Daca creierul este cea mai erogena zona a corpului, iar imaginatia unul din cei mai puternici excitanti sexuali, de ce se afirma atat de des ca este imposibil sa te indragostesti in virtual? De ce sunt atat de condamnate iubirile care iau nastere pe blog sau chat, de exemplu, iar cei care ajung sa dezvolte sentimente pentru o persoana doar din discutii virtuale sunt imediat catalogati ca fiind niste singuratici sau neadaptati social, sunt respinsi, marginalizati, tratati ca niste obsedati, nu doar de cei care se trezesc in postura de a fi obiectul unei pasiuni iscate (aparent) din senin, dar ci si de cei care afla povestea. De ce intr-o societate ultra-tehnologizata, cand ajungem sa ne petrecem chiar mai mult de 8 ore pe zi pe net, iubirile nascute in virtual sunt tratate ca niste anomalii, sunt considerate subiect tabu, nimeni nu indrazneste sa recunoasa ca s-a indragostit in felul asta, de teama ca, imediat, ar putea fi stigmatizat, ostracizat, judecat si condamnat sa poarte pe viata eticheta de ciudat?
Cat de greu ne este sa admitem ca exista oameni pentru care aspectul fizic este total irelevant atunci cand se indragostesc, pentru ca, in opinia lor, cu adevarat importante sunt insusirile psihice-morale, cele sufletesti. E foarte posibil ca primul lucru care-ti atrage atentia la o persoana sa fie fizicul, dar asta este valabil exclusiv pentru offline, in online ies in evidenta cu totul si cu totul alte aspecte definitorii pentru o persoana: gradul de cultura, umorul, claritatea gandirii, a exprimarii, elocventa, intelepciunea, spiritul. De ce nu ar fi acestea din urma suficiente pentru a admira si respecta pe cel care le poseda la superlativ?
Iar de la admiratie si respect la dragoste e doar un mic pas. Pentru ca de multe ori e suficienta o simpla aluzie, o gluma aruncata involuntar, un compliment nevinovat, o remarca, o discutie mai intima, un emoticon sugestiv, ca in mintea celuilalt sa se dezvolte scenarii, sa incolteasca idei, sa apara primii fiori ai dragostei. Sa ne intelegem clar, nu vorbim de profunzimi, ci de starea aceea adolescentina de “dragosteala”. Oamenii se iluzioneaza foarte usor, nu le trebuie cine stie ce dovezi palpabile, chiar si in offline, e suficient uneori un simplu suras, un gest cat de mic din partea cuiva pe care il stimezi, ca imediat imaginatia incepe sa lucreze. Se stie ca, de obicei, atat in online cat si in offline, fiecare intelege ce vrea si ce-i convine. Iar mess-ul cu atat mai mult are tendinta de a distorsiona sensul cuvintelor, de a lansa mesaje care sunt gresit interpretate de receptor.
Nu-mi place sa dau sfaturi, insa credinta mea este ca singura solutie pentru a se evita o eventuala suferinta, provenita din respingere, umilinta, deceptie, este ca atunci cand se sesizeaza tendinta de atasare rapida de oameni, de dezvoltare a unor adevarate dependente de acestia si de iubirile de pe mess, chat sau orice alta forma de comunicare in online, sa se limiteze pe cat posibil contactul cu aceste ispite virtuale. Eu am trait linistita aproape patru ani fara sa ma ating de mess, si chiar de net, din 2003 pana in 2007, pentru ca am constientizat la timp puterea sa distructiva.
Garantii nu gasesti nici in lumea reala, dar macar acolo nimeni nu se va mai simti indreptatit sa te acuze pentru ca te-ai indragostit.
Si din 2007 pâna acum ce-ai facut? :devil:
In rest….who cares? Asa cum ai zis, te poti indragosti de un amanunt, de ceva teoretic irelevant, iar asta se poate intâmpla si in deplina realitate.
Si, la urma urmei, cine condamna? Exista cumva vreo curte suprema, vreun cod al modului in care trebuie sa te indragostesti? E adevarat ca preferabil ar fi, dupa sagetile cupidoniene de pe net, sa existe si o perioada de proba reala, dar nu e obligatoriu. Fiecare isi alege drumul si metodele.
Ce-i drept, e mai simpla purtarea mastii in virtual. Dar si aici e o discutie.
Hopa, neata Dragos, ai invatat sa folosesti emoticoanele neconventionale? Pana la urma a folosit si articolul meu la ceva… :devil:
:w00t:
Nu stiu daca ai citit ultimele comentarii de pe articolul precendent…poate nu ar strica s-o faci. :wink:
Pai inca nu sunt sigur ca am invatat….de data asta mi-a iesit, dar nu poti sti daca-mi iese si data viitoare…
Care articol precedent, cel cu cersetoria? De ce, s-a indragostit cineva de un cersetor?!?!?!?
Da, Dragos, oamenilor le e dor de tine, ma intreaba(si se intreaba) de ce nu mai scrii…
:cwy: :ermm:
Am vazut (thank you, Ada! :-) ) . Pai o sa mai scriu, dar uneori ai nevoie de o pauza….plus asteniile de primavara….
De cand esti tu meteosensibil? :shocked:
Si ca sa-ti raspund puctual:
1. In 2007 m-a pus necuratul sa intru in blogosfera fotbalistica…
2. Cum cine te condamna, toata lumea, incepand de la cel de care te-ai indragostit(asta daca comiti nesabuinta sa-i marturisesti) si care, ghinion, nu-ti impartaseste sentimentele(si nu doar ca te condamna, dar nici nu mai vrea sa stie de tine vreodata, te repudiaza), si pana la cei din jur carora te destanui(alta nesabuinta). Dragos, majoritatea oamenilor sunt pragmatici, considera iubirea perimata, supraevaluata, ridicola. Iti dai seama cum suna pentru ei indragosteala pe net…
3. Despre ce masti vorbesti? :ermm:
Dar nu sunt meteosensibil, sunt astenic primavara :-)
1. Aha…..nu esti tu de vina saraca, necuratul te-a pus….
2. Pai si in realitate te poti indragosti de cine nu trebuie, nu-ti trebuie neaparat net pentru asta.
3. Adica poate fi pe net intr-un fel si in realitate cu totul altfel. Se poate arata dragastos si receptiv in virtual, fara sa fie la fel si in real.
Avand in vedere si punctul 2..
Ca si-n realitate si-n virtual tot pe acolo se ajunge.. adica la RISC.. Asuma-ti riscurile!
Risti si castigi……………(sau nu) :blink:
Sau poate in realitate e si mai dragastos, ce nu ai mai vazut cazuri?
O sa scriu un articol despre asta…soon. :biggrin:
Suntem doi.
Lusio, eu mi le-am asumat si am pierdut. De fiecare data. Story of my life. :face:
Losero >:D<
Cam asa ceva. :cwy:
O dragoste trebuie sa se consume totusi in realitate. Altfel cred ca ar trebui sa se cheme altfel. Poti sa ajungi sa te indragostesti “pe net”, dar trebuie sa te “extragi” de acolo. De ce “trebuie”? Ca sa aiba sens!
Foarte frumos spus.
Problema intervine atunci cand nu exista reciprocitate in sentimente, cand celalalt iti ascunde anumite aspecte…cum ca este deja intr-o relatie.
Sau cand pur si simplu nu te place.
astea nu sunt specifice 2.0. Astea se pot intilni si in realitate …
Exact asta vroiam sa subliniez si eu cu acest articol, nu conteaza locul unde te indragostesti, conteaza ca sentimentele sa fie reciproce.
Eu m-am indragostit virtual. Nu mi-a venit MIE sa cred treaba asta si tot ziceam ca sunt eu mai… intr-o ureche, dar inafara faptului ca nu puteam atinge persoana respectiva, toate emotiile si trairile resimtite de o persoana atunci cand este indragostita, le simteam si eu. Daca nu mi s-ar fi intamplat mie, probabil as fi continuat sa fiu sceptica, dar asa… da, sunt de parere ca o persoana se poate indragosti virtual. :)
Ia te uita ce surpriza. Esti de admirat ca ai curajul s-o recunosti, probabil ca in cazul tau a fost cu happy end. :silly:
:)) Asta e si mai al naibi! N-a fost happy end… :D Da’ cat a durat mi-a placut la nebunie. :)
Pai, ca sa zic asa, te poti cunoaste si indragost total virtual, adica fara sa te fi vazut vreodata fata in fata…sau te poti intalni si din cauza distantei sa continui relatia, discutiile in mediul virtual…
Desigur, eu exclud aici site-urile alea de dating online…aia e alta poveste….
Nu e de condamnat pentru ca esential intr-o relatie este comuniunea sufleteasca dintre cei doi. Discutiile intre cei doi sunt fundamentale, iar mediul virtual le favorieaza. DEsigur, pentru ca o relatie sa existe e nevoie ca ei sa locuiasca impreuna sa se vada si sa observe daca relatia lor are viitor.
Deci, te poti indragosti total in mediul virtual, dar asta nu inseamna ca din asta se poate cladi o iubire de viitor, poate insa sa ramana o foarte frumoasa prietenie
Aha, deci o frumoasa prietenie zici, dar ce ai spune daca eu ti-as marturisi ca m-am indragostit de tine, cum ai reactiona? Ai mai dori sa ramanem buni prieteni? Te-ai simti confortabil sa stii ca eu te iubesc?
Ti s-a intamplat sa te indragostesti pe mess, blog, char, forum, skype etc?
Pai, frumoasa prietenie ramane daca dupa indragostire relatia nu continua cu una de iubire.
Nu, nu mi s-a intamplat sa ma indragostesc virtual, dar am legat prietenii minunate.
Da, desigur ca as mai dori sa ramanem f buni prieteni daca as afla ca tu ma iubesti si eu nu as putea sa iti raspund cu aceleasi sentimente. sigur ca m-as simti confortabil…mie mi se pare ca as fi onorat sa aflu un astfel de lucru. De altfel nu poti controla pe cine iubesti si cine te iubeste, nu ?
AR fi culmea sa te superi pe cineva pentru ca te iubeste sau pentru ca nu te iubeste :)
:shocked: Tu chiar esti unic. :silly: Felicitari sincere pentru modul cu gandesti.
Cum sa continue cu una de iubire, in real life, daca majoritatea intra pe chat doar ca sa mai alunge din rutina si plictiseala instalate in relatiile pe care le au de ani buni cu persoane pe care le iubesc sincer si de care nici nu se gandesc sa se desparta?
Multumesc frumos :)
Da, sunt de acord cu partea a doua…ei incearca un fel de iesire din rutina…pe ei dezamagirea ii impinge spre asa ceva…lipsa afectivitatii din relatia in care sunt :)
Si poate uneori lipsa comunicarii intre parteneri
Eu cred ca exista oameni avizi dupa comunicare, de aceea ne deschidem bloguri, de aceea stam pe mess, de aceea se organizeaza blogmeet-uri de unde nimeni nu mai vrea sa plece acasa… Pana la urma cu totii adoram sa socializam si cautam oameni care sa ne semene si care sa ne inteleaga. Daca ar fi chiar asa de dezamagiti si lipsiti de afectiune s-ar desparti de actualii parteneri pentru cei noi intalniti in virtual, care pana la urma tot oameni sunt si ei, poate chiar mai buni, mai frumosi, mai inteligenti, mai interesanti.
Atunci totul tine de lipsa comunicarii…si totusi daca am avea in persoana de langa noi pe cineva cu care sa comunicam mult, deschis, fara oprelisti, ar scadea numarul “flirturilor” virtuale, pentru ca despre ele vorbesc eu aici.
Cred, totusi, ca au acasa tot ce le doreste inimioara, insa vezi tu, Vacitim, cand ai posibilitatea sa discuti, sa flirtezi, sa cuceresti atat de usor persoane atat de diferite si de interesante, caci netul iti ofera ocazia sa ajungi din fotoliul tau comod pana si in Papua Noua Guinee, prost sa fii sa n-o faci. Prea multe tentatii, imposibil de rezistat. Tu ai refuza sa discuti pe mess cu niste tipe incredibil de frumoase si inteligente, doar pentru ca ai nevasta acasa?
Da, as refuza, fara doar si poate!
Vezi acum de ce spuneam eu ca ca esti unic?
:dizzy: :cwy:
Indiferent de relatia pe care o ai cu nevasta? Aoleu, te pomenesti ca daca te insori nici pe blog nu mai intri. :ermm:
Iti multumesc inca o data pentru apreciere..
Nu, nu e vorba ca nu mai intru sau nu mai scriu pe blog… Dar una e sa scrii si alta e sa ajungi la discutii de pe blog pe mess, de pe mess la un bar si ma rog, in directia aia.
La asta ma refeream eu :) Aici este anormalul…sa fii casatorit sau intr-o relatie stabila si sa iesi la agatat pe bloguri…eu nu pot faca asa ceva
:))))) Cum suna asta, sa iesi la agatat pe bloguri.
Ma intreb, or exista persoane care isi deschid blog special pentru a practica acest sport? Desi, parca ti-am mai povestit, un blogger mare e considerat acela care are cat mai multe cuceriri la activ. Din blogosfera, evident. Si nu cuceriri virtuale… :wink:
DA, exista oameni care isi deschid blog pentru ca e cul si pentru a agata. Din fericire, astea sunt exceptii, nu reguli.
Atunci, eu nu vreau sa fiu un mare bloger ;)
Pe bloguri nu prea e.. dar pe facebook sau fostul hi5 sunt
Stiu un tip din Oradea care a strans gramezi de aventuri prin hi5
Vorba cuiva:”Hi5 (sau mai nou Facebook).. reteaua de centura online”
Pai poate insista fetele sa te faca. :w00t: Si cum nu esti insurat, nu vad ce te-ar opri. :biggrin: :devil: :sick:
:)) Hai mai Lusio, ca nu doar de pe hi5 sau fb merge sa agati, stiu eu un blog unde proprietarul cu asta se ocupa. :ninja: :angry: :wassat:
Neah, sunt un om prea linistit pentru aventuri :d
Nice, Lusio are dreptate, fb si hi5 in principiu cam asta fac, agata…:)))
Aha, ai avea tu inima aia sa le refuzi pe bietele fete?
Paiii, atunci nu mai inteleg nimic, cei mai multi dintre bloggeri, pana si Dragos, s-au refugiat pe fb. Asta sa fie motivul? :silly:
eu nu pot spune ce fac oamenii pe fb
pentru mine a fost sa tin legatura cu unii prieteni mai ales din strainatate si pentru ca e o platforma buna pt lansat mesaje pt voluntariat :)
Doar atat? :ermm:
doar atat, da :)
Atunci e ok. Iti dau voie sa stai pe fb. :)) :whistle: :biggrin:
Daca nu vei apela in veci la virtual.. s-ar putea sa ramai stric pe ce gasesti in orasul tau. Cand colo prin Oradea (exemplu oarecare) sa zicem
ar fi unul care-ti seamana extrem de mult si cu care te-ai putea intelege bestial. Maybe a soul mate gen.
Virtualul.. ca si telefonul, trece usor de multe granite, in schimb ce cu realul, e mai greu.
Vad ca pe blogul asta nimeni nu condamna iubirile nascute in virtual, ba chiar le incurajeaza.
Tu ai mare dreptate…ti s-a intamplat si tie, te-ai indragostit vreodata de o persoana virtuala?
Da :).. dar am si intalnit (fo’real) persoana respectiva
Inseamna ca v-ati placut reciproc. Asa e perfect, nimeni nu-ti poate reprosa nimic. Problema apare atunci cand te indragostesti de cineva care nu te ia in serios tocmai pentru ca te-a cunocut astfel, cineva care nu da importata virtualului, il considera un loc neserios, strict destinat relaxarii, discutiilor amicale fara o finalitate concreta. Cineva care nici nu concepe sa fie cu tine in realitate tocmai pentru ca te-a cunoscut in online. Sau…care te minte frumos pentru a-si bate joc, pentru a se distra pe seama ta. :dizzy: :blink: Si cand vede ca se ingroasa gluma, da inapoi. Si-ti da ignore forever. :getlost:
Suna a experienta proprie ce-ai scris :silly:
Da, ceva e si din experienta proprie…
:silly:
Lusio, nu stiu la ce te gandesti tu, dar as vrea sa-l vad si eu pe prostovanul care ar sta la palavre cu mine pe mess si nu ar fi curios sa ma cunoasca si in offline. Problema se pune daca vreau eu sa ma intalnesc cu ei, nu ei cu mine…
Pai cu tine e greu sa obtii o poza.. dar un live :silly:
:devil: :ninja: He, he, Lusio, ai inceput sa ma cunosti… :heart:
:dizzy: b-(
Nu inteleg, ce reprezinta emoticoanele alea? Care e mesajul?
Rahat.. imi dadu 2 erori ca cica comentez prea rapid :angry:
rezum totul..
ametitor, punch si ras..
da, te cunosc dar nu in felul dorit.. :tongue:
:cwy: Se poate remedia situatia… :whistle: :blush:
How ? Lumineaza-ma macar pe mail
:ninja:
Sure, boss.
:biggrin:
Cat despre tine tu le condamni ?
Si totusi de unde postul asta ? Ai trait vreo experienta? :silly:
Nu, articolul are la baza experientele mele in online. Cum sa le condamn, dimpotriva, incercam sa explic ca nu e nimic anormal in a te indragosti de o persoana fara sa o vezi, fara sa o atingi, doar din ce spune pe mess, blog sau la telefon. Si in cazul meu s-a intamplat ca relatia sa continue si in offline. Dar nu e o regula, despre acele situatii vroiam sa vorbim.
Am inteles :ermm: :biggrin:
La naiba, am căzut şi eu în plasa asta odată. Am fost ‘îndrăgostit’ de o tipă pe care nu am văzut-o în realitate niciodată, doar poze, web şi telefon. Colac peste pupăză, a fost şi una din cele mai mari dezamăgiri, pentru că n-a avut niciodată curajul să se întâlnească faţă în faţă cu mine. Prea multe complexe şi nereuşite din trecut au făcut-o sceptică şi paranoică.
Mie mi-e irelevant din ce mediu cunosc omul, mă interesează cum e în raport cu mine, şi asta presupune şi contactul pe viu. Altfel, e degeaba.
Consider că 2 oameni care vor ceva de la ei, reciproc, trebuie să se vadă cât mai repede de când se naşte dorinţa aia. Odată trecut momentul… se strică multe, şi apar tensiuni nepotrivite. Aş zice temporal 1-2 luni maxim, nu mai mult. Nu de alta, dar abia pe viu poţi cunoaşte omul în totalitate.
O inteleg perfect pe acea fata…nici pe mine nu m-a interesat niciodata sa ma intalnesc cu barbatii din online. Si ce daca m-am indragostit, imi trece mie. Ca pana la urma nu am avut incotro… e deja partea a doua. :biggrin: :unsure: :silly:
Deci nu ne mai vedem in Bora Bora cu tine, Vacitim, Misce, eu, Julien, etc etc etc
Ba mai e o sansa, de voi inca nu m-am indragostit pasional. :w00t: :devil: :silly:
Cu voi as merge si la capul Pamantului…ups, chiar si Bora-Bora poate fi considerat unul. :whistle:
De parcă eu aș fi bărbat, așa m-ai inclus acolo =)))))))
:))))))))
Pai te-am aruncat si pe tine ca tot din ONLINE esti
Știu, Lusio, dar au fost amuzante comentariile ( al tău și al lui Nice deopotrivă ) :))
(d)racii astia domne.. sunt funny :happy:
Nu cred că o înţelegi… pentru că ea a vrut să ne întâlnim, însă o apuca frica de fiecare dată când se apropia momentul, pentru că ar fi trebuit să intre într-o relaţie grea, dificilă.
Are 30 de ani, deci mă aşteptam să nu ezite. Se pare ca n-a contat decât frica ei absurdă în final. Problema ei, eu am sincer de la început până la sfârşit, şi decizia finală şi-a asumat-o ea :)
De ce relatie grea? De ce dificila?
Mda. :) Personal, nu condamn neapărat ”îndrăgostirile” virtuale, dar nu le privesc neapărat cu ochi buni. Am foarte multe motive pentru care să fac asta, dar am și îngăduință în anumite cazuri.
1. Exact cum zicea Dragoș … dacă persoana respectivă poartă o mască ??? Se preface că e cineva și apoi pac, eventual când îl întâlnești în realitate ești dezamăgit, nu-ți mai arde de nicio îndrăgosteală. Ca să merg și mai departe .. dacă omul respectiv se preface ”îndrăgostit” doar ca să te amăgească, să-și bată joc de tine sau eventual ca să te facă următoarea lui victimă ? ( mă refer la omucideri aici – da, se întâmplă )
2. Cine îți garantează că atunci când întâlnești în realitate persoana de care, chipurile, te-ai îndrăgostit în mod virtual, o să mai simți același lucru, stimulii tăi vizuali vor fi la fel de încântați ? Poți să spui că creierul e cea mai erogenă zonă a corpului, dacă acel corp nu răspunde și fizic atracției, poți să te îndrăgostești virtual mult și bine, că n-o să reușești niciodată să transpui în realitate ”sentimentele din creier”.
3. Ce faci în cazul ”necorespondenței” ? Alegi ori să îi spui și de-aici … greu mai poți să păstrezi în continuare relația de ”prietenie”, ori să nu îi spui și să suferi în tăcere. Either way, e nașpa. Asta se întâmplă și în realitate, dar, după părerea mea, nu e același lucru, pentru că virtual îți creezi alte așteptări, pe când în realitate vezi relativ clar dacă e interesat sau nu.
4. Nu aș spune că un om se poate îndrăgosti virtual, mi se pare incomplet. Eventual se poate îndrăgosti de o imagine virtuală, de gândurile virtuale ale unui om, dar nu de omul respectiv. Până la pasul ăsta e cale lungă și bătută.
Și de la punctul 4 dezvolt toleranța mea pentru iubirile virtuale. Dacă se întâmplă, mna, să existe acolo o mică scânteie aprinsă virtual și apoi ca ea să fie alimentată și în realitate, adică oamenii ăia chiar să se placă și în realitate … atunci e foarte bine. În general nu judec ”originea” îndrăgostirii unor oameni care sunt deja într-o relație foarte bună, pentru că mai există și excepții cu virtualul ăsta. Dar nu sfătuiesc pe nimeni să se arunce în asta, pentru că poate fi o mare capcană. Personal, mă desprind cât mai repede pot de asemenea chestii, atunci când observ că apar. Tot creierul ăla ”stimulat” mă ajută să fac asta, deci ține de voință să știi să te oprești la timp.
Si eu sunt reticenta(putin spus, se vede si pe blog) in general, doar sa-ti spun ca cei de care m-am indragostit eu in online, si cu care am ales sa ma intalnesc si in offline s-au comportat identic in ambele medii. Nu a fost nicio diferenta, ba chiar erau mai interesanti in offline. Iar fizic mi-au intrecut asteptarile, erau chiar mai frumosi decat ma asteptam. Stimulii mei vizuali au fost cat se poate de incantati. :wub:
Na păi atunci e perfect :P
Nu, Misce, nu a fost deloc perfect, adica, i-am studiat indelung, suficient ca sa stiu exact ce le poate pielea… Nu te prea poti preface…la infinit. Adica, nu m-am dus la intalnire cu ideea ca ma intalnesc cu Fat-Frumos si cand colo, surpriza, am dat de Zmeul cel Rau, am stiut din start ca ma intalnesc cu Zmeul. :wink: Un Zmeu mai frumusel asa, dar in cele din urma tot Zmeu… :angel:
Mi-ai amintit de:
“Nu fac pe zmeul.. ca ma bate vantul” – Spike
Cine e tipul asta, Spike? :ermm:
El e
http://www.youtube.com/watch?v=T7CzWCBLlUY
M-am dumirit si eu acum. Pai, Lusio, era bine daca erau de hartie…din pacate erau ditamai zmeii…in carne si oase. :devil:
Hmm .. nu prea înțeleg. :) Ai spus că erau mai interesanți în offline, dar atunci de unde și până unde Zmeul cel Rău ? Dacă știai ce le poate pielea … cam complicat :)
Interesant nu are neaparat conotatii pozitive… :cwy:
Ador chestiile complicate…se pare.
@Miscellaneous – garanţii nu vei primi niciodată.
Cei care fug de iubirile virtuale fug din frică şi precauţie, pentru că la o adică, dacă celălalt e un ipocrit sau mincinos, vei descoperi în cele din urmă, fie că îl cunoşti pe net, fie pe viu.
Şi din experienţă… precauţia excesivă devine un blocaj în timp, încât poţi să ratezi persoana potrivită doar pentru că în contextul acela, nu e în imediata ta vecinătate.
80% din tipele cu care am avut relaţii le-am cunoscut pe net. Şi nu regret nimic per total.
@Artificiality: Am insistat foarte mult pe ”focarul de infecție” :))), nu și pe destinația finală. Repet, relațiile care au o continuitate frumoasă și în realitate … nu văd de ce n-ar putea să fie la fel de bune ca cele care au avut punct de pornire realitatea, nu virtualul. Dar până acolo…
Păi vezi că şi tu eşti de acord că nu contează de unde se începe? :)
E ca şi cum eu aş spune că refuz să am de-a face cu persoana X, pentru că e din Y colţ al ţării, şi sunt prejudecăţi legate de asta. N-am făcut-o, n-o voi face.
Nu ştii ce zâmbet poate fi cel care te va însoţi toată viaţa, iar netul are avantajul de a-ţi da ocazia să cunoşti cât de cât omul înainte să-l vezi pe viu. Care trebuie totuşi să se întâmple în cele din urmă…
Păi unde n-am fost eu de-acord că nu contează de unde se începe ? :) Că PERSONAL încerc să mă îndepărtez de aceste lucruri e altceva, că eu nu cred într-o asemenea reușită e altceva … :) Poți să zici că am prejudecăți, dar când vine vorba de viața mea amoroasă, îmi permit să am pretenții.
He, he, ce bine ne asemanam noi in teorie. Practica MA omora. :tongue: :ermm: :cwy:
:)))) Păi fă ceva și cu practica asta !!! :P
Sa stii ca mereu imi propun ceva in sensul asta, dar nu prea imi iese. Sa vedem de acum incolo daca mi-am invatat lectia. Eu zic ca da. :w00t:
Așa te vreau !
Categoric :)
Cât timp ţi le asumi cu toate consecinţele de rigoare, totul e ok :)
Ce anume, pretențiile ? Bineînțeles ! :D
De cele mai multe ori,o persoana in online e total diferita de offline,se comporta diferit,incearca sa fie ceea ce nu este.Prinde mai mult curaj in online,iar cand te intalnesti in viata reala cu acea persoana iti dai seama ca e total altfel.
E valabil si in cazul tau? :ermm:
Ştii ce mi se zice mie de fiecare dată când sunt întâlnit pe viu, după ce în prealabil am discutat virtual?
‘Eşti mai mare decât mi-am imaginat’ :cheerful:
Ca şi comportament, probabil sunt ceva mai tăcut, şi mai observator. Fire mai taciturnă la început. :happy:
Hai mai, cum sa fie cu totul altfel? In cazul in care e cu totul altfel, atunci nu e vina lui, ci a ta. Fie ca l-ai dezamagit si l-ai lasat fara cuvinte, fie ca dupa sute de conversatii avute in online nu ai reusit sa-i creionezi o personalitate si o imagine cat de cat conforme cu realitatea. Bine, mai e si cazul in care, tot din vina ta, e coplesit, esti mai mult decat a sperat el ca poti fii, si iar il lasi mut de uimire. In sens pozitiv de data asta. :biggrin: Dar pana la urma isi revine el din soc, si se comporta normal… :whistle:
Îmi place optimismul tău, precum şi energia :D
Se cunoaste c-a venit primavara, nu? :silly: :whistle:
Desigur, era şi timpul. Partea nasoală e că deşi a venit primăvara, eu abia aştept să plec de aici (a se înţelege birou, pentru moment, că de oraş… mai durează).
Ce interesant e zâmbăreţul acela răsturnat :cheerful:
Eu il ador, e tare poznas. :tongue: Ti-e dor de iubita ta, nu? :wub:
Glappy, inca o data NICI NU AI FI PUTUT SPUNE MAI BINE! :)
Iubita pe care am părăsit-o de ceva timp? nu prea :ermm:
Aştept să mă reîndrăgostesc, dacă tot a venit primăvara.. :biggrin:
:shocked: Imi pare rau, citisem altceva…printre randuri. Normal, e anotimpul iubirii, al renasterii, daca nu acum, atunci cand? :wub:
Habar n-am ce anotimp e. Încep să-mi pierd din exuberanţa aceea specifică vârstei de 20 de ani (fiind mai aproape de 30 deja), deci n-aş putea spune…
Dacă nu acum , atunci când? oricând :)
O pierdem cu fiecare zi scursa, fara sa ne dam seama. Dar ai dreptate, niciodata nu e prea tarziu sa ne indragostim. Sa iubim frumos…
A te îndrăgosti e uşor. Un zâmbet, o atingere, un gest, poate un fund frumos ( :blush: ) dar a iubi e extrem de greu. Iubesc rar, puternic, şi distructiv. Defectul meu cel mai mare în relaţii.
Ma sperii, ce intelegi prin distructiv?
Eu nu m-am indragostit in online insa mi-am intretinut dragostea asa. Stateam departe unul de altul, nu puteam vorbi numai la telefon, asa ca stateam ore intregi la discutii pe net, cred ca asa ne-am cunoscut mai bine. Noi eram colegi de scoala dar acolo cat timp ai sa vorbesti? Doar in acele pauze de 10 minute…
Pe de alta parte, prietena mea cea mai buna si-a cunoscut viitorul sot in online. Ei chiar au invatat la aceeasi scoala, se stiau din vedere, dar doar dupa ce au terminat liceul s-au “descoperit” pe internet, au vorbit, s-au placut, s-au intalnit…si acum s-au logodit.
Din punctul meu de vedere nu conteaza unde te indragostesti, atat timp cat tu te simti bine.
Pentru mine messul e o sursa constanta de cearta. Pentru ca, una scriu eu, alta intelege celalalt. M-am cam lasat de sportul asta periculos, il practic extrem de rar…
Eh, pe vremea aceea, de demult, noi discutam pe mirc. :) Si eram prea indragostiti ca sa ne gandim la sensuri ascunse, la cuvinte spuse nu stiu cum. De fapt niciodata nu am avut aceasta problema cu el, mai degraba am avut-o cu prietene, care intelegeau altceva decat spuneam.
Asta inseamna dragostea adevarata. Ca proba ca si acum sunteti impreuna si va iubiti la fel de mult. Pot sa te intreb in ce zodie este el?
Sigur, e rac. :) Din cate am citit, capricornii si racii ori se impaca foarte bine, ori deloc. Sunt zodii complementare, destul de diferite ca si comportament.
Foarte interesant, nu prea am intalnit barbati raci…decat in blogosfera. :biggrin:
Da? ce barbati raci sunt in blogosfera? :)
Eu stiu o gramada de raci…si tata e rac si tatal iubitului meu e rac; mai mult, multe prietene au tatii in zodia racului. :P
Lusio si Castiel(ex Black Angel). :biggrin:
Te-ar surprinde să-ţi spun că şi pe mes poţi simţi tonul unei persoane, starea, prezenţa? :)
nu stiu cine condamna relatiile incepute in online, mie mi se par la fel de normale si cele incepute in online la fel ca si cele din real
cunosc cazuri care au culminat la casatorie si e totul bine mersi, sau relatii care au durat ani de zile
asta depinde de noi :)
intr-o lume atat de tehnologizata mi se pare natural sa existe relatii incepute in virtual
Ti s-a intamplat vreodata sa te indragostesti de o persoana virtuala? De un blogger de exemplu? :silly:
Încă nu, dar am o listă de admiratoare, se pune? :D
Alea care scriu la tine pe blog? :unsure: :ermm: Pai sunt maritate. :silly:
Nu toate comentează activ, şi nu toate-s măritate. Oricum, e gâdilitor la orgoliu, îţi dai seama. Dar până acum n-au fost decât simpatii reciproce, nimic 1 la 1.
Hm… ai atins o temă care acum mă pune pe gânduri. Faza cu iubirea asta virtuală e că, așa cum am mai spus-o, netul îți oferă posibilitatea de a fi cine vrei… Și asta nu e mereu bun, pentru că în spatele măștii rar înțelegi cine se află. Și tocmai asta te pune pe gânduri, neștiind dacă cel/cea de care te atașezi sau, după caz, îndrăgostești, este de fapt cine pretinde a fi. De aici multele probleme de conștiință (bine, cine le are; nu spun că e general). Consider că iubirea virtuală e subiect tabu pentru că nimeni nu știe exact ce ar putea spune sau cum ar putea reacționa.
Interesant subiect, răspuns subiectiv, ca întotdeauna :whistle:
Ada, nu te poti preface la infinit, mai ales pe mess cand trebuie sa dai raspunsurile pe loc. Cat de machiavelic sa fii sa te dai altcineva si cat de fraier sa fie celalalt sa nu banuiasca ca e ceva putred in Danemarca? :dizzy: :unsure: :biggrin:
Uite de exemplu pe blog, cum sa nu fii bun si dragut cu ceilalti care sunt si ei atat de buni si de draguti? Tu ce crezi ca daca vine unu acum pe blog sa ma injure il primesc cu flori? Nici vorba…
Nu, Nice, nu la asta mă refeream…
Îți dau un exemplu. Dacă tipul e violent fizic. Nu vei stii asta vorbind cu el pe mess… pentru că sunt persoane – si am cunoscut (sau văzut) – care sunt foarte bune, foarte „dulci”, până ridică mâna la tine. Sau unul bețiv… nu poți ști că el, în timp ce îți scrie ție, nu stă cu paharul lângă el. Există un fel de auto-control, atunci când îți vezi cuvintele scrise. Și le poți modela rapid dacă par prea… violente. Că tot dădusem exemplul asta.
Ah, Ada, ai mare dreptate, uite la asta nu m-am gandit niciodata, insa, sunt convinsa ca si daca il cunosti in offline iti poate ascunde multe astfel de defecte. Pana intr-o “buna” zi. :dizzy: Detest violenta, iar parerea mea despre betivi ti-o poti imagina de vreme ce eu nu beau niciodata alcool.
am dat un exemplu. asta se poate ascunde destul de bine in online… si in offline, eu zic k e altfel. poti „citi” altfel oamenii…
Apropos de citit oamenii in offline, cunosc o tipa care s-a prefacut opt ani de zile a fi cea mai intelegatoare fiinta din lume, o iubita si o gospodina perfecta, pana ce l-a convins pe tip s-o ia de nevasta. Dupa ce s-a vazut cu actele, si-a neglijat total atributiile de sotie…
mi s-a intamplat sa cunosc pe cineva in lumea virtuala si sa ma indragostesc apoi dupa ce ne-am cunoscut live dar nu era blogger
de un blogger inca nu mi s-a intamplat, poate mi se intampla?
Să-ți doresc, să nu-ți doresc.. . :face:
nu stiu :) sa fie cum e mai bine
Aha, deci nu te-ai indragostit in virtual de el, ci abia dupa ce v-ati intalnit face to face. Asta e cu totul altceva…
Ai pus ochii pe cineva? Ca vad ca e la mare moda… :w00t: :silly:
n-am pus ochii pe nimeni, poate a pus cineva ochii pe mine? :))))
daca e asa sa zica :)))) daca-i la moda
să zică? :)) in cel mai bun caz va evita să lase comenturi pe blogul tau pana iti dai seama si il intrebi tot tu de vorba :)
Glumesc
Ia uite cine se pricepe…
:silly: :biggrin:
mda… mai bine nu mă pricepeam…
Am inteles, ai patit-o chiar tu!
:unsure:
putin…
Ideal ar fi sa locuiasca in Cluj, ca vad ca tu iti iubesti tare mult orasul…
daaa :) iubesc mult Clujul, imi place acest oras, imi mai plac si alte orase dar Clujul e asa de suflet :)
o iubire nemarturisita e o iubire neimplinita :)
nu-mi fac griji sunt sigura ca nimeni din lumea blogului nu-i indragostit de mine :)
Nu-i timpul pierdut, dear. :wink:
Lilly, eu sunt indragostit de tine!
Uuuuu, declarații în direct :)) :D
Si nu orice fel de declaratii… :whistle: :wink: :wub:
Dragos, mai esti astenic, ca s-a intors iarna… :unsure: :tongue: :silly:
waw! no in sfarsit ma iubeste si pe mine cineva si mi-o spune asa la scena deschisa :)
stiam ca avem o legatura mai speciala noi doi :) dar nu dezvalui mai mult :) :wub:
Inca o iubitoare de .. Cluj! :) E orasul meu de suflet …
Doar eu îl urăsc :)))
ce ma bucur :)
Noi doi, eu si el, am pornit din online .. si-au trecut deja 5 ani de cand ne cunoastem si 4 de cand suntem impreuna! :) Scepticii vor spune mereu ca nu se poate .. pana nu trec prin asta.
Depinde si peste CINE dai, cand dai .. cat timp esti dispus sa continui asa, daca nu se ascunde un altfel de caracter dincolo de monitor ( sa nu ajungi sa traiesti cu un personaj fictiv – ma refer la ceea ce-a zis Glappy ) etc. etc.
Noi am mers 1 an asa in online, cu rabdare si putere , iar dupa.. ne-am mutat impreuna si … uita-ne inca impreuna! :)
Iata ca se poate! Frumoasa poveste de dragoste, va doresc sa fiti la fel de fericiti si de acum inainte.
Imposibil sa te indragostesti online? Neh! Eu m-am indragostit de persoana pe care o numes eu “jumatatea mea” chiar online :). Ok, ok, o cam stiam eu si live, dar vag :)
Ce de povesti de dragoste nascute in online…
:w00t:
exista iubiri care au luat nastere pe blog, bine daca ma gandesc poti sa-ti folosesti blogul gen matrimoniale:)) dar depinde de persoana… eu nu-s nici impotriva nici pro fiecare face ce simte! Mi s-ar parea totusi penibil sa spun sunt sigur, rog toate domnioarele intre o anumita varsta sa ma contacteze:))
Pato, e penibil sa-si deschizi blog in acest scop. Mai bine ti-l deschizi ca sa castigi si tu un ban cinstit. :biggrin: :devil:
Eu nu m-am indragostit niciodata virtual. Mi se pare imposibila dragostea adevarata pentru cineva pe care nu il cunosti propriu zis. Nu ma refer la fizic, ci la gandirea in realitate…
Malli, dar exista oameni care s-au cunoscut pe blog, s-au indragostit si s-au casatorit. E un cuplu celebru in blogosfera, ma mir ca nu ai auzit de el…
Cine, cine? :D
VisUrat si Denisuca, presupun ……….
eu nu stiam sa fie sanatosi!
Eu consider ca nu ai cum sa te indragostesti pe net…poate doar sa dezvolti o pasiune, sa indragesti, maxim sa te atasezi de o persoana…
Insa cu ajutorul lui iau nastere multe iubiri…gen se cunosc pe diferite situri de socializare si mai apoi se intalnesc, se indragostesc si asa mai departe…
Ah, eu nu vorbeam de site-uri de socializare, care-ti dau ocazia sa intalnesti persoane noi(in general pentru sex, nu pentru relatii serioase). Cunosc cativa bloggeri care s-au cunoscut in virtual si acum sunt sot si sotie, si recunosc ca dragostea lor s-a nascut pe blog.
Este prima oara cand intru pe acest blog, si sunt placut surprins de ceea ce am gasit aici. Apropo de subiectul din articol, eu nu vreau sa anunt un adevar absolut, dar nu cred ca ceea ce se naste intre doi oameni online, se poate numi dragoste. Sentimentul de dragoste este ceva ce se naste cu adevarat daca exista o interactionare directa intre doi oameni (aici nu ma refer numai la atractia fizica).
Bun venit pe blog, ma bucur ca ai gasit ceva pe placul tau.
Atunci cum numesti sentimentele care se infiripa intre doi oameni care se cunosc in virtual?
Cel mult prietenie, in rest totul este doar imaginar pana ce nu ai omul in fata asa cum este ele cu bune si rele
ca vrem sau ca nu vrem sa recunoastem, exista dragoste virtuala…
eu insa… prefer dragostea reala… indiferent ca ar fi inceput candva, pe undeva in virtual…
si daca… la vedere… apar incompatiblitati… asta nu aduce dovada ca, nu exista dragoste virtuala…
virtual… persoanele se indragostesc de ce percep din virtual… si asta poate fi dragoste adevarata… la trecerea dincolo de virtual, poate fi altceva…
ar fi mai bine insa, ca fiecare sa realizeze ca, virtualul, nu este pentru dragoste… ci doar o alta cale, moderna, prin care se poate ajunge la dragoste…
Nu cred ca exista cineva care sa prefera dragostea virtuala uneia reale. Da, corecte observatiile tale, ca de obicei.
Dumnezeule cand s-a postat asta?Cum am putut s-o ratez??? :w00t:
Te anunt ca este articolul meu preferat :devil: din moment ce am experimentat pe propria piele indragosteala pe internet (de DOUA ori).
Una a rezultat intr-o relatie (actuala) dupa cativa ani de “-Salut! -Salut! -Ce faci?-Bine,tu?” si vreo 2 luni si ceva de romane in stil messenger :biggrin: ,de-alea in care povestesti vrute si nevrute, iar cealalta a devenit sursa cea mai crunta de disperare si durere pe care am dobandit-o vreodata ( in momentul de fata moarta si aproape ingropata-am facut progrese grozave
).
Majoritatea celor pe care-i cunosc se stramba la gandul unei relatii online,ceea ce ma intristeaza cumva. Le lipseste rabdarea si curaj :tongue: ori sunt eu aia prea nebuna…
In orice caz,a fost frumos…
Ce pacat ca nu pot spune asta. Eu am suferit mult, chiar daca acum m-am vindecat, pot afirma cu toata sinceritatea ca nu a fost deloc frumos. A fost doar un lung sir de suferinte, mult mai intense decat daca nu se petreceau si in online. Nu stiu de ce, parca virtualul asta amplifica durerea, spaima, totura e mai grea, chinul mai teribil.
Oh Nice… dar si eu am suferit cumplit. De-asta zic uneori ca mi-e frica de mine si de lucrurile pe care le pot face. Is nebuna cand ma indragostesc dar nu indeajuns :))cred ca in final castiga cenzura,cu toate ca m-am urcat in tren si am plecat de nebuna , daaaar sa stii ca am preferat sa pastrez imaginea mea despre el asa cum era cand “era frumos”.
Si cel mai impoertant este ca de data asta am reusit sa invat ceva din toata povestea asta. N-am sa ma mai incred in nimeni in felul asta.
O singură dată am pățit să îmi pice cu tronc o fată. Era acum vreo 5 ani dacă nu mă înșel și intram pe atunci pe deja îmbătrânitul mIRC :))) Faza tare e că am presimțirea că dacă era din București relația aia ar fi putut merge. Și așa și tot a durat 4 luni frumoase :) E mai greu cu dragostea pe net. Internetul poate ascunde ușor multe sau poate să te mintă ușor.
Da, mirc-ul era in voga in urma cu vreo 8-9 ani… Apropos, mai traieste sau si-a dat obstescul sfarsit? :devil: :ermm:
Pai nu-i nimic, ce ascunde netul, ne dezvaluie realitatea…
pe site-ul go4it parcă arăta știre că a apărut altă versiune mai nouă la mIRC-ului :))) mereu va avea adepți :))))
Parerea mea este ca exista putina minciuna in oamenii care spun ca fizicul partenerului nu conteaza… e imposibil, zic eu… nu stiu cati dintre noi ar putea sa iubeasca un om cu dizabilitati sau cu alte probleme asemanatoare. Sincera sa fiu, eu nu stiu daca as putea, chiar daca ar fi o persoana foarte inteligenta si in mare parte pe gustul meu :unsure:
Nu am spus ca nu conteaza fizicul, ci ca ne indragostim de sufletul, de mintea, de personalitatea omului. Iar in legatura cu ce spui tu, cu persoanele cu dizabilitati…orice sac isi are petecul.