1. Numiți cinci titluri de cărți capodopere din literatura romana sau universală.
Viata ca o corida – Octavian Paler (cartea asta nu prea are dialog, se pune la capitolul ‘literatura’?)
2. Dintre o carte scrisă de un autor român și una scrisă de un autor străin pe care o alegeți? Presupunerea este că dacă o citiți pe una nu mai puteți s-o citiți și pe cealaltă.
3. Ce apreciați la o carte: povestea sau emoția?
Pai depinde de scopul pe care-l am atunci când citesc cartea. Pur teoretic, ar fi de apreciat emotia. Dar nu cred ca exista cineva pe lumea asta care sa citeasca o carte doar pentru atât.
4. Literatura modernă și contemporană este mai valoroasă decât cea antică?
Cu siguranta e mai inteligibila.
5. Orientarea politica a autorului influenteaza valoarea unei carti?
Desigur. Nimeni nu poate fi 100% obiectiv intr-o anumita privinta si bineinteles ca ideile politice ale autorului se reflecta si in cartile pe care le scrie. Din ce am observat autorii de stânga scriu mult mai mult si cu mai multa patima decât cei de dreapta.
6. Pe care scriitor îl considerați mai valoros: Stefan Agopian sau Mircea Cartarescu?
7. Considerați că trebuie să faceți eforturi pentru citirea unei cărți bine cotate sau o parasiți? In acest din urma caz, regretați ca ați pierdut ceva?
Eh, aici am o experienta nefericita cu “Versetele satanice”. De foarte multa vreme doream sa o citesc, având in vedere ca autorul era fugarit prin lume de trimisii ayatollahilor iranieni, sa dea socoteala pentru modul in care facea misto de Profet. Ma intrebam ce anume i-o fi facut atât de nefericiti pe bietii siiti. Când, in sfârsit, a aparut, mi-am cumparat-o si doua zile am fost extaziat. Pâna când am deschis-o. Printre altele, e vorba de un indian care scapa dintr-un avion distrus (in zbor) de un atac terorist, ajunge in Anglia (avionul trecea deasupra Angliei in momentul atacului), unde se transforma in berbec. Sau capra. Sau ceva de genul asta. Si e vânat de politia britanica. Am incercat sa fac numeroase eforturi sa o si termin, dar m-am impotmolit pe undeva pe la pagina 198 si acolo am ramas.
Pai da, regret. Regret ca nu stiu sa-mi educ rabdarea in mod constructiv. Cine stie ce minunatii or fi in cartea aia si eu le-am ratat…
8. Credeți că o carte poate avea un efect terapeutic?
Da. Ai un sentiment reconfortant când citesti câte aiureli li se intâmpla altora.
9. Apreciați valoarea unei cărți pe baza gustului personal sau a recomandărilor criticilor ori a prietenilor?
Daca o persoana in ale carei gusturi am incredere imi recomanda o carte, se poate intâmpla sa o citesc, dar nu e obligatoriu. In general, când sunt la târgul de carte sau intru intr-o librarie, criteriile sunt cam astea: editura (o editura prestigioasa, ca Humanitas, Polirom sau Nemira, in general nu publica prostii), autorul (daca am auzit de el si imi place, e in regula; daca nu, ma iau dupa introduceri sau scurtele descrieri de pe primele / ultimele pagini), subiectul. Dar nu e nimic batut in cuie. Singurul lucru care ma lasa absolut rece (si din punctul meu de vedere e chiar un contra-argument) este Premiul Nobel pentru literatura. Au premiat astia atâtea tâmpenii, atâtea tâmpenii, atâtea tâmpenii…
10. V-ați întâlnit cu situația în care să vă placă opera unui scriitor dar să nu vă placă autorul?
Da, Adrian Paunescu e un exemplu notoriu.
11. Dacă ați văzut o ecranizare a unui roman, mai citiți și cartea?
Depinde, in general procedez invers. Dar au mai fost cazuri, “Ultimul rege al Scotiei”, “Firma”, “Cazul Pelican”, “Adio, arme”, “Batrânul si marea”….
12. Credeți că un scriitor poate să creeze o opera valoroasă dacă nu este patriot?
Exista tendinta celor ajunsi vremelnic la putere sa considere cam tot ce le e impotriva ca fiind de fapt indreptat impotriva tarii, statului, natiunii, poporului. Un fel de ‘dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine’. De aceea sunt extrem de atent la asemenea clasificari si in general nu le iau in seama. La moartea lui Cioran, Adrian Nastase (ministru de externe in guvernul Vacaroiu) a scos pe goarna urmatoarea porcarie: “Daca Emil Cioran ar fi vorbit mai frumos despre tara (adica despre cârpa kaghebista si partidul lui plin de politruci, securisti, hoti, criminali, non-valori si indivizi cu orientari sexuale incerte), ne-am fi simtit si noi si am fi trimis o coroana de flori”. Deci cam asta este cu valoarea si patriotismul….
13. Dacă ar fi să realizați un clasament valoric al literaturilor lumii (engleza , franceza, italiana, spaniola, japoneza, etc.), de la 1 la 10, pe ce loc ati pozitiona literatura romana?
Nu m-am gândit niciodata la asa ceva. Nu prea avem cine stie ce premii internationale (nu ca ar conta, dar in fine), iar câtiva din scriitorii români valorosi, din nefericire, sunt considerati ca apartinând altora. Si, la urma urmei, ce conteaza?
Leapsa merge mai departe la Ada Pavel, Aliceee, Alina, Andreea Calin, Artificiality, Altcersenin, Colorbliss, Coolnews, Creve, Gabriela Elena, Grapefruits, Hapi2233, Julien Sorel, klausen, Lilly, Lusio, Mathew, Modern Talking, Mihaela , Miscellaneous11, Nora, Paul, Roscata, torden si Vacitim.
Voi ce apreciati la o carte: povestea sau emotia?
Neata, lume, neata, Dragos!
Pai, Nice, intrebarea sigur tie iti apartine :P, daca povestea e scrisa bine si emotia e puternica. Si in viata se intampla acelasi lucruri. Povestea, o anumita poveste genereaza emotiiile….deci, io prefer povestea :)
Dragos, eu nu-s inginer si zau ca nu pricep ce sa raspund la intrebarea aia :)))
Copii, vorba vine, azi fac si eu leapsa. Multam
Neata, merci mult, Marin.
:heart:
Mie nu-mi mai plac povestile…si nici realitatea nu ma incanta peste masura. :biggrin: :cwy: Cat despre emotii…sa nu aud de ele. Sunt momente cand ma coplesesc, as face orice sa imi pastrez firea, sa raman calma, mai ales in asteptarea unui examen sau raspuns/rezultat. Tu cum reusesti sa ti le stapanesti?
Ei, nu se poate, inveseleste-te! Eu zambesc mereu…emotiile mele iau forma zambetului sau a rasului zgomotos daca vreau sa intimidez :D
‘Neata vacitim! :-))))
Ce tare esti….cum ti-ai dat tu seama ca intrebarea e a lui Nice….
Bine ca faci si tu leapsa, poate iti vine o idee pentru intrebarea a doua :-)
@ Nice, stai linistita ca v-a pregatit Ciobandante o poveste pe masura, care pare ca se va transforma in realitate: Steaua in Pipera! :-)
Neata, Dragos. Despre ce poveste e vorba? Cum adica Steaua in Pipera? :unsure:
Pai Becali a zis ca nu mai ramâne in Ghencea, ca si asa i se cânta tot timpul ‘pleaca din Ghencea’, iar chiria stabilita de MApN e prea mare. Asa ca isi face el baza de antrenament in Pipera, iar meciurile o sa le joace pe “Lia Manoliu”. Ar fi o singura conditie de ramânere, ca “Peluza Sud” sa-l roage frumos sa ramâna si ca aia de la “Nord” sa-i bata p-aia de la “Sud” :-) . Dementa totala…..
OMG, clubul asta chiar e in deriva… Merci de info, noroc cu tine ca mai aflu si eu noutati din tabara Stelei. Pe “Lia Manoliu” parca vroia Dinamo sa joace…
Pai o sa joace si Dinamo, si Steaua, si Rapid, si Sportul si cine o mai vrea, e un stadion bucurestean, what can I say?
Mda….sunt mândru ca, printre atâtia stelisti, eu sunt ala care te alimenteaza cu info :-)
Pai da, Dragos, nu prea mai e o mandrie zilele astea sa te numesti stelist…
Ar fi mai bine ca toate cluburile sa joace pe noul stadion si atunci, s-ar rezolva problema si nimeni nu ar mai juca in deplasare :)
Nu e niciun stadion bucurestean, e un stadion NATIONAL, CARE STA IN CAPITALA si atat.
Stadionul ala Nu-i platit doar de primaria Bucuresti si ATAT si uite asa primaria e mare si tare. :blink: Ci-i platit de toata tara, asa ca si Georgel din Botosani (exemplu oarecare) e perfect bine-venit pe acel stadion.
Cat despre mutari, sper sa se mute toate din Bucuresti acolo, ca mi s-a acrit sa vad “derbyuri” (ce mai derbyuri avem si noi, mdeah) pe stadione de rahat, unde nu doar ca spectator pe stadion vezi cam naspa, dar si filmarea e naspa (aici putem include usor stadionul lui dinamo). (exceptand Steaua unde se filmeaza mai de sus si e mai fain (imi plac filmarile cat mai de sus, caci asa vad cel mai bine cum stau jucatorii si nu prea se da senzatia de AGLOMERATIE | nu si filmarile mai de jos, alea ma dispera)
Marin, tu reusesti sa zambesti chiar si inaintea unui examen dificil, unul de care, sa zicem, depinde intreaga ta cariera? :dizzy: :shocked: Eu am niste emotii cumplite, inima imi bate cu putere si simt ca as da orice sa se termine calvarul… :ninja:
Dragos, imi era clar ca nici daca stai 10 ani fara palinca nu pui o astfel de intrebare :D
Ahh, idei mi-au venit pentru intrebare 2, dar tot ciudata mi se pare :)))
Nice, daca pleaca ciobanul eu ma imbat :)
Nice, eu atunci zambesc cel mai mult…e ca o sfidare de genul come what may :)
:-)))))))))))))))))) Ce sa zic, ai din nou dreptate, cum sa intreb EU asa ceva?
Pai ciobanul a spus destul de clar ca pleaca. Din Ghencea. Impreuna cu Steaua si nepotii.
Da Doamne :)
Iti infrunti destinul cu zambetul pe buze? Daca o sa creda ca-ti bati joc de el? :biggrin: :ninja:
Da, exact :) Il sfidez, il provoc :D
@Dragos
,,In plus, gusturile mele sunt intr-o vesnica miscare si transformare, prin urmare se poate intâmpla ca peste o saptamâna sa am un alt top.” – E atat de normal sa fie asa, inseamna ca ai o gandire flexibila :silly: Mereu mi-a fost greu sa fac astfel de topuri, sa aleg ,,cele mai cele” dintre toate, cred ca depinde mult si de starea de spirit din momentul respectiv.
Am fost la biblioteca ieri. Trebuia sa aleg si a patra carte, am ezitat atat de mult intre Hemingway si Steinbeck (nu am citit nimic scris de ei pana acum), incat, in cele din urma am luat altceva :whistle:
Cat despre poveste vs emotie… Imi plac la nebunie povestile, am crescut cu ele si le ador. Imi plac povestile de viata, povestile de basm, povestile simple, povestile complexe. DAR, o poveste fara emotie nu reprezinta mare lucru pentru mine.. O poveste fara emotie nu prea ma atrage. In schimb, o emotie fara poveste ma poate captiva destul de usor. Nu stiu ce concluzie sa trag de aici… Prefer totusi emotia? Ma mai gandesc, multumesc pentru leapsa, hihi :happy:
@ Iulia, orice compliment e binevenit, ‘c’est bon pour le moral’, iar daca vine de la cineva care face recenzii atât de frumoase (dar am sa comentez despre asta la tine), sunt cu atât mai incântat.
Hmmm, as zice ca art fi trebuit sa iei o carte scrisa de Steinbeck, pare mai de dreapta decât Hemingway :-) . Pe de alta parte, daca ai citit “Batrânul si marea” (n-are decât vreo 2-3 pagini)….nu-ti mai trebuie nimic pentru multa vreme…Ce ‘altceva’ ai luat?
:cwy: Eu nu pot sa fac in fiecare saptamana alt top, raman fidela unei singure carti toata viata, din momentul in care am declarat-o preferata mea, asta inseamna ca nu am o gandire flexibila? :ermm: :cwy:
:tongue:
Cu mare placere, dear. :heart:
Da, exact asta inseamna :-) . Dar e vorba de top, nu doar de o singura carte. Si care e , ma rog, cartea aia careia ii esti asa credincioasa? Asul de trefla? :-)
Nu, dama de pica. :biggrin: :silly:
“Madama de pica…frumoasa de pica”…hmmmm….daca e cartea ta preferata, presupun ca stii ce reprezinta. Deci…ce reprezinta? :-)
Dusmanie ascunsa?
“Am deplina incredere in ceea ce simt si ma las ghidata de intuitie”. Chiar ti se potriveste…
Nu, nu ma las condusa de intuitie, ea de cele mai multe ori ma avertizeaza, ma pune in garda, imi sopteste “fugi”. Ascult mai degraba de glasul inimii…
Nice, inseamna doar ca esti fidela acelei carti si ca te defineste foarte bine
O calitate nu o anuleaza pe cealalta, iar lipsa unei ,,abilitati” nu presupune automat prezenta opusului. :tongue: Oricum, e relativ. Vorbim aici in contextul unui top al cartilor, flexibilitatea gandirii se poate manifesta in multe alte contexte, in functie de principii, atitudinea fata de acel ceva etc. 
Da, pai daca vorbim despre propriile principii de viata, flexibilitatea gandirii nu mai poate fi o calitate… Cand vine vorba de adaptabilitate sau deschiderea fata de nou, poate fi utila. E posibil sa ma defineasca…mai ales titlul. :))
Exact, exact! De asta spun, conteaza contextul
Dragos, recenzii… la carti te referi ? Hihi, nu am luat niciodata acest cuvant in considerare, cand vine vorba despre ce/cum scriu eu despre carti :tongue: Probabil deoarece am impresia ca o recenzie ar trebui sa fie mai obiectiva si mai serioasa. Ma bucur insa ca le gasesti frumoase, asa cum sunt ! :happy: :happy:
Da, ,,Batranul si marea” s-a aflat in centrul atentiei mele vizuale mai mult decat celalalte, ce-i drept. O voi lua peste 2-3 saptamani :biggrin: Ce ,,altceva” am luat? Daca iti spun, poate razi. ,,Al saselea simt”, M.N. Shyamalan. Stii filmul, banuiesc.
@ Iulia, bine, le putem numi compuneri daca vrei :-) , ideea este ca mi-a placut foarte mult modul tau de a pune problema, in ciuda faptului ca respectiva carte nu-mi place deloc, ceea ce e chiar fain.
Nu, nu am de ce sa râd, pentru ca literatura nu e o stiinta exacta, fiecare are gusturile lui (mi-a luat foarte mult timp sa-mi dau seama de asta; am avut un declick atunci când am discutat cu o persoana despre Nichita Stanescu, poet din care eu nu am inteles absolut nimic, dar care, din punctul de vedere al persoanei respective, parea perfect logic). Nu am citit cartea, nici nu stiam ca exista. De film am auzit, dar zau daca-mi mai amintesc ceva din el (in cazul in care l-am vazut), poate imi spui in mare despre ce e vorba.
OK. Sa-mi spui ce impresie ti-a facut “Batrânul si marea”, chiar ma intereseaza parerea ta. Cine stie, poate scrii si o …compunere…. :-)
Dragos, evident ca voi scrie o compunere :biggrin: Asa mi-am propus, sa nu le mai las sa treaca, fara sa imi notez cateva impresii, fie ele si in stare incipienta.
Filmul ,,Al saselea simt” i-a adus impreuna pe Bruce Willis, ca psiholog pentru copii, si Haley Joel Osment (actorul-copil preferat!), un copil care vede spirite, oameni morti, intelegi. Are un sfarsit destul de tulburator. Mi-a placut filmul la vremea respectiva, in ciuda faptului ca inainte nu mi-l puteam imagina pe Bruce Willis intr-un astfel de rol
Sunt curioasa cum o fi cartea
Gata, stiu, de fapt Bruce joaca rolul unui mort…d-aia putea sa vorbeasca si sa il vada pe copil. Da, a avut un rol interesant, Bruce Willis e unul din cei mai completi actori, poate juca roluri extrem de diferite cu aceeasi naturalete, nu se observa nimic fortat. E unul din favoritii mei, alaturi de Al Pacino si Tom Cruise.
Cartea nu cred ca poate fi la fel de buna, ca acolo nu e si Bruce :-) . Am confundat la un moment dat “Al saselea simt” cu “Al cincilea element”. Deh, tot Bruce e de vina….
Sa-mi spui si mie cum e cartea, n-am rabdare sa o citesc, dar sunt sigur ca vei face o compunere tare faina :-)
Da, bun, ti-ai amintit bine
Si eu mai faceam confuzii intre cele doua titluri, dar apoi ma luminam… ca avem deja 5 simturi, deci nu poate fi decat al saselea simt :w00t: Dupa acest film, mi-a placut si mie mai mult de Bruce. Sincer, referitor la carte, mi-e teama sa nu fiu dezamagita, in sensul ca nu se va ridica la asteptarile mele. E mai mult o carticica, decat o carte :silly: Voi vedea, voi vedea :biggrin:
:cheerful: M-ati lovit cu asta, am devenit un salbatic
Ca sa raspund la intrebare, in ziua de azi prefer mai mult povestea, si nu emotia, pentru c-am citit o gramada de romane unde erau descrise trairile personajelor, si sincer, mi s-a cam acrit. Daca vorbim despre emotia care mi-o produce, asta e alt lucru. Am avut vreo doua experiente mai putin obisnuite, vorbind despre emotii – cand am citit o carte despre daci, si prima jumatate din “Sparkenbroke”.
Multumesc pentru postare. Ce carte despre daci? Cum se numeste?
Iar eu multumesc pentru invitatie
… e o leapşă frumoasă. Ăăăă… problema e că nu mai ţin minte cum se numeşte cartea despre daci, mi-o împrumutase o prietenă pe care n-am mai văzut-o de mulţi ani.
Cu placere. Bine, daca nu mai stii cum se numeste cartea, spune-ne cum se numeste prietena :-)
:))))))) Ce replici faine are Dragos. :tongue: Ce face curiozitatea din om… :biggrin:
:blink:
Nu inteleg prima fraza… :ermm: :biggrin: Te-a speriat faptul ca ti-am trimis leapsa asta? :cheerful:
Nu, draga Nice :biggrin: , nu m-a speriat. Mi-a placut mult, chiar :silly: . E vorba de faptul ca m-am salbaticit, si nu prea mai citesc. Sau daca citesc, imi bag nasul doar in carti fantasy/SF. Imi ajung romanele citite in adolescenta, si dupa ea :wink:
Să postez aici răspunsurile? ştii că nu prea sunt fanul lepşelor, şi mi-e lene să dau new post la mine :silly:
Chiar te rog!
:biggrin:
Cum mă omoară pe mine memoria…
Nu ştiu dacă pot numi 5 cărţi, pentru că n-am mai citit de vreo 2 ani. Iar cele pe care le-am citit, au rămas în negura uitării
Dintre cele pe care mi le amintesc însă ar fi :
-Alchimistul,
-Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război
-20 000 de leghe sub mări (asta vreau s-o recitesc)
-Dune (la fel)
-Ion (ştiu, dar mi-a plăcut enorm chinul ţăranul român şi lupta dintre dragoste şi nevoia materială)
2. Nu contează, nu are nicio importanţă cine a scris-o. Probabil aleg după titlu şi descrierea de la final, dacă e să decid.
3. Şi emoţia, şi povestea, ambele joacă un rol important. Dacă nu-mi transmite o poveste, nu-mi transmite o emoţie. Eu le văd ca mergând împreună.
4. Ambele, atât cea antică precum şi cea modernă joacă roluri importante. Nu discriminez, nici nu limitez la un anumit gen. Fiecare îşi duce însemnătatea.
5. Autorul nu contează, din nou. Deci nici viziunile lui politice.
6. Nu am citit decât puţin din M. Cărtărescu, şi n-am o părere formată.
7. Dacă încep ceva, şi termin. Chiar dacă-mi ia mai mult decât planificasem iniţial :biggrin:
8. O care bună are puterea de a îţi oferi răspunsuri uneori, precum şi motivaţie. Mi s-a întâmplat.
9. Ca de obicei, încurajez individualitatea. Nu merg pe ce îmi spun alţii, ţin cont, dar îmi formez singur părerile finale.
10. Hehe, Cărtărescu.
11. De obicei nu, doar invers. Cartea întâi, apoi filmul.
12. Din nou, da. Patriotismul ţine de sentimentul omului faţă de ţara lui, nu faţă de creaţie.
13.Nu văd rostul. Toate au părţile lor bune, ori asta se traduce în diferite identificări cu autori atât străini cât şi co-naţionali. Depinde de opera şi de starea cititorului.
Merci mult pentru rezolvare! :heart:
Da, era frumos daca Ion se rezuma la tumultul sau interior, dar nu vad de ce a trebuit sa-i chinuie si pe altii… :ermm: :dizzy:
E simplu.
Personalităţile puternice atrag după sine, în drumul lor spre autodistrugere, pe cei din jur. Ca un fel de magnet. De altfel, pentru echilibrarea lucrurilor, a şi trebuit să moară. A fost singura carte pe care am citit-o într-o singură zi, şi a meritat
Off, cata dreptate ai, foarte greu sa stai departe de ceva/cineva care te atrage ca un magnet… :cwy: Am trait si eu o exeperinta de genul… :ninja:
Vai multumesc, mai am cateva lepse de onorat! Ma voi stradui weekendul acesta :)
Iti doresc o zi minunata!
O zi minunata si tie, Aliceee. Take you time and have fun. :w00t: :happy:
…Totusi, eu zic, ca premiul Nobel, este printre cele mai prestigioase distinctii care se dau in lumea asta, si ca cine ia acest premiu inseamna ca-l merita.
Mulțumesc de leapșă, dar, cum îi spuneam și lui Vacitim, nu știu când și dacă o voi putea face.
Sunt în fugă de câteva zile și voi mai fi, dar am văzut răspunsul la 13. Adevărat ceea ce spui tu. Uite însă un fenomen care pe mine mă bucură enorm, și nu pentru că fac parte din aceeași „breaslă”. Trei autori români (Oana Stoica Mujea, Bogdan Hrib și George Arion) au fost selectați dintr-o mult mai lungă serie de scriitori cu apariții predominant la Tritonic (aici e vorba de legăturile dintre editura românească și cealaltă) pentru a fi publicați în Anglia. Cărțile sunt în curs de traducere, autorii au semnat contracte, vor fi efectiv publicați în Anglia, ceea ce e superb pentru un autor român contemporan. Eu iau asta ca un semn că oamenii buni din țară sunt văzuți și în afară și că vor mai fi astfel de dovezi.
Deci se poate
Să aveți un weekend plăcut și să ne citim în curând!
PS: http://www.thesexist.ro/iubire-vs-obisnuinta-318.html Articolul promis :wink:
Multumim Ada, am citit articolul tau, este foarte frumos…pacat ca a picat intr-o perioada cand eu sunt atat de certata cu sentimentul asta profund ce naste fluturasi in stomac.
:cwy: 
Sunt clipe in care ultimul lucru pe care as vrea sa-l citesc sau sa-l dezbat e acesta. Pentru ca doare al naibii de tare. Pentru ca mereu imi propun sa fiu puternica si niciodata nu reusesc. Pentru ca viata nu e mereu roz… :sick:
For you: :heart:
Îmi pare rău pentru tine… o să treacă. Știi că o să treacă
Esti o draguta. :kissing: Da, ai dreptate, si ca sa citez un bun prieten:”toate trec…dar nimic nu trece fara sa lase urme”. :dizzy: :ermm: :cwy:
Așa e. Altfel nu ar mai fi viață. nu?
Viata, ce cuvant complex…si totusi eu il asociez cu un sigur lucru. Cel despre care ai scris tu atat de frumos… Viata in lipsa lui e doar o amagire, e desertaciune, atat de pustie si monotona. E doar un substitut, o copie palida si nedorita la ceva magic, grandios, unic. Un drum lung, obositor, pe o poteca ingusta, plina de praf si scaieti.
Pentru ca viata fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor. :alien:
Uite, vezi? Am uitat să îți cer tocmai ție părerea :cwy: :cwy:
In ce context?
pt articol :)
Multumesc de leapsa. Eu prefer ambele… povestea si emotia :D
Buna, de ce nu pot accesa blogul tau? Ce se intampla??? :shocked:
:cwy: :ninja:
cica e tot romascani.ro cazut din cauza unor virusi, speram ca va rezolva tipul care se ocupa de el. :(
Pai da, dar intre timp s-a rezolvat.
A ajuns si link-ul meu. :tongue:
Acum am vazut si eu :D:))… app, sper sa iti placa ultimul post :D
Desigur, il citesc maine de dimineata.
Eu apreciez povestea unei carti ;)
Ai una preferata in mod deosebit?
wow … leapsa asta estedura de tot :)
:w00t: Sa inteleg ca iti place? :blush: :happy: Sau dimpotriva? :ermm: :dizzy: :unsure:
waw cu ce papuci m-ai incaltat Dragos! intai tb sa-mi fac curaj :)
anunt cand e gata leapsa :)
Eh, dear, incearca cu o palinca. :devil: :cheerful:
:silly:
e doar pentru majori remediul? :biggrin:
De ce, te tenteaza? :biggrin:
:ermm:
pentru curaj
daaaa………..musai :)))
Lilly, nu e musai s-o rezolvi…nu e o obligatie.
Unii critici literari spuneau ca daca literatura romana ar fi fost tradusa in limbi de circulatie internationala, s-ar fi bucurat de o mult mai mare popularitate si asta a fost defectul din cauza caruia figuri ale literaturii noastre n-au devenit atat de cunoscute.
Altfel, ma atrage, in primul rand, povestea. Cu emotia vedem cum e mai apoi…
E posibil sa fie si asta un motiv… :wink: :unsure:
Mulțam de nominalizare, o să mă execut în scurt timp :D
Povestea sau emoția ? Păi nu poate să mă impresioneze o poveste fără să-mi trezească emoții. Simplu :)
Asteptam cu infrigurare raspunsurile tale, dear. :biggrin:
Eh cu înfrigurare :)) :P
Cu deosebit interes…e mai bine?
:happy:
:)))) Cu interes, da :P
Noapte buna, Misce. Weekend minunat iti doresc. :heart:
Mi-a fost un pic cam greu sa deliberez. Insa sunt sigura de un lucru. Nu voi putea cuprinde intr-o lista pe cei multi dintre scriitorii pe care i-am citit. Cu siguranta insa pot sa afirm ca ei vor deveni din ce in ce mai multi, lista de astazi ramanand “aceeasi” , devenind tot mai mica.
Simt nevoia de a face o marturisire inainte de a insira topul: privesc intreaga opera a unui scriitor ca pe O singura carte. Deci scuzati cele cateva titluri adaugate in plus.
1) Descult – Zaharia Stancu
As mai recomanda deasemenea: Padurea nebuna, Ce mult te-am iubit, Vantul si ploaia. Am o slabiciune pentru Zaharia Stancu !
2)Bietul Ioanide – George Calinescu (dar si Enigma Otiliei).
A scris doar 5 carti. (toate bune)
3)Patul lui Procust – Camil Petrescu, autorul ”Suflete(lor) tari”
4)Idiotul – Dostoievski
5)O viata – Guy de Maupassant (si nu numai). Scriitorul acesta ma impresioneaza cel mai tare. Este un scriitor extrem de realist, si naturalist totodata. Pentru cei interesati http://x-referat.ro/romana/referat-naturalismul.html
Nu stiu de ce multa lume prefera romanul Ion. “Ion nu este decât o brută, căreia şiretenia îi ţine loc de deşteptăcine” spunea G. Calinescu. Nu- mi place la acest roman decat viziunea cinematografica a autorului. Nimic mai mult. La fel si la Paulo Coelho. Mie se pare ca se repeta extraordinar de mult, deranjant chiar. Bate apa-n piua pe o singura idee. O anumita Lege.
Cat despre literatura pentru copii, ii prefer pe Marc Twain si Hector Malot.
Pot spune ca ii idoalizez pe greci. in special “Iliada si Odiseea”. Au constituit o sursa de inspiratie pentru multe ere literare, ideea aceasta fiind prelucrata si de George Cosbuc (poetul national cel mai mare pana la M. Eminescu) in poezia “Moartea lui Fulger”.
O sa fiu mai scurta cu chestionarul:
2. Romeo si Julieta sau Ion si Ana? Depinde ce te captiveaza.
3. Emotia din poveste.
4. Care literatura antica? Nu exista literatura antica din cate stiu eu. Poate ce-au scris egiptenii. Literatura hieroglifica..sau poate cei de pe continentul disparut? (sa dau un search pe google) Biblioteca de la Alexandria parca fusese arsa .
5. Dragos, de ce patima lu ala din stanga ar fi mai mare decat a celui din dreapta? Care autor crezi ca scrie mai cu patima – cel care scrie cu dreapta sau cel care scrie cu stanga? :)
6. Mircea Cartarescu nu-mi place. Mie se pare ca propria-i valoare i-o da publicitatea intensa din mass-media, si atat. De celalalt n-am auzit.
7. Doar daca sunt financiare.
8. Spiritual, da.
9. Nu am apreciat niciodata valoarea unei carti pe baza gusturilor profesoarei mele de mate.
10. Opera e cea care ma intereseaza, nu autorul.
11. Cel mai adesea daca am vazut filmul nu mai citesc cartea. Dar evit sa vad ecranizarile cartilor pe care doresc sa le citesc.
12. Regula de aur in epoca lui Ceasca.
depindede ceea ce scrie.
13. Daca incepem cu literatura incepem cu natia si asa mai departe. Nu-mi permit sa fac asa ceva. Da un search pe google.
Foarte frumoase raspunsuri, Senzor, multumesc mult. :heart:
Senzor, multumesc si eu pentru raspunsurile pertinente. Acum, sa-ti raspund la intrebare.
Parerea mea este ca cei de stânga sunt tot timpul nesiguri pe ei si-si inchipuie mereu ca au ceva de demonstrat. Ei sunt cu poporul (atunci când n-o fac numai din interes financiar, intrucât depind de bugetele alocate de guvern) si vor musai sa-i faca si p-aia de dreapta sa inteleaga ca EI au dreptate. Un fel de impunere a binelui cu forta. Cei de dreapta in schimb nu au ce demonstra in plan politic, singura idiosincrazie fiind data de posibilitatea ca cineva sa le inchida gura. In rest sunt stapânii propriilor vieti, propriilor valori si nu au de ce sa se scuze pentru asta. Fac arta pentru ca asa vor, pe un ton calm.
Sigur, printre glasurile isterice ale celor de stânga se strecoara si geniali rebeli fara cauza, ca Hemingway, bun prieten de-al tovarasului Castro. El a facut-o din plictiseala. In zona lui prea erau mai toti de dreapta.
Cartarescu nu are publicitate pe masura valorii. E un scriitor foarte bun. De dreapta, bineinteles.
@Dragos,
Binele trebuie demonstrat de cine are curaj. In special in vremurile astea! Mie cei de stanga (si aici exclud PSD-ul ->este aparent de stanga) mi se par cu adevarat nationalisti. Pacat de PRM ca s-a dus…din cauza lui de Corneliu-Vladim Tudor. Nu, nu cred ca “vor sa-i faca sa inteleaga ca ei au dreptate”…ci efectiv le arata ce inseamna sa fi nationalist, sau..iubitor de patrie. Poate ca Binele ar trebui impus !:))
Am trecut la democratie. Suntem democrati, da? Ei bine, eu cred ca oamenii, la noi, au inteles cam gresit ce inseamna democratia. Motivul? =>rezultatele. Uita-te la rezultate. Cei de dreapta nu mai au ce “demonstra”, fiindca au facut-o deja!
“In rest sunt stapânii propriilor vieti, propriilor valori si nu au de ce sa se scuze pentru asta. Fac arta pentru ca asa vor, pe un ton calm.” din pacate si stapanii intregii lumi.
Cei mai mari scriitori ai lumii au fost rusi. Si au fost de stanga. … Cat m-am bucurat cand am auzit stirea ca tot mai multi oameni de pe intreg globul prefera informatiile din mass media ruseasca, araba sau chineza de limba engleza! Poate macar asa adevarul va iesi la iveala. Suntem indopati cu minciuni(prosti),Dragos. Cum spunea cantecul…? ‘Americani-s de vinaaaa…figsf! ”
Cu toate astea ,asa cum am mai spus, nu ma intereseaza autorul, ci opera. Si daca nu apartine nici unei grupari politice, cu atat mai bine.
@ Senzor, stii ce a fost nazismul? Un bine care s-a vrut absolut si impus cu forta. Vezi?, d-aia nu e chiar in regula sa impui binele. Cine stie in ce se transforma.
Asa e. PSD nu e un partid de stânga. PSD e de fapt un gunoi politic, un partid care se pretinde de stânga, dar care e sustinut de mogulii tarii. Unde s-a mai pomenit ca un partid de stânga sa fie sustinut de cei mai bogati oameni?
Una e nationalismul, alta e stânga (si bineinteles ca intre ele exista tot felul de nuante). Nazismul (daca tot am amintit de el) era de fapt national-socialism.
Eu ma refeream in principiu la scriitori. In cadrul politicii noastre exista un talmes-balmes greu de descifrat. Oricum, nici la nivel mondial lucrurile nu mai sunt ce erau acum 50-100 de ani, “stânga” si “dreapta” tragând inspre centru si lasând cam pe dinafara extremele.
Nu stiu ce pretentii ai tu de la ‘dreapta’ de zici ca au ‘demonstrat’ ce era de demonstrat.
Cel mai mare câstig al democratiei, la noi in tara (desi sunt de acord cu tine ca a fost gresit inteleasa, ca principiu) este libertatea cuvântului si dreptul la libera informare. Si sa stii ca nu e putin lucru.
Literatura e aproximativa. Personal nu cred ca cei mai mari scriitori ai lumii au fost rusi. Personal i-am suportat cu mare dificultate si efectiv m-am chinuit sa duc o lectura rusa pâna la capat. Prea masiva, prea ingalata, prea multa suferinta risipita in mii de pagini, prea multa teorie a chibritului. Sigur, exista o rezonanta a pustei, a nemarginirii, a spiritului care a fost odata liber, a calaretului care strabate giganticele stepe. Pe de alta parte, nu sunt de acord cu afirmatia cum ca toti scriitorii rusi au fost de stânga. Gogol a fost la un moment dat interzis. Ilf si Petrov au dat cu stânga de pamânt de nu s-a vazut. Ilf a murit prea devreme, iar Petrov a murit in razboi, altfel ar fi fost cu siguranta executati de taica Stalin. Iar de Soljenitin ce sa mai spunem…
Cântecul era cam asa: “unde sunt americanii / se ascund ca sobolanii”.
Desigur, cred ca intrebarea nu se referea la un scriitor inregimentat politic, ci la ideile unui scriitor care ramâne in afara luptei politice. Cu toate astea, oricine are dreptul la o opinie. Iar in cazul românilor, care consuma politica pe pâine, evident ca si scriitorii fac un fel de politica. Din fericire, la noi cei mai multi sunt de dreapta.
Cata vreme binele respecta integral Biblia si Constitutia, eu nu nimic impotriva. Stiu ca binele nu se poate impune, si de aceea am si ras.:happy: Un exemplu de bine absolut, si impius cu forta, pe care l-as fi accepta, ar fi fost cel de sub dictatura lui Napoleon Bonaparte.
Se poate, intr-o tara in care cei care conduc isi dau singuri un atac de stat sub titulatura unei revolutii ..spre democratie. Mi-ar fi placut sa fim cuceriti de austro-ungari. Dar din pacate nu s-a intamplat asta. Si influentele noastre au fost doar cele de la rusi (bautura) si de la otomani, bacsisul. Puternic inradacinate.
Nu prea am citit literatura rusa. Doar pe Dostoievski si pe Maxim Gorki am apucat sa ii citesc. Dolstoievski nu a facut prea multa politica, desi respingerea culturii vestice si afirmarea valorilor ortodoxiei ruse si tarismului; a criticat doar saracia (=>degradare umana), axandu-se pe valorile familiei, regenerarea spirituala cu ajutorul suferintei. .etc. Gorki in schimb, a comentat “lipsa de respect nerusinata fata de libertatea cuvantului si alte libertati civice”, dar l-a salvat prietenia cu Lenin.
Literatura rusa -din ce-am cunoscut eu- este intradevar o literatura a suferintelor, a chinuintelor a sufletului ostenit de acest regim searbad, si de vremea constanta si rece.
a “Calaretul care strabate giganticele stepe” imi aminteste de romanul “Prin foc si sabie” a lui Sienkiewicz. De Skrzetuski si Podbipieta. :w00t: Si polonezii scriu frumos! :wub:
Nu-mi plac scriitorii politici. Uite, un exemplu bun e Octavian Paler (am vazut ca-ti place si tie) care nu a fost “om politic”, desi a activat in functii administrative in acea perioada. Cu toate astea, in 1989 infiinteaza Grupul de Dialog Social unde-si manifesta precis considerentele anticomuniste. Deci cum am mai spus -Nu cred ca un scriitor de dreapta scrie cu mai multa patima decat unul de stanga. Si invers.
Senzor, am rezolvat asa. :wink:
Multumesc! :heart:
@ Senzor, multumesc pentru raspunsuri. M-ar interesa ce te atrage la dictatura lui Napoleon. S-a dus in Egipt si a luat bataie, fugind chiar usor nedemn. S-a dus in Rusia si a luat bataie. S-a luptat la Waterloo si a luat bataie. A provocat toate razboaiele la care a participat si le-a pierdut aproape pe toate.
Desi nu vreau sa te contrazic, am mari nelamuriri ce inseamna binele Bibliei sau al Constitutiei. In cazul nostru, avem o Constitutie proasta si mincinoasa si nu prea vad ce bine face. Binele impus de Biblie trebuie aplicat cu discernamânt, dar am impresia ca, atunci când zici “Biblie”, te referi exclusiv la Noul testament. Si, in acest caz, ai 99% dreptate.
Mie mi-ar fi placut sa fim cuceriti de germani. Chiar si in timpul razboiului, cel putin la noi in tara, germanii au avut un comportament onest. Daca luau ceva, plateau. Daca se duceau intr-o vizita, intotdeauna veneau cu câte un cadou. In timpul cât armatele germane au fost pe teritoriul nostru, puteai sa umbli in relativa siguranta. Ceea ce nu a mai fost cazul când ne-au ocupat ‘tovarasii’.
Da, asa e, si polonezii scriu frumos. Un popor adevarat.
In perioada pomenita de tine era absolut necesara o lupta militanta impotriva stângii national-comuniste, pentru a trezi poporul din adormire si pentru a-i explica faptul ca, daca il inlocuiesti pe Ceausescu cu o cârpa kaghebista, Revolutia a fost facuta aproape degeaba. Oricum ar fi venit cârpa la putere si fara revolutie. Ulterior insa lucrurile s-au mai domolit, peisajul s-a mai nuantat. Din nefericire s-a nuantat mult prea mult, incât (in cazul peisajului nostru politic) nu mai stii cine e de fapt de stânga si cine de dreapta. Cine reprezinta…Binele si cine Raul. Totusi, din punctul meu de vedere, scriitorii din zona Academiei Catavencu si Kamikaze sunt de dreapta. Scriitor de stânga e cârpa kaghebista si trupa de zgomote din jurul lui. Vadim nu prea stiu ce e. Cred ca nici el nu stie. Si e pacat.
Ufff, scriu in graba si fac multe greseli,vad. O sa incerc sa fiu mai calma:biggrin:.
Ce ma atrage la Napoleon? Sunt multe de spus. Intai de toate, a fost unul din cei mai mari generali al lumii care au existat vreodata (dupa Alexandru cel Mare, Cezar, Pyrrhus, Hannibal). A fost un geniu militar !Si-a dorit sa conduca lumea [si, da, poate a avut o ambitie prea mare] prin ordine si nu prin haos. Intreaga Europa se conduce astazi dupa legile administrative si judiciare franceze. Intr-un cuvant, a “civilizat” lumea :-).
A pierdut trei batalii, dar le-a castigat pe celelate!
Legat de infrangerea din Egipt, stii ce zicea Napoleon? ca dac-ar fi reusit sa-i aiba pe mameluci de partea lui, ar fi putut cu ajutorul acestora sa cucereasca lumea.! Dupa cum vezi, isi admira adevrasarii.
Desigur ca ma refeream la Noul Testament. La origine, Constitutia este o Carte a Dreptatii. Inca nu au reusit sa o modifice suficient de mult, si nici nu cred ca vor reusi vreodata. Decat sa o incalce pe alocuri.
Da, am vrut si eu sa spun ca mi-ar fi placut sa fi fost cuceriti de nemti. Insa am crezut ca o sa ma “tragi de par” sa-mi amintesti de ororile cauzate de Hitler, de Holocaust, asa ca m-am ferit.
Vladim e nebun:-)) si mitocan
, din pacate.
Cu tot respectul, nu-i poti compara pe Alexandru sau Cezar cu Napoleon. Alexandru si Cezar au fost niste invingatori si au murit in plina glorie, pe când Napoleon a fost un cautator de gâlceava in permanenta si a murit ca ostatic. Cea mai nimerita e comparatia cu Hannibal. Chiar ca se aseamana!
Nu stiu cât de genial a fost Napoleon. Sa-ti pui toata Europa in cap, sa te duci la mama naibii in Rusia, mii de kilometri, ca sa ce? Ce fel de strategie e asta? Câta minte iti trebuie ca sa-ti dai seama ca nu te poti bate chiar cu toata lumea? Mai ales când ai in subordine un popor ca cel francez, mare amator de sieste.
Constitutia franceza este mai degraba inspirata de Revolutie decât de Napoleon.
Nu mai, cum sa fac asa ceva? :-) E adevarat ca nemtii au avut fixurile lor, dar cu noi s-au comportat foarte frumos. Daca in al doilea razboi mondial am fi avut bunul simt sa ne retragem pur si simplu din razboi, si nu sa ne alaturam rusilor, am vaga impresie ca altfel s-ar fi scris istoria. Istoria noastra. Oricum nu ne-a recunoscut nimeni contributia de partea aliatilor si am fost tratati ca o tara infrânta.
Multumesc pentru leapsa!
Pentru mine conteaza mai mult povestea, imi plac cartile captivante, interesante. Ma plictiseste o carte care exprima doar emotie, fara un fir narativ care sa ma atraga.
Asteptam sa citim atunci raspunsurile tale?
Da, sigur. :) Sper sa apara saptamana urmatoare…
Merci mult, you made my day. :biggrin: :heart: :w00t:
@ Lusio, ce sa zic, ai dreptate cu stadioanele. Bine, oricum e vorba de un stadion national, dar in principiu vor juca echipele bucurestene acolo. Bine, si celelalte, dar in calitate de ‘oaspeti’.
@ Nice, intuitia e legata in mod direct de glasul inimii.
@ Artificiality, multumesc si eu pentru raspunsuri. Nu stiu cum de-ti place Ion…eu am fost obligat sa o citesc pentru scoala, dar m-a enervat la culme. Mi-a placut un singur personaj, era pe acolo un intelectual tânar, care nu facea nimic si filozofa toata ziua. Ala da personaj!
@ Gyerko Szabolcs-Laszlo, in literatura nu prea exista valori stricte. In matematica de exemplu, daca spui ca unu si cu unu fac trei, ar trebui sa argumentezi. In literatura nu e obligatorie argumentarea. Stiu ca un premiu Nobel este, teoretic, un premiu foarte important, dar, daca ai citit ceva de exemplu de Herta Muller, poate imi explici si mie unde e valoarea aia mult trâmbitata….Noi am avut autori mult mai importanti, care nu au luat niciun premiu. Din acest punct de vedere, Mihail Sebastian mi se pare unul din nedreptatitii literaturii.
@ Lilly, n-a fost ideea mea! :-)
:D m-ai sărit la comentarii
:-))))))))))))))))) O sa comentez pe blogul tau. Pai….ziceai ca nu prea ai timp, ca esti ocupata si, in conditiile astea n-am vrut sa comentez, sa nu te retin…..
Oh… Sunt ocupată, dar, după cum vezi, nu pot să nu vă vizitez de fiecare dată când intru pe net. :wink:
nu sunt un cititor inrait! imi place nu pot sa zic ca nu doar ca parca as face altceva in timpul meu liber, poate nu neaparat mai buna:(…
Eu apreciez stilul, sunt stiluri si stiluri daca autorul abordeaza o povestire sau ce o fi in carte care sa-mi placa citesc cu placere pana la ultima fila, daca nu citesc pana la ultima fila dar din dorinta de a nu rata poate ceva interesant. uneori incipiturile pot fi inselatoare ! Si nu-mi place sa las lucrurile neterminate deci imi dau silinta sa le finalizez!
Da, asa e, inceputurile sunt inselatoare. De câte ori nu mi s-a intâmplat…
Pe mine ma impresioneaza in primul rand povestea. Daca povestea nu-mi place… nu pot descoperi emotia, deoarece abandonez imediat cartea. Ca si in cazul unui film, trebuie sa stiu dinainte despre ce e vorba in carte, ca sa stiu daca o citesc sau nu. E drept ca mi s-a mai intamplat sa-mi placa la o carte foarte mult subiectul… insa sa nu-mi placa cum e scrisa.
Andria, uite un exemplu (ce-i drept, este un exemplu de film, dar cred ca merge): “Discursul regelui”. O poveste banala despre un rege care nu prea putea sa tina un discurs in public. Nimic interesant. Si totusi, filmul e extrem de captivant.
In cazul cartilor – “Batrânul si marea”. Un pescar in vârsta caruia i se intâmpla sa prinda un peste mare. Dar i-l manânca rechinii pâna sa ajunga cu el la tarm. Poveste banala, emotii cât cuprinde.
Nu stiu exact cum si unde sa trag linie intre poveste si emotie. Adica pentru mine povestea da emotia… sau ceva asa. Daca am o poveste buna, interesanta, captivanta – indiferent ca e una de dragoste, politista, de aventura etc – atunci vin si emotiile de rigoare. :)
Ar putea exista o linie.Am citit carti pentru ca ma interesa poveste din ele, dar la unele am remarcat ca sunt scrise cam fara gust. Parca ar fi fost un raport politist asupra evenimentelor.
Dragos,imi cer scuze pentru intarzierea cu care raspund!
Topul meu:Imposibila usuratate a fiintei-Milan Kundera
Zorba Grecul-Nikos Kazantzakis
Adio,arme
Oameni si soareci-Steinbeck
Viata pe un peron-Paler
2.de regula,ma atrage mai degraba autorul strain
3.caut emotia in fiecare poveste
4.nu stiu ce sa spun aici,e dificil de apreciat
5.cu siguranta o influenteaza
6.daca ma ingadui,vin si eu cu tine sa ne intalnim cu Agopian
7.exista timp pentru orice,deci si pentru o carte.Daca nu o “simti” pe moment mai bine o lasi si revii mai tarziu
8.asupra mea,DA
9.recomandarile prietenilor sunt importante,la fel editura,nu ignor nici criticii dar pana la urma exista ceva anume care ma indreapta spre o carte.Emotia pe care o presimt.
10.uite,nu-mi vine in minte decat Paunescu
11.am vazut”Batranul si marea”,cartea n-am mai citit-o.De regula cartea e prima.
12.absolut
13.literatura romana are un loc in inima mea.E tot ce conteaza pentru mine
Andreea, dar nu e nicio problema. N-ai avut cum sa intârzii, ca nu exista proba de viteza.
Uau!, ce gusturi asemanatoare avem! Paler, Steinbeck, Hemingway….chiar si impresia despre Paunescu…
6. Sigur Andreea, cu mare placere! Mai ramâne sa-l intrebam si pe el daca vrea sa bea o bere cu noi.
7. Corect. Sunt carti si filme pe care le citesc / vad pe o perioada indelungata. La “Dogville” ma uit câte zece minute pe saptamâna de câteva luni :-) . Iar “In cautarea limbii perfecte” a lui Umberto Eco o citesc de câtiva ani. E interesanta, dar n-a prea venit timpul s-o termin. dar cu siguranta nu o voi lasa neterminata.
11. In principiu nu e vorba de o carte, ci mai degraba de o povestire….are câteva pagini. Dar e formidabila.
13. Fain raspuns.
Multumesc frumos pentru ca ti-ai facut timp sa completezi leapsa.
Desi este destul de greu sa ma decid, cred ca totusi aleg emotia..restul voi scrie in leapsa (care va aparea in cele din urma :D )
Bine Paul, asteptam….
prefer o carte care imi da emotii:)