Aseara ma cuprinsese, in mod surprinzator, nostalgia zilelor petrecute in Roma. Am revazut fotografiile, ba am si postat una pe facebook si intr-un tarziu, cu eforturi considerabile, am reusit sa revin cu picioarele pe pamant. A trecut abia o luna si mi s-a facut un dor nebun de momentele cand vedeam pentru prima data in viata acele muzee, edificii, sculpturi, locuri celebre si minunate la care visasem dintotdeauna.
M-am gandit atunci daca mi-ar placea sa ma intorc. Si raspunsul a venit rapid si hotarat: nu. Mi-ar fi teama sa ma duc din nou acolo unde am fost odata. Mi-ar fi frica ca ar disparea tot farmecul, ca s-ar destrama vraja primului contact cu locul respectiv.
Pentru ca emotia noului, a primei dati, in acceptiunea mea, nu se compara cu nimic altceva. Este ceva unic si magic. E un amestec perfect de curiozitate, adrenalina, satisfactie, placere. E entuziasm nedisimulat! Si asta in general, nu doar cand vine vorba de calatorii.
Cum sa uiti primul sarut, primul te iubesc sau prima noapte de dragoste cu EL sau cu EA? Cum sa uiti prima zi de scoala, prima zi de munca sau primul salariu, prima vizita intr-un oras sau loc deosebit la care ai tanjit de-o eternitate si nu sperai ca o sa ajungi vreodata? Toate astea iti raman intiparite in suflet si indiferent cate amintiri frumoase ai acumula, nu se pot sterge de acolo.
Au trecut sase ani de cand mi-am deschis blog si pot spune si acum, desi toti au fost importanti, ca cel mai drag imi este primul. Atunci am inceput sa construiesc o poveste (fara sfarsit), atunci am prins curaj sa scriu despre mine, despre viata mea si sentimentele mele, sa interactionez si sa cunosc oameni speciali si sa ma (re)descopar pe mine insami. In ciuda greutatilor inerente, primul an in blogosfera a fost cel mai frumos, o sa-mi amintesc si o sa vorbesc mereu la superlativ despre el.
La actualul loc de munca sunt de doi ani. Desi anul acesta e mai usor, am un program mai lejer si m-am obisnuit cu atmosfera de acolo, in plus am unele avantaje pe care nu le-am avut in toata cariera mea (inclusiv de ordin material) pot spune fara teama de a gresi ca primul an a fost, chiar si asa, presarat cu examene, stres si controale, de mii se ori mai placut.
Incepand cu anul 2014 am pornit intr-o aventura remarcabila, aceea de a calatori pe cont propriu si a renunta la excursiile organizate cu grup si ghid. De atunci am fost in patru vacante (cu rezervarea hotelului pe booking si plata la fata locului) si cu alegerea tot de catre mine a mijlocului de transport adecvat in functie de situatie. Dar ce credeti, prima iesire pe cont propriu, cea de la Sighisoara, din decembrie 2014, mi-a ramas in suflet si mi s-a parut cea mai reusita.
Si exemplele pot continua, dar ma opresc aici. Mi-e dor sa fac iar ceva pentru prima data. Mi-e dor si am nevoie sa simt si sa traiesc din nou emotia aceea unica la intensitate maxima. Sunt nerabdatoare sa ies din rutina zilnica, sa fiu spontana, sa exclam uluita wow, ce frumos, sa ma minunez sincer, ca un copil, ca iata am facut-o si p-asta!
Cand a fost ultima data cand ati facut ceva pentru prima data in viata (si ce anume ati facut)?
sursa foto: weheartit.com
“…. prima iesire pe cont propriu, cea de la Sighisoara, din decembrie 2014, mi-a ramas in suflet si mi s-a parut cea mai reusita”. Hmmmm…bine ca precizezi, tot timpul am avut vaga senzatie ca ai mai fost cu cineva….
Ultima oara când am facut prima oara ceva (ca sa vezi ce chestie…) a fost sâmbata trecuta, când am folosit pentru prima data o drujba. Mi-am spus ‘bai Dragos, esti de cinci ani la tara, poate ca n-ar fi rau sa inveti, totusi, sa tai lemne cu drujba’. Am luat o drujba electrica pentru ca, pâna acum, n-am reusit sa invat cum se armeaza o drujba pe benzina. E dincolo de capacitatea mea de intelegere. Si am inceput sa tai lemne. La un moment dat a inceput sa miroasa a plastic ars, dar eram (vorba ta) plin de adrenalina, asa ca am continuat, pâna ce lama a reusit sa taie cu totul capacul de plastic si sa sara dintr-un perete in altul….
Prima oara când am facut … prima oara ceva (acel ‘ceva’) a fost in 1985, când un prieten m-a dus la un club de tenis. Acolo am cunoscut o sportiva, Claudia. Se pricepea si la tenis, dar nu ca la alte …. hmmm … sporturi. Ne-am vazut, ne-am placut si, dupa câteva partide de tenis (toate câstigate de ea) m-a tras intr-o camera si mi-a soptit lasciv: ‘relaxeaza-te si zi mersi….e iulie, dar pentru tine Craciunul a venit mai devreme’. Si a avut dreptate!
Dragos, pe cont propriu adica organizata in intregime de mine. Nu de o agentie de voiaj. Da, am fost cu iubitul. 8)
:))) Foarte interesanta experienta ta cu lemnele, esti un adevarat erou modern, nu am inteles insa ce capac ai reusit sa tai? Capacul drujbei? Si cine a sarit dintr-un perete in altul, tu sau drujba?
8O 
A venit Craciunul? Dar ce faceai pentru prima data in viata, mancai sarmale si cozonac? Tipa se pricepea la…gatit? Ca asta da, mi se pare sport deosebit de periculos. Si dificil.
Nu stiu de unde scoti tu povestirile astea. 8O
Par asa cam sf…ti-am mai zis ca ai o imaginatie bogata? :P
…si i-ai organizat programul iubitului? Adica ai devenit un fel de agentie de voiaj pentru el, nu?
Drujba are un capac din plastic, care se pune deasupra locasului in care se fixeaza lama de corpul drujbei. P-ala l-am taiat, când lama s-a desprins de bine ce a fost fixata. Si a sarit. Eu n-am sarit, ca asta mai lipsea….la câta tuica aveam in mine, era chiar pericol de explozie….
Pentru prima data in viata am facut acel ‘ceva’ intr-o incapere. Pâna atunci avusesem o prietena cu care nu o puteam face la mine acasa, ca stateam cu parintii, si nici la ea acasa, ca statea cu sotul. Si gasisem un loc numai pentru noi doi, in parcul Crângasi….
Am discutat si am luat deciziile impreuna. Nu pot sa-i impun lui dorintele si pretentiile mele, nu? Dar pentru altii as putea deveni agentie de voiaj. Daca platesc bine. :P
:)) Foarte tare, deci ai renuntat la palinca? 8O
:P
Statea cu sotul? Dumnezeule mare, dar ce imi povestesti tu aici e demn de 1001 de nopti. In parcul Crangasi? In vazul lumii? Cand iti scrii memoriile? :D
Tuica este palinca, Nice…..
Nu era in vazul lumii. Era in spatele unui bloc de pe Bulevardul Constructorilor. O chema Consuela. Si nu incepusera telenovelele inca….
Dar nu inteleg, ce asa mare mirare??
Nu chiar, palinca este o tuica dublu distilata si ceva mai tare.
:D Cum ce-i de mirare, sunt niste fapte incredibile, nu am mai auzit nici in filme asa ceva. Ce tinerete tumultoasa ai avut tu, nu esti cumva nostalgic? 
:P
Haha, exact asta ar trebui sa devii tu, scenarist de telenovele.
Nu. ‘Tuica’ este termenul preferat aici, in zona. ‘Palinca’ provine din maghiara si nu e chiar o denumire simpatizata. In plus, ‘tuica’ adevarata se face in Ardeal. In Baragan se face mai degraba un bors de prune.
Nu sunt nostalgic. A fost, a trecut. Asta e mersul lucruilor, ar fi aiurea sa stai tot pe loc, pe loc, pe loc. Urmatorul episod al tineretii – in viata urmatoare.
Cum, n-ai auzit in filme de Parcul Crângasi??
Eu stiam ca tuica adevarata se face la Pitesti. Si ca tu preferi palinca… Dar poate te confund.
:D
Vorbesti de parca tu nu ai fi trait peste 30 de ani in “Baragan”.
Daca mergi inainte si traieste prezentul la maxim, de bucuri din plin de tot ce-ti ofera viata nu inseamna ca din cand in cand nu-ti poti permite si o privire in trecut si un zambet in coltul gurii.
Care film, “Pe aici nu se trece”?
Nu. La Pitesti se face tuica ‘ochii lui Dobrin’, nu tuica adevarata.
Am trait peste 40 de ani in Baragan.
Nu, “Am fost saisprezece”.
Asa, si atunci de ce-ti renegi trecutul?
:P 
8O
Doar 16? Cam putini… :P
Hmm, eu n-as putea spune ca-ti impartasesc emotiile primei dati, sau cel putin nu in aceeasi masura. Mie mai placut mi se pare pe parcurs, cand incep sa cunosc “teritoriul”, chiar si atunci cand vine vorba de calatorii. Sunt locuri unde m-am intors si am trait momente si experiente la fel de frumoase, ba chiar mi-a placut sentimentul revederii, posibilitatea aprofundarii, mai ales cand vine vorba de locuri vaste, pentru care n-am avut suficient timp prima data, sau pe care vreau sa le descopar si altfel.
Chiar si la locurile de munca, mai placuti mi s-au parut ultimii ani, cand aveam ceva vechime, cunosteam colegii si munca, cand ma simtea integrata in colectiv fata de primul an cand ma simtea destul de stangace.
O saptamana usoara, Nice! Si insorita. Sper sa vina primavara mai repede…
…si, daca te simteai integrata in colectiv, de ce ai mai plecat? :-) :-)
Larisa a plecat in Franta, Dragos. Locuieste acolo, cu sotul ei, de mai multi ani. 8)
Chiar si asa…..
Doar nu voiai sa ramana in Romania doar pentru colectiv.
Larisa, daca locul respectiv(unde calatoresti) se axeaza pe natura, pe peisaj, atunci da, poate fi interesant sa-l redescoperi de mii de ori. Insa daca e un oras cu muzee si piete, gen Roma, a doua, a treia si a patra oara ma indoiesc ca va avea acelasi farmec ca prima data. Adica bun, vezi Catedrala San Pietro o data, a doua oara mai simti aceeasi emotie? Vizitezi Fontana di Trevi o data, a doua oare mai simti aceeasi magie? Eu la asta ma refeream…
8O
Din pacate eu am observat ca pe masura ce ii cunosc mai bine pe oameni cu atat le descopar defectele si ii plac mai putin. Sunt extrem de dezamagita de aceasta constatare. :( Cam asta cu serviciul… La inceput toti pareau super simpatici…
Merci asemenea, draga Larisa, o saptamana calda si insorita pe malurile Loarei iti doresc. :-) 8) Aici a venit deja vara, eu sunt in bluza cu maneca scurta. :P
La mine, plăcerea de a face un lucru pentru prima dată a dus la repetarea acelei experiențe. Și, uneori, mi-a plăcut mai mult decât prima oară, fiindcă știam la ce să mă aștept și puteam trăi mai din plin clipa. Ar fi culmea, dacă mi-a plăcut primul sărut, să nu-l mai experimentez. Dacă mi-a plăcut înghețata cu fistic, să mă îndrept numai spre alte arome. Dacă mi-a plăcut Sighișoara, să nu mai vizitez nicicând acest oraș. Desigur, există o plăcere de a fi pionier, adică să faci ceva ce n-a mai făcut nimeni, nu numai tu însuți. De ce să mai experimentezi ceva nou și plăcut, dacă n-ai vrea să repeți acea experiență?
Dimpotrivă, nostalgia din fiecare dintre noi ne împinge să vizităm locurile pe care le-am abandonat în urmă cu ani. Azi aș mânca niște păpușele din zahăr cu fel și fel de arome, așa cum o făceam în copilărie. Nu se mai fac. Sau o ciocolată Luminița. Nici ea nu se mai face. Sau halva turcească. N-am mai găsit. Sau să revăd vechea casă a mătușii mele preferate. S-a împrejmuit curtea cu un gard din beton înalt 2,5 metri prin care nu se poate vedea. Exemplele pot continua.
Tot nostalgia te va determina să te reîntorci la Roma. Acum e prea devreme, așa că bucură-te reamintindu-ți de noutatea vizitării acelui oraș…
Nu neaparat sa nu le mai faci, dar emotia primei dati se pierde. Poti sa faci dragoste de mii de ori, dar pe prima o tii minte toata viata. Poti sa te saruti de milioane de ori cu o persoana, dar primul sarut e imposibil de uitat. Poate sa fie mai bine, dar emotia primei dati n-o mai simti.
Deocamdata nu imi doresc sa vad locurile pe care le-am mai vizitat candva. Vreau sa explorez tinuturi noi, care sa-mi prilejuieasca emotii noi, unice, irepetabile. :D
apoi… prin natura serviciului… mereu fac cate ceva nou… un detaliu ceva…
dar asa… in afara serviciului…
hmmm
am fost la consulatul roman de aici… penreu prima data… pe la inceputul lunii… asta se pune???
Si, ai rezolvat treaba? 8O :D Te-au ajutat cei de la Consulat sau ai avut probleme cu ei?
chiar m-au ajutat… si au fost foarte amabili…
Ma bucur mult pentru tine, Ovi.
hello…
vreau sa stii ca imi e dor sa citesc de la tine…
ai mai facut poze frumoase??? ca altfel tu nu stii sa faci…
tot de bine si mai bine sa ne auzim…
Si mie mi-e dor de voi, Ovi, sper sa revin chiar azi cu un nou material pe blog.
M-am apucat de invatat prima limba pe cont propriu (germana). Merge greut, dar merge, pentru ca sunt motivata :))
Sa stii ca nu-si pierde neaparat farmecul sa mergi a doua oara undeva. Pentru mine a doua oara in Budapesta a fost mult mai fain decat prima (desi mi-a placut si prima data mult). Si la Roma mi s-a parut la fel de magic a doua oara ca si prima. Bucuria revederii unui loc care ti-a placut contribuie de multe ori la experienta.
Oho, super, mult succes, e o limba foarte grea, tu chiar ai vointa. Si ce sta la baza motivatiei? Daca nu sunt indiscreta, evident. :D
8) S-ar putea sa fie valabila, cine stie, poate intr-o zi o sa aflu pe propria-mi piele. :P
Hm, zici tu, bucuria revederii? :-)
Nu sta nimic in mod deosebit, pur si simplu am hotarat ca merita sa invat tot timpul ceva nou, nu vreau sa ma plafonez.
Ah, ok, credeam ca ai nevoie de ea la serviciu. Sunt foarte de acord cu ideea expusa de tine, permanent trebuie sa invatam ceva nou. 8)
Mi-a placut ff mult acest articol…insa cand am ajuns la lista lucrurilor sparent imposibil de uitat, (alea gen primul sarut, prima zi de serviciu, etc)…zau, am inceput sa ma panichez, pt ca mi-am dat seama ca efectiv nu retin decat vreo 2 lucruri din acea lista totusi atat de lunga, iar in legatura cu celelalte, desi sunt aproape sigur ca majoritatea s-au intamplat…de ex daca acum ma astept sa iau urmatoriul salariu e aproape cert ca a existat unul din ele care sa fi fost primul…totusi zau daca tin minte acea prima data pt majoritatea elementelor mentionate ! Am inceput sa ma framant, sa incep sa caut noduri in papura, de ex prima zi de serviciu sa insemne oare prima zi de serviciu din ala cu salariu din care ti se retin impozite, sau primul venit dupa ce te-ai inregistrat ca PFA, sau poate insemna si primul contract verbal pt servicii casnice salarazitate asa la negru, (fara a plati impozite la stat), dintre mine si mama cand aveam 5 ani cf caruia eu ma angajam sa ofer serviciul de a aranja ciucurii de la covor, iar patronul mama se angaja sa imi ofere CTC de verificare plus rasplata unui zambet si a unui Bravo ! de nepretuit ? Nu mai zic ce ape m-au trecut in legatura cu prima noapte de dragoste cu EL sau cu EA ! Adica poate a fost ziua nu noaptea, sau se pune doar daca am si dormit impreuna toata noaptea…plus nu mai zic ce framantari mai dificile decat cele ale pres Clinton vs Monica Lewinski in legatura cu definitia a ce inseamna de fapt sex/dragoste, si unde incepe…indiferent de daca e cu EA sau cu EL, sau poate depinde si de asta ? Nu mai zic nimica pt ca efectiv m-am simtit asa de incompetent plus uituc incat nu am stiut raspunsul la mai nimica in afara de primul sarut erotic, pe ala il tin minte, plus cred ca prima oara cand am ajuns in SUA, unde chiar dorisem sa ajung, desi in alt oras decat unde ajunsesem…ma rog, a fost cu peripetii dar cu Happy ending total uluitor, am reusit sa-mi regasesc si bagajul despre care pana si functionarii de la bagaje incepusera sa ma consoleze si sa ma pregateasca sa-mi iau ramas bun de la el ! Bine ca macar atata am
reusit sa retin si sa imi dau seama despre ce
era vorba ! In rest…cel mai prost de fapt ma simt ca efectiv NU pot sa-mi amintesc prima zi de scoala, absolut de loc. Desi tin minte prima zi de la gradinita ca si cum s-ar fi intamplat ieri, asa de tare am fost socat de acea zi !
Haha, iar mie mi-a placut replica ta. Super amuzanta. E posibil ca barbatii sa nu puna accent pe astfel de momente precum primul sarut, prima noapte de dragoste, prima zi de scoala sau primul salariu. Oricum din raspunsurile la articol nimeni nu simte emotia inceputurilor, entuziasmnul noului asa ca mine. Poate sunt eu prea superficiala. :P
8O :D
Eu nu cred de loc ca esti superficiala ! Cred ca ai o memorie inca ff buna, mult mai buna decat majoritatea cititorilor tai, plus ai si un simt de observatie la fel de admirabil de bine dezvoltat, plus ai si talentul de a relata in mod antrenant vivace aceste amintiri si observatii ale tale, incat noi, ceilalti, majoritatea cred, sau macar cel putin eu sigur, ramanem chiar impresionati ! Pai daca am stat eu sa-mi rascolesc mintea plus sa ma framant in legatura cu atatea chestii…nu orice text de amintiri ar fi reusit sa ma antreneze in acest fel ! De aia am si zis chiar si din prima, ca mie mi-a placut ff mult acest articol, chiar daca eu personal am iesit asa cu nota mai mica la memorie si la simt de observatie !
Sunt inca vii in memoria mea tocmai pentru ca mi-au produs acea emotie unica de care vorbeam in articol. Daca un eveniment nu-ti trezeste nicio emotie, nu-ti spune nimic, e normal ca n-o sa-ti amintesti in veci de el.
Pff în urmă cu o săptămână m-am târât pe coate și pe burtă, printr-un foarte-foarte (foarte!) scurt tunel, ca să ies dintr-o grotă/peșteră. N-aș fi crezut că voi face asta vreodată, claustrofobică fiind de felul meu. Dar da, bucuria de apoi a fost inegalabilă
Citind articolul mi-am amintit imediat de unul dintre cele mai dragi filmulețe descoperite pe youtube. Jason Silva explică fericirea aceasta a experiențelor noi mai bine decât aș face-o eu într-o mie de cuvinte… Am obiceiul să revizionez filmulețul acesta când simt că mă plafonez :)
Uite-l: https://www.youtube.com/watch?v=-oflLvqnKqM
Cu toate acestea, îndrăgesc și familiaritatea care vine odată cu repetarea anumitor experiențe. Cred că problema este că noi, oamenii, uităm uneori să privim cu ochi noi oamenii din viața noastră, locurile în care ajungem, etc. Mi-am amintit acum și de un film-animație vizionat recent, tot am vrut să îmi fac timp să scriu niște gânduri care m-au tot urmărit de atunci. Mi-ai dat și tu un impuls acum hihi :)
Of, Iulia, uneori ne determina ei(oamenii din viata noastra) sa-i privim cu ochi noi. Sa-i (re)descoperim si nu mereu(din nefericire) suntem incantati de ce aflam despre ei. Ma rog, e si vina noastra ca suntem atat de naivi…
:D 
8) Sa stii ca eu, totusi, ma refeream la experientele mai pamantesti asa(nu stiu cum sa le spun). Cele care ne sunt la indemnana tuturor, nu la cele mai extravagante, iesite din comun, care ne pot pune viata in pericol. Si in special ma refeream la calatorii, la descoperirea de locuri noi si frumoase care ne fac sa zambim. 
Simpatic tipul din clip.
Da, știu… M-au dezamăgit și pe mine destui. Uneori mă gândesc că am așteptări prea mari de la oameni. Dar adevărul este că singurele așteptări pe care le am e ca dacă eu NU îi rănesc, nu îi mint, nu îi deranjez, să NU o facă nici ei. Reciprocitate. Dar nah :)
De Jason îmi place tare mult și într-adevăr are de multe ori discursuri mai abstracte, spirituale, filozofice chiar. Însă de multe ori, cuvintele înglobează tocmai stări din acestea simple, ancorate în viața de zi cu zi. Nu trebuie să faci ceva extravagant sau ieșit din comun, pentru a simți emoția aceasta a primei dăți. Sunt atât de multe lucruri mărunte pe care nu le facem niciodată, dar care ne-ar putea schimba viața și ce simțim, așa „pământești” cum sunt
Sigur, aș sări cu parașuta. Dar, la fel, vreau și să văd Timișoara, de exemplu, care-i o chestie cât se poate de banală, mai ales pentru cei care au fost deja pe-acolo. Cred că fiecare dintre noi avem în așteptare o serie lungă de „prime dăți” care ne așteaptă să le trăim :)
Cam asta imi doresc si eu, reciprocitate. Asta astept, dar nu primesc. Si de asta sunt asa mahnita si dezamagita. Nici nu as indrazni sa cer mai mult. Insa, se pare, este prea mult. :(
Chiar ar trebui sa scriu un articol pe tema asta. 
:D 8O 
Nu stiu, macar sa nu ma minti aiurea. Sa nu-mi promiti aiurea lucruri pe care stii clar ca nu le poti indeplini, de care nu te poti tine. Poate sunt eu prea usor de ranit si de dezamagit. Stiu ca sunt sensibila… Dar, culmea, descopar cu stupoare, ca si ceilalti din jur sunt la fel de sensibili. Sau poate mai rau.
Eu ti-am mai zis, tu esti foarte curajoasa. 8) E minunat sa-ti indeplinesti dorintele. E unul din cele mai frumoase sentimente pe care le traim.
Pai, ultima data cand am facut ceva pentru prima data a fost chiar prima (mini) vacanta in 2 cu my boyfriend. Pana atunci fusesem doar cu prietenii sau parintii. A fost super, desi am avut ceva temeri. Si unde crezi ca a fost vacanta? La Roma! :)) Unde m-as intoarce de nenumarate ori, pentru ca fiind atatea lucurui noi de vazut nu cred ca m-as plictisi vreodata.
Eh, poate ca de plictisit nu se pune problema, dar sentimentul ca ai ajuns intr-un oras nou-nout nu-l mai resimti. :P
Cam la asta ma refeream. La entuziasmul si curiozitatea de a descoperi ceva complet nou. De a te intreba, oare cum va fi, oare imi va placea, se va ridica la asteptarile mele? A doua oara stii deja ca iti place… Nu mai stai cu inima indoita. 
Foarte interesant articolul!
Te inteleg perfect, stiu ca emotia primei dati nu se uita niciodata.
N-am sa uit toata viata mea emotia din prima zi de scoala sau cea din prima zi de la serviciu.
Iti doresc sa ai parte toata viata ta doar de emotii pozitive si
doar fericirea sa fie starea ta sufletească care sa te cuprinda!
Iti inteleg acum si nerabdarea de a pleca in calatorie.
Oriunde ai merge, as vrea ca sufletul tau sa ramana vrajit!
Multumesc asemenea, draga Aura. Cuvinte frumoase ca intotdeauna. Da, bine ai subliniat tu, emotiile trebuie sa fie pozitive, constructive.
8) :-)
Ma bucur mult ca ai inteles esenta articolului, ca rezonezi cu mine.
Aaaah, pai a intrat microbul in tine :)))) Eu am fost doar o singura data intr-o calatorie organizata cu ghid, cu totul stabilit dinainte – prima data cand am vazut Praga. A fost minunat, dar parca a doua tura a fost si mai frumos cand am plecat pe cont propriu. Am putut sa vizitez ce am vrut eu, cand am avut chef. Pentru ca in final doar despre asta ar trebui sa fie viata- sa faci ce iti place cand ai chef– nu cand te impinge cineva de la spate :)))) Desi, un mic poke e binevenit in anumite situatii.
Ultima data cand am facut ceva in premiera pentru mine..hmm.. m-am oprit in drum spre munca la Starbucks si timp de 10 minute mi-am savurat cafeaua singura in aerul racoros al diminetii. A fost atat de relaxant … :D
Minunat, ar trebui sa incerc si eu chestia asta. Doar ca nu am nicio cafenea in drum spre munca. :D
Da, cam asa ceva. Mai scap de el?
Eu una inca nu am scapat, poate exista medicatie pentru asa ceva
Cred ca exista un leac, dar nu-l doresc nimanui. :(
Pe vremuri gandeam si eu la fel, nu imi placea sa revin in acelasi loc a doua oara, ci de fiecare data sa plec in vacanta intr-un loc nou. Dar motivul meu era altul, nu-mi placea sa revin in acelasi loc nu pentru ca mi-ar fi fost teama sa stric farmecul acelei prime intalniri cu locul respectiv, ci pentru ca sunt pe lume atat de multe locuri pe care as vrea sa le vad, incat de fiecare data cand plec in vacanta vreau sa descopar un loc nou, decat sa revin undeva unde am mai fost.
Asa gandeam acum, sa zic, 15 ani. Dar intre timp mi-am schimbat parerea. Acum nu ma deranjeaza sa revin in acelasi loc de vacanta, si asta pentru ca imi place sa descopar acel loc a doua oara altfel. Si mai ales, in timpul unei vacante niciodata nu reusesti sa vezi acel loc in intregime; cand pleci de acolo, regreti ca n-ai avut timp sa vezi si aia si aia si aia, si un alt obiectiv, si inca un altul. De aceea, acum nu ma deranjeaza sa ma intorc in acelasi loc de vacanta, pentru ca a doua oara il voi vedea altfel, si imi dau ocazia sa vad acele lucruri si sa traiesc acele experiente pe care le-am omis prima oara.
Am fost la Paris intr-o vacanta acum cativa ani, am petrecut acolo 5 zile, am vazut cele mai “fierbinti” obiective turistice, adica spoturile clasice – Turnul Eiffel, Luvrul, Champs-Elysées, Sacré Coeur, Montmartre, Moulin Rouge, Notre Dame, Ile de Cité, Sorbona, Sena, Podul Nou, Arcul de Triumf. Dar vreau sa revin la Paris, ca sa vad si alte obiective turistice, e imposibil sa vezi Parisul in 5 zile, asa ca data viitoare cand mai merg acolo, voi putea vedea mai multe.
Si la fel ca tine, prefer vacantele pe care mi le organizez singura, decat cele in grup, cu ghizi turistici etc. N-am plecat niciodata intr-o vacanta din asta organizata, prefer sa-mi aleg singura traseul si sa fac totul in ritmul meu, decat sa depind de un program gandit de altcineva.
Da, ai dreptate, de fapt acesta este principalul motiv pentru care nu-mi doresc sa revin intr-un oras deja vizitat, pentru ca exista atatea altele pe care nu le-am vazut inca. Cand ai resurse financiare da, iti perimiti luxul de a vedea exhaustiv un loc, cand nu, si calatoresti pe bani foarte putini, incerci sa vezi cat mai multe…
Nu stiu ce sa zic, Victoria, cred ca sunt si locuri unde este mai bine sa mergi intr-o excursie organizata decat pe cont propriu. Uite, de ex Cappadocia, Turcia. :?
Tare mult mi-a placut cu tiroliana, anul trecut, mi-a placut plimbarea printr-o padure de mesteceni, anul asta, insa emotiile primei dati din multe insirate de tine prea putine imi mai aduc aminte. De regula se sterg pentru a face loc altora sau ca un mod de aparare in cazul amintirilor neplacute.
Uneori refuz sa merg in acelasi loc, alteori abia astept.
Oh, de aminitiri neplacute nu vorbim aici. Doar de cele frumoase. :P Ador mestecenii, mi-ar placea o asemenea plimbare si mie. Norocoaso! :D
Si mie imi place sa vizitez locuri noi. Asta deoarece vreau sa vad cat mai multe si mi se pare ca as cheltui degeaba banii daca as vizita un loc unde am mai fost.
Am facut ceva nou chiar acum vreo 2 saptamani. Am mers singura, cu masina, intr-o delegatie, la vreo 300 km de Iasi (deci orasul in care locuiesc). Pare de necrezut, avand in vedere ca am permis de 11 ani, dar n-am mai fost niciodata singura undeva, cu masina, ca sofer. Mereu venea cineva cu mine, mereu avea grija altcineva de drum. Dar acum nu s-a mai putut si a trebuit sa ma descurc singura. A fost placut, intr-adevar, sa vad ca pot si singura.
Ce aventura nice, Mihaela. 8) Felicitari pentru curaj. :-) Si da, cam asa gandesc si eu in privinta calatoriilor. Sunt atatea locuri frumoase in lumea asta mare, de ce as merge mereu doar in aceeasi destinatie, de ce sa nu vad de fiecare data altceva care sa ma uimeasca si sa ma fascineze?
E si pacat sa pierzi timpul cu lucruri si locuri pe care le-ai vazut deja, cand stii ca sunt atatea chestii noi pe care le poti face. Incerc mereu sa fac ceva ce nu am mai facut, e inzecit mai palpitant.
Cam asa gandesc si eu, Marina, bun venit pe blog.
Aceiasi emotie am trait-o si eu :D
Ma bucur mult, bun venit pe blog, Roxxy.