„In the loop”. Sau cum sa faci din cal, magar.

Anul lansarii: 2009

Regizor: Armando Iannucci

Am fost intrebat de curând cum stau cu pamfletele. Prost; dar, ca sa umplu cumva golul rezultat in urma ideilor care nu-mi vin, va recomand acest delicios film care satirizeaza in mod stralucit politica americana si, mai ales, pe cea britanica. Ceea ce e pe undeva de inteles, intrucât Armando e scotian…

Sirul de incurcaturi politice porneste de la o declaratie in dodii a unuia din ministrii Majestatii Sale. „Razboiul e imprevizibil” zice Simon Foster, ministrul dezvoltarii internationale, si guguloiul de zapada e deja format. Pus sa rectifice, ministrul nu face altceva decât sa impinga usurel bulgarele la vale si sa mai si trancaneasca „pe inalte” intr-o zona periculoasa. Ca de obicei, incercarea de aplanare a scandalului nu aduce decât vâlvatai. Curând, in devalmasia creata de englezi se lasa târâti si americanii. Consilierii „actorilor principali”, la fel de paraleli si ei, nu fac decât sa intregeasca talmes-balmesul general. Urmeaza o cursa plina de peripetii pentru depistarea unei fantomatice comisii de razboi, ascunsa frumos sub un alt nume, mult mai „civil”. Continuă să citești „In the loop”. Sau cum sa faci din cal, magar.

Share

It’s party time!

4 septembrie 2009…inceputul unei frumoase povesti fara sfarsit. Sper. :) In urma cu exact un an, ideea unui blog despre un sentiment si o dorinta(Wish of Love. Summer Love) mi-a incoltit in minte. Si tot atunci am decis materializarea ei. Din nefericire, sentimentul imi este interzis, iar dorinta irealizabila, asa ca blogul s-a transformat treptat intr-un loc de intalnire cu prieteni dragi, un fel de platforma de socializare sa-l numim, pentru ca ideea de blog si blogger imi displace profund. Cum spuneam si cu alta ocazie, nu ma consider o bloggerita(nici nu sunt), ci doar o persoana insetata de comunicare, dornica sa afle si sa invete cat mai multe lucruri, in niciun caz sa-si impartaseasca experienta de viata sau sa dea sfaturi altora prin intermediul unor articole. Dupa cum ati remarcat nu am imaginatia necesara pentru a scrie proza sau  poezie, asta neinsemnand ca nu-i admir si respect pe cei care au un astfel de talent,  dar nu pot scrie povesti, nu pot inventa lucruri. Nu pot si nici nu vreau.

Am citit multe pareri de-a lungul timpului, multi sustin ca daca nu ai ceva de transmis prin articolele tale nu esti blogger, ca daca te intereseaza traficul nu te poti numi blogger, ca blogul nu este altceva decat o tribuna de unde cineva isi face cunoscute ideile despre viata, ca daca postezi doar filmulete de pe youtube nu te numesti blogger, ca e musai sa scrii cursiv, frumos, argumentat, coerent, corect din punct de vedere gramatical, ca asa face un blogger sadea, un blogger in toata puterea cuvantului. Un blogger autentic scrie doar pentru el insusi, nu-l intereseaza nimic altceva, un blogger veritabil e doar acela care reuseste sa se impuna ca si formator de opinie, care impresioneaza audienta prin imensa-i cultura si nemarginita-i inteligenta,  este detinatorul unui vocabular extrem de vast si elevat, jongleaza cu o usurinta de invidiat cu  toate cuvintele din DEX, nu face niciodata rabat de la calitate,  este intotdeauna original, vine doar cu idei inovatoare,  are puterea sa transforme lumea, s-o faca mai buna si mai frumoasa. :) Un blogger are o personalitate puternica, stie sa-si sustina punctul de vedere cu fermitate, este intr-o permanenta lupta de idei cu ceilalti bloggeri, cu societatea, clasa politica, istoria, geografia, psihologia…cu Universul in general. Cam multe conditii nu vi se pare? Eu scriu cum simt si despre ce simt. Si nu am pretentia ca pot schimba lumea, nu judec pe nimeni, nu-mi plac etichetarile de niciun fel, nu dau verdicte. Nu vreau sa impun parerile mele nimanui, nu ma consider detinatoarea adevarului absolut.  Caut doar sa petrec momente agreabile in compania voastra, si de ce nu, cum spuneam mai sus, sa  aflu si lucruri noi. Totul in deplina armonie si cu zambetul pe buze, daca se poate. Ca nu mereu aveam dispozitia si inspiratia necesara… Continuă să citești It’s party time!

Share

Câteva zile in Ardeal

 

–         Ai mai slabit….

–         E un efect secundar al curei pe care am tinut-o, zic.

Cumnata mea are principii ferme. Daca nu esti macar un pic dolofan, e semn clar de boala si trebuie sa te tratezi imediat. Ma uit la sirul de cârnaciori, salamuri, brânzeturi si tot felul de alte preparate de gen. E dimineata. E cald. Abia am ajuns in Alba Iulia.

–         Nu vrei si niste tuica?

–         Ba da, multumesc.

In sfârsit!, ceva cu care ma pot confrunta fara mustrari de constiinta. Mâncam si discutam. Vorbim aproape saptamânal la telefon, dar când ne vedem discutam iar cu orele. Urmeaza masa de prânz. Ciorba de burta, cu un ardei iute din care am mâncat toata saptamâna, si sarmalute. Sunt delicioase. Sunt mâncarurile mele preferate si au vrut sa-mi faca o surpriza. Simt ca explodez.

Dam o tura prin oras.

–         Stai aici, imi zice Ioana si intra in magazin. Iar eu ma postez cuminte, ca un catel rosu ce sunt, in fata usii.

Ma uit in intersectie.  Pe trecerea de pietoni traverseaza strada un batrânel. Incet. Foarte incet. Atât de incet incât ma enerveaza pâna si pe mine, care n-am alta treaba decât sa ma uit la el. Il asteapta, cuminti, 3 masini. Un Mercedes, un BMW si o Dacie. Soferii sunt tineri, pâna in 20 de ani. Toti poarta ochelari de soare. E sapte seara si soare nu prea mai e. De fapt, n-a prea fost toata ziua. Sunt calmi, se uita si ei dupa trecator cu o intelegere mai degraba concilianta. Dupa ce batrânelul reuseste sa traverseze, masinile pornesc incet. Nicun semn de nervozitate, nicio turare exagerata a motorului in semn de „protest” pentru incetineala pietonului. Am mai vazut o intâmplare un pic mai devreme in piata, când doua cucoane s-au apucat sa vorbeasca in mijlocul drumului. Soferul automobilului care trecea pe acolo le-a lasat sa termine discutia. N-a claxonat frenetic, n-a scos capul pe geam sa le reproseze ceva damelor. Privesc mirat. Nu inteleg. In piata am fost sa cumpar niste tuica. „Dar nu gustati?”, ma intreaba vânzatoarea. Pai, n-ar trebui sa am incredere? „Pai daca nu va place? Sa stiti ca, daca nu gustati, nu va vând” imi raspunde, cu o hotarâre care ma face sa ma execut imediat. Continuă să citești Câteva zile in Ardeal

Share

Apa plata vs apa minerala carbogazoasa

[polldaddy poll=3645474]

 

Printre atatea lepsute si recenzii, doruri si neimpliniri,  tristeti si lacrimi, visuri si sperante, nu mi-a ramas timp  sa ridic  o problema de interes general,  mereu actuala si extrem de controversata si anume apa minerala plata sau carbogazoasa.  Apa cea atat de banala, dar totodata vitala pentru mentinerea sanatatii organismului(este bine stiut faptul ca un consum insuficient de apa are drept consecinte  scaderea tensiunii arteriale, oboseala, probleme cardiace si de circulatie a sangelui, uscarea pielii, scaderea puterii de concentrare, deoarece creierul nu este irigat suficient, constipatie, crampe abdominale, balonari).
Asadar, banuiesc eu ca apa reprezinta  subiectul  la care ne gandim zilnic cel mai frecvent. Nu stiu altii cum sunt, am citit recent ca femeile  trebuie sa consume mai multe lichide, pentru ca transpira mai mult decat barbatii, pierd mai mult lichid dar si substante minerale esentiale, de exemplu calciu, dar eu as bea apa non stop. In consecinta, recunosc, am devenit obsedata de apa. :( :P

Din capul locului trebuie sa mentionez ca sunt fan declarat al apei minerale carbogazoase, dar nu oricare, ci a celei care poarta eticheta de Harghita. La sticla, nu la pet(despre apa la pet am citit ca produce boli cardiovasculare, cancer la san si diabet, in fine, mai exista ceva care nu ne imbolnaveste, fizic sau psihic in ziua de azi :( ??). Insa, in ultimii ani, de fiecare data cand intru intr-un hipermarket, vad extrem de multa lume care-si achizitioneaza bidoane sau baxuri de apa plata. Si chiar daca nu-mi place sa recunosc, este o moda sa bei apa minerala plata, este un trend sa spui ca nu-ti place apa minerala carbogazoasa si ca-ti face rau. Tind sa cred ca romanii sunt mai nou niste snobi, altfel nu inteleg cum toti avem dintr-odata aciditate crescuta la stomac si nu putem consuma decat apa plata.  Eu  beau apa minerala carbogazoasa dintotdeauna si nu am simtit niciodata ceva suspect in urma consumului de circa 2 litri pe zi. Se considera ca apa carbogazoasa produce aciditate gastrica, mai exact, perturbari digestive si nervoase.  Femeile fug de ea pentru ca, circula vorba prin sat ca baloneaza, ingrasa si produce celulita. Pe de alta parte, apa plata este tot o apa minerala, dar nu la fel de bogata in dioxid de carbon precum cea carbogazoasa, contine magneziu si calciu, precum si alte substante, in functie de tipul de apa plata: sulfurata, iodurata, alcalina etc.  Se spune ca are proprietati terapeutice extraordinare, fiind eficiente in afectiuni precum boli ale tractului digestiv, indigestie, probleme de asimilatie a calciului, boli respiratorii (astm, bronsita), pietre la rinichi.

Pe piata din Romania exista o varietate de ape minerale, care difera in functie de continutul de ioni si minerale. Unele tipuri de apa pot fi consumate zilnic, fara limitare, in timp ce altele trebuie dozate, pentru ca sunt recomandate in tratarea unor boli. De pilda, prevenirea aparitiei cariilor si a osteoporozei poate fi facuta cu ajutorul apelor bogate in fluor (F+); hiperactivismul, precum si afectiunile renale si cardiace sunt tratate cu ajutorul apelor cu continut redus de sodiu (Na+).

Intotdeauna cand alegem apa minerala, trebuie sa fim ghidati in primul rand de compozitia si puritatea ei. Principalii parametri care trebuie urmariti sunt: gradul de mineralizare totala si compozitia specifica. Este esential ca fiecare dintre noi sa citim cu atentie etichetele apelor minerale pentru a putea evalua modul in care acestea pot genera efecte asupra organismului.

Apele minerale imbuteliate care au o mineralizare totala sub 500 mg/l sunt definite ca fiind slab mineralizate si sunt potrivite pentru consumul zilnic. Cum nu toate apele minerale pot fi insa incluse in aceasta categorie, modul recomandat pentru evitarea posibilelor probleme este alternarea consumului de apa minerala cu apa de izvor.

Specialistii recomanda alternarea diferitelor tipuri de apa, cu scopul de a oferi organismului posibilitatea de a se “odihni”, evitand astfel acumularea de minerale. Nu, nu este vorba de alternarea unui brand de apa minerala cu altul, ci alternarea unui tip de apa minerala cu unul non-mineral(apa de fantana, de masa sau provenita dintr-o sursa direct naturala. Apa de izvor are avantajul unui continut scazut in minerale, ceea ce o face potrivita pentru consumul pe termen lung. Fiind extrasa de la adancimi mici, apa de izvor are un indice de mineralizare mai mic (aproximativ 82 mg/l) decat cel al apelor minerale extrase de la adancimi mari.

 

Apa si efectele ei asupra organismului

Este adevarat ca trebuie sa bem 2l de apa zilnic? Continuă să citești Apa plata vs apa minerala carbogazoasa

Share

Parfum de femeie

Cu o mica  intarziere, datorata unor motive intemeiate, extrem de obiective(o binemeritata vacanta in munti, asa cum lui ii place), Dragos a reusit sa rezolve(intr-o maniera originala) leapsa despre carti preluata de la strumfita cu esarfa.

1. Care este ultima carte pe care ai citit-o?

Napolen, da, era polenul produs de Napolact Cluj, am auzit si eu de el. Pe lânga Napohalva (preferata mea) si Napopalinca (hait, aflata abia pe locul doi). Imi pare rau, n-am citit carti legate de polen. Dar ultima e “Cine supravietuieste dezastrelor si de ce“. Si cu siguranta nu cei care au papat polen.

2. Daca ai putea fi un personaj dintr-o carte, ce personaj ai fi si de ce?

“Germenii, mâncarea miraculoasa”. Germen de floarea soarelui. Sunt cu adevarat gustosi si miraculosi. Glumesc, Vistorini din “Oamenii Cartii”.

3. Care e cel mai frumos film pe care l-ai vazut pana acum?

Iar incepem?? “Parfum de femeie”, n-am marturisit decât de vreo 50 de ori in ultimele 3 luni.

4. Daca te-ai putea intalni cu un scriitor, ce scriitor ai alege?

Valentin Silvestru. Dar a murit, saracu’.

5. Care e melodia ta preferata, cea pe care o asculţi fara sa te poţi satura de ea? Continuă să citești Parfum de femeie

Share

Delincventi natafleti sau ai grija cu cine (sau ce) te pui….

Delincventi natafleti” sau ai grija cu cine (sau ce) te pui….

Autor: Traian Tandim

Editura Meditatii, 2008

_

Cartea e scrisa de un politist sadea, nu de un scriitor, prin urmare prea multe calitati literare nu are, ba din contra. E scrisa destul de prost. Totusi, trebuie sa subliniez, Traian Tandin este discipolul unuia din cei mai importanti criminalisti români, Dumitru Ceacanica, iar in meseria lui este un profesionist desavârsit.

Interesante si utile sunt insa multe din povestirile cuprinse in ea. Domnul politist ne asigura ca sunt adevarate. Si chiar e nevoie de precizarea asta, intrucât unele din ele par de-a dreptul desprinse din Mr. Bean sau Benny Hill.

In articolul trecut (cel cu The tipping point) adusesem vorba despre Bernie Goetz, care a ripostat tentativei de jaf impuscându-i pe cei 4 atacatori ai sai. Ei bine, impresionante in aceasta carte, chiar daca usor off-topic, sunt exemplele de razbunari ale fiintelor atacate de infractori lasi, care presupun ca nu au cum sa se astepte la rezistenta. Ma refer in special la femei si copii. Nu vom intra in detalii, intrucât am observat ca blogul nostru onorabil este citit si de minore (multumim, fetelor!) si nu vrem sa le dam prea multe idei.

Caz concret. Carlo Alessia comercializa droguri, la inceputul anilor `90, in scolile si liceele dintr-un cartier din Milano. Câtiva copii au murit din cauza supradozei, iar traficantul nu putea fi arestat din lipsa de probe. Era zi de zi in scolile cu pricina, vindea droguri in vazul intregii lumi iar politia nu avea probe! Puse fata in fata cu neputinta autoritatilor care ar fi trebuit sa le protejeze copiii, au intrat in actiune mamele. Razbunarea a fost suficient de dura incât sa nu-i mai treaca prin cap niciunui alt traficant sa umple golul lasat de disparitia lui Carlo in urma „evenimentelor”. Cele 6 femei care au participat la … operatiune au fost declarate nevinovate in 1993, dupa ce singurul martor al acuzarii si-a retras depozitia, din motive ramase, in mod curios,  „neclare”. Hmmmmm….bine ar fi sa nu te pui niciodata cu mamele nervoase….

Mai avem si alte povestiri. In 1994 Hillary (din Toronto) se pregatea sa-si sfârseasca obisnuita alergare zilnica de 6 kilometri. Apropiindu-se de parcul prin care trebuia sa treaca in drum spre casa, a fost atacata. Obosita, speriata si, evident, mult sub forta fizica a adversarului, Hillary parea o victima perfecta. Numai ca…tare ciudat….desi zona era pustie, parca de nicaieri au aparut doi indivizi masivi, care l-au preluat ei pe agresor si au eliberat-o pe fata. Asa ca din calau a devenit victima. Si inca ce victima…Atât de „victima” incât s-a simtit indreptatit sa depuna plângere la sectia de politie, aceeasi sectie unde era si Hillary pentru a depune plângere. Politistii l-au arestat pe individ si, e cazul s-o mai spun?, nu i-au prins niciodata pe cei doi razbunatori, desi au dat declaratii oficiale cum ca au facut tot ce le-a stat in putinta, iar legea trebuie respectata.

Macar atât sa nu faca politia….

In 1975 trei hoti au incercat sa patrunda in filiala Bancii Regale a Scotiei din localitatea Rothsay. Numai ca au ramas blocati in usa rotativa (desi exista si un anunt mare de tot ca usa respectiva e defecta), din care au fost eliberati de lucratorii bancii. Credeti ca s-au lasat pagubasi? Ei bine, nu! Au revenit peste câtva timp, in aceeasi zi. Si au incercat sa impresioneze asistenta, numai ca n-au avut cu cine sa se inteleaga. La amenintarile lor de gangsteri profesionisti, lumea a inceput sa râda. Când i s-au cerut 5.000 de lire sterline, casierul-sef a facut o asemenea criza incât era sa se prabuseasca peste ghiseu datorita hohotelor. Ca ultima forma de intimidare, unul din hoti a incercat un numar de circ: a sarit pe tejghea. Tejgheaua insa, deh!, alunecoasa…asa ca a cazut, luxându-si glezna. Rusinati, infractorii au zis ca e mai bine sa plece si pe unde credeti ca au incercat sa fuga? Prin usa rotativa! N-au mai putut fi scosi de acolo decât de politie…

Un american care da telefon la politie reclamând ca niste hoti i-au furat cultura de canabis…niste hoti din Canada care au jefuit o benzinarie din Edmonton, s-au ratacit insa in oras si au oprit la o benzinarie sa ceara informatii….numai ca era aceeasi benzinarie atacata mai devreme si politia era deja acolo…un hot care, printre alte lucruri furate dintr-o locuinta, ia si un trening, pe care-l imbraca, numai ca-si uita haina (cu actele) la locul faptei…un alt hot care jefuieste un magazin si, in afara de bani, ia si o punga cu floricele de porumb…numai ca punga era sparta si politistii n-au trebuit sa faca altceva decât sa mearga dupa dâra lasata de floricele pâna la casa infractorului…Ultima intâmplare a avut loc in Australia, dar ceva asemanator s-a intâmplat si in Africa de Sud, in Randburg, de unde fusesera furate câteva ladite cu lichior si o punga (sparta) de macese. Si sa mai zici ca „Hensel si Gretel” a fost inventie…..

Sute de povestiri, din care cel putin câteva zeci pot sta la baza unor filme reusite de comedie sau, dupa caz, de actiune.

S-au mai intâmplat si pe la noi. Prin anii `80 exista o revista publica editata de Ministerul de Interne si care se procura pe sub mâna (culmea dictaturii!). Practic nu o gaseai acolo unde se vindea in mod obisnuit presa. Se numeste „Pentru patrie” (pentru ca mai apare si acum). Acolo era descrisa o alta fata a tarii. Nu mai era cea eminamente sarbatoreasca si fericita pe care o vedeai la televizor, in „Scânteia” sau „România Libera”. Erau povestite intâmplari … hmmmm…militienesti (asa era pe atunci), iar unele din ele erau de-a dreptul amuzante. Un pensionar voia sa plece a doua zi cu trenul si le impartaseste informatia prietenilor lui din Cismigiu. Un infractor trage cu urechea, il urmareste pâna acasa si vine spre seara sa sparga locuinta. Numai ca omul nu plecase, atipise si pierduse trenul. In momentul când aude ca cineva ii umbla la incuietoare, ia tigaia din bucatarie si loveste puternic usa. De partea cealalta, hotul face stop cardiac si moare.

O alta intâmplare, tot din acea perioada. Un barbat pleaca in delegatie si (poveste veche!) se intoarce mai devreme, numai bine sa-si surprinda sotia in pat cu altul. Continuă să citești Delincventi natafleti sau ai grija cu cine (sau ce) te pui….

Share

Kiss the rain

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=so6ExplQlaY&feature=related]

Kiss the rain

Whenever you need me

Kiss the rain

Whenever I’m gone too long

Kiss the rain

If your lips

feel lonely and thirsty

Kiss the rain

and wait for the down

Keep in mind

We’re under the same sky

and night…

as empty for you as for me

If you feel you can’t wait till morning

Kiss the rain

_

Melodia(preferata mea) este pentru toti cei care iubesc, pentru cei tristi, dar curajosi, pentru cei pe care dorul a incercat sa-i rapuna, sa le sece puterile, sa le arda simturile, dar si-au gasit in stropii de ploaie alinarea, pentru cei al caror zbucium sufletesc se confunda cu o furtuna de vara, iar amintirile sunt atat de dureroase, de clare, de prezente, de asemenea, este si  pentru cei pentru care fericirea nu este doar o himera, pentru cei care nu si-au pierdut credinta si speranta, iar viata are un sens. Continuă să citești Kiss the rain

Share