Azi nu am chef de nimic 
, va las sa suflati in vuvuzela. :P
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bLUKov2Po3M&feature=related]
Un articol de Dragos FRD 
– expert in pamflete
The Song of Vuvuzela
Autor: Nice
Aventurile Nicei prin blogosfera
Inca o leapsa buclucasa. De data asta de la Madalina.
1. Zi-mi ceva despre tine. Gen cum te cheama, cati ani ai?
Am descoperit ca-mi plac ploile de vara. As vrea sa vad rasaritul pe o plaja din Hawaii, sa ma plimb cu felucca pe Nil si sa inot printre coralii si pestisorii viu colorati din Marea Rosie.
2. Ai porecle? Care?
Nu am. Acum se poarta nick-urile. :P
3. O melodie trista, una perfecta şi 3 care îti plac muuult
Melodie trista:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=wVyggTKDcOE]
Melodie perfecta:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hn_4n7SuKjE&feature=related]
O melodie care-mi place:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9m555jHRMEo]:
4. Ai animal de casa? Care?
Intotdeauna mi-am dorit unu’ din asta mic, dragalas, care pare o jucarioara. Periculos catel. :P
5. Daca ai avea un serial TV cum s-ar numi?
Aventurile Nicei prin blogosfera. :)) Ar face furori. Acum mai imi trebuie un buget pe masura si un regizor. Se ofera cineva?
6. Primul citat care iti vine în minte. Nu trisa, fara Google!
“Viata e prea scurta s-o irosim cu regrete”. E tare ca mi-a venit tocmai asta in minte, nu ma caracterizeaza deloc. :) :(
7. Desenul animat preferat din copilarie.
Simbad Marinarul, Aladin si lampa fermecata.
8. Iti place înghetata?
Cu conditia sa fie de ciocolata.
9. Ce alt nume ti-ar placea sa ai, daca ai putea avea altul?
Ambra.
10. Zi-mi un banc!
Nu-mi plac bancurile si nici cei care invata bancuri. Apreciez foarte mult spontaneitatea.
Merge mai departe la: Dragos FRD, Andreea Calin, Nora, Alexandra, Black Angel, DianaEmma, Happygirls, Chocolatfollie, Adakiss, Un nou sens, Orry, Danny, Iulia Mihai.
I feel good
Sunt intr-o binemeritata vacanta de blogging, ma simt excelent si, sincer, ma bate gandul sa renunt definitiv la aceasta activitate ce creeaza o dependenta bolnavicioasa. Visez cu ochii deschisi la recuperarea independentei mele de odinioara, cand nu auzisem de bloguri, iar pe net intram o ora pe saptamana sa-mi verific mailurile. Ce vremuri…ce viata!!! :(
Totul a inceput prin toamna lui 2006 cand am intrat pentru prima data pe blogurile de fotbal ale gsp-ului. Pe atunci eram pasionata de sportul rege si citeam cu nesat orice articol aparea pe site-ul respectivului ziar. Iar comentariile aferente mi-au starnit curiozitatea si interesul dintr-un sigur motiv: pasiunea pusa in ele, uneori dusa la absurd, care genera o violenta a limbajului greu de imaginat si tolerat. Ma uitam efectiv ca la un spectacol, grotesc pe alocuri, dar care impresiona prin arsenalul aruncat in joc de combatanti. De cele mai multe ori, lupta de idei condusa excelent de persoane de o inteligenta si umor rar intalnite de mine degenera in jigniri si injurii nedemne pentru astfel de minti luminate. Si atunci, in plin razboi stelisto-dinamovist(nu uitati ca totul se petrecea in 2006, cele doua echipe erau inca la putere in fotbalul romanesc, provincia nu-si incepuse inca ascensiunea in Liga 1), printre tunuri si baionete, un gand funebru mi-a incoltit in minte: de ce nu as fi si eu parte integranta a acestui nemilos raboi? Oh, cat mi-ar fi placut…dar repede am realizat ca nici macar nu stiu sa scriu pe bloguri, d-apai sa ma iau la tranta cu adversari de asemenea calibru. Si am ramas un simplu spectator, urmarind fiecare discutie si cunoscand in acest fel extrem de bine taberele beligerante. Stiam fiecare nick in parte, cat poate si ce poate. Si ma distram, ma delectam cu parerile lor, gandindu-ma ca niciodata nu voi fi in stare sa insir pe o foaie virtuala mai mult de doua fraze. Abia in primavara lui 2007 mi-am luat inima-n dinti si am lasat un prim comment pe un articol semnat chiar de redactorul sef al respectivei publicatii. Lasat e un fel de-a spune, din ratiuni care-mi scapa si acum, acel post al meu nu a aparut niciodata. Dar ce mai conta, imi gasisem curajul necesar si nimic nu ma mai putea opri. Au urmat zeci de batalii cu inamicii dinamovisti, rapidisti, ceferisti, din care am iesit de multe ori sifonata, dar distractia a fost de fiecare data la cote maxime. Mai ales ca semnam cu nick neutru, nimeni nu stia ca in spatele acestuia se afla o fata. Nopti nedormite la calculator, tone de cafele dimineata pentru a putea face fata la job, si iata cum o alta dependenta se prefigura la orizont: cofeina.
Trei ani de zile…
Azi imi sunt straine toate: si fotbalul, si fostii aliati sau adversari, si certurile, ura,conflictele, si acele bloguri. Il am pe al meu si vreau sa renunt la el. Intr-un fel, simt ca si acest blog face parte din trecut. Un trecut la care ma uit senina si caruia nu-i port resentimente.
Should I do that? Can I do that? Time will tell…
Voi cand v-ati apucat de blogging? Si poate mai important, de ce ati facut-o? V-ati gandit vreodata sa abandonati? Sunteti dependenti de blogul vostru?
Nu obisnuiesc sa fac asa ceva, e prima data cand procedez astfel, dar am gasit cateva articole minunate pe care vreau sa vi le recomand si voua. Le gasiti aici, aici si aici. Demult nu am citit un articol atat de frumos si sensibil precum cel al DianeiEmma.
Mersul pe carbuni aprinsi
Motto: Reporter: „How did you find America, John?”
John: „Turn left at Greenland”
Un articol „3 in 1”
- Explicatia motto-ului.
Dialogul cu pricina l-am auzit pentru prima data reprodus de Florian Pittis la „Poezia muzicii tinere”, in urma cu multi ani. Când componentii grupului Beatles au ajuns prima data in America, in 1964, au fost perceputi de reporterii locali ca niste pustani si, intr-un acces paternalist, reporterii cu pricina au simtit nevoia sa ii mângâie usor pe crestet (cum ar veni) si sa le puna intrebari tâmpite. Numai ca nu stiau cu cine au de-a face….Si ceilalti (Paul, Ringo, George) au dat raspunsuri ironice, dar ne indepartam de subiect. Raspunsul din motto apartine lui John Lennon si pentru mine are doua semnificatii. Prima e apropiata de sintagma „oul lui Columb” si inseamna sa faci un lucru pe care oricine il poate face, dar exista un numar infim de oameni carora le trece prin cap asa ceva. Sau care au curaj pentru asa ceva. Iar a doua – cum sa dai un raspuns ironic, scurt si spumos unei intrebari care se vrea smechera. In cazul acestui articol ne vom ocupa de prima semnificatie – „just do it”.
2. Preambul
Acum ceva vreme eram la un party in casa unei prietene, Ofelia. Motivul teoretic era ziua sotului ei, dar la Ofelia nu era nevoie de motive; tot timpul era câte un party, mereu avea tot felul de prieteni in jurul ei. La un moment dat se deschide usa si apare un grup mai aparte: 3 baieti si o fata. Era vara. Fata era blonda, imbracata in niste pantaloni strâmti albi (cred ca de in) si o bluza alba. Purta sandale. Iar ochii….multa vreme mi-a fost greu sa-i uit, desi atunci i-am vazut prima si ultima data. Un cenusiu-albastru metalic, de obersturmbannführer SS. Efectiv simteai ca-ti ard retina daca-i priveai in mod direct, ba chiar iti aparea din senin un gust metalic. S-au asezat discret intr-un colt si au inceput sa povesteasca de-ale lor. La un moment dat, intâmplator, m-am asezat lânga ei. Grupul dadea dovada de o coeziune interna foarte puternica, dar de nedefinit. Nimeni nu parea sa aiba in mod clar vreo legatura diferita, intre ei domnea o buna intelegere omogena si ingrozitor de nefireasca. Iar fata…fata nu parea sa apartina vreunuia din ei in mod cert. Era una de-a lor si o tratau ca atare. Erau practicanti de sporturi pe care le-am putea cataloga ciudate, faceau parasutism, diving….nu e asa simplu. Si n-o faceau din când in când, asta era modul lor de viata. Ea era singura dintre ei care mai avea o experienta in plus la activ: mersese cu picioarele goale pe carbuni incinsi. Firma la care lucra pregatise un fel de team building care includea si aceasta proba iar ea, impreuna cu foarte putini colegi, se oferisera sa faca acest act de curaj. Restul colegilor, oripilati, n-au facut altceva decât sa priveasca de la minimum 10 metri distanta. Instantaneu m-am uitat la picioarele ei. Imi era cu neputinta sa cred ca niste picioare atât de mici, delicate si perfecte, cu unghiile pictate de natura intr-un roz atât de copilaresc, au putut fi supuse unui asemenea supliciu fara nicio urma vizibila. La un moment dat a inceput un blues. Reusind sa-mi depasesc timiditatea, am invitat-o la dans. A acceptat. Nicio tensiune. Se misca perfect. Am intrebat-o daca e adevarat ce a povestit, daca a mers pe carbuni aprinsi. Da, desigur, dar nu e nicio filozofie, „just do it”. Bine, dar…a facut vreo pregatire psihologica inainte? A alergat pe carbuni sau s-a deplasat lent? Erau chiar incandescenti carbunii? Uite ce, mi-a spus, in felul asta n-ai sa reusesti niciodata. Pui prea multe intrebari. Evident, observatia cu pricina mi-a turnat plumb in picioare. Vezi ca nu esti pe ritm, m-a taxat la un moment dat, ceea ce m-a derutat si mai mult; nici nu stiam ca trebuie sa am un ritm, era un blues! Sau nu era blues?!?!? Am asteptat finalul izbavitor cu o dorinta mai mare decât a unui boxer in corzi.
La fel de nebagat in seama cum venise, grupul a plecat dupa putina vreme. Am intrebat-o pe Ofelia cine sunt. A!, niste prieteni de-ai mei. Niste ciudati, stii cum sunt toti prietenii mei…Stiam. Ca doar si eu eram un prieten de-al Ofeliei….
Vremea a trecut. La un moment dat insa mi-am amintit de ideea cu carbunii aprinsi. Am intrebat-o pe Ofelia pe unde mai sunt prietenii ei. Nu puteau fi contactati. Faceau alpinism pe undeva prin Africa….Dupa inca o perioada, toate contactele disparusera. Nu mai puteau fi gasiti.
3. Si ca sa fim totusi on-topic,
Ei bine, pâna in acest moment n-am reusit sa merg pe carbuni aprinsi. Dar am incercat sa contactez persoane care au facut-o si n-am reusit nici asta. Parca au intrat cu totii in pamânt.
Intr-un articol precedent imi manifestasem incântarea pe care am avut-o atunci când am observat ca, interesat fiind de un subiect, Universul „comploteaza” sa-ti aduca informatiile.
Nu si de data asta.
Omul se naste de la mama natura cu doua frici, mari si late: frica de inaltime si frica de zgomot. Celelalte frici, printre care si frica de foc, sunt induse fie prin experienta directa, fie prin mesajele repetate ale parintilor care reusesc sa-ti patrunda in subconstient. Dar in majoritatea covârsitoare a cazurilor e vorba de experienta directa, pentru ca imi e greu sa cred ca exista vreo persoana care sa nu se fi ars intr-un mod mai mult sau mai putin neplacut.
Cu toate ca fricile initiale „se vindeca” destul de repede (mai putin cazurile relativ patologice), una din cele mai acerbe frici ramâne cea legata de foc. Si totusi exista oameni care forteaza limitele si in acest caz. De la incercari (sa le zicem) soft precum cele de la team-building, pâna la experienta „hard” a calugarului budist Thich Quang, anumiti indivizi vor sa demonstreze ca si aceasta frica poate fi invinsa. Ce-i impinge oare sa faca acest lucru (evident, vorbim aici de experiente autoimpuse)? Si cum se explica ceea ce se intâmpla atunci când mergi pe carbuni incinsi? E vorba de mult laudata si neinteleasa „gândire pozitiva” sau e vorba de o explicatie 100% stiintifica? De ce unii din „temerari” se ard si altii nu? E ceva care are legatura cu modul de gândire sau exista o explicatie de natura fizica?
Trebuie sa mentionez ca n-am gasit o opinie „asa si-asa”. Taberele ori se ignora reciproc, ori se persifleaza.
Sa dam cuvântul unora din cei care au studiat problema. Si incercam sa luam exemple din ambele parti, pentru o mai justa judecata.
In „Biologia credintei”, Bruce Lipton e convins: energia gândurilor sta la baza faptului ca poti merge pe carbuni incinsi fara sa te arzi. „Gândurile – energia mintii – influenteaza direct modul in care creierul fizic controleaza fiziologia corpului”. Cei care isi directioneaza gândurile in mod corect nu se ard, iar „ezitantii’ se ard. Bruce da si un citat relevant din Henry Ford: „Daca crezi ca poti, sau daca crezi ca nu poti….ai dreptate”.
Intreaga carte a lui Bruce, perfect argumentata in mod logic, converge catre suprematia energiei (deci a gândului) asupra materiei (deci a corpului). Mecanismele de semnalizare energetica – zice el – sunt de o suta de ori mai eficiente in transmiterea informatiei din mediu decât semnalele fizice, cum ar fi neurotransmitatorii. In plus…daca stii cum sa gândesti, atunci se formeaza un strat energetic protector intre corp si mediu care te fereste de riscul arsurilor.
Bruce Lipton nu vorbeste din proprie experienta in legatura cu mersul pe carbuni incinsi, ci din a altora.
„Aiureli!”, sare Michael Shermer din „De ce cred oamenii in bazaconii”. Gândurile n-au nicio treaba, e vorba de un fenomen pur fizic si destul de simplu (am observat in mai multe rânduri asta, se tot accentueaza faptul ca toate explicatiile sunt „simple”, pentru a lua cât mai mult in derâdere „adversarul”, pe principiul „pai astia nu sunt in stare nici macar sa inteleaga chestii elementare, ce pretentii sa mai avem de la ei?”). In seara zilei de 16 mai 1996 el chiar a facut-o, a calcat cu picioarele goale pe carbuni incinsi in cadrul unei emisiuni. Inainte de asta primise insa asigurari de la Bernard Leikind, specialist in fizica plasmei (care si el a mers cu picioarele goale pe carbuni incinsi) ca nu are ce sa i se intâmple, chiar daca temperatura in mijlocul carbunilor e de 400 de grade Celsius (dar se poate ajunge si la 1.000 grade Celsius). De ce? Carbunii au o conductivitate termica relativ scazuta si, daca parcurgi distanta suficient de repede (el a parcurs-o in 3 secunde), nu patesti nimic. De când incepi si pâna la final trebuie sa fii in permanenta miscare. E ca si in cazul unei prajituri in forma de metal abia scoasa din cuptor – daca atingi prajitura, care are conductivitate scazuta, nu te arzi; daca atingi forma de metal insa….
O alta explicatie stiintifica are la baza stratul izolator dintre corp si carbune produs de efectul Leidenfrost (mai multe aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Leidenfrost_effect). Apoi, trebuie avut grija cum e facut „patul de carbuni”. In principiu, inainte de experiment, carbunii sunt acoperiti cu cenusa (iar cenusa e un izolator termic). In plus, carbunii au forma neregulata, contactul cu talpa facându-se pe o suprafata mica.
Deci Michael a facut-o fara sa psalmodieze, fara sa mediteze si fara alte chestii de genul acesta intrucât, zice el si o tot repeta, mersul pe carbuni incinsi n-are legatura cu puterea mintii.
„Just do it”
DAR – ma intreb si va intreb – faptul ca reusesti sa depasesti o asemenea bariera psihologica si risti sa-ti infrunti una din cele mai grozave temeri, nu e suficient sa se numeasca „gândire pozitiva”? Adica de ce trebuie persiflat un asemenea act de vointa doar pentru ca poate fi explicat, eventual, prin „fizica simpla”? De ce trebuie ironizat cineva doar pentru ca abordeaza aceeasi problema pe alta cale? Ce a facut Bernard cu Michael nu e tot un fel de „pregatire psihologica”, asa cum fac instructorii cu elevii lor atunci când le vorbesc de puterea gândirii pozitive? Ar mai fi mers Michael pe carbuni incinsi daca Bernard nu i-ar fi explicat „pe limba lui” cum stau lucrurile? Ma indoiesc!
Sa-l lasam pe Michael Shermer sa ne explice el cum e cu fachirii si team-building-urile. O experienta insa ca a lui Thich Quang n-are cum s-o explice prin niciun fel de fizica, fie ea simpla sau complicata.
0 Concluzii
Dupa cum vedeti, acest articol e compus din mai multe parti, astfel incât sa vorbiti on-topic aproape indiferent de subiect. Despre muzica. Despre petreceri. Despre sporturi extreme. Adica despre orice sport, având in vedere ca, in lumea de azi, trecerea pe zebra, pe verde, a ajuns un fel de sport extrem. Sau….puteti sa alegeti sa nu vorbiti deloc.
Dar mi-ar placea sa stiu daca a existat in viata voastra un anume eveniment care v-a marcat. Ceva ce erati convinsi ca nu puteti face si pâna la urma ati facut.
Fire Walk with Me (Questions In a World of Blue)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=zCV_kTjuguQ]
Autor: Dragos
Relationships in the Workplace
Vi s-a intamplat vreodata sa va indragostiti de un coleg la locul de munca? Considerati ca o astfel de relatie are sanse mai mari de reusita decat una cu o persoana care nu lucreaza in aceeasi companie cu voi? Cat de indicat este sa combinam viata privata cu cea profesionala? Exista cupluri formate prin intermediul job-ului, dar si cupluri care s-au despartit tocmai din cauza lui. Unele companii interzic categoric relatiile personale intre angajati , iar altele ii incurajeaza pe acestia sa-si aduca partenerul sa lucreze in respectiva companie. Se spune ca iubirea inseamna sa stii sa pastrezi distanta necesara: nici prea aproape, ca sa nu sufoci, nici prea departe, ca sa nu pierzi. Daca cei doi isi petrec toata ziua impreuna, atat la serviciu, cat si in oras sau acasa, nu intervin in mod automat monotonia, conflictele, eventualele sentimente de concurenta, tensiunile nedorite? Acum depinde si de natura muncii prestate, de personalitatea si nevoia de libertate a celor doi. Prin prisma meseriei mele, dar mai ales a necesitatii imperioase de a fi cu persoana iubita cat mai mult timp, am considerat ca o relatie cu un coleg ma avantajeaza. In prima zi de munca din viata mea, mergand sa investighez sediul institutiei unde urma sa lucrez , privirea mi-a fost atrasa de un barbat superb, si el tot proaspat absolvent, la fel de speriat ca si mine de ceea ce presupunea meseria aleasa. A fost dragoste la prima vedere, doar din partea mea, caci el nu m-a vazut atunci, iar a doua zi, hotarata sa-l cuceresc, am imbracat cea mai sexy tinuta posibila si am facut in asa fel incat am ramas singura cu el pentru a ne putea cunoaste. Tanarul a “muscat momeala”, chiar in acea zi mi-a propus sa mergem impreuna la un suc si in acest fel s-a legat o idila de-un an. Intotdeauna am preferat colegii barbati, mereu atenti, simpatici si foarte amuzanti, femeile in schimb parand un pic malitioase si invidioase. In aceste conditii era firesc sa caut mai mult compania barbatilor si sa ma inteleg mai bine cu acestia.
Mai nou, zodiile ne spun cum iti poti da seama daca colegul tau de munca ar putea fi partenerul ideal pentru tine. Tot cu ajutorul lor putem descoperi care sunt nativii care joaca corect si avanseaza cu ajutorul muncii si care sunt cei care se folosesc de sex pentru a dobandi anumite avantaje. Asadar:
Berbec
Acest semn ar putea fi atras chiar de persoana despre care afirma ca nu o sufera la serviciu! Iar cel mai bun fel in care cei doi se pot apropia este o petrecere la locul de munca, prilej pentru nativii din Berbec de a-si scoate la iveala latura competitiva! Astrologii avertizeaza ca Berbecii sunt genul de persoane care spun toate secretele de la munca, odata cuceriti.
E bine sa retii, daca te indragostesti de un Berbec la munca, ca nu isi va mai da interesul sa te cucereasca dupa ce e convins de sentimentele tale. Asa ca, daca iti doresti o relatie de lunga durata, nu uita sa ii trimiti mereu provocari!
Taur
Sunt, de cele mai multe ori, printre cei care “aduc” bani in firma si se spune ca poti observa usor barbatii eleganti din aceasta zodie. Si femeile acestei zodii sunt extrem de cochete si prefera sa poarte lenjerie intima asortata si provocatoare! Sunt genul de persoane versatile, de tipul “doamna/domn in societate si amant/a in dormitor”.
Nativilor din aceasta zodie le place sa lucreze alaturi de partenerii lor!
Gemeni
Sunt persoane jucause si carora le place sa se simta bine la munca!
Le place foarte mult sa calatoreasca si exista tentatia ca ei sa calce stramb atunci cand se afla departe, in calatorii de afaceri, pentru ca reactioneaza foarte rapid la stimuli si pentru ca tot ce e nou li se pare cu atat mai atragator! Ce ar trebui sa faci pentru a-l tine aproape? Nu neaparat sa-l controlezi -e si greu de facut asta cu un Geaman- ci sa ii mentii interesul, chiar si la distanta!
Rac
Pentru nativii din acest semn joaca un rol foarte important imaginatia si s-ar putea lasa destul de usor sedusi de o conversatie inteligenta la un pranz de afaceri, mai ales daca au consumat si alcool.
Daca ai fost vrajit de un nativ al acestei zodii trebuie sa stii ca asteapta de la tine sa te gadili ego-ul si ca au nevoie de multa afectiune si de noi si noi dovezi de dragoste.
Leu
Semnul celor nascuti pentru a conduce, Leul isi doreste sa domine in toate ipostazele: in pat, la birou sau in oricare alt loc. E bine sa retii, daca te intereseaza o aventura cu un coleg de serviciu din aceasta zodie, ca nu o vei putea lasa la simplul stadiu de aventura si sa te astepti sa redeveniti simpli colegi, pentru ca nativii din Lei nu gestioneaza in acest fel astfel de situatii. In plus, sexul ar putea reprezenta un simplu act pentru ei, mai ales daca nu sunt atrasi din toate punctele de vedere, ci doar fizic.
Fecioara
Atrasi intotdeauna de invingatori, acestui semn ii repugna oamenii lipsiti de vointa si pe cei care ii fac sa isi piarda timpul. Sunt persoane foarte practice si iti vor parea foarte devotati muncii lor, cel putin pana in momentul in care va veni vorba despre sex, moment in care vei descoperi ca pun cel putin la fel de multa pasiune si in ceea ce priveste acest domeniu!
Balanta
Acestui semn ii place sa flirteze si, pentru ca isi doreste foarte mult sa fie placut/a, va face acest lucru cu mai toata lumea. Daca ai pus ochii pe o astfel de persoana la locul tau de munca exista toate sansele ca si cei/cele din jurul sa creada ca sunt persoanele speciale de pe lista lunga a flirturilor nativului din Balanta, asa ca nu vei fi deconspirat/a. Inca un pont: nativii din Balanta apreciaza discretia!
Scorpion
E dificil sa iti dai seama care sunt cu adevarat lucrurile pe care o persoana din aceasta zodie le apreciaza la un eventual partener. Misteriosi si destul de tacuti in legatura cu viata lor personala, aceasta zodie e incantata sa aiba o relatie secreta. Iar in cazul in care te gandesti daca sa faci publica aceasta relatie ar trebui sa stii ca nu se vor bucura!
Sagetator
Nativii acestui semn sunt extrem de loiali, dar “gusta” si flirtul cu alte persoane, pe care nu se decid –de cele mai multe ori- sa il continue. Se concentreaza mai mult asupra muncii decat asupra unei posibile relatii amoroase la birou.
Sunt atrasi, de cele mai multe ori, intelectual de alte persoane la locul de munca, asa ca nu te preocupa de colega tanara si fasneata, ci mai mult de una dintre egalele lui care il intrece in pricepere la ceea ce face!
Capricorn
Sunt atrasi de oamenii care le ofera ocazia de a le fi mentori si, in general, de persoanele noi din colectiv, pe care isi doresc sa le invete si, in acelasi timp, sa le demonstreze cat sunt ei de extraordinari! Aceasta zodie e dispusa sa aiba aventuri la locul de munca indiferent daca persoana aleasa este un subaltern sau un superior.
Varsator
Acestor nativi le plac oamenii pe care ii pot admira si care se fac remarcati in ochii lor. Va trece o perioada buna de timp inainte sa te convingi de afectiunea lor, pentru ca apreciaza independenta! Un mic pont: acesti nativi nu reactioneaza bine la critica!
Pesti
Nativii Pesti sunt atrasi de oamenii cu care se afla in competitie directa, asa ca nimic nu le va parea mai firesc decat o relatie cu o persoana alaturi de care lucreaza! Ii poti cuceri usor facand planuri marete pentru un viitor comun, dar e bine sa stii ca se indragostesc destul de greu.
sursa aici
Ma surprinde descrierea facuta zodie mele, eu ii stiam pe capricorni persoane serioase , de o integritate si moralitate ireprosabila. Se pare ca lucrurile nu stau chiar asa. Aventuri la locul de munca nu am avut, iar de intretinut relatii sexuale pentru a promova-nu a fost cazul, nu sunt genul si nici nu mi s-a dat ocazia, iar in jobul meu sunt excluse asemenea practici. Nu-mi doresc nici sa avansez si nici sa obtin anumite avantaje altfel decat prin forte proprii.
Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!
Am preluat de la Alexandra o lepsuta despre principii de viata. Kind of funny, as aprecia pe moment, de vreme ce singura deviza dupa care-mi ghidez viata e “fac ce vreau, dar stiu ce fac”. Totusi, hai sa incercam un fel de clasament al celor 10 principii sanatoase de viata pe care eu le imbratisez si urmez cu strictete. :P
1. Be open-minded, modest and don’t judge anyone!
2. Nu cere un lucru pe care nu-l poti oferi.
3. Daca vrei sa fii fericit o clipa, razbuna-te, daca vrei sa fii fericit o viata, iarta!
4. Lupta intotdeauna corect.
5. Daca cred in Dumnezeu si nu exista nu pierd nimic, in schimb daca nu cred si EL exista, atunci am pierdut totul.
6. E in zadar sa vorbesti celui care nu vrea sa te asculte.
7. Nu intotdeauna trebuie sa intoarcem pagina, uneori trebuie sa o rupem.
8. Zambeste. Ca replica la momentele in care esecurile ti se vor parea insurmontabile, goneste tensiunea si ingrijorarea excesiva prin ras, eliberandu-ti astfel mintea si gandeste clar solutia optima. Nu te lua niciodata prea in serios.
9. Fiecare zi e un dar special de la Dumnezeu si cu toate ca viata poate sa nu fie intotdeauna dreapta, nu trebuie sa permitem durerii si obstacolelor sa ne otraveasca atitudinea, planurile si viitorul. Nu vei avea castig de cauza atat timp cat esti imbracat cu haina urata a compatimirii de sine. Nu fa asta niciodata, intotdeauna exista o cale mai buna, ai grija s-o descoperi!
10. Vei avea parte de un lucru atunci cand vei crede in el.
Principiul meu absolut de viata este chiar titlul articolului.
Iar in final 10 lectii pentru a trai experienta umana
de Cherie Carter-Scott
Regula nr. 1 : Vei primi un corp
Chiar daca iti iubesti corpul sau nu, este al tau pentru toata viata, asa ca accepta-l.
Ceea ce conteaza este inauntrul tau.
Regula nr. 2 : Vei primi lectii
Viata reprezinta o experienta continua de invatare, fiecare zi aducand oportunitati de a invata mai mult. Invatarea acestor lectii reprezinta cheia catre descoperirea si implinirea propriei tale vieti.
Regula nr. 3 : Nu exista greseli, exista doar lectii
Evolutia ta catre intelepciune este un proces de experimentare, incercare si greseala, asadar inevitabil lucrurile nu vor merge intotdeauna conform planului sau vor iesi exact asa cum vrei tu. Compasiunea este remediul pentru judecata aspra a noastra si a celorlalti. Iertarea nu este doar divina, ea reprezinta comportamentul prin care se sterge un gol emotional. A te comporta etic, pastrandu-ti integritatea si cu umor in special capacitatea de a rade de tine si de propriile tale greseli confirma faptul ca greselile sunt doar lectii pe care trebuie sa le invatam.
Regula nr. 4 – Lectia se repeta pana cand este invatata
Lectiile se repeta pana cand sunt invatate. Ceea ce se manifesta ca probleme si
provocari, neplaceri si frustrari sunt lectii : acestea se vor repeta pana cand le vei accepta si invata. Constientizarea si abilitatea ta de a face schimbari sunt elemente necesare pentru invatarea acestei reguli.
Fundamentala este de asemenea acceptarea faptului ca nu esti o victima a
circumstantelor sau a sortii -cauzele trebuie recunoscute; altfel zis: totul se intampla raportat la modul tau de a fi si la comportamentul tau. A invinovati pe altcineva pentru propriile tale probleme este un mod de a scapa si de a nega; tu singur esti responsabil pentru tine si pentru ceea ce ti se intampla. Rabdarea este necesara, schimbarea nu vine peste noapte, asa ca acorda timp schimbarii.
Regula nr. 5 : Invatarea este un proces continuu
Cat traim invatam. Intra in ritmul vietii, nu i te impotrivi. Asuma-ti angajamentul de a invata si de a schimba : fii suficient de umil pentru a-ti recunoaste propriile slabiciuni, si indeajuns de flexibil pentru a te adapta, pentru ca rigiditatea va nega libertatea noilor posibilitati.
Regula nr. 6 : Acolo nu inseamna mai bine decat aici
Celalta parte a dealului s-ar putea sa fie mai verde decat a ta, dar existenta ta acolo nu garanteaza fericirea eterna. Fii recunoscator si bucura-te de ceea ce ai si de calatoria ta. Apreciaza mai bine ceea ce este bun in viata ta, decat sa acumulezi lucruri care nu te vor conduce catre fericire. Trairea in prezent te ajuta sa obtii pacea.
Regula nr. 7 : Ceilalti sunt oglinzi ce te reflecta pe tine
Iubesti sau urasti ceva la o persoana raportat la ceea ce iubesti sau urasti la tine. Fii tolerant; accepta-i pe ceilalti asa cum sunt si straduieste-te sa constientizezi; straduieste-te sa te intelegi si sa percepi obiectiv propria ta persoana, gandurile si sentimentele tale.
Experientele negative sunt oportunitati de a vindeca ranile pe care le ai. Ajuta-i pe ceilalti, si astfel te vei ajuta pe tine. Unde ai fost incapabil sa-i ajuti pe ceilalti este un semn ca nu raspunzi corespunzator propriilor tale nevoi.
Regula nr. 8 : Ce se intampla cu viata ta este alegerea ta
Detii toate uneltele si resursele de care ai nevoie. Ceea ce faci cu ele depinde de tine. Asuma-ti responsabilitatea asupra ta. Invata sa renunti atunci cand nu poti schimba lucrurile. Nu te enerva : gandurile amare iti intuneca mintea. Curajul este in fiecare dintre noi : foloseste-l atunci cand trebuie sa faci ceva bun pentru tine. Cu totii avem o putere innascuta si un spirit aventuros pe care ar trebui sa le folosim pentru a imbratisa ceea ce urmeaza.
Regula nr. 9 : Raspunsurile sunt la tine
Ai incredere in instinctele tale si in sentimentele tale, chiar daca le auzi ca o voce slaba sau daca apar ca o sclipire de moment. Asculta-ti sentimentele ca si cum ar fi sunete. Vezi, auzi si ai incredere. Foloseste inspiratia innascuta.
Regula nr. 10 : Vei uita toate acestea la nastere
Toti ne nastem cu aceste capacitati : primele noastre experiente ne conduc intr-o lume fizica, departe de sentimentele noastre, acestea devenind nehotarate, cinice si lipsite de credinta si incredere.
Cele 10 reguli nu sunt porunci, ele sunt adevaruri universale care se aplica tuturor.
Cand te ratacesti, apeleaza la ele. Ai incredere in puterea spiritului. Aspira catre intelepciune : aceasta este ultima incercare a vietii si nu cunoaste limite in afara acelora impuse de tine.
Sunt curioasa dupa ce principii isi conduc viata urmatorii: Dragos FRD, Happygirls, Crisuadi, Adakiss, Danny, Klausen, Madalina, Paul, Orry, Cristina.
Plânsul lui Nietzsche
Motto: Unii nu se pot elibera de propriile lor lanturi; cu atât mai putin isi pot ei mântui prietenii.
Trebuie sa fii gata sa te lasi mistuit de propria flacara; cum ai putea renaste daca nu te-ai transformat mai intâi in cenusa?
Asa grait-a Zarathustra
Plânsul lui Nietzsche
Editura Humanitas, 1995
Nu va impacientati, nu va speriati si nu fugiti inca! Nu e vorba de filozofie. E doar o simpla carte de beletristica. Are si dialoguri! As fi vrut sa vorbesc despre ea ceva mai târziu, dar anumite evenimente mai mult sau mai putin personale m-au facut sa scriu despre ea acum. Autorul, Irvin Yalom, este de meserie profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicina din cadrul Universitatii Stanford.
Cartea se bazeaza pe o intriga inventata, desi personajele sunt reale: intâlnirea dintre Josef Breuer si Friedrich Nietzsche care, conform cartii (dar nu conform realitatii), a dus la nasterea psihoterapiei.
Josef Breuer a fost psiholog pentru putina vreme, el fiind mai degraba diagnostician si cercetator in fiziologia respiratiei si echilibrului.
Actiunea are loc undeva in ultimile luni ale anului 1882, când Nietzsche (cel de dinainte de „Asa grait-a Zarathustra”) a fost la un pas de sinucidere din cauza unei iubiri neimpartasite, dupa ani de zile de tortura psihica, in urma unei scurte, intense si caste aventuri. Cel putin asa rezulta din scrisorile lui catre Lou Salome, despre care insa nu se stie daca au fost cu adevarat trimise sau au ramas doar in stadiul de ciorna. Lou Salome va ajunge, la rândul ei, psihanalist.
In realitate, inceputurile adevaratei psihanalize pot fi plasate in momentul lansarii cartii „Studii asupra isteriei”, scrisa in colaborare de Freud si Breuer si in care e descris cazul Annei O. (Bertha Pappenheim). „Cazul” a fost un succes, asa cum apare descris in carte. Azi stim ca lucrurile nu au stat intru totul in acest mod, dar Bertha s-a vindecat si a inceput o cariera in asistenta sociala atât de impresionanta incât, in 1954, Germania de Vest a ales s-o onoreze postum printr-o marca postala.
Cine a fost de fapt Anna O? Pacienta lui Breuer, mult mai tânara, de care psihologul s-a legat atât de mult emotional incât era sa-l coste familia si cariera. Aceste lucruri le stim din informatiile controversate provenite de la Freud si contrazise de biograful lui Breuer.
Nu are prea mare importanta insa ce e adevarat si ce nu in acest caz. Ce avem noi aici, de fapt? O suita de incurcaturi sentimentale in care sunt prinse unele din cele mai luminate minti ale sfârsitului secolului al XIX-lea. O tânara plina de viata care incearca sa salveze omul pe care ea insasi il bagase in incurcatura. Dar nu oricum. Agnosticul (sa-l numim asa…) Nietzsche e un om special si nu accepta sa fie tratat ca un simplu nebun. Asa ca trebuie intocmita o stratagema….Fermecatoarea Lou Salome ia legatura cu doctorul Josef Breuer si, impreuna, urzesc un plan.
Cine e vânatorul, cine e vânatul? Cine e medicul, cine pacientul? Cine e sanatos, cine e bolnav? Este boala un lucru cu adevarat rau sau poate fi „convertita” intr-un profesor exceptional? O perioada avem impresia ca stim ordinea lucrurilor. Apoi…in timp ce povestea se deruleaza…devenim din ce in ce mai derutati. Un filozof de geniu indragostit lulea de o pustoaica. Un medic evreu cu o reputatie fara pata, familist, vrajit de aceeasi Lou si indragostit de o tânara pacienta, Anna. Apoi…acesti doi suferinzi, Breuer si Nietzsche, incercând sa se ajute reciproc. Singurii care par cu picioarele pe pamânt printre atâtia lunatici sunt Lou Salome si Sigmund Freud. Ei stiu foarte bine ce vor.
O carte bine scrisa, nu foarte usoara, destinata celor care se simt vinovati. Fiti pe pace! Daca asemenea genii au cazut prada disperarii cauzate de iubiri imposibile, sau de legaturi condamnate de cutumele sociale, cine suntem noi sa facem intotdeauna lucrurile cum trebuie? Sa incercam sa nu ne biciuim atunci când se pare ca am gresit. Mintea si sufletul actioneaza dupa legi care nu sunt intelese, dupa cum bine reiese din aceasta carte, nici macar de cei care le studiaza intens.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=4sXGzFuoF8g]
Autor: Dragos