O noua leapsa primita de la Lilly.
1. In ultimul timp se vorbeste tot mai mult despre casatorie.
• Ce inseamna pentru dumneavoastra casatoria? Dar familia?
• Oricine trebuie sa aiba acest drept de casatorie?
“Celula de baza a societatii”. Si totul e bine atâta timp cât casatoria nu devine chiar o celula in sine…
Nu, nu oricine. Handicapatii mintali dovediti (deci inclusiv pesedistii) n-ar trebui sa aiba dreptul la casatorie. :getlost:
2. Dumneavoastra considerati ca divortul este util in anumite situatii?
• Care sunt elementele care duc catre un divort?
• Ce elemente ar putea fi clarificate neimplicand divortul?
Da, in cazuri extreme divortul e util. Elementul principal al unui divort, din punctul meu de vedere, este lipsa de comunicare. Un alt element ar fi violenta. Poate ca un paharel de palinca ar rezolva situatiile. :silly:
3. Fiecare generatie se schimba. Considerati ca ultimele generatii de copii s-au schimbat si din cauza cresterii numarului de divorturi?
Nu sunt de acord cu teoriile astea. In orice caz, fiecare familie are propria cale si reteta utilizata in cazul unei familii nu e obligatorie pentru alta familie. :unsure:
4.Ati putea sa imi spuneti in cazul dumneavoastra daca este cazul unui divort in familie?
De când tin evidenta in familie, de la strabunici incoace, nu am avut cazuri de divort. Un caz special e matusa mea, dar acolo a fost vorba mai degraba de o afacere. Pe la inceputul anilor ’70, un bun prieten s-a oferit s-o ajute sa plece in Franta. Dar pentru asta trebuiau sa fie casatoriti. Iar intelegerea asta a fost: ne casatorim, ajungem acolo, divortam si fiecare cu drumul lui. Asa s-a intâmplat si sunt buni prieteni si acum. :ninja:
5. Ce puteti sa imi spuneti despre persoanele care nu divorteaza desi exista elemente clare de disconfort al tuturor membrilor din familie?
• Copiii trebuie ascultati daca cer divortul parintilor lor?
Dupa cum am mai spus, fiecare cu alegerea lui. Nu exista o reteta. Exista casatorii care la un moment dat au trecut prin grele incercari si au rezistat, altele care s-au dezmembrat…e o chestiune de perceptie. Intrebarea imi aminteste de o veche intâmplare, de pe vremea in care lucram in Cluj când, intr-o seara, am vazut pe drum cum un barbat a lovit o femeie. Fara sa ma gândesc prea mult, m-am dus la barbat si l-am luat de gât, cu intentia de a-l pocni. Am fost extrem de surprins când femeia a sarit pe mine, urlând , sa-i las barbatul in pace, “ca e dreptul lui sa ma loveasca”. De atunci m-am jurat ca n-am sa ma mai bag niciodata atunci când vad o cafteala pe strada.
Copiii trebuie ascultati, dar e foarte dificil, ca judecator, sa dai un verdict corect. Am citit despre un caz in care copilul, ghidat fiind de un avocat, a reusit sa bage in bucluc pe cineva. Copilul n-a avut nicio vina, a fost manipulat. Dar in urma acestui fapt o persoana a stat câtiva ani de zile dupa gratii, nevinovata fiind. :cwy:
6. In opinia dvs trebuie promovata o campanie de informare asupra divortului?
Nu. Dar cred ca ar fi necesar altceva. Am inteles ca intr-un anumit stat (in Columbia, parca) e obligatoriu ca, inainte de casatorie, sa urmezi un curs de 3 luni de pregatire. Fara documentul obtinut in urma cursului nu se poate lega casatoria. Pur teoretic, la noi ar trebui sa se ocupe Biserica de o asemenea pregatire (Biserica Catolica se ocupa in mod formal; când ne-am casatorit a trebuit sa facem o perioada de pregatire). Poate ca licentele astfel obtinute ar trebui reinnoite anual…. :wassat:
7. In viitor s-ar putea ajunge la o desfintare a casatoriei?
Nu cred ca se va ajunge la o desfiintare a casatoriei, dar e posibil (in functie de cine va asigura dominatia viitoare a lumii) sa devenim ori prea bigoti, ori prea libertini. Cred ca o cale de mijloc ar fi cea mai convenabila varianta: o casnicie trainica, presarata din când in când cu diferite perioade de proba…. :shocked:
Care este in opinia voastra secretul unei casnicii reusite?
Inca nu sunt casatorita, dar ma pregatesc. Parerea mea este ca o casatorie fericita implica in primul rind comunica si intelegere, cedare de la sine. Dragostea este importanta, dar cu totii stim ca in timp dragostea se transforma vrem, nu vrem. Se transforma in respect, sprijin etc. Cred ca inainte de a face un astfel de pas trebuie sa cunosti cit de cit persoana de linga tine, iar daca o are bine cu bautara, nu este bine deloc. Si atunci cind te casatoresti nu o faci din obligatie sau pentru ca “asa o fost sa fie”. Trebuie sa -ti dai seama ca deja este vorba despre “doi” in loc de “unu”. Viata in doi este frumoasa, dar nu este dulce ca mierea. Important este sa incercam s aintelegem nevoile celuilalt, sa nu ne gindim doar la propria persoana. Ma rog, acum pot sa o zic ca o parere, dar pina la urma tot din experienta vom invata.
Natalia, unui barbat ii trebuie sapte vieti ca sa cunoasca o femeie…Si aici te contrazic, uneori e posibil ca dragostea sa ramâna. Sigur, nu va fi prezenta aproape tot timpul, ca la inceput, dar nu se transforma de tot.
Nici nu am vrut sa se inteleaga ca se transforma de tot :D Normal ca ramine. Cit despre cunoastere, nici noi nu suntem in stare sa va cunoastem pe voi barbatii, asta este de cind lumea, nu suntem in stare sa ne cunoasteam in totalitate, asta e viata. Dar fiecare cuplu este diferit. O persoana ca nu-si da interesul sa-si cunoasca partenerul, nu-l va cunoaste nicicind. Altii in schimb, se inteleg de minune doar din doua cuvinte. Asa ca … depinde de oameni. Pentru toate aceste lucruri exista exemple din viata reala.
ei, treaba asta cu divorturile este si din cauza evenimentelor de acu 20 de ani. Se mai stabilizeaza numarul lor si la un moment dat trendul se va inversa … e o chestie de oarecare moda (intr-un anume sens …)
Exact coolnewz, este o moda, ai mare dreptate. Parca si vad doi copii discutând la scoala: Unul din ezi zice: “Il stii pe tatal meu de acum 3 ani”. Iar celalalt raspunde: “Da, a fost tatal meu anul trecut”. :-) Exista si in chestia asta un fel de haz….
“Celula de baza a societatii”. Si totul e bine atâta timp cât casatoria nu devine chiar o celula in sine…
Foarte frumos spus, Dragos. Din ce am vazut in familia mea, pentru o casatorie reusita ai nevoie de doua bucati familisti convinsi, respect, armonie, intelegere, admiratie, dorinta de a realiza ceva trainic, de a lasa ceva in urma ta, iubire, care in timp se transforma in obisnuinta. Si cu toate astea, ai mei sunt extrem de posesivi amandoi, gelosi la maxim, desi niciodata nu si-au dat motive… Dar nici nu au privit dincolo de…celula prea mult. As spune cam deloc. Dragostea lor le-a fost de ajuns.
In spiritul asta am fost si eu crescuta si educata…
Ce frumos, Nice!!!! Cat de frumos ai scris! :wub:
Merci :heart: , m-am inspirat din realitatea…inconjuratoare. :biggrin:
Casnicia… bleah, ai totul la indemana si in cele din urma pici prada obisnuintei.Din pacate foarte rar se intampla altfel.
Suntem ca niste figurine pe banda…trecem prin toate etapele de productie si-ajungem in general nemultumiti.
In dimineata asta cred ca am decis sa raman singura!
Am o vaga banuiala ca nu te va lasa prietenul tau sa-ti pui in aplicare planul… :tongue: :dizzy: :biggrin:
pai m-am decis sa rup relatia …. :ermm:
si mai nou…vreau sa aplic la un program care distribuie personal pt. vas de coraziera =)) nu mai vreau nici timisoara nici bucuresti…cred ca am nevoie de o pauza de lucru!! :biggrin:
:shocked: Ai decis totul in dimineata asta? Te-ai trezit pusa pe fapte mari… Vorbesti serios? :ermm: :unsure:
Nu a fost o chestie de moment, ma gandeam de mai multa vreme sa plec acasa si azi probabil decizia a venit pe fondul unei crize
.
Plus ca sper sa ma pot baza pe sprijinul financiar al parintilor, ca sa faci ceva …trebuie sa risti altceva.
OMG, tu chiar vorbesti serios, pai zilele trecute imi povesteai ca te simti ok, ca te distrezi…cu prietenul, cu gasca. :unsure: :dizzy: Ce pot sa spun, sper ca ai luat decizia corecta ce iti va aduce linistea necesara. Si implinirea pe care o cauti de atata timp… Hug!
Vreau sa simt ca traieeeeeesc!
Mi se pare ca m-am tot folosit ca uncopil de premergator, vreau sa-mi iau viata in propriile picioare
Evident ca bolnavii grav si aia mintali nu au voie sa se casatoreasca. Casatoria este o institutie a dreptului si sunt norme clare care o regelementeaza…
Nu exista reteta…realitatea e ca formele din care se fac nuci umplute cu diverse creme. Ca totul sa fie in armonie, formele trebuie sa se etanseze perfect…iar crema trebuie sa nu fie nici dulce, nici amara, nici acra, doar foarte gustoasa :)
In cazul asta, macar unul dintre cei doi trebuie sa fie maestru bucatar.
daca tu vrei cu un tiramisu, fie si asa :biggrin:
Intamplator, eu chiar stiu sa fac prajitura respectiva :tongue:
Stiu, de ce crezi ca am recurs tocmai
la aceasta comparatie?
hihi…ma simt vanat :angry:
Dar e ceva si mai rau de atat: mi s-a facut pofta :devil: :biggrin:
Iepure, caprioara, potarniche sau prepelita? :silly:
friptura de but de caprioara cu mujdei si paine calda abia scoasa din cuptor… :cwy:
Suna delicios, ce e ala but? Nu am mancat niciodata caprioara(cea mai apetisanta dupa parerea specialistilor), dar ador carnea de vanat in general. Am inteles ca reduce riscul bolilor de inima si este o sursa de vitamine si saruri minerale. :ermm: :dizzy:
O fi cum zici tu, eu am citit reteta intr-o carte de bucate scrisa de Mihail Kogalniceanu :devil:
Ah, de citit e ok, dar ai ajuns si s-o prepari singurel? Sau sa servesti asta la un restaurant?
am mancat ceva de genul asta la restaurant, e delicioasa, dar carnea de vanat e de mancat doar foarte rar, ca nu e sanatoasa, in exces
Da, am citit si eu, si presupun ca e si mai scumpa.
Sigur ca este mai scumpa.
De altfel, in evul mediu, se consuma foarte mult vanat, de aici si durata scurta de viata a oamenilor si faptul ca ai mai bogati mureau foarte des de guta :P
Ia te uita ce informatii pretioase, de ce nu scrii tu un articol despre asta? Nu stiam de faza cu guta…
poate o sa il scriu….ti-l fac cadou, daca vrei :)
As fi onorata! :w00t:
Atunci asa ramane. Cand e gata, ti-l inmanez :)
Ce-mi plac promisiunile tale… :blush:
Multumesc pentru apreciere :)
Eu nu fac promisiuni si pariuri decat atunci cand stiu sigur ca ma pot tine de cuvant, respectiv atunci cand sunt sigur de succes :)
Sunt convinsa. :wink: Ce coincidenta stranie, tocmai vin de la tine. :)) Sa vezi si sa nu crezi. :biggrin:
Sa credem… sa credem…mai ales in coincidente
@ Nice, multumesc. De ce oare or fi ai tai gelosi daca nu le-ai dat motive? Hmmmm….
@ Silvia, cred ca va trebui sa organizam o sedinta de spiritism când mai treci prin Bucuresti…
Nu e o problema daca pici prada obisnuintei, cu adevarat tragic ar fi sa pici prada rutinei.
Pot sa-mi spui de ce ai decis sa ramâi singura taman in dimineata asta?
@ vacitim, sa-mi arati si mie cum e cu etanseizarea aia perfecta….
ce sa ti arat, doar nu vrei sa ne lipim unul de altul? :D
Mie inca nu mi-a reusit :))))
:-)))))))))))))))))))))))))))))))) Asta a fost tare…
Marin, dear, ai gresit reteta prima oara, ai pus o cantitatea prea mare de zahar. :biggrin: :sick:
La naiba, cred ca da, dar mi s-a parut ca partea ailalta era prea acra :P
:)) :(( Urmatoarea data vei sti sa potrivesti ingredientele in asa fel incat sa iasa o compozitie perfecta. Doar ai ceva experienta… :biggrin:
:unsure:
Asa este….sper ca data viitoare sa fiu tot eu bucatarul… sa nu potriveasca altcineva :P
Pai nu are cum, am auzit din surse sigure ca barbatii sunt cei mai buni bucatari. :dizzy: :whistle: :unsure:
Nu, Nice…cei mai buni bucatari sunt barbati, nu barbatii in general :D
Si care-i diferenta?
diferenta este ca bucatarii cei mai buni sunt intr-adevar barbati, dar nu toti barbatii sunt bucatari…
Ah, foarte corecta observatia. :biggrin:
acum, eu sunt la stadiul de barbat care gateste mancaruri comestibile….mai am pana la stadiul de bucatar :cheerful:
Daca iti pui ambitia, sigur reusesti. Depinde cat de mult iti doresti sa atingi acest statut. :ermm:
Da Dragos! Vreau sa fiu singura pt.ca nu sunt multumita de viata mea actuala. Si,cum am explicat si mai sus , prioritatea e jobul. Am 24 de ani si zero experienta… Cat stau asa?
Poate nu reusesc exact ce mi-am propus dar ceva tot trebuie sa se aleaga si de anul asta…
Asta e motorasul…sa nu fii multumita. Si nu te supara…la 24 de ani câti ani de experienta ai fi vrut? Oricum facultatea e considerata vechime in munca….Si nu inteleg (imi cer scuze anticipate pentru obtuzitatea mea) de ce nu poti avea si job si prieten?
In mod sigur se va alege ceva de anul asta. La urma urmei, mai sunt 9 luni din el. E suficient chiar sa faci si un copil :-)
Pai Dragos,sa-ti explic! Este foarte simplu. Am nevoie de bani ca toata lumea are. De doi ani de cand stau aici am fost doar la 2 interviuri pe care nu le-am luat :biggrin: iar posibilitatile de a ma angaja sunt foarte reduse.
Ma simt fara de speranta :biggrin: desi ranjesc ostentativ si toata lumea ma vede un bulgare de voiosie
Apoi toti cunoscutii mei lucreaza de cate 2-3 ani , ba chiar mai mult…iar eu trebuie sa traiesc cu mine , sa ma scol zilnic si sa ma suport.Prea mult mi-am intors sufletul pe dos.Uneori o iau razna
.Sigur ca nu e o solutie sa ma arunc de pe bloc sau in fata vreunei masini dar mai stii…?
In plus e presiunea care ma izbeste si din partea familie si a relatiei.Mereu am sprijinul altora,pe cand eu nu fac nimic.
Lumea se asteapta sa reactionezi .E ca si cum toti s-ar astepta sa urce copilul la serbare pe scena si sa-si inceapa cantarea. Simt ca sub ochii lor nu pot sa fac nimic.
Si cum plecarea de aici si despartirea se vor solda cu nopti albe si zile negre
m-am gandit ca solutia e sa fug departe de toate.Momentan chiar imi doresc sa plec.
Pai nu se stie….am mai auzit de un caz cu “no sex” soldat cu un copil, asa ca….
:-)))) Ce tare esti….nu stiu de ce, aveam impresia ca lucrezi in Timisoara.
Am inteles. Uite, noi nu facem nicio presiune. Te supraveghem, dar nu te imboldim la nimic. Asa ca ia-ne cu tine acolo unde vei merge :-) .
am lucrat dar putin timp …
,internetul -viata mea 
nu-ti face probleme ca nu scapati usor de mine
Am avut in urma cu mai multi ani o colega….foarte simpatica si draguta, semana cu tine :-) . Când am cunoscut-o eu statea in subsolul unei case, impreuna cu tatal si fratele ei. Dupa ceva vreme s-a angajat pe un vapor d-asta …’vas de croaziera’, cum ii zici tu. N-a zis ca ce, dar am eu niste banuieli :-) . Ei bine, in câteva luni si-a cumparat un apartament in Bucuresti, dar n-a stat prea mult in el; dupa alte câteva luni s-a maritat si s-a stabilit la Monte Carlo.
Deci e si asta o varianta.
:)) daaaa si eu am sa ma fac nevasta de mariner
sau amanta …ca se poarta.Ori daca am bafta gasesc un milionar vaduv plecat in vacanta :biggrin: .
Departe gandul meu de toate astea.
@ Nice, scuze, erata: de ce or fi gelosi daca nu si-au dat motive?
Asa e firea lor. Se pare ca i-am mostenit…pe amandoi la un loc. :devil: :ninja: :silly:
Eu personal vad casatoria ca pe o colaborare/un parteneriat. Conditie esentiala- cei doi sa fie cei mai buni prieteni.
Nu stiu cat rezista “dragostea”. Doi-trei ani dupa spusele unora. Nu stiu daca e asa … Voi trai si voi vedea.
Cat ii priveste pe cei care aleg sa divorteze… Eu nu am o parerea prosta despre asta. Da,regretabil este(a fost) ca au luat o decizie gresita (inca) din start. Insa, decat sa traiesti in panarama langa cel/cea de langa tine si copilul tau sa asiste la asemenea scenete… Mai bine te desparti si-o iei de la capat. sau cel putin asa vad eu lucrurile.
Colaborare/parteneriat…parca si-ar deschide o firma. E casatoria o afacere?
Da, vorba lui Nice, prea suna a afacere treaba asta cu parteneriatul. Dar merge si asa. Important e ca totul sa se desfasoare de bunavoie.
“Dragostea” ar trebui sa reziste mai mult de 2-3 ani.
E o colaborare atunci cand implica o familie, cu copii de exp. Tu faci aia, eu fac aia. Tu faci piata, eu platesc facturile. Tu duci copii la scoala, eu ii iau. Asa am privit lucrurile.
Sau cine plimba cainele? :biggrin:
Nu stiu daca este o afacere. Dar.. ai auzit de “negociere”?
Ai sa razi, dar chiar sunt de acord cu ce ai scris tu, pentru ca probabil astea sunt casatoriile reusite, nu cele unde nu exista negociere/ discutii/comunicare, unde unul sta tolanit toata ziua, iar altul munceste pe branci(am dat primul exemplu ce mi-a venit in cap).
Eu sunt casatorita. Si am si copil. Ideea e ca stiam in ce ma bag dinainte sa fac pasul cel mare. Si vorba ta, ar merge o consiliere inaintea unui casatorii, unde sa participe ambii parteneri. Sau cel putin sa locuiasca impreuna cateva luni ca sa vada cum sta treaba atunci cand sunt 24 din 24 impreuna si cand trebuie sa se gospodareasca impreuna.
Cred ca divortul vine in urma neincrederii, a unui deficiente de comunicare, si a lipsei banilor. Veti spune ca ce au banii cu iubirea ….. cat timp ambii parteneri au ce manca, unde iesi si bani cat de cat e bine, cand deabia le ajunge si trebuie sa lase unu de la altu …. vin neintelegerile …… din pacate omul e o specie egoista!
Ai pus degetul pe rana, multe neintelegeri provin din absenta banilor. Sau, exista si reversul medaliei, unul dintre cei doi urca foarte mult pe scara sociala, ajunge in varful ierarhiei, incepe sa-si neglijeze partenerul, treptat isi gaseste ceva mai bun, mai tanar, mai de nivelul lui. Se ajuge astfel la divort. Atat timp cat cei doi se mentin la acelasi nivel e ok.
“Atat timp cat cei doi se mentin la acelasi nivel e ok.” Aici te contrazic Nice.
Nu sunt de acord cu tine.
As renunta bucuroasa la “idealurile” mele daca..astfel, EL si le-ar putea indeplini pe ale sale. Daca asa EL ar fi fericit, atunci as fi si eu fericita. Dragostea inseamna multe… Dar in primul rand inseamna sacrificiu. Inseamna sa poti sa te sacrifici pentru omul pe care-l iubesti.
Eu una nu vad nici o diferenta intre un bucatar foarte bun si un medic extraordinar. Fiecare e bun in domeniul sau. Nu vad o relatie ca pe o competitie. Competitiile sunt pentru o alta sfera….
Otilia, am explicat putin mai jos la ce ma refeream. Atat timp cat tu il ajuti/sustii sa-si indeplineasca aspiratiile, idealurile si el pe parcurs nu se schimba, nu-si stabileste alte prioritati, e perfect.
Daca exista COMUNICARE, intelegere si atentie la nevoile amandurora n-are cam ce sa fie rau intr-o casnicie. Pentru mine comunicarea e FOARTE importanta. Fara asta, deja cam poti sa consideri ca nu mai e (mai) nimic.
Cine ma va cunoaste la inceput, va crede ca ce-am scris aici e o aberatie dar nu e.. Eu dupa ce ma invat bine cu omul, pazea, rup in comunicare
dar mi-e greu sa rup forever, am nevoie de cineva care s-o faca MACAR pe jumatate cat fac eu.. caci singur n-o pot sustine la nesfarsit.
Si increderea, Lusio? Increderea deplina in partener nu conteaza? Dar existenta unui trai decent, asa cum mentiona si Alice mai sus? Chiar nu stiu daca toate problemele se pot rezolva prin discutii, trebuie ca cei doi sa VORBEASCA ACEEASI LIMBA! E necesar sa exista mai mult decat o buna comunicare, as spune o compatibilitate si o comuniune de idei. Si mai e ceva…aveai tu o vorba…aia cu caruta si iarba de pe margine(sau ceva de genu’).
Si tot in legatura cu comunicarea, de obicei, intr-un cuplu(asta din ce am observat eu) unu vorbeste non stop iar celalalt tace… Adica unu trebuie sa lase de la el.
@ Nice: altele credeam ca’s de la sine intelese
Eu am vrut sa aduc in fatza doar cateva care ocupa niste pozitii mai importante in top, iar comunicarea e una dintre ele. Degeaba ne iubim, degeaba dormim impreuna, etc.. caci fara comunicare nu pot sa aduca in armonie multe, fara comunicare nici incredere nu poate exista, ci pot aparea doar chestii suspicioase.
Si era cu un cal care trage caruta iar altul sta la umbra langa copac si mananca fan :ninja:
“Si tot in legatura cu comunicarea, de obicei, intr-un cuplu(asta din ce am observat eu) unu vorbeste non stop iar celalalt tace… Adica unu trebuie sa lase de la el.” – Foarte rau atunci!
Da, lipsa comunicarii reale iti poate da de gandit ca e ceva in neregula intre voi. Mie chiar asa mi s-a intamplat, dar am ignorat semnalul de alarma. Pana cand s-a ajuns aici, adica la despartire.
Normal ca nu pot fi toate bune si frumoase intr-o relatie, mai exista si compromisuri…
@ Alice, multumesc pentru raspuns. In legatura cu banii, exista o vorba care mie imi place foarte mult: nu banii aduc fericirea, ci numarul lor!
@ Nice, aia cu scara sociala e abureala in cazul unei casnicii in care exista dragoste si intelegere.
@ Lusio :-) :-) :-) ce tare esti, auzi, “rup in comunicare” :-) :-) :-) – dar ai dreptate. Si in ceea ce te priveste (din câte am observat) si in ceea ce priveste comunicarea.
@ Nice, comunicare asta inseamna, asa cum o intelegem noi: ca nu vorbesti la pereti, ci cu partenerul, si in mod constructiv. Si evident, fara comuniunea de idei ar fi fost imposibila relatia inca de la inceput….
:-))))))))))) e posibila si faza asta cu vorbitul si tacutul. Important e sa nu se simta nimeni deranjat.
Dragos, de cate ori nu s-a intamplat ca un barbat ambitios s-o ia de la zero, sa ajunga intr-o pozitie de conducere sau sa se imbogateasca peste noapte si sa-si uite sotia ramasa clar sub nivelul lui, sa fie tentat de femei mai tinere si mult mai frumoase decat aceasta, care roiesc in jurul lui tentate de conturile sale si de o posibila viata de lux si huzur sau pur si simplu sa cunoasca o femeie de afaceri din lumea lui care sa-l acapareze si cucereasca total. Cat timp dai unui astfel de mariaj? Dar ma rog…tu esti sub influenta celor petrecute in familia ta, unde in ultimele doua secole nu au existat divorturi… :ninja: :cheerful:
Stiam si eu una: ‘nu banii aduc fericirea, dar o intretin
Stii de ce se -ntampla asta ,Nice… Pentru ca sunt oameni care se schimba si oameni care nu o fac (nu marcant!). Pentru ca sunt oameni care se casatoresc fiindca “a sosit vremea” sau “altceva mai bun n-am gasit”. Si mai sunt si oameni care se casatoresc doar ca sa se casatoreasca (da, sunt si dintrastia!).
Si atunci cand te-ai schimbat….constati ca vrei altceva. Ca “CE” aveai nu te mai multumeste, s-a deteriorat sau mai stiu eu ce.
aaaa.. plus materialistii. Am uitat de ei.
Odata ce si-au legat destinele, casatoria devine si o responsabilitate. Chiar una majora, nu numai de sine dar si de celalat ; chiar si de o viitoare fiinta ce are sa apara in acest cuplu. In casatorie , cred ca e nevoie de comunicare, de impartasire, incredere, reciprocitate , ajutor, si putearea de a mentine acel foc paisonal de-a lungul anilor. E nevoie si de material, nu doar de volori spirituale. Din lipsa banilor , se ajunge la divort uneori.
Eu am divortat, dar nu din lipsa banului, ci din pierderea simtului de a mai fi el om.
Exact, casatoria este o uriasa respeonsabilitate. Si poate cel mai greu lucru este sa pastrezi viu acel foc de care vorbesti tu.
Si se mai spune ca omul nu se schimba niciodata… sau a fost tot timpul asa si tu nu ti-ai dat seama.
se schimba. Si ar fi bine sa se schimbe in progres si nu regres.
Asta ar fi ideal, da. :w00t: O evolutie fireasca si dorita.
Otilia,foarte corecte observatiile tale, total de acord. Exact la aceste situatii ma refeream…si nu sunt deloc putine astfel de cazuri. Nu-ti poti imagina cat de tare ma deranjeaza barbatii materialisti si oportunisti! Ii evit cat pot de mult.
Leapsa am facut-o. Acu sa raspund la intrebarea adaugata de tine. :D Secretul unei casnicii reusite… Eu sunt pe punctul de a incepe casnicia si in mod legal, dar practic pot spune ca ea exista deja de mai bine de 5 ani, de cand locuim impreuna. Din punctul meu de vedere, majoritatea problemelor si obstacolelor aparute intr-o relatie pot fi rezolvate prin comunicare. E mare lucru daca gasesti persoana careia sa-i poti spune orice si sa-ti si fie mai mult decat un bun prieten. :)
Inseamna ca tu te poti considera o fiinta norocoasa. :cheerful:
Da, sunt tare norocoasa din punctul asta de vedere. E probabil singurul lucru pe care-l pot pune pe seama norocului si nu al muncii mele. :D
Rata divorturilor e in cretere de la an la an. Mai mult de jumatate din ele se destrama chiar dupa primul an. N-am inteles niciodata de ce trebuie sa strici ceva ce merge bine, insa probabil asa e natura noastra umana, distructiva. Poti sta ani de zile langa o persoana fara sa iti bati cuie in maini si in picioare. Care e ideea: certificatul de casatorie iti da vreo siguranta in plus?
Din randul amicilor mei am observat ca femeile au aplecarea catre casatorie, iar barbatii daca o fac, o fac pentru ele. Iar in ceea ce ma priveste, esantionul meu are o rata mai mare de 50% a divorturilor.
Nu stiu care sunt motivele voastre, insa daca le-ati lua pe rand ati ajunge la aceeasi concluzie: casatoria nu prea mai are sens in zilele noastre.
Poate ca sunt de vina toate retelele astea de socializare care au facut sa creasca numarul de persoane cu care interactionai pana acum. Si atunci, din punct de vedere statistic e mai probabil sa calci stramb acum decat acum 10 ani sa zicem. Paradoxul este ca in graba asta nu mai apuci sa vezi nimic bine, pe indelete, te grabesti doar sa faci un numar mai mare, mai impresionant.
Orcium, treaba voastra! Mie mi se pare un pariu riscant si nu l-as recomanda. :)
Deci tu esti clar impotriva casatoriei. Se prea poate sa ai dreptate, dar ce vina au retelele de socializare, doar nu divorteaza nimeni pentru o persoana intalnita pe chat. Un numar mai mare de ce, nu inteleg la ce te referi mai exact, la cuceriri?
Oh, tare mult mi-a placut ce ai spus despre firea umana…bun venit pe blog!
Nici eu nu’s foarte pro pt casatorie, dar probabil ma va “incatusa” vreo femeie la un moment dat :cheerful:
Ce ma, concubinajul nu va mai place a ? Mie mi se pare excelent.. si in caz ca scartaie lucrurile, dai niste vorbe de bine sau de rau si s-a terminat treaba, nu stai dupa avocati, judecati etc etc.
He, he, Lusio, cu ocazia asta am aflat ceva nou despre tine, deci nu intentionezi sa te casatoresti in viitorul apropiat. Hm, tot un 35-40 ca thr8? :ermm:
30-35 zic eu.. dar daca-mi cade una rau cu tronc, naiba mai stie :dizzy:
Caci am mai avut eu anisori grozavi in trecut dar asta nu mi-a garantat continuitatea in fericire, asa ca pasul asta trebuie gandit mai bine.. asta ca sa nu se ajunga rapidus la divort.
Oricum nu cred ca ma voi arunca rapid, trebuie strans 3,4 ani si dupa mai vedem
Oricum eu nu prea mai cred in casatorii, caci cum zicea si thr8, rata de divorturi e in continua crestere. Nu m-ar mira ca peste ani treaba asta sa ajunga sa fie demodata……
Oricum iubirea nu tine cont de acte.
dar nu stiu daca-i chiar suficient. Mie-mi place si “femeia mea”, asa ca nu duc mare dor de nevasta’mea :silly:
Desi la casatorie avem si acele ganduri frumusele gen “Eu voi fi miresa”, el cu “o voi face sotia mea/Ma voi casatori cu femeia pe care o iubesc”.. sunt chestioare care suna bine, e placut sa mai zici si nevasta’mea/sotia mea gen
Lusio, iar ma vad nevoita sa-ti dau dreptate… Detectez o usoara nota de pragmatism in atitudinea ta?
Detectezi bine :ninja:
Asa ai fost mereu sau te-a schimbat viata? :unsure: :dizzy: :ermm:
Viata/lumea :alien:
Ai sa razi cand o sa auzi ca un concubinaj de cel putin 6 luni in Canada este foarte asemanator cu o casatorie in ceea ce priveste efectele lui.
Daca decizi sa faci pasul asta, nu-l fa de gura lumii, a parintilor sau a anturajului. Fa-l daca simti ca te-ar ajuta pe tine sau pe ea. Desi ma indoiesc ca ar exista un motiv care sa stea in picioare dupa o analiza mai atenta.
Cred ca daca as face-o as face-o la Las Vegas dupa cateva sticle de “ambrozie”. Daca beat fiind iti mai doresti lucrul asta insamna ca e bine sa-l faci totusi. In ceea ce priveste partea materiala, afara sa fac contracte prenuptiale, insa in legislatia noastra nu sunt permise din cate stiu eu.
Oricum, daca ajungi sa pui vreo secunda problema banilor, mai bine iti vezi de treaba cu casatoria.
…un numar mare de ce vrei tu. Ma refeream la imbogatirea palamaresului, pentru cei care inca mai au nevoie de confirmari de genul asta.
Nu sunt nici impotriva ei nici in favoarea casatoriei, deocamdata sunt dfoar in afara ei. Remarc doar faptul ca este inutila, cel putin pentru unu ca mine. Poate pe la 35-40 de ani o sa-mi schimb parerea sau o sa ma resemnez. Deocamdata am alte planuri de viitor, mai utile.
Da, din pacate mai sunt si astfel de specimene… :dizzy: :cwy: Iti doresc succes in indeplinirea tuturor visurilor tale. Si te astept cu impresii din Suedia.
pesedistii n-au voie sa se casatoreasca? no asta a fost “the best” :))))) dar dinamovistii au?
eu nu-s nici dinamovista nici pesedista :D, dar nici altceva nu-s
merci ca ai facut leapsa ;)
Bine ca n-a zis de stelisti! :ninja: :angry: Da, la rugamintea mea. :wink:
@ Lilly, mi-a facut placere si imi pare bine ca te-a distrat. Normal ca dinamovistii au voie. Cum altfel sa se nasca spartanii care sa salveze lumea? :-)
Cum adica nu esti altceva? E imposibil. Trebuie sa ai si tu o afinitate pentru ceva anume.
@ Nice, ah!, nici nu stii cât m-am abtinut sa nu spun cvea de stelisti….
Dragos, pai sunt obisnuita…te iertam oricum. :whistle: :wink: :angry:
altceva adica maritata sau cu ganduri de maritis :)
dar persoanele de acelasi sex au voie la casatorie?
Aha :-) Am inteles altceva. Lasa ca stiu eu, tii cu CFR Cluj :-)
Din punctul meu de vedere persoanele de acelasi sex au voie la casatorie daca sunt femei si daca joaca intr-un reality show :-) .
Daca ma gândesc bine, Biblia condamna in mod categoric homosexualitatea masculina. De aia feminina parca nu spune nimic :-) .
Deci lezby FTW
Cat despre Biblie.. hmm.. am citit si eu prin ea si n-am intalnit asta.
Dragos, te invit sa-mi dai paragraful X din scriptura Y legata de consetalatia celor 3 stele de culoare portocalie pe timp de vara :biggrin:
:-)))) Deci ce nu e explicit interzis e implicit permis, nu-i asa?
Maleachi, 07:15,5
Cand vine vorba de partea cealalta, cam da :silly:
normal ca tin cu CFR-ul :) am purtat de cand ma stiu alb si visiniu adica mov ;)
vai Dragos la ce visezi, reality show :)))))
Familia ar trebui sa fie centrul lumii pentru orice om de pe pamantul asta. Ar trebui pretuita de fiecare om cu adevarat. Daca s-ar intampla asta, atunci n-ar mai fi atatea cazuri de divort.
divortul e ceva prea complicat ca sa ma gandesc la el in momentul de fata, probabil exista cazuri in care el este necesar…
Da familia ar trebui sa reprezinte celula societati dar nu este asa, in unele cazuri o reprezinta strada in altele alte chestii gasca, anturajul!
Sa fie bine, sa nu fie rau! Daca ti-e frica de lupi, nu intri in padure, nu ? :biggrin: :tongue:
:-)))))) Pai de ce?, ca in padure sunt si caprioare, nu doar lupi…
Dragos, “gurmandule”, tanjesti dupa o pulpita frageda si gustoasa, nu? :biggrin:
:tongue:
Nu sunt casatorita, dar cred ca pentru o relatie/casnicie de succes, este nevoie de intelegere si rabdare. Si mult bun simt.
Cu accentul pe ‘rabdare’ :-)
secretul unei casatorii ? … RESPECTUL. parerea mea …
@ Nice, vacitim, despre ce naiba vorbiti?!?!?!? Oricum, voiam sa va spun ca Dinamo a invins Brasovul. Nu ca Steaua :-)
Felicitari, am si uitat de meci, am o durere cumplita de cap. Cat s-a terminat?
:tongue:
Cat despre discutiile mele cu Vacitim…ce pot spune, abordam subiecte diverse, barfim si in general vorbim cate-n luna si-n stele… :dizzy:
@ Nice, durerea fizica preia o parte din durerea sufletului, asa ca e buna si durerea de cap la ceva! Am batut cu 2-1 :-)
Ma amuza cum Steaua o tot da cotita in legatura cu programarea meciului cu Dinamo. Sa fie in ajun sau chiar in Duminca Pastelui? Desigur, amintirile dureroase de acum 4 ani nu se uita asa usor, desi eu nu prea inteleg. Normal ar fi ca Steaua sa pregateasca revansa, nu un nou esec :-) :-) :-)
Dragos, sa stii ca ai dreptate, de cand a inceput sa ma doara capul, m-a lasat oful de la inimioara. :biggrin: :blink: :unsure: :dizzy:
Nu inteleg, de ce trebuie programat meciul cu Dinamo abia acum?
Pai vezi? Pe principiul asta se bazeaza si medicina: daca ai o problema mica, iti creeaza una mai mare, ca sa dispara prima :-)
Nu stiu de ce, e o problema cu dreptul de televizare, parca. Or avea voie cu oua alb-rosii in tribune?
1. casatoria, este actul oficial, prin care doi indragostiti, declara in fata celor apropiati, ca se vor iubi pana la moarte…
2. familia este locul unde cei doi, sau mai multi, (ma refer si la copii… nu la amanti sau amante) isi traiesc dragostea…
3. oricine ar trebui sa aibe dreptul la casatorie… desi… nu oricine trebuie sa se si casatoresca… dimpotriva…
4. divortul este declaratia oficiala ca, cei doi nu se mai iubesc…
5. la un divort, ambi parteneri sunt vinovati… dar in proportie diferita… buna comunicare si intelegere a dragostei fiecaruia, ar putea evita un divort…
6. da… divortul, sau mai bine zis, rata crescuta a divorturilor, schimba societate, si nu in bine… pentru ca, in acest caz, copiii, care in mod normal ar trebui sa creasca sub ocrotirea a doi parinti, cresc doar sub ocrotirea unuia singur, deci au o deficienta… plus trauma despartirii de unul din parinti…
7. persoanele care nu divorteaza, desi dau semne ca nu se mai iubesc… dau dovada de vointa si perseverenta… si uneori reaprind iubirea… (nu sunt impotriva divortului… dar consider ca, in ultima vreme, prea repede se ajunge la divort… fara a se mai incerca o conciliere…)
8. copiii niciodata nu ar trebui sa recomande divortul parintilor… si daca o fac… nu trebuiesc ascultati… asa cum nici alt sfatuitor nu ar trebui ascultat, divortul trebuie sa aibe loc ca urmare a hotararii celor doi… la fel ca si la casatorie…
9. evident… casatoria, ca institutie nu va disparea niciodata… desi.. poate fi trata cu dezinteres sau nepasare…
@ Ovi, multumesc pentru raspunsuri. Cel mai tare e punctul 3 :-) :-) . Si ai dreptate si cu punctul 9 desi…daca va fi privita cu dezinteres sau nepasare, e aproape acelasi lucru cu a disparea.
Eu cred ca ar trebui sa existe o campanie de informare asupra divortului. Daca un cuplu in varsta de 24-25 de ani se casatoreste si peste 20 de ani, el ajunge un betivan care isi bate nevasta si ea l-a inselat pe el de 100 ori, ce rost mai are sa ramana impreuna? Nu sunt de acord cu acel curs despre care spuneai tu, nu ii vad rostul. Pentru ca pe moment sau chiar pe o perioada mai lunga de timp, cei doi pot sa se inteleaga perfect si sa se iubeasca. Dar daca dupa ani de zile tot ce e frumos intre ei dispare, ce rost mai are sa isi prelungeasca tristetea?