Vineri, la serviciu, discutam cu un coleg despre temele abordate pe bloguri, sensibilitate, dragoste, femei si barbati. Despre cat de diferiti suntem atat in ceea ce priveste aspiratiile, dorintele, conceptiile de viata, felul de a vedea lumea, cat mai ales prin felul in care alegem sa ne aratam sentimentele. Ii povesteam ca in timp ce femeile scriu mai mult despre iubire, barbatii evita cu obstinatie subiectul. Fie pentru ca dragostea ii lasa reci, fie pentru ca nu doresc sa fie considerati slabi. Si tot conversand noi doi, brusc am fost cuprinsa de o infinita tristete. Care cu timpul s-a accentuat… Cum nu reusesc sa-mi revin nici acum din depresie, am decis sa apelez iar la ajutorul vostru. O sa intelegeti imediat motivul.
Colegul respectiv mi-a adresat o intrebare neasteptata: “si cu ce ma ajuta pe mine dragostea, ce sa fac cu ea”? In fata unei asemenea demonstratii de pragmatism si lipsa totala de sensibilitate, am ramas fara cuvinte. E o problema cu care ma confrunt din ce in ce mai des, de cate ori aud enormitati ma blochez si nu stiu ce raspuns sa dau. Cu greu imi revin din starea de stupefactie si incerc sa intrug cateva cuvinte de duh pentru a nu da satisfactie oponentului care crede ca a castigat deja razboiul…
Asadar, voi ce ati fi raspuns in locul meu, de ce aveti nevoie de dragoste, la ce va ajuta ea in viata? Va considerati o persoana pragmatica sau una idealista?
ce coleg rau ca te-a intristat :(
eu i-as fi dat un raspuns de genul “daca pe tine nu te ajuta pe mine ma ajuta”
Nu e vorba de niciun coleg aici, e vorba de barbati in general. Sa nu ne cramponam de un exemplu la intamplare, nu m-a intristat el, ci felul cum gandesc barbatii cu care intru in contact zilnic si pe care ii citesc zilnic. Marin e o exceptie. :wink:
:cheerful:
Tu esti o fire pragmatica sau una idealista? Cu ce crezi ca ne ajuta dragostea in viata?
Nice, noi stim foarte bine cum gandesc barbatii, sau ma rog o parte dintre ei (sunt si exceptii), dar in momentul in care cineva sublineaza acest lucru il resimtim, deasta am pus eu fatuca trista fata de acel coleg
eu sunt si pragmatica si idealista, depinde de situatie si de context
fara dragoste n-am fi nimic eu asa consider, nu conteaza ce iubim important e sa o facem, dar da recunosc si stiu unii au inima de piatra, nu pot simti, nu pot darui, nu vor sa-i ajute dragostea cu nimic
Da, de astia cu inima de piatra fug eu mancand pamantul. :angry: Nu vreau sa mai am de-a face cu ei. Niciodata. :getlost:
Si eu am mai avut inima de piatra :alien:
Dar macar s-a mai dezghetat lately? :dizzy: :unsure: :whistle: :wassat:
cred ca nu exista femeie care sa vrea asta :)
trebuie sa fi increzatoare, printul trebuie sa apara ;)
Da, da, cred ca a ratacit drumul…Bucurestiu’ e mare si tare incurcat. :biggrin: :wassat: :unsure:
:cheerful: :tongue:
Dar intre timp eu il astept cu bratele deschise, cu paine si sare in prag.
:) dc e nevoie ii trimit eu o harta
ei, as, e google maps :D Nice, sigur ai dat adresa corecta? :)
Nu, l-am lasat pe el sa se descurce singur, daca e baiat istet, ajunge sigur, si e clar ca el e the one.
:alien: :dizzy:
bine, bine…nu te contrazi :P o fi oprit la vreo bere…blonda, de data asta :D
Atat ii trebuie. :devil:
hai mai, tu ai fi cea mai buna bere blonda ever…daca imi e permisa comparatia :P
Hey :) Uneori, cel mai activ simt pe care il am, vazul, pare complet inutil: nu vad nici batut cu parul in cap cum naiba inca se mai foloseste expresia ca oamenii se diferentiaza de animale pentru ca vorbesc si gandesc. De vorbit, vorbesc, dar majoritatea a trebui sa taca. De gandit, ohoo, aici am dubii serioase… :devil:
La ce e bună dragostea? Păi, eu il intrebam lui daca oxigenul ii este folositor; sau el ar renunata si la ala? :biggrin:
O sa spun asta pana voi muri si cred ca se va intampla asta candva departe intr-un viitor nesigur…cand se vor gasi cei 15000 de specialisti :P ;)): dragostea nu e o chestie, nu e un obiect pe care sa il cauti, nu e pulpa de pui peste care arunci mujdeiul si pe care o bagi in stomac inainte sa adormi ca un purcel: satisfacut si incantat :D Dragostea nu este un scop de atins, nu este nici macar un drum de care sa te agati pentru a ajunge undeva: dragostea este un mod de viata, iubirea este singurul mod de viata corect, complet si demn de urmat.
Dragostea este expresia a tot ce poate fi mai frumos in univers: cel exterior si cel interior, dragostea este singura care inchide ciclul karmic si care genereaza progresul umanitatii. Dragostea e energia pozitiva care te poarta spre mantuirea, dragostea nu este ceva care sa se poata cuntifica, e ca adierea vantului, nu o poti atinge, dar o poti simti.
Spune-i individului sa va intalniti peste 50 de ani si atunci sa il intrebi cum ii este viata, e multumit? cate lucruri a obtinut si cat de mult l-au ajutat in ultimii 50 de ani? E multumit de el? Ce castigi cand ai toata materia la picioarele tale? tot materie. la ce bun sa ai totul, daca nu te ai pe tine.
Ce ii aduce dragostea? Pe el, lui…dragostea te face sa te cunosti, te pune in valoare, iti releva rolul pe care il ai in lume…dragostea e totul.
In principiu, un raspuns si mai simplu, daca nu a inteles nimic din ce am scris mai sus este: vei afla cand o vei simti in tine :)
Buna, Marin.
Citind raspunsul tau mi-a trecut pe loc deprimarea. :))) Nu mai simt nici macar acea tristete infinita… :biggrin:
Se pare ca dragostea a cazut in derizoriu in zilele noastre, oamenii au alte aspiratii, alte scopuri, interese…
Nu as vrea sa ne cramponam de acest exemplu dat in articol, daca ar fi fost singurul nu m-ar fi indurerat…cu siguranta. Mai tot barbatii gandesc ca el, asta ma deranjeaza, cred ca mai degraba gasesti acul in carul cu fan decat un articol despre dragoste prin blogosfera. Asta ma intristeaza nespus, diferenta uriasa dintre noi si voi. Bine, cum ziceam si cu alta ocazie, tu esti o exceptie. Eu m-am saturat de barbati insensibili, reci si goi, barbati care par a nu avea suflet. Ce au facut cu el? Asta e dilema mea? :dizzy: :ermm: De ce ii sperie atat de tare dragostea, un lucru eminamente pozitiv? De ce se tem tot sa o arate? Nu sa exagereze, dar sa demonstreze si ei ca au ceva sentimente, ca sunt umani. :ermm:
Ma bucur :P
Nu stiu daca dragostea a cazut in derizoriu sau nu. Si cum eu mi-s o exceptie, habar nu am ce au facut barbatii cu sufletul. l-au pus in frigider si au pus berea in locul lui:P
Da, exact asta au facut, vad ca stii. :wink: Dar stii ce, mie nu imi place berea. :wink: :dizzy:
:))) Hmm…ce sa zic? eu de baut beau bere, cu toate ca nu foarte des. Pentru mine berea e ca o femeie care ma lasa rece, indiferent :D
Hehe, daca e bere blonda cred si eu ca te lasa indiferent. :biggrin: :tongue: :dizzy: Daca e in schimb bruna… :ninja:
:silly:
ahhh, si daca e o bruna bunaaa….:P :))))
Da, la mine nu e dupa melodia: blonda sau bruna imi e totuna…
Ce ma fac cu roscatele? aici e problema :D :))
Le iubesti…ce sa faci! :tongue: :cheerful:
Pe toate? Asa pe fata ? :))) :P
Nu pe toate odata, cate una pe rand. Cum poti si tu acum, de regula se prefera intimitatea. Asta in cazul in care nu vrei sa ajungi in Cancan.
Hmmm….suna interesant ce zici tu acolo…si as ajunge la pagina 5? cu fata cu tot? :P sau aia nu e in canca? :D
Aia e in Libertatea. :biggrin:
:cheerful:
“Imi iau libertatea sa f*t fata de la pagina cinci”
Era o vorba..
Iarta-ma,. libertatea, cancan, tot un drac :))))))
Lusio, ahhhhh, plang, mi se rupe inima, cum poti fi atat de insensibil si de crud? Esti un barbar :)))))
Mai e loc liber? :d :D :P
Ce au facut cu el ? Ce au facut femeile cu el as zice eu :)) Eu multe din schimbarile unora le vad tot prin prisma altor femei.
De ce au frica ? Pentru ca le e teama ca poate se vor arde iar daca pun mult suflet.. E si nevoia de a se proteja.
Nu sunt asa de sigur, Lusio. Cel putin, nu toti :)
Nice, uite o melodie apropode dragoste si de intrebarea pusa de tine. Este una dintre cele mai emotionante melodii cantate de Diego Torres:
http://www.youtube.com/watch?v=8Ef8dpz6_eA&feature=related
Bine atunci sa arunc si precizarile: UNII + Nu generalizez..
Faza e ca stiu de-o majoritate pe langa o minoritate si mna..
Yep, asta asa este :) unii da.
Lusio, tu pana la urma ai dreptate, stii cum se spune, orice nas isi are nasul, chiar si unul din asta care nu da doi bani pe dragoste se poate trezi intr-o “buna” zi… in love like never before.
Da, chiar si in conditiile in care au un inger alaturi tot se intreaba la ce foloseste dragostea… Cine-i mai intelege pe barbatii astia? :dizzy: :unsure: Eu una nu. :devil:
Lasa ca nici voi nu va lasati deloc mai prejos :devil:
Eu, daca as avea un inger langa mine, nu doar ca l-as aprecia si as fi cea mai fericita din lume, dar as incerca sa-l fac si pe el fericit. :blush:
Tu esti Nice, esti exemplul pozitiv :) Ar trebui sa predai lectii :D
Lectii de iubire? Pai si cine m-ar asculta, tu nu vezi ca toata lumea fuge de ea?
:face: :ermm:
Eu sigur te ascult, sunt sigur ca esti un profesor perfect :D
Hehe, mi-am gasit si eu un elev ascultator. :cheerful: :happy: :w00t:
Daaaaaaa! sunt un elev cuminte si sarguincios :P
Aduci mai degraba a profesor decat a elev. :biggrin: :blink:
si atunci ce facem, bre? eu profesor, tu eleva, inversam rolurile? suna niceeee :D
Pai si aia care au tone de femei la picioare si au avut toata viata? De cine sa se protejeze, ca oricum au parte de prea multa dragoste.
aia sunt ceilalti :))))
Sunt idealista ,cred ca ironia face ca asta sa fie tocmai povara. Majoritatea pragmaticilor duc o viata poate mai prospera decat a celorlalti,ca doar nu se lasa condusi de patimile iubirii,dar calitatea vietii se evalueaza din mai multe puncte de vedere.
Fie si doar dragoste de altceva in afara fiintei umane,tot trebuie sa-ti vibreze interiorul pentru ceva. Altfel e… ca si cum ai musca dintr-un mar uscat.
Uneori ,fara sa fiu pragmatica, pentru ca mi-e imposibil,as vrea sa resping unele sentimente ,sa traiesc fara ele. Asa ca raspunsul meu pentru el ar fi fost urmatorul :
– Renegam ce nu reusim sa dobandim ori cream un scut impotriva unui lucru care ne-a lovit foarte tare. Ai nevoie de dragoste ca sa-ti aduci aminte cum e,in momentul cand o vei pierde
Nu e musai s-o pierzi. El e sigur ca n-o va pierde niciodata, de aia cred ca nu o pretuieste… E obisnuit s-o aiba mereu la dispozitie fara niciun efort. De aia nu prea da doi bani pe ea.
Nu inteleg cum e posibil ca femeile capricorn sa fie toate idealiste si barbatii toti pragmatici. Macar o farama de suflet cer de la ei. E prea mult? Aha, deci calitatea vietii se evalueaza din mai multe puncte de vedere, e clar atunci, unii pot trai linistiti si fara dragoste. Sper sa nu mai dau de ei! :angry: :ermm: :pouty: :getlost:
Dragostea se pierde ori dispare si fie intr-un fel ,fie in celalalt, tot amintire ramane.Uneori lasand un gust mai amar,alteori o boare de placere care iti incalzeste sufletul. Dar oricum ar fi,nu vreau sa ratez calatoria.
Asta trebuie sa explice pozitia mea .pe care o voi exprima in randurile ce vin…
Despre mine si zodia mea de pomina nici nu mai are rost sa vorbesc…
Calitatea vietii consta in a fi multumit de ceea ce ai.Intotdeauna se pune problema posesiei indiferent daca iti numeri bogatiile materiale ori pe celelalte : a mea iubita,al meu prieten,ai mei parinti, al meu ceas,al meu copac …a mea scriere,al meu blog.
Asta-i jocul…
Si inca ceva…eu as putea trai fara dragoste dar cu restul tuturor celorlalte.
Si ma refer aici la faptul ca pot trai fara dragostea unui barbat,dar inconjurata de prieteni ori familie,iubire pt.natura si toate pasiunile si obiceiurile mele. In fapt nu-i deloc imposibil…am trait ani buni asa si traiesc si momentan.
Toti putem trai fara dragoste, intrebarea e, cum traim? :ermm: Bine sau rau, fericiti sau nefericiti? :unsure:
Si nu mereu dragostea moare, uneori nici timpul, nici distanta, nici obstacolele vietii nu o pot stinge.
Eu nu cred in asa ceva :tongue: ,de fapt nu mai cred nici ca voi trai inca vreuna.
E imposibil sa pastrezi frenezia aia de inceput pe tot parcursul vietii,pentru ca nu este normal asa ceva.
Dragostea ramane pentru mine doar o etapa care in timp dispare si se transforma in afectiune,doi oameni raman impreuna pentru ca au pasiuni comune,tintesc spre aceleasi rezultate,se respecta si vor sa fie impreuna.
Dac-ar fi sa reduc tot ce inseamna o relatie,as zice ca oamenii se cupleaza ca sa convietuiasca,sa nu fie singuri.Si ca sa nu fie anosta treaba,exista dragostea asta care le da aripi si-i ridica pana sus ,dupa posibilitatile fiecaruia…Apoi cand atingi din nou solul te-ai pus la un drum serios,plin de responsabilitati si bazat pe incredere.
Eu aproape am acceptat asta pentru ca li se intampla tuturor mai devreme sau mai tarziu.
Bun comentariu la Silvia
Merci Lusio,e doar ceea ce am observat si am experimentat si eu. Ma lasa deosebit de trista o astfel de realitate ,ca mai intai de toate sunt nevoita s-o accept.Dar asta-i rostul,idealistii sufera cel mai tare de pe urma spulberarii viselor lor.
Au fost vremuri cand si eu am tins sa cred ca la un moment dat pasiunea moare si ramane respectul, intelegerea, obisnuinta…dar de cate ori ma uitam la proprii mei parinti, imi schimbam parerea. Ei par ca se iubesc pe zi ce trece mai mult, iar frenezia e acum mai vie ca niciodata… :wink: :biggrin: Uneori par doi adolescenti la prima intalnire… :dizzy:
:blink:
Asta face lucrurile si mai triste,ca si eu mult timp am sperat si am visat la pasiunea puternica de care amintesti.La puritatea si intensitatea sentimentului dintre doi oameni,la baiatul acela ideal “al meu” in toate,fara doar si poate.
Incep sa cred ca nu exista manusi potrivite pentru maini defecte…iar la mine nu-i doar un ligament rupt care se cere operat.Ma tem ca vine vorba de o intreaga amputatie.
Uneori ma detest cu toate fortele,mi se pare ca e ceva stricat inca din pantecul inceputurilor mele si nu mai stiu ce am de impartit cu mine.
Eu cred ca esti mult prea dura cu tine insati. Si mai cred ca multi dintre noi gandim identic si ne judecam mult prea aspru. Putina indulgenta nu strica niciodata, mai ales cand vine vorba de propria persoana.
Pai la cat de des is toleranta, pot fi macar o data mai exigenta…oricum nu floseste la nimic… shit!
Întreabă-te altfel. Pentru cineva care n-a cunoscut dragostea, cum trăieşte?
Şi nicio dragoste nu-i la fel ca alta decât dacă te legi de aspectele fiziologice…
De ce avem nevoie de dragoste?..Pentru a ne colora viata,pentru a ne mari inima si a face inima sa zambeasca.. :whistle:
pentru a ne mari sufletul* :blush:
Pai unora le coloreaza banii viata . Si tot ei ii fac fericiti si zambitori. :biggrin: :dizzy:
In primul rand… scuza-ma, dar colegul tau trebuie sa fie un mare… hrrmmm… :alien: , ca sa nu spun altceva.
, daca nu spun ce trebuie, cum trebuie. In scris, e altceva, si daca o fac, incerc sa-i dau inspiratiei o forma, dar totusi nu foarte… siropoasa :pinch: . In plus, daca “ei” ii place forma, bine, daca nu… macar apreciaza ca am scris ceva pentru ea. Si daca face urat, in ciuada faptului ca i-am dedicat o creatie, se trateaza cu jap-jap! (la figurat 
)+ “nu-ti place?… nu mananci” 
.
Nu ma dau in vant dupa exprimarea verbala a sentimentelor. Pentru ca pana si mie imi poate iesi o mare… varza
Ca barbat, problema nu e sa-ti arati sentimentele, cred eu, ci felul in care o faci. Cine e lamer, se manifesta ca unul, cine e cu apucaturi de Neanderthal, se manifesta ca atare, si cine-i barbat adevarat, se manifesta ca un barbat (a se citi domn). Iar un barbat puternic nu se teme sa-si arate dragostea. E cu doua taisuri. E o slabiciune sa o faci, dar este in acelasi timp o slabiciune sa n-o faci.
Ce as fi raspuns? Ca dragostea poate ma face putin irational, insa scoate ce e bun si frumos din mine la suprafata. Ca este o forma de cunoastere si autocunoastere. Ca ma ajuta sa fiu creativ, sa scriu. Si nu in ultimul rand… ca a face sex, fara a fi indragostit catusi de putin de partenera, e o experienta fada, fara prea mare insemnatate. Hmm… ca sa apreciez ce a spus tipul – lipsa de sensibilitate, da. Pragmatism? Da. Si nu. Da, pentru ca isi face viata “usoara”, simpla. Nu, pentru ca e o viata sterila. In plus, iti trebuie curaj, ca sa iubesti. Iti trebuie si mai mult… ca sa-l arati. :wink:
Fara dar si poate… “ne-o luam peste ochi”, cand iubim. Macar o data in viata. Iarasi… e vorba de curaj, ca sa continui sa iubesti, sau sa incerci cu altcineva. De putere. Si de credinta. Imposibil? Nu
Eu as aprecia daca baiatul si-ar exprima macar in scris sentimentele…daca verbal ii este mai greu. Si sunt absolut convinsa ca a-ti arata sentimentele e o dovada de barbatie, de curaj, nu o slabiciune.
In sfarsit am inteles ce trebuia sa inteleg demult. :face:
Extraordinar commentul tau, torden. :heart: Stii ce, cred ca a nu avea nevoie de dragoste e semn de limitare, de superficialitate. Asta ca o concluzie la tot ce ai scris tu atat de frumos. Eu cred ca unii nu au chef de complicatii. Vor doar o viata simpla si atat. :pouty:
Iti multumesc mult pentru explicatii.
Mmm… e modul in care vad eu lucrurile, dupa o oarecare experienta de viata. La ce te referi, cand spui “In sfarsit am inteles ce trebuia sa inteleg demult. “? Te astept pe la mine pe blog
Am inteles ca nu toti avem ca prioritate in viata iubirea. Ca sunt mult prea idealista pentru lumea asta pragmatica prin excelenta. :dizzy: :getlost:
Nu esti singura
Hugs, pe tema asta :kissing:
Hugs back, dear. Ma bucura marturisirea ta…
Depinde de structura sufleteasca a fiecaruia….in principiu e bine sa ai pe cineva lânga tine. Cu toate astea, cu certitudine nu sunt pragmatic.
Hm, ia te uita ce avem noi aici, un leu idealist. :biggrin: Un vesnic :wub:
apoi… as fi zis colegului… ca nu poate aprecia ceva ce nu cunoaste si nu are… as mai fi zis ca traieste degeaba, intrucat dragostea este insasi esenta vietii…
as mai ffi zis ca, a pus problema gresit… ” ca ce sa faca el cu dragostea… ” nu trebuie sa faca nimic cu ea… ci sa se lase in voia ei si ea sa faca din el om adevarat… pentru ca cine nu iubeste… traieste degeaba… sau chiar este mort, desi inca mai face umbra pamantului…
Foarte frumos ai spus, Ovi, dragostea este insasi esenta vietii.
eu cred ca degeaba traiesti daca n-ai sansa sa iubesti si sa fi iubit! mai bine te sinucizi… ca oricum n-ai niciun rost, ca nici in istorie nu vei ramane poate vei ocupa 2 minunte din spatiul de emisie al stirilor de la ora 5
Ai mare dreptate, Pato, dar nu mi-ai spus, tu esti pragmatic sau idealist? :unsure:
eu sunt capricorn… ar trebui sa fiu pragmatic chipurile, dar sentimentele sunt mai presus de orice. Asa ca in “aria asta de preocupari” sunt idealist, bine asta e relativ fiindca daca te gandesti la femeia ideala ea nu exista…dar poate sa devina pentru inima ta! Asta e parerea mea.
Si eu tot capricorn si tot unul idealist…ce coincidenta.
Lumea e plina de capricorni…idealisti care vor sa para pragmatici. :biggrin: :ermm: :tongue: 
Iti doresc din inima sa-ti gasesti fata care ti se potriveste, Pato. 
sarumama ! si tie!
Pato, dar eu nu vreau fata, vreau baiat! :w00t: :biggrin:
:cheerful:
:silly:
Si avea dreptate Iulia, vreau unul, dar BUN!
Eu zic să te axezi pe bărbaţi :silly:
Eh, Articificiality, eu am o vorba, dar nu stiu daca se cade sa o spun aici pe blog…mi-e teama de reactia barbatilor de pretutindeni. :silly:
O spun eu atunci. Mulţi bărbaţi sunt încă băieţi din prisma gândirii sau a comportamentului. Şi bărbaţi serioşi nu se găsesc pe gard :pinch:
Apropo, zi-mi Rareş, că am văzut că te îmbârligă pseudonimul
Merci, Rares pentru completari. Exact despre asta era vorba. :wink:
Nu stiu daca prin prisma gandirii, cat mai mult prin cea a comportamentului. :face:
hihihi am glumit!
Era sa uit… sa nu fie fumatoare!
Ce-are daca e ?
Lusio, parca nici tie nu-ti placeau fumatoarele…
Nu, nu-mi plac..
..dar asta nu e foarte important daca ma indragostesc rau de una. Ar fi aiurea sa ne placem si eu sa zic: nu te vreau ma ca fumezi. Ce-i drept, poate as ruga-o sa nu fumeze prin camera ci pe balcon sau pe langa geam, dar asta-i part 2 :angel:
mie nu-mi place nici sa sarut fumatoarele! deci exceptand faza cu casa, masina!
“mie nu-mi place nici sa sarut fumatoarele! ” – Aici te inteleg
deci e putin mai iritant avand in vedere ca nici nu mai suport fumul de tigara sau aroma aia… de ceva vreme! plus ca daca o sa vreau sa-i miros parul o sa duhneasca a fum de tigara?
E mai multe cred ca-s genul fumezi? nu, nu suntem facuti unul pentru altul!
Eu am dat doar de barbati care adorau fumatoarele. Cica alea-s fete sexy si inteligente. Fumatul e semn de desteptaciune, maturitate si independenta feminina, cine nu fumeaza nu gandeste! :biggrin:
:ermm: :dizzy:
prefer sa gasesc o “proasta” ca mine!
Nice fumezi?!
” Cica alea-s fete sexy si inteligente. Fumatul e semn de desteptaciune, maturitate si independenta feminina, cine nu fumeaza nu gandeste!”
Ce ineptie.. pff
Nu, Pato, nu am fumat si nici o voi face vreodata. Eu nu am vicii. :silly:
Cica independenta si maturitate =)) Stiu unele panarame proaste care fumeaza de rup si nici independente nu’s..
Ineptie again deci..
Da Lusio, ce te miri, fumatoarele sunt considerate femei puternice, care stiu ce vor, genul de femeie la care viseaza orice barbat: cu tupeu, dezinhibata…dominatoare. :biggrin: :unsure:
:cheerful:
De obicei fumeaza fetele rele. :devil:
De cine dracu sunt considerate ?????? Arata-mii si mie pe aia care tot considera asta.. (fara a analiza unele tipe)
Tinzi sa generalizezi, chiar si la aia cu alea rele..
Pai da, e o generalizare voita. Asa sunt privite si considerate de restul lumii. Nu spun o noutate, asa ca nu inteleg de ce te scandalizezi.
Pt ca mi se pare o prostie.. dar deh, nici eu nu’s geniu pana la urma.
Oricum tin sa precizez ca eu nu cred in ce-ai scris tu.. sau sa consider asa si pe dincolo dupa acest criteriu :getlost:
Lusio, daca tu ai impresia ca eu aberez pe blog, ca vorbesc sa ma aflu in treaba, ca sunt paralela cu ce se intampla in lumea asta si imi expun propriile pareri in necunostinta de cauza, citeste aici:
Si, totusi, de ce se fumeaza? Din numeroase motive: urmare a exemplului negativ pe care-l ofera anturajul, dorinta de a fi la moda, de a parea mai matur sau mai independent, din placere, pentru a slabi, a se calma etc. Numerosi factori determina atitudinea fata de fumat: gradul de instruire – tinerele fumeaza într-un procent cu atat mai mare, cu cat sunt mai scolite; casatoria – 33% din femeile casatorite fumeaza, fata de 20% din cele necasatorite; tinerele fumatoare sunt de doua ori mai numeroase la oras decat la sat; dintre femeile care au un loc de munca fumeaza 35%, fata de 29% din somere; viata sexuala începuta devreme tripleaza probabilitatea de a deveni fumatoare – astfel, dintre tinerele fumatoare în varsta de 15-24 de ani 37,7% au început viata sexuala si numai 13,8% sunt virgine.
Iata si sursa:
http://www.revistamagazin.ro/content/view/6486/31/
Foarte bine ca nu esti de acord, dar nu imi reprosa mie ca spun prostii!
ne facem clubul prostanacilor nefumatori:)) si bloggeri pe deasupra… Lusio trebuie sa-ti faci blog!
Ti-am mai spus eu tie ceva.. nu crede TOT (si mereu) ce citesti pe nu stiu unde.
Scuze.. dar eu destul de rar cred in sondaje, mai ales de genul alora.
@ Pato: :))))
eu fumatoare nu stiu daca am pupat, dar Nice are dreptate. Exista o imagine a femeii sexy: tipa imbracata lejer sau provocator, cu o tigara si o bere, respectiv tarie. E femeie frumoasa, sigura pe ea, puternica, femeia care fura mintile barbatilor….este tipa hot, tipa aroganta la care ai acces cu greu….
Pato: :))) :biggrin: :cheerful:
I-am sugerat si eu de atatea ori, dar n-a fost chip sa-l induplec. :cwy:
Uite Lusio ce zice Vacitim, si nu e din sondaje, e din viata. :wink:
Fiecare are dreptul la o opinie. Eu nu vad ca Vacitim si cred ca nici Pato :silly:
Lusio, dar nu e opinia lui Vacitim, asta nu intelegi tu, fac pariu ca nici lui nu-i plac fumatoarele, e imaginea pe care si-au creat-o acestea in societate.
Bine, atunci PT MINE.. nu au imaginea asta in societate si NU’s mai hot!
Si e personala a mea, poftim..
Bre, copii! Pana acum toate femeile de care m-am indragostit erau nefumatoare :)))) Nu le-am ales dupa criteriul asta, asa a fost sa fie.
De fumat se fumeaza din diverse motive. Imaginea prezentata de mine, da, este un acceptata social. E tipa de bar, femeia deschisa placerilor. De asemenea, motivul pentru care femeile fumeaza mult este tot in ideea de a se prezenta puternice si independenta ca parte a miscarii feministe. fumatul fiind un apanaj al barbatului acum sute de ani :)
“De asemenea, motivul pentru care femeile fumeaza mult este tot in ideea de a se prezenta puternice si independenta ca parte a miscarii feministe. fumatul fiind un apanaj al barbatului acum sute de ani :)”
Asa ma gandeam si eu.. dar mi se pare cam stupid sa apelezi la asta pt a arata …………………….
In fine..
Pai, Lusio, am zis eu undeva ceva de inteligenta? :))))))
@vacitim:nu-i adevarat!
Pato, ce nu e adevarat?
Sa stii ca stiu bine de cine m-am indragostit pana acum :P
in concluzie femeile care fumeaza sunt false!
Ce am iscat eu dintr-o parere personala:))
“Exista o imagine a femeii sexy: tipa imbracata lejer sau provocator, cu o tigara si o bere, respectiv tarie. E femeie frumoasa, sigura pe ea, puternica, femeia care fura mintile barbatilor….este tipa hot, tipa aroganta la care ai acces cu greu….”
ma refeream la asta!
Prejudecati! nu se zicea sa renuntam la ele oricum ar fi bune sau rele…
Pato, nu, nu chiar. Nu sunt false, decat daca mergem pe o autocritica pozitiva si ajungem la concluzia ca de fapt, oamenii in general sunt falsi si de cele mai multe ori vor sa se prezinte altfel decat sunt. Dar, in cazul fumatului, ce poate sa inceapa ca un fel de prezentare de imagine personala se tranforma in viciu si in dependenta.
Dragostea e singurul lucru care te poate implini in viata. Nu ai dragoste, ai trait degeaba. Punct.
Poate pe unii ii implinesc mai mult alte lucruri…nu neaparat dragostea. :ermm: :dizzy: :unsure:
E o iluzie. Mai devreme sau mai tarziu vor fi tare nefericiti.
Apropos, tu cum mai stai cu dragostea? :ermm:
Ca de obicei…
Eu scriu despre dragoste. Nu scriu non stop dar dacă dai un search pe blog o să vezi. Dragostea este importantă în viața oricui. Face lucrurile mai ușoare, mai frumoase. Fără dragoste viața e doar ceva plin de stres și supărări.
Bun raspuns, Creve. :biggrin: Abia cand iubesti simti ca traiesti cu adevarat. Atunci descoperi farmecul vietii. Idealist deci, am notat. :biggrin: :tongue: :cheerful:
Unii insa s-au plictisit de atata farmec… :ermm:
Cand iubesc simt ca visez. Sau nu stiu cum trece timpul.. niciodata. :w00t: imi da o stare de bine :wub: indiferent de cat de nenorocit incearca EL sa para! :biggrin:
Cand simt ca traiesc? Sincer, cand sufar. :pouty:
As vrea sa te contrazic. Dar nu pot si mi-e ciuda! :tongue:
Ca tot zicea Otilia..
“Bucura-te ca simti fericirea, implinirea, iubirea, dorul, suferinta sau durerea.. Asta te va face cu adevarat sa simti CA TRAIESTI, CA EXISTI!”
Oh, şi dragostea dă mai mult stress şi supărare decât orice dacă nu-i împărtăşită
Depinde. Dacă nu există încredere între cei doi aduce stres. Dacă nu ai încredere întine și în celălalt începi să îți pui multe întrebări.
…sa devii paranoic. Sau bolnav de scenarita. :dizzy: :alien:
Am scris eu despre paranoia :biggrin: Sunt familiarizat cu aşa ceva până peste cap…
I-as spune ca e cel mai trist om din lume si ca ar trebui sa consulte un psiholog :)
Nu e trist, Mary, e doar in alta etapa a vietii…are alte prioritati, are de toate, are si iubire…tocmai asta e. :dizzy:
Mie mi se pare trist pt ca o asemenea afirmatie arata ca nici pana in ziua de azi nu a avut parte de dragoste adevarata si asta e trist ..
Intotdeauna am fost idealist si sunt sigur ca asa o sa mor.
De ce are nevoie de dragoste ? Presimt ca a fost foarte dezamagit de cineva, candva, odata si de aceea nu mai are nevoie de dragoste. Asta e o doar o stare de moment.
Inca un idealist…hehe, s-au strans toti pe sumerday. Niciun pragmatic pana acum. :ninja: Nu a fost niciodata dezamagit, pur si simplu are alte prioritati in acest moment…si parte de foarte multa dragoste.
Dragostea te ajuta sa supravietuiesti.
Probabil era si el intr-o stare mai proasta sau era deceptionat, nu cred ca ar putea el trai fara dragoste. Barbatii incearca sa para puternici, dar si ei au nevoie de iubire. Prietenul meu de exemplu nu vrea sa para deloc sensibil, dar atunci cand ma port mai rece cu el (cred ca de la zodie mi se trage :P) imediat ma apostrofeaza si-mi cere sa fiu mai iubitoare, ca are nevoie sa se simta iubit.
Normal ca au.. doar sunt si ei TOT oameni (ca si femeile)! :ermm:
Exact. Unii vor sa para nepasatori, interesati doar de partea materiala a vietii, insa nu exista om pe lumea asta care sa-si doreasca sa traiasca in singuratate, fara cineva alaturi care sa-l iubeasca.
Eh, mai sunt si barbati d-astia.. DAR nu cu gandirea asta pe viata.. cel putin pe la 40 tot le mai cade un ananas in cap pentru “trezire” :devil:
Nu doresc nimanui sa se trezeasca cu unul din asta in cap:
http://www.retete-slabire.info/wp-content/uploads/2010/05/ananas.jpg
Efectul poate fi nimicitor, naucitor, paralizant. :face:
Mihaela, se cunoaste ca e rac pentru ca la fel e si A. :) Cum sunt un pic mai rece, cum reactioneaza si-si doreste atentie.
Da, poate fi si proverbialul orgoliu masculin la mijloc. :biggrin:
:)) Da!
Alintati mai sunt si racii astia. :)
Mihaela, prietenul tau e rac? :shocked: :dizzy:
Lasa Mihaela ca oricum ne intreceti cu mare usurinta de N ori
Lusio, N vine de la Nice sau de la Narcisa? :silly: :biggrin: :unsure: :tongue:
Vine de la multe ori :angel:
:devil:
Oamenii, cu cat crezi ca ii descoperi mai mult, cu atat iti dai seama ca sunt de fapt niste mistere si ca nu ii cunosti mai deloc. :unsure:
Pai e perfect ca incearca sa para puternici, ideal ar fi sa fie cu adevarat puternici, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-si suprime sentimentele, sa-si goleasca sufletul si sa devina iceberguri plutitoare pe marile indiferentei. :dizzy:
Dragostea, pana nu o simti, pana nu o traiesti cu intensitate maxima, nu stii ce este, ce reprezinta, cu adevarat!
Atunci cand esti ranit sau cand nu ti se raspunde la sentimente incerci, pe cat posibil, sa nu mai dai importanta acestor sentimente, sa te gandesti ca nu va exista niciodata cineva care sa iti raspunda cu aceleasi sentimente… probabil asa a patit si el. Ar trebui sa il intrebi daca a suferit, recent, din dragoste si sa il asiguri ca va fi cineva, candva, cand se va astepta mai putin, acolo, pentru el… :wink: :happy:
Dear, nu a suferit niciodata, dimpotriva, a avut parte de prea multa dragoste, tocmai de aceea vorbeste cu dispret de ea. :wink:
Problema nu e ce te faci cu ea… ci: ce te faci fara ea…
Gasesti alte modalitati de a fi fericit, implinit, linistit.
Cred că postările mele arată că sunt cam între cele 2. Deşi încă mai tind spre idealism, latura de taur nu mă lasă să văd lucrurile fără o coordonată realistă.
Chit că nu mă las, pragmatismul tot câştigă teren. Dar esenţa cred că e în a fi fericit în căutările şi realizările tale. Unii gustă materialul, alţii se hrănesc cu idei.
Pai da, la un moment dat dragostea nu-ti mai tine de foame, iti doresti mai mult…
Aproximativ da. Oricum sar peste nevoile primare ca să ajung la dragoste.
Dar acum, dă-mi voie să fiu puţin mai franc. De mâncat fără să faci dragoste poţi, dar să faci dragoste fără să mănânci e cam greu :pinch:
Eu cred ca e indicat sa nu manaci inainte de a face dragoste. Nu de alta dar unora li se face somn imediat si pot rata o experienta mult mai interesanta… :biggrin: :silly:
Eh, dacă îţi vine somnul imediat după, asta e clar trăsătură de bărbat – porc
Pentru ele da.. pt noi uneori e chiar oboseala ca am muncit la ele de ne-a luat draq :cwy:
Degeaba traiesti daca nu iubesti …E cel mai inaltator sentiment!!
Dar, e normal ca o persoana ranita sa isi puna astfel de intrebari si sa se fixeze pe ” spun nu iubirii. “. Din fericire, totul trece mai devreme sau mai tarziu si pici din nou in plasa iubirii.
:))) Aici ma regasesc si eu…mereu cad in plasa iubirii desi ma jur ca o sa stau cumintica in banca mea. :biggrin:
Nice, trebuie sa inveti sa fi rea! Cu nesimtitii TREBUIE sa fi REA! Eu i-as fi raspuns: “Mah, eu o mananc pe paine. Ca bani am. :getlost: suficienti.” Si mai bagai si-un zambet denala de-al tau :biggrin: :kissing: Si-l faceai gelos.
Nu mai pune la suflet orice prostie. :heart:
Dar nu pot sa fiu rea…nici macar cu nesimtitii. :biggrin: :pouty:
:ermm:
Asta nu mi s-a parut a fi o prostie…ci mai degraba o realitate cu care imi este greu sa ma impac. :cwy:
Tu poti raspunde cu rautate la rautati?
Da :biggrin:
:))) Pai de ce? :ermm: :cwy:
– cu – face plus?
Pe unii nu-i poţi educa decât prin metoda proprie…
A raspuns deja Artificiality, bine!
Lusio, sa vezi ce chestie, am citit in Prosport ca si Dinamo ar cam fi cap de serie. Nu in finala Cupei (unde batem din inertie, ca asa ne-ati obisnuit), ci in Europa League.
In Play-off n-o sa fiti
Iata cum isi demonstreaza Dragos inca o data latura sa idealista. :biggrin: :tongue: :ninja:
Pai luam cupa, cum n-o sa fim? Avem cel mai bun atac. Apararea e foarte slaba, norocul nostru ca Steaua nu are atacanti :-)
Cand e Dragos meciul?
Pai poate aveti ceva sanse de cap de serie.. dar doar in alte tururi.. nu si ultimul :alien:
Hai mai Nice, ce fel de stelista esti tu??? Miercuri e meciul.
Eh Lusio, pâna la ultimul (adica finala Europa League) mai e mult….n-avem cum sa fim cap de serie acolo…dar sa ajungem noi in grupe, dupa aia mai vedem. Pâna atunci avem un meci de antrenament in Cupa, pe care va trebui sa-l câstigam.
Dragos, o stelista resemnata. :face: :ermm:
Cu mentalitate ca a lui Nice chiar ca n-am avea ce sa castigam :blink:
Eu si de-as fi tenisman si-as juca maine cu Nadal, m-as duce acolo doar sa dau TOT ce pot si sa scuip plamani.. nu sa plec cu gandul:”Hai ca oricum ma face asta muci si mai bine nici nu ma prezint” :alien:
Mentalitatea (in acest caz) a lui Dragos imi place.. a ta Nice, NU! :devil:
Lusio, ma refeream la modul general. Ce sperante sa mai am cu o Stea condusa de Gigi Becali sau cu un fotbal putred pana in maduva oaselor ca al nostru? Si nimic bun nu se intrevede la orizont, dimpotriva, norii maniosi de furtuna acopera de cativa ani cerul Ligii 1.
Pai si ce ? La Dinamo e lapte si miere ?
Pfff..
Parca am juca cu Sahtior.. pff :getlost:
Lusio, pai nu ma refeream la meciul din cupa cu Dinamo. Evident ca pe caini ii batem. Daca vrei iti spun si scorul. :wink:
Eh atunci eu iti zic ca n-am sperante..
D-aia le tot duc spre Ac Milan :wub:
dragostea este calea de a-ti da sens vietii tale. te schimbi ca persoana, gandire, morala si afectiune; respect,iertare si marinimie.
Ca sa se mentina iubirea, ea trebuie cultivata si pastrata ca o floare.
Eh, cati sunt in stare sa simta dragostea de care vorbesti tu… :unsure: :dizzy:
In momentele mele private de day-dreaming sunt o persoana idealista, insa viata de zi cu zi, realitatea o abordez cu pragmatism. Exceptie la aceasta regula este dragostea. Nu privesc acest sentiment cu pragmatism si poate asta se datoreaza faptului ca am parte de o relatie frumoasa, lunga, sanatoasa cu partenerul (sotul) si el fiind si primul si singurul in viata mea, nu am avut parte de esecuri sentimentale in trecut. Deci se poate sa fiu subiectiva la capitolul asta. Oricum, vorbesc doar din proprie perspectiva, nu la modul general. Asta fiind spus, sunt destul de pragmatica incat sa nu cred in dragostea boemiana sau gen Romeo si Julieta, depictata in filme si nuvele. Dragostea realitatii e totusi altfel.
Deci in concluzie, ma consider o persoana pragmatica care uneori isi gaseste momente de relaxare si refugiu in idealism, inainte de a se reintoarce de fiecare data la realitatea unei noi zile careia trebuie sa-i faca fata.
Doar pentru ca nu toate visurile se implinesc, asta nu inseamna ca nu mai trebuie sa visam.
Corect, chiar daca stiu ca nu voi ajunge niciodata in Bora-Bora, asta nu ma impiedica sa visez la ea.
:cheerful: :whistle:
Mai degraba tanjesc dupa armonie si intelegere, dupa respect si buna dispozitie intr-o relatie, ca de certuri interminabile si acuze am tot avut parte.
:cwy: :ermm:
Dragoste a la Romeo si Julieta nu cred ca isi doreste nimeni, se termina mult prea prost.
“el fiind si primul si singurul in viata mea, nu am avut parte de esecuri sentimentale in trecut. ”
Ei da, uite lucrul asta a fost visul meu de femeie. Am scris si aici:
http://www.summerday.ro/2010/10/04/vis-de-femeie/
Ma ia cu ameteala cand vad cate “visuri” sunt acolo
Eu ma multumeam si cu “putin”. Adica cu ce are acum Nefersetty. Pentru ca in viziunea mea acel putin insemna TOTUL.
Normal ca ajuta, deoarece este ceva natural, a carui menire este de a face viata mai frumoasa. Eu zic, ca nu exista om, care sa nu fi simtit macar cat de putin acest sentiment.
Hopa, alt idealist? :biggrin:
Nu neaparat idealist, dar omul trebuie se fie macar atasat de cineva, altfel nu prea il pot percepe ca fiinta.
Da…uni se “ataseaza” de mai multe fiinte…jucandu-se cu sentimentele lor. :angry: :ermm: :pouty:
Atunci deja vorbim despre altceva…..
Nimeni nu se joaca cu sentimentele tale atata vreme tu nu accepti asta. Daca accepti, iti place jocul.
Am citit cate ceva despre dragoste lately, si in momentul de fata nu pot emite o parere in aceast sens. Poate doar ca sentimentele se maturizeaza odata cu noi.
Dar, da, probabil ca sunt si oameni dintrastia care prefera sa se joace cu sentimetele altora, neatasandu-se de nici una. Poate o face involuntar sau.. poate nu. Poate tocmai detasarea/ignoranta lui il face sa para atragator in ochii multora, chiar daca in suflet e aproape secatuit. Poate intr-o buna zi o sa il ajunga din urma ‘blestemele’ (mie una chiar mi-ar fi frica de asa ceva :cwy: ). Sa vezi atunci rasturnare de situatie!
Privind altfel.. Intr-o buna zi ajungi sa te cam “prinzi” de joc. Si atunci ce faci? Continui jocul? Perseverezi in a continua sa te ranesti singura (acuzandu-l pe el, desigur,unicul si singurul vinovat!) ?Sa te lovesti la nesfarsit de neacceptarea unui refuz?
Sigur, dar când iubeşti, se cam înceţoşează raţiunea, iar permisiunea devine un punct critic care se întinde spre nevoia de reflexivitate. Când iubeşti, vrei să fii iubit înapoi, şi contează mai puţin posibilitatea acestui fapt.
Raţiunea şi iubirea nu au multe-n comun.
Imi pare rau sa constat, dar pentru a supravietui trebui sa fii mai mult pragmatic decat idealist….. lumea in care traim nu e ideala, omul a reusit sa supravietuiasca datorita pragmatismului, marile imperii s-au fondat pe baze pragmatice, nu idealiste…. :cwy:
Agree cu dl Sorel :angel:
hihihi :d cam asa e….numa ca in final si ele au cazut si au disparut ca spuma din bere :))))
Sau de idealism care a profitat de pragmatism :biggrin:
Julien, tu esti pragmatic sau idealist?
Din pacate, mai mult idealist decat pragamtic……. :cwy:
*pragmatic
hm… Dar să fii pragmatic, uneori, te face să nu mai fii tu …
@Julien: Eu as zice ca marile imperii s-au fondat idei idealista, iar mai apoi s-au destramat pentru ca au inceput sa fie pragmatici.
Oh, nu stiu cat de idealisti au fost romanii cand s-au dus peste toate popoarele pe care le-au cucerit….. la fel de idealisti cum sunt acum americanii, care au venit sa “elibereze” Irakul………cu tot cu petrol! :angry:
Pai da Julien(apropos, care mai e viata ta?) oamenii astia si-au urmarit cu ardoare…idealul. Cum se numesc in acest caz, pragmatici sau idealisti? :biggrin:
:ninja:
Trudesc din greu sa termin nenorocitul ala de raport si sa pot reveni iar aci pe blog cu texte si la lecturile mele placute! :heart: Imi e dor de voi toti! :wink:
Si noua ne e dor de tine, Julien.
Te asteptam cu mare drag. :happy: 
Eu cred ca frumusetea vietii nu o vezi decat daca esti pozitiv daca iubesti tot chiar si lucrurile marunte. Cred ca trebuie sa fie foarte suprarat pe viata colegul tau. Eu sunt idealista traiesc in lumea mea, care nu e chiar roz cum pare dar de cele mai multe ori mi-o fac cu optimism!
E foarte pragmatic, isi urmaresti doar interesul si atat, nu stiu cat reuseste sa se bucure de lucrurile marunte din jur.
Ma bucur ca privesti viata cu optimism si incredere, astfel nu ai putea merge mai departe…
N-am timp și sunt foarte pe fugă, dar chiar vreau să răspund la chestia asta. Nice, nu înțeleg de ce te întristezi când concepția despre viață a unora nu coincide cu a ta și ba chiar încearcă să o ”înfunde”. Lasă-i pe ei în pace cu gândurile și inepțiile lor sentimentale.
Frustrarea vorbește de multe ori din bărbați, dar ei vor fi cei care la 60 de ani vor fi singuri și ursuzi. De ce ? Pentru că n-au știut cum să folosească dragostea, cum să o trăiască, cum să o împărtășească – nu au știut să fie fericiți. Nu-mi spune mie că dacă au bani, gata, au totul. Noaptea e un sfetnic îngrozitor de realist și nu e suficient să schimbi femeile în fiecare zi.
Eu i-aș fi răspuns minunatului tău coleg în felul următor, scurt: ”Bietul de tine, înseamnă că duci o viață foarte tristă”.
Dragostea, Nice, nu se referă doar la scânteia aia dintre un bărbat și o femeie, ci la întreaga noastră ființă – să iubim viața, să ne iubim pe noi, să iubim ce ne înconjoară și așa mai departe. Fără dragoste, suntem anoști și nu merităm să fim aici, să împroșcăm cu răutate și ură.
Cam așa zic eu.
Acum, dacă eu sunt pragmatică sau idealistă … păi miscellaneous, dragă Nice, cum altfel ? Nu mă pot defini ca fiind nici pragmatică, nici ca fiind idealistă, pentru că sunt din amândouă câte puțin sau mai mult, depinde de situație. De cele mai multe ori sunt idealistă, dar și pragmatismul mă lovește deseori, deci sunt oarecum echilibrată, aș zice. Și e bine așa, pragmatismul mă ajută deseori să revin cu picioarele pe pământ sau pur și simplu să trec la acțiuni pentru a-mi îndeplini idealul. :)
Misce, merci mult de raspuns, din punctul meu de vedere esti ideala. :heart: De ce? Pentru ca idealul meu in viata e atingerea acelei stati de echilibru de care amintesti tu.
Eh, mulțumesc, Nice. :) :*
Fiecare om are propriile valori, principii si reguli dupa care se ghideaza in viata, prioritati… Pe mine dragostea ma ajuta; ca nu prea-mi deschid eu sufletul pe blog si nu scriu despre sentiment in sine, asta-i cu totul altceva. Dar nu concep viata fara iubire. Ce raspuns i-as fi dat? In niciun caz n-as fi incercat sa-l conving ca punctul meu de vedere e mai bun decat al lui. I-as fi acceptat parerea cu gandul ca e a lui si si-o va schimba daca este pus in situatii favorabile, asa cum poate si eu mi-as schimba-o in alte conditii. :) Cate capete, atatea idei… :D
Da, eu stiu ca fiecare om are acest set de principii si reguli, de aceea sunt suparata cand constat ca am ales oameni ale caror valori difera drastic de ale mele. :ermm:
Atunci schimbă-i :P
Hmmm… Nu stiu cat de mult se aplica treaba cu “cine se aseamana se aduna” atunci cand vine vorba de prieteni pentru ca de multe ori se aplica si “opusurile se atrag”. :D Tocmai dferentele astea in gandire fac o relatie de prietenie mai interesanta uneori. Uneori. :D
Sau, cum zice si Misce, schimba-i! :D
Iti dai seama ca blogul incepe sa influenteze mai mult decat timpul pe care-l petreci la computer, cu prietenii din blogroll?
Ajungi sa discuti la serviciu, la scoala, in familie.
Nu este oare prea mult? :)
Nu, Gabi. Era o discutie de principiu despre dragoste, barbati si femei. Putea sa fie cu un coleg la serviciu, cu un amic la o cafea, cu iubitul in dormitor sau cu mama in sufragerie. Nu stiu de ce toata lumea se cramponeaza de persoana cu care purtam discutia, este irelevant acest aspect. Am creat un subiect de articol, multe din articolele mele reprezinta pura fictiune pe care o imbrac in haine potrivite pentru a parea cat mai reale.
Influenta netului asupra oamenilor a constituit subiectul altui articol, aici discutam despre DRAGOSTE, despre PRAGMATISM si despre IDEALISM. M-ar fi interesat parerea ta in legatura cu tema articolului…
Sunt o persoana pragmatica in general.Nu pentru ca incerc sa fiu asa ci pentru ca efectele pragmatismului meu au dat mai multe fructe bune decat cele ale dragostei pasionale dintre femeie si barbat….
Iubirea fata de familia mea e sfanta si nu se intrepatrunde nicidecum cu felul meu materialist de a fi. Ba mai mult, astfel reusesc sa ajut si pe altii – nu cu vise ci cu realitati
Ce vreau sa spun este ca de fapt, cele doua nu trebuie sa se excluda una pe alta ci sase intrepatrunda…..
Da, Hapi, tu ai dreptate, nu trebuie sa se excluda, doar ca sunt etape in vietile noaste cand suntem ori prea idealisti, ori prea pragmatici. Mi-ar placea sa nu uitam niciodata de dragoste pe parcursul vietii, s-o valoram intotdeauna, s-o pretuim, s-o demonstram celor din jur. Unori, in goana dupa alte idealuri, oamenii uita de dragoste. O neglizeaza si se neglijeaza abandonandu-si sufletul. Sau, la polul opus, exista momente cand prinsi in valtoarea dragostei, comitem graseala dupa greseala. Militez, ca de obicei, pentru pastrarea unui echilibru in tot de intreprindem. Extremele nu folosesc la nimic bun.
Da, Nice, sunt intru totul de acord cu tine. Calea de mijloc e cea mai indicata.
Poate ca acest coleg era proaspat ranit emotional , asa se explica replica lui taioasa. Cu totii avem nevoie de dragoste, dar atunci cand o pierdem ne e greu sa recunoastem fata de altii………..
In primul rand, ma deranjeaza modul acesta de a privi lucrurile frumoase din viata. Daca pana si cand vine vorba despre dragoste ne punem intrebari de genul cu ce ma ajuta pe mine asta? / mie ce-mi iese de-aici? …, ne indreptam parca spre robotizare.
Oricum suntem suficient de centrati pe propria persoana, pe propriile interese, suntem nascuti si functionam, in mod natural si biologic, pentru a ne urmari interesele, pentru ,,supravietuire”. Daca mai adoptam si la modul constient o astfel de atitudine…
Apoi, consider ca un om care pune o astfel de intrebare, precum cea pusa de colegul, fie nu a cunoscut iubirea, cu adevarat (in ciuda faptului ca cineva il iubeste si se afla intr-o relatie), fie viata lui este atat de zdruncinata, se afla intr-o situatie atat de disperata, incat, desi iubeste si este iubit, nu simte ca dragostea face o diferenta.
Eu nu scriu despre iubire, nu stiu de ce… O pretuiesc mai mult decat orice pe lumea asta, insa. Pragmatica sau idealista ? Idealista. Oricat de ,,la rece” pot privi sentimentul acesta, tot il gasesc sublim si mi se pare absolut minunat ca putem simti asa ceva pentru o alta persoana, o alta persoana decat noi insine…
Nu stiu, doar ca sper din toata inima ca traverseaza un moment mai greu si nu crede cu adevarat in ceea ce a spus. Desi…nu e genul sa inalte ode iubirii, nu a facut-o niciodata…
Da, e sublim sentimentul, mai ales cand cealalta persoana ti-l impartaseste.
Nice, nu trebuie să te blochezi. Da, e aiurea când cineva nu crede ca tine… Consider că e bine să fii între. Să fii idealist, să visezi la mai mult, dar să nu uiți care sunt limitele societății tale, posibilitățile financiare, capacitatea de implicare într-o relație etc. Iubirea e relativă, ca orice altceva. Și e greu să o definești astfel încât să înțeleagă și ceilalți.
Da, Ada, in condtiile actuale cine isi mai permite sa fie idealist? Foarte bun commentul tau, iti multumesc. :heart:
Eu imi permit. Vreau sa traiesc cu toata inima, sa daruiesc din inima, sa iubesc cu inima si cu toata fiinta mea. Da, eu sunt idealist si daca sunt limitat, lupt sa sparg baricadele. Nu cred ca iubirea e relativa…dimpotriva, e singura realitate…puternica, de neinvins…imuabila.
Asta a sunat altfel decât voiam eu. Voiam să spun că iubirea înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți. E bine dacă poți. Până acum, însă, eu am ajuns să nu o mai fac… Poate sunt si superficială și aștept ceva în schimb, orice… până și un zâmbet.
Bai, asta nu e just: cine are curajul sa nu iti zambeasca tie? ahh, fa o lista si scri-o aici, in public. Avem noi grija de ei :))))))
Da, asa inseamna, iubirea se simte diferit. Corect :)
Mno, ești un scump :blush: Dar nu-i nevoie. Timpul are grijă de toți :wink:
Somn ușor!
Merci :) Oferta ramane deschisa pe termne nelimitat :)
Somn usor si tie, Ada!
E perfect natural să aştepţii feedback. Iubirea înseamnă să dai, deci să rămâi cumva cu mai puţin… legea echilibrului.
Plus că iubirea are latură auto-reflexivă pentru a rezista…
Subscriu relativ. Reciprocitatea contează, zic eu, foarte mult în iubire.
Eu nu inteleg de ce ar trebui sa se excluda cele doua concepte: idealismul si pragmatismul.
Poti fi idealist in dragoste, sa astepti persoana potrivita, sa visezi la printi calare pe inorogi, la persoana cu care sa iti petreci tot restul vieti, la cine romantice si apusuri de soare la malul marii, si, in acelasi timp, sa fii pragmatic in cariera. Sa te intereseze doar oportunitatile, sa stii sa profiti de fiecare in parte, sa fii competitiv si sa urmaresti doar avantajele si interesele proprii.
Eu cred in dualitatea omului, in versatilitatea lui. Nu poti fi idealist pana la moarte si nici idealist pana la paroxism. Poti imbina frumosul cu utilul in stilul personal. :)
Nice rupe topurile in domeniul comentariilor:)), mi-am ales un reper bun se pare … pentru asta!
Yep :) ai perfecta dreptate. Merita, Nice, asta si chiar mai mult. :)
Hei, baieti, ce draguti sunteti. :w00t: :biggrin:
:cheerful:
‘Na seara, Nice :d Merciii, stiam :P
si modesti:)) ce ne-am gasit!
Daaa, cei mai modești, fără doar și poate :)))) preoți ar fi trebuit să ne facem :))) :D
Doamne ferește și păzește :))
Io i-as fi raspuns: -Dragule apai te-ar ajuta sa devii din pietroi: floare. Noah ase!
Uite ca m-a inspirat postarea ta
, insa eu am atins subiectul din alt unghi. Te astept pe acolo, sa arunci cu critici in mine :tongue:
Hugs
Nu vreau sa fiu rea, dar i-as fi spus ca are cale libera din partea mea sa isi puna capat vietii, pentru ca o existenta fara dragoste nici nu poate fi numita ca atare!
Nu am fost si nu voi fi niciodata o persoana pragmatica. Mai degraba idealista :cheerful: .
Colegul tau probabil are motivele lui pentru care a ajuns la concluzia enuntata mai sus de tine. Consider ca trebuie respectata alegerea fiecaruia, pentru ca mai devreme sau mai tarziu se va trezi la realitate si va constientiza ca iubirea e indispensabila si ca e pentru toata lumea, fie ca vem, fie ca nu. Si da, ne ajuta sa fim mai sensibili, sa intelegem mai bine persoanele din jurul nostru, sa fim mai buni, sa fim generosi, amabili si cu zambetul pe buze. Draggostea nu este altceva decat un motiv pentru a trai! DRagostea fata de natura, fata de oameni, fata de tot ceea ce en inconjoara. Este frumos sa iubesti, este nemaipomenit daca dragostea iti e si impartasita! Nu as putea trai fara, sunt dependenta de dragoste pentru ca asa cum zice si Blaga, “iubesc si flori si ochi si buze si morminte”.