- Part 23

Anotimpurile toamnei

Indiscutabil e mai mult decât covorul de frunze veștede, ceața alburie ce învăluie discret parcul dimineața sau ploaia sâcâitoare ce pătrunde adânc în sufletul ce mai tânjește încă după un strop de senin. Unii parcă nu văd decât zilele mohorâte când un vânt rece și neprietenos își face de cap, obligându-ne să căutăm prin dulapul cu haine puloverul tricotat și moale în culori pastelate.

Categoric e mult mai mult decât atât. Toamna e un spectacol desăvârșit şi o voi zugravi în cele ce urmeaza dupa cum o vad eu. E specială, magică, inegalabilă și, mai nou, e feblețea mea. E unică, nimic și nimeni nu se poate compara cu ea. Pentru că înglobează în ea nu unul ci patru anotimpuri. Continuă să citești Anotimpurile toamnei

Mitologia greacă – curs scurt

Ah!, mitologia…câţi artişti de seamă a inspirat, câte generaţii de filozofi nu s-au contrazis pe tema ei, pe câţi psihologi şi psihiatri nu i-a ajutat să pună diagnostice corecte, câti tineri au luat modele din ea şi câte hacuieli sunt descrise acolo!

Cum la şcoală n-am studiat mitologia, intrucât era reacţionară si decadentă, iar poveştirile pline de bacanale, petreceri hardcore, orgii neşfârsite şi tauri care violau fecioare neştiutoare te puteau deconcentra de la construirea societaţii socialiste multilateral dezvoltate, am hotarât la un moment dat sa-mi umplu această lacună. Ce poate fi mai inalţător spiritual decât să înveţi cum să te comporţi, cum să gândeşti şi cum să reacţionezi din poveştile cu foarte multi eroi din mitologia greacă?

Bun. Mai întâi de toate trebuie sa ştiti că nu e nimic prea complicat în mitologia greacă. E foarte clară şi logică. Să luăm spre exemplu, ca model de studiat, un personaj mai puţin însemnat, întrucât, dacă am vorbi despre unul mai serios, ca de pildă Hermes, Orfeu, Ulise, Dyonisos etc etc etc ne-ar apuca noaptea!

Atalanta de exemplu. Ce merite are Atalanta pentru a figura în mitologia greacă? Continuă să citești Mitologia greacă – curs scurt

Pe aripile neprevăzutului

“Viaţa e ceea ce ţi se întâmplă în timp ce eşti ocupat să faci alte planuri” J. Lennon

Simt că am pierdut controlul asupra propriei mele vieți. De câte ori intenționez să fac un anumit lucru, intervine ceva care îmi dejoacă planurile. Fie o inoportună ședință la job, fie una inevitabilă de shopping. Un telefon, o veste, un om care are nevoie de mine sau o răceală care mă ține prizonieră în pat. Neprevăzutul e singura mea certitudine zilele astea, acționează când mi-e lumea mai dragă. Cel mai dureros este faptul că de câte ori îmi propun să scriu un nou articol, apare cineva sau ceva care mă împiedică să-mi pun în practică ideea. Să fie ăsta un semn că e cazul să mă las de blogging?

Oricum scriu rar în comparație cu alții, care scot articole pe bandă rulantă, lucru care mă inhibă și mai mult. Oricum public ceva doar când știu sigur că am starea de spirit necesară creației, când am timp să răspund la comentarii și să colind blogosfera.

Trăiesc o toamnă ciudată, cu sentimente amestecate. Pe deoparte sunt Continuă să citești Pe aripile neprevăzutului

Memorabil

Dansul hipnotizant al stropilor de ploaie, acompaniat de șuierul prelung, înspaimântător al vântului furibund și delirul indus de febra proaspăt dobândită m-au aruncat în butoiul cu melancolie tipic autumnală. Aburii fierbinți se unduiesc diafan din ceașca de ceai dulce și aromat adâncind starea de visare. Am pe repeat Unforggetable şi nu mă mai satur de ea. Până la urmă, ce altceva am putea face într-o zi mohorâta de început de octombrie?

Gândul mă poartă departe, în trecut. Undeva, unde soarele e atotstăpânitor, marea seducător de albastră, iar medievalul la el acasă.

Cu toții am avut parte în viață de momente frumoase, unice, de neuitat. De date sau evenimente remarcabile, memorabile. Fie că este vorba de o aniversare specială, ziua nunții, ziua în care am cunoscut marea dragoste, fie de o amintire prețioasă, de suflet, ziua când am Continuă să citești Memorabil

Dorinţa de a fi cel mai bun

Ieri, după ce întreaga dimineață am bântuit cu treabă prin oraș, iar după-amiază am fost la serviciu, am ajuns obosită acasă, și în loc să scriu un articol pe blog, așa cum îmi propusesem, am stat cu ochii pierduți în monitor până când mi-a apărut pe facebook un titlu ceva mai incitant, am accesat de îndată link-ul și am început să mă gândesc când sau dacă mi-am dorit vreodată să fiu cea mai bună.

Nu oricine poate ajunge numărul 1. Nu este suficient să fii priceput într-un anumit domeniu, să fii talentat, să fii înzestrat, trebuie să și vrei, să-ți propui să devii cel mai bun. Și, poate, îți mai trebuie și o conjunctură favorabilă.

Să luăm ca exemplu bloggingul. Dacă v-aș întreba acum dacă ați visat vreodată să fiți nr. 1 în blogosfera, cu siguranță ați răspunde că Continuă să citești Dorinţa de a fi cel mai bun

M-am plictisit de el

L-am luat din dragoste. Cum altfel, că eu nu sunt și nu am fost niciodată pe interes. Deși, pe el nu l-ar fi deranjat nici o astfel de alegere, se străduise să întrunească toate atuurile necesare pentru că știa perfect cât de pretențioase sunt fetele de azi. Mi-au sclipit ochii de încantare când l-am văzut, era tot ce visasem vreodată: frumos, deștept, irezistibil.

Și a fost al meu. Eram atât de fericită… O vreme nu-mi puteam lua mâinile de pe el. Eram nedespărțiți, nu scăpam niciun prilej să mă mândresc cu el, să-l prezint tuturor. Iar el părea flatat de adorația mea și se comportat ireproșabil. Nu mi-a înșelat niciodată așteptările. După ce am profitat la maxim de el, după ce mi-a fost alături la bine și la greu, după ce febra începtului a trecut, am constatat uimită că nu prea mai am nevoie de el. Nimic din ce putea să-mi ofere nu mă mai satisfăcea. Acum îi folosesc doar funcția de bază. Dar oare se justifica investiția? Oare se merită să te sacrifici timp de doi ani pentru un moft?

Poate o să-mi spuneți că Continuă să citești M-am plictisit de el

Aștept pictorul!

Răbdarea mea e pusă la grea încercare zilele astea. Știu că e mult prea curând pentru o schimbare dramatică în peisaj, dar DSLR-ul meu zace prăfuit pe un raft și din când în când mă roagă să-l pun și pe el la treabă că prea se plictisește. Eu, fată miloasă, îi fac pe plac. Ieri am ieșit cu el în parc pentru a surprinde amprenta noului anotimp asupra vegetației. Doar că, aici, stupoare! Aparatul meu a văzut iar verde în fața ~~ochilor~~ lentilei. Și nu roșu cum și-ar fi dorit pentru că de culoarea specifică verii s-a cam săturat… Dovada, mai jos, în articol.

În timp ce-mi aștept pictorul favorit să mă uimească cu talentul lui nemaivăzut, mă bucur de noul program de lucru. De fapt e puțin spus, radiez de fericire. Și cum acest sentiment îmi este destul de străin, profit de ocazie să-l strig în toate zările. Și să-l împărtășesc și cu voi, aici, pe blog.

Iată cum arăta o zi din viața mea anul trecut: Continuă să citești Aștept pictorul!

L	Ma	Mi	J	V	S	D
« Aug
				1	2	3
4	5	6	7	8	9	10
11	12	13	14	15	16	17
18	19	20	21	22	23	24
25	26	27	28	29	30