Autor: Nice

Maxima zilei (IX)- My favourite poem

Poezia este o revarsare spontana de sentimente puternice. Se bazeaza pe emotiile rememorate in cea mai profunda liniste. William Wordsworth

_

I wandered lonely as a cloud
That floats on high o’er vales and hills,
When all at once I saw a crowd,
A host of golden daffodils;
Beside the lake, beneath the trees,
Fluttering and dancing in the breeze.

Continuous as the stars
that shine and twinkle on the Milky Way,
They stretched in never-ending line
along the margin of a bay:
Ten thousand saw I at a glance,
tossing their heads in sprightly dance.

The waves beside them danced; but they
Out-did the sparkling waves in glee:
A poet could not but be gay,
in such a jocund company:
I gazed – and gazed – but little thought
what wealth the show to me had brought:

For oft, when on my couch I lie
In vacant or in pensive mood,
They flash upon that inward eye
Which is the bliss of solitude;
And then my heart with pleasure fills,
And dances with the daffodils.


_

William Wordsworth a scris “Daffodils” intr-o furtunoasa zi de primavara, in timpul unei plimbari pe malul Lacului Ullswater din Anglia. Continuă să citești Maxima zilei (IX)- My favourite poem
Share

My inspiration

O dimineata racoroasa de vara la munte, intr-un cadru maiestuos, ce imbina solitudinea si vesnicia crestelor cu incantarea delicata a unor bogate vai inverzite, cu pajisti alpine impanzite de flori, in aer  mireasma de crini, violete si gentiene, acompaniate de spectacolul unic oferit de irezistibile cascade de clestar ale caror ape cobora vioaie si proaspete îndreptandu-se nerabdatoare si indragostite spre lacuri de safir; plajele parasite, fie  golfuri adapostite in causul zimtat al promontoriilor de lava, fie campii intinse de nisip auriu maturat de brizele oceanice, cu stanci abrupte in fundal, marginite de talazuri, in ceas de seara cand apusul iti arde sufletul si iti coloreaza trepidant simturile; oceanul, sursa vietii, fie rostogolindu-se bland si suspinand pe tarm, fie spumegand in furia furtunii; un labirint de stradute inguste, subtiri, ale unui oras vechi, medieval, uitat parca de timpul necrutator, transformat intr-o enclava de bistrouri si galerii, inconjurat de ziduri de culoare ocru si obloane turcoaz si un mic dejun linistit pe terasa umbroasa a unei cafenele; campuri de lavanda  si nesfarsite plantatii de maslini, imbatatoare arome mediteraneene de ierburi, cimbru, rozmarin, mimoze si pini; casele cu frontoane triunghiulare, morile de vant si canalele ce alcatuiesc vestitele peisaje olandeze,  toate constituie sursele mele de inspiratie.

Dar mai presus de ele, ceea ce ma inspira cu adevarat sunt gandurile voastre, opiniile expuse zilnic, intr-un mod original, de  prietenii acestui blog. Continuă să citești My inspiration

Share

Meloterapie

Ieri, o revelatie dezvaluita in toata splendoarea sa mi-a zdruncinat prin explicatiile sale ulterioare intreaga lume interioara. Am descoperit ca-mi place muzica clasica. “Cum este posibil?”, m-am intrebat uluita. Si intr-o fractiune de secunda, motivatia mi-a umplut sufletul  de amaraciune si tristete: am inceput sa imbatranesc.

Aveti voi una mai buna?

Ce altceva ar putea fi? Inainte, genul asta de muzica ma plictisea teribil, erau suficiente doua acorduri  de vioara ca sa-mi pierd interesul pentru orice piesa oricat de celebra si frumoasa ar fi fost considerata.  De un intreg concert nici nu se punea problema- ar fi constituit un adevarat calvar.

Nu, nu simt nevoia sa ascult muzica clasica, dar cand o fac nu ma mai deranjeaza ca inainte. Trebuie sa recunosc insa ca am gasit si cateva melodii frumoase, pe care le-as asculta de mai multe ori pe zi. Ca de exemplu asta:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9DxbKCEZOKg&feature=related]

care este insotita intamplator si de un mesaj inspirat parca din adancul sufletului meu si dintr-o dorinta mai veche, dar mereu la fel de actuala. Continuă să citești Meloterapie

Share

The tipping point

„The tipping point” sau ce-i trebuie fluturelui care bate din aripi in Brazilia ca sa produca un uragan in Florida. Cauze mici, efecte mari.

–


Titlu: The Tipping point

Autor: Malcolm Gladwell

Editura Publica, 2008

_

Ce legatura este intr-o carte care se vrea de marketing si filmul „Remember me”? Exista una. „Remember me” incepe cu o drama – o mama este impuscata in timpul unui jaf in statia de metrou, in fata fiicei sale. Ei bine, intr-unul din capitolele excelentei carti „The tipping point”, se dezbate o intâmplare asemanatoare, dar in sens invers. In seara zilei de 22 decembrie 1984 Bernie Goetz a impuscat, in legitima aparare fiind, 4 tineri de culoare care au incercat sa-l jefuiasca. Toti aveau deja cazier. „Subiectul” a stârnit vâlva in epoca si, in fata presiunii uriase a opiniei publice, care ameninta cu linsajul in cazul altui verdict, justitia n-a avut alternativa si l-a declarat pe Bernie nevinovat. Lânga blocul lui Goetz  s-a organizat spontan o petrecere, in seara anuntului.

Intâmplarea face parte din capitolul „Forta contextului” si analizeaza cauzele care au dus la un acest deznodamânt, motivele pentru care Bernie a avut o asemenea sustinere populara in momentul judecatii precum si efectele (benefice) pe termen mediu si lung pe care acest eveniment l-a avut asupra sigurantei metroului din New York in special si a vietii in general. In 1984, in momentul impuscaturilor, Bernie a devenit peste noapte un erou pentru populatia tracasata si vesnic amenintata de catre infractorii care actionau nestingheriti. „Unul de-al lor” a avut tupeul sa opuna rezistenta atacatorilor. In 1996 insa, când Bernie a fost chemat la tribunal ca parte intr-un proces civil de catre una din „victime”, cazul aproape a fost trecut cu vederea de presa. Pur si simplu, nimeni nu ar mai fi putut sa priceapa in acel moment ca cineva sa traga asupra altcuiva in metrou si sa fie numit erou pentru o asemenea fapta. Meritele acestei transformari  revin criminalistului Wilson Kelling, autor al Teoriei Ferestrelor Sparte si angajat drept consultant de catre Transit Authority din New York, directorului regionalei de metrou David Gunn, care a inteles ce trebuie sa schimbe, si sefului politiei de trafic William Bratton, care a inteles cum trebuie sa schimbe. In 1994 Bratton a fost numit seful departamentului de politie din New York City de catre primarul Rudolph Giuliani si a aplicat exact aceleasi strategii in cazul intregului oras. Toti acesti oameni si-au urmarit cu indârjire scopul, desi masurile luate de ei par, la prima vedere, ridicole. Continuă să citești The tipping point

Share

France, votre amour

“Când este vorba de România şi de Franţa, e greu să separi sentimentele de raţiune”. N. Titulescu

–

“Rareori influenţa unui popor asupra altuia a fost mai completă, mai cuprinzătoare decât influenţa franceză în România…. Este recunoscută în toate manifestările spiritului uman, în politică cât şi în legislaţie, în literatură cât şi în organizarea administrativă sau în viaţa sociala”. P. Eliade

–

Va mai aduceti aminte de sondajul propus de mine in urma cu ceva timp in care va rugam sa-mi numiti tara voastra preferata? Ei bine, din cei 151 de participanti, 27 au optat pentru Franta. Pe locul doi s-a clasat Romania cu 21 de voturi. Anglia, SUA si Olanda sunt alte tari foarte apreciate de voi. Asa cum am promis atunci, tarii care va intruni cel mai mare numar de voturi ii va fi dedicat un articol. De fapt, este un material pentru toti cei implicati in sondaj, indiferent de tara aleasa drept favorita. Sper sa va placa.

_

“Unul  dintre cele mai minunate rauri din lume, ce oglindeste de la izvoare pana la varsare, o suta de cetati si cinci sute de turnuri” Oscar Wilde(1880).

Valea Loarei – chintesenta regiunilor franceze.


Loara este cel mai lung rau al Frantei, avand in jur de 1000 de km, de la izvorul sau din Ardeche si pana la varsare in estuarul St. Nazaire, pe coasta Atlanticului. Desi Loara a fost secole la rand o ruta comerciala si comunicationala importanta, astazi ea este plina de namol si putin adanca incat abia se mai poate naviga pe ea.  Regiunea Loarei este impartita in doua zone administrative: Centre si Pays de la Loire. Centre are drept capitala orasul Orleans, peisajele sale cuprinzand intinse lanuri de grau la Beauce, zona din nordul Loarei, iar in sudul raului, lacurile si padurile din Sologne, teritoriul preferat de vanatoare al regilor. Dealurile domoale din regiunea Berry reprezinta una din cele mai rurale zone ale Frantei. Touraine, vechea denumire a zonei din jurului Toursului, este inima Valii Loarei, solul sau bogat permitand cultivarea de pepeni, sparanghel, prune, capsuni precum si vita de vie.

Pays de la Loire incepe de la vest de Tours si cuprinde Angers, Le Mans, Nantes(capitala) si Vandee in sud. Anjou, fosta denumire a regiunii din jurul Angersului, a fost candva un ducat puternic, cu teritorii indepartate precum Provence si Sicilia. Chiar aici, in Valea Loarei, englezii au suferit cea mai grea infrangere, fiind invinsi de Ioana d’Arc la Oreleans, memoria acesteia fiind inca venerata in toata regiunea.

Secole la rand, poetii au ridicat in slavi la douce vie, viata dulce din aceasta vale din inima Frantei, ce separa net nordul de sud. Solul aluvionar fertil si clima extraordinar de blanda s-au asociat pentru a da nastere unor vinuri foarte bune si unui corn al abundentei de legume si fructe.

Gloria suprema a Vaii Loarei – recent integrata in patrimoniul UNESCO- este data de magnificele castele ce domina malurile raului si afluentii sai ca niste bijuterii. Loc de distractie al regilor si nobililor din Evul Mediu, valea urma sa devina leaganul exploziei artistice a renasterii franceze. Astazi, acele palate si castele somptuase si nobilele lor gradini se numara printre punctele majore de atractie ale Frantei; cele mai mici ofera chiar gazduire, astfel incat vizitatorii sa traiasca pe pielea lor la vie de chateau.

Pentru ca nu am vizitat regiunea, voi intocmi un clasament al celor mai frumoase castele de pe Valea Loarei in opinia mea, din ceea ce am observat in imagini si clipuri pe net. Fiecare prieten al acestui blog va primi azi in dar un castel. :) Continuă să citești France, votre amour

Share

“Remember me” si “Legenda pianistului 1900” sau fă domnule un pas inainte

Motto: “Tot ceea ce vei face va fi insignifiant, dar este foarte important sa faci” Gandhi

_


The same old story. Sau una dintre ele. Cum sa trecem de fricile dobândite? Putem sa trecem? Merita sa incercam?

_


Legenda pianistului numit 1900
Regizor: Giuseppe Tornatore
Scenariul: Alessandro Barrico & Giuseppe Tornatore
Studio Medusa Film

El (“Pianistul 1900”, Danny, interpretat fabulos de Tim Roth, intr-un rol pozitiv de data asta) a fost abandonat inca de foarte mic la bordul unui transoceanic si gasit de un fochist de culoare chiar la inceputul anului 1900. Incetul cu incetul, isi croieste si el un rost pe vas: devine pianist de geniu. Dar…are o problema: nu poate cobori pe uscat. S-a nascut pe vas, a trait pe vas, nu intelege uscatul si ii e teama groaznica de numarul imens de strazi. N-o face nici macar pentru fata de care, desi o vede o perioada foarte scurta de timp, se indragosteste. N-o va face niciodata.
Secventa cea mai frumoasa, cu nimic mai prejos decât secventa tango-ului din “Parfum de femeie”, este duelul la care e provocat de talentatul, orgoliosul si ingâmfatul inventator al jazz-ului, Jelly Roll Morton. Desi, ca dovada suprema a ingenuitatii sale spirituale, Danny isi admira sincer oponentul, la indemnul prietenului lui, Max, pianistului nostru nu-i ramâne decât alternativa de a da un concert magnific, care lasa asistenta cu gura cascata si care il umileste pe Jelly.
Chiar daca poate calatori pe aripile imaginatiei si ale muzicii in mod liber, descriind in cântecele sale privelisti pe care nu le-a vazut, Danny nu poate calatori, fizic, dincolo de vasul pe care a trait.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2uf-LDlZMFE&feature=related]

_

Remember me
Regizor: Allen Coulter
Scenariul: Will Fetters

Ea (Ally, e interpretata de Emilie de Ravin; a jucat in Lost si in Public Enemies) nu vrea altceva decât sa duca o viata normala. Dominata de fantasmele trecutului (pe vremea când avea 10 ani, cu 10 ani inainte de inceperea povestii, a asistat la asasinarea mamei sale in timpul unui jaf la metrou), intre un tata politist frustrat de faptul ca n-a putut sa-si salveze sotia si cel care vrea sa-i câstige prietenia in mod interesat in urma unei intelegeri cu un amic, Ally incearca sa-si construiasca un drum care, pe cât posibil, sa nu mai duca la metrou, in care nu mai are curaj sa urce. Continuă să citești “Remember me” si “Legenda pianistului 1900” sau fă domnule un pas inainte

Share

Dor de tine…dor de noi

De cateva zile tot aman din varii motive realizarea lepsutei despre lucrurile de care-mi este cel mai dor, primita de la strumfita cu esarfa.  Azi insa nu mai am niciunul, asa ca, sa vedem ce-o iesi.

1. Momentan imi lipseste apa calda, care de obicei in blocul meu se opreste cand ti-e lumea mai draga(adica atunci cand vrei sa-ti faci un dus) asa ca pentru un timp sunt blocata in casa. :( Ghinion as aprecia, pentru ca aveam planuri grandioase pentru ziua de azi. :P

 

Deocamdata imaginea asta ramane un vis frumos…iar gandul ma duce instantaneu catre asa ceva:

2.  De cand si-au propus sa strabata lumea larga-n lung si-n lat, imi lipsesc nespus parintii. Trebuie sa recunosc ca viata cu ei era mult mai simpla si mai amuzanta. Imi este dor sa fiu iar fetita lor obraznica si rasfatata. :evil:

3. De asemenea imi este teribil de dor de toate prietenele mele care au parasit pentru totdeauna Romania. Si nu sunt deloc putine, practic majoritatea. Drumurile nostre nu se vor mai intersecta niciodata, dar eu le voi purta mereu in suflet. Daca din intamplare citesc acest blog, poate se incumeta sa dea un semn de viata.

4.  De curand m-am despartit de un prieten drag, un om extraordinar, o persoana care mi-a fost alaturi timp de foarte multi ani. Relatia noastra nu mai poate fi refacuta, nu ne-am certat, dar pur si simplu am simtit ca fiecare isi dorea ceva de la celalat, exact acel lucru pe care nu eram in stare sa-l mai oferim. Poate rabdare, poate intelegere, poate… Iar vina imi apartine in intregime, abia acum realizez cat de mult imi lipseste.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=RFAaNjXtkBA]

Continuă să citești Dor de tine…dor de noi

Share