar un norisor nu atenteaza la seninul sufletesc, nu-ti ramane decat sa pornesti intr-o (alta) aventura memorabila.

Desi ne aflam in luna lui Cuptor, la orizont se prefigureaza o zi cu temperaturi moderate, ideala pentru plimbare. Am inspectat cerul si am consultat inca o data buletinul meteo, iar pe la 9 am plecat grabita spre Continuă să citești Dimineti perfecte de vara

Say cheese!

Imposibil sa nu fi auzit scuza aceea ~~penibila~~ celebra a barbatilor care insala. Domnii isi justifica aventurile pretinzand ca nimeni nu poate sa manance in fiecare zi acelasi fel de mancare, indiferent cat de bun este. La un moment dat te saturi si vrei altceva. Nu conteaza ce, diferit sa fie!

Apropos de asta, voi ati putea servi aceeasi mancare zilnic? Ei bine, eu am descoperit, cu mare uimire, recunosc, ca da, as putea.

Inainte de ’89, un slogan comunist ne indemna sa manacam zilnic peste. Eu l-am adoptat de ceva timp, dar putin schimbat, am inlocuit pestele cu branza. Asadar, noua mea deviza este: nicio masa fara branza!

Pasiunea pentru acest produs alimentar este oarecum recenta, mai exact de cand s-au diversificat sortimentele de branza. Inainte aveam clasica telemea de vaca sau oaie care ramanea cu saptamanile prin frigider. Ori prea sarata, ori prea grasa, deloc gustoasa, nici nu vroiam sa aud de ea. Insa acum gasim pe piata Continuă să citești Say cheese!

Lucrurile despre care nu vorbim niciodata

Imagini terifiante din Canionul Moraca se succed inca de luni dimineata pe toate posturile de stiri. Iar eu le privesc inmarmurita, lipita de micul ecran, de la Realitatea trec pe Antena 3, apoi pe RomaniaTv si inapoi. Cred ca in ultimele doua zile m-am uitat la televizor cat nu am facut-o in ultimii sase ani de cand blogul m-a acaparat intr-o asemenea masura incat am uitat de toti si de toate.

Sunt detalii pe care rar indraznim sa le dezvaluim, chiar si aici, in jurnalul nostru virtual, care, se presupune, tocmai in acest scop a fost creat. Sunt lucruri atat de intime, atat de personale, incat ne este teama sau jena sa le rostim cu voce tare chiar si in preajma familiei sau prietenilor. Sunt ganduri sau emotii pe care le traim la intensitate maxima, care ne macina ani in sir, dar preferam sa le pastram doar pentru noi, sa nu le marturisim nimanui niciodata. De ce alegem sa procedam astfel? Pentru ca ne imaginam ca cei din jur nu le-ar intelege sau pentru ca nu dorim sa ne expunem pe tava, celorlalti, slabiciunile.

Insa, neverosimilul se produce si simti ca a venit momentul sa rupi tacerea.

Privind dimensiunile tragediei din Muntenegru, imi amintesc Continuă să citești Lucrurile despre care nu vorbim niciodata

Cum ne influenteaza canicula starea de spirit

Avertisment: acest articol este scris sub influenta caniculei furibunde ce a cuprins de cateva zile orasul meu.

In zadar ma lupt cu ea, nu-i chip s-o inving. Dar s-o luam cu inceputul si sa vedem unde a atacat mai tare inamicul public nr. 1 de sezon.

Psihic, sunt o epava. N-am chef de nimic, iar caldura sufocanta contribuie din plin la starea de apatie fara precedent care m-a doborat (la propriu si la figurat), imi este imposibil sa ma mobilizez. As fi vrut sa scriu un articol in weekend, dar nu am putut sa ma concentrez. Aerul din jur este atat de fierbinte, incat nu pot nici sa gandesc. Sunt plictisita de tot si de toate. Nu mai suport nici cititul, nici scrisul si nici privitul la tv.

Mai tot timpul molesita, epuizata, resimt din plin o stare fizica de oboseala extrema. Si ce-i mai rau, parca sunt continuu deshidratata. Stiam ca se recomanda minim 2 litri de apa pe zi, dar Continuă să citești Cum ne influenteaza canicula starea de spirit

Cand oamenii se comporta penibil

“Cea mai crunta razbunare este cand dusmanul tau e silit a recunoaste că esti bun si dansu-i rau.” B. P. Hasdeu

Ne-am evitat si ignorat intreaga viata. Niciodata nu ne-am salutat, nu ne-am adresat niciun cuvant. Nu as sti sa explic de ce. Sau poate pentru ca…

Avea o frumusete eclatanta, dar rece, care te tinea la distanta. Isi purta cu mandrie parul lung, negru ca abanosul, iar cu tinuta mereu eleganta si atitudinea distinsa, ar fi putut s-o eclipseze chiar si pe regina Angliei. Pe atunci, copil fiind, imi parea teribil de inalta, poate si pentru ca nu renunta niciodata la pantofii cu toc. Dadea senzatia ca nu-i poti ajunge nici la degetul mic. La propriu si la figurat. Imi parea nesuferita si ingamfata. Sunt unii oameni pe care de cum ii vezi, le simti caldura si bunatatea si vrei sa te imprietenesti cu ei sau macar sa le vorbesti. Ei bine, ea imi provoca exact sentimentul opus.

Si ea mai era cum mai era, dar sotul si copilul din dotare imi displaceau si mai mult. Cu el am avut un soi de Continuă să citești Cand oamenii se comporta penibil

L	Ma	Mi	J	V	S	D
« Aug
				1	2	3
4	5	6	7	8	9	10
11	12	13	14	15	16	17
18	19	20	21	22	23	24
25	26	27	28	29	30