Oh! It’s another Rainy Day,
Another excuse for me to hide away,
Fog on the window I write your name,
Oh! It’s another Rainy day.
Outside a cloud is forming,
In my heart the rain is pouring down, Endlessly
The Sky is Gray Just like me,Just like me.
Oh its another Rainy Day
The sun isn’t out to scare the Dark away
Step outside to try to wash you away,
Oh its another rainy day,
Outside a cloud is forming,
In my heart the rain is pouring down, Endlessly
The Sky is Gray Just like me,
All my Tears Flood the streets,
The sky is gray just like me, Just like me.
Well its cold & its gloomy,
What are you doing to me?
is the storm ever breaking
If Only you could make it stop raining
Outside a cloud is forming,
In my heart the rain is pouring down, Endlessly
The Sky is Gray Just like me
All my tears flood the streets
the sky is gray just like me, Just like me.
Oh its another rainy day, Just like me.
Just like Oh its another rainy day…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=j9SNYMHhPjo&feature=related]
Imi cer scuze pentru usoara apatie demonstrata in discutiile purtate pe articolul precedent. Le multumesc tuturor celor care si-au lasat o opinie, in mod special celor noi pe blog, m-am straduit sa ma ridic la inaltimea asteptarilor voastre si simt ca am esuat. Azi a fost una din acele zile imposibile, greu de descris in cuvinte, o zi in care dezamagirea a luat locul fericirii, in care speranta a murit pentru totdeauna, in care m-am prabusit brusc si dureros din al noulea cer unde pluteam de ceva timp, direct pe pamant, lund contact cu nemiloasa realitate. Am cautat niste versuri pentru a va descrie ele exact ce si cum simt si le-am gasit pe cele de mai sus.
Nu am uitat de Invatatorul si a lui rugaminte. Sper sa fie satisfacut, nu stiu daca este chiar ceea ce el astepta, daca cumva descrierea nu este pe placul sau, promit sa o refac! :P
I’m the sun, the moon, the stars, the sky, the sea, the summer, the world. (I’m all the love in the Universe!) Am trisat putin, sper sa gasesc ingaduinta necesara. :)
Poate rasare soarele…
Acum stiu sigur ca nu va mai rasari niciodata. Tocmai de aceea ziua de ieri a fost atat de trista. Oricum, m-am resemnat.
@ Nice, ia uita-te afara, nu-i asa ca soarele a rasarit? Dupa atâtea zile ploioase (mai putin “intreruperea” datorata concertului ACDC) avem, in sfârsit, vreme frumoasa. Bucura-te!
De ce zici ca simti ca ai esuat? Adica in functie de ce “ai esuat”?
Dragos
Am si uitat sa te intreb, cum a fost la concert?
Da, afara a iesit soarele, asta e un pas inainte, dar ce folos daca inside it’s still raining?Si am mari dubii ca se va opri vreodata ploaia asta uracioasa. Dar doza ta zilnica de optimism ma binedispune…oarecum. Cred ca ar fi fost o adevarata drama pe blogul asta daca nu erai tu! Sau daca eram amandoi in doliu dupa disparitia iremediabila a soarelui. :( :P
Am esuat pentru ca nu am facut fata asaltului, la un moment dat a trebuit sa ma recunosc invinsa si m-am retras din acel joc.
Inainte de a lasa un comentariu legat de acest post vreau sa spun ca eu, chiar daca nu te cunosc personal, te simt foarte aproape si chiar ma bucur foarte mult ca ne cunoastem macar virtual. De multe ori, ceea ce am citit aici a fost parca scris special pt mine, iar la raspunsuri ai fost foarte atenta si cu un bun simt cum rar mai gasesti. Si cred ca ai foarte multe motive sa fii macar multumita daca nu fericita. Dar te inteleg foarte bine si cu tristete constat ca nu sunt singura care trece prin asa ceva. De multe ori am si eu zile imposibile la care chiar nu vad nici o iesire, ca sa nu mai spun cum ma trezesc dimineata stiind ca nu va fi nici o diferenta fata de ziua precedenta. Poate cerem prea mult de la viata si nu ne multumim cu ce ne ofera?
Niciodata nu trebuie sa ne multumim cu putin, daca putem avea totul…sau macar mai mult.
Mi-am dorit si am sperat din tot sufletul sa nu mai existe ura si resentimente, dar ieri am inteles ca ele vor dainui vesnic, nu i-am inteles niciodata pe oamenii care afirma ca cel mai dureros lucru din lume e indiferenta cuiva, pe mine ma deranjeaza inzecit sa stiu ca cineva ma dusmaneste si nu e capabil sa uite sau sa ierte. Cum sa rasara soarele pe un camp de lupta, printre baionete, tunuri si mitraliere?
Dar ce mai conteaza toate astea in fata unor cuvinte atat de frumoase? Poate ar trebui in acest moment sa nu-mi mai pese de nimic si sa ma bucur ca am descoperit o persoana ca tine, atat de frumoasa(din toate punctele de vedere) si atat de buna. >:D<
Nice, inca o data multumesc pt cuvintele si gandurile frumoase, dar eu, una, sunt departe de ceea ce ai spus despre mine. Recunosc ca asta imi doresc foarte mult in ceea ce ma priveste, dar mai am foarte mult de lucru cu mine, ma lupt cu tot felul de “demoni”, care apar cand mi-e lumea mai draga si parca darama tot ce am reusit sa fac cu lumea din jurul meu si cu mine insami. De asta am si scris acele citate, atat de comentate de o anumita persoana. Cat despre acele persoane care nu sunt capabile sa uite sau sa ierte, poate ca ar trebui sa ne punem in situatia lor si sa incercam sa le intelegem motivul pt care nu pot face asa ceva, sau, pur si simplu, sa trecem mai departe si sa le lasam sa-si traiasca viata asa cum vor ele, ca sunt sigura ca ne consuma energia noastra, tot ele castigand in final.
Asta cu demonii cred ca e valabila pentru toata lumea. Important e cat de repede reusim sa ne debarasam de ei, sa-i facem uitati. Ei ne bantuie, dar noi trebuie sa fim mai puternici decat ei. :)
@ Nice, mie mi-a atras atentia un fapt: joi si vineri a stat sa ploua, am impresia ca a si picurat; sâmbata a plouat aproape tot timpul; luni, marti si miercuri a plouat in diferite reprize. Ei bine, si pentru duminica s-a anuntat ploaie. Si era cât p-aci, pâna la inceperea concertului. Meteorologii n-au luat in considerare un factor: muzica de calitate. La Iris se risipisera deja norii, pentru ca in timpul concertului ACDC cerul sa devina cristal.
ACDC cânta cam aceeasi muzica de 30 de ani si, desi n-au schimbat aproape nimic (nici macar in prezenta scenica), Black Ice, ultimul lor album, a demolat pur si simplu topurile. Profesionisti pur-sânge, nu si-au pacalit niciodata publicul si nu si-au dezamagit niciodata fanii. N-au incercat sa se adapteze modei, au ramas tot timpul egali cu ei insisi. Oamenii simt. Puteau sa stea bine merci pe la conacele lor, sa se imbete si sa traiasca pe picior mare din drepturi de autor. Dar n-au facut-o. Au vrut sa fie tot timpul in mijlocul publicului, sa-l incânte cu muzica live, desi ce cânta ei e cam greu si pentru o trupa mult mai tânara. Angus dovedeste o inimaginabila vitalitate, iar vocea lui Brian este la fel de impecabila ca acum mai mult de un sfert de veac.
Asa se face ca am dansat duminica seara alaturi de nepotul meu si tatal lui pe aceeasi muzica si in acelasi fel in care dansam cu fratele meu acum 25 de ani. N-am fost singurii. A fost o bucurie spirituala sa vezi cum danseaza impreuna tineri si vârstnici, parinti si copii si asa mai departe. O mare de mâini ridicate, fete plutind pe umerii baietilor in acel ritm fabulos. In asta consta forta incredibila a acestei uriase trupe: sparge toate barierele.
Ma mir. Mai stiu romanii sa se distreze, sa aplaude la concerte? Sa aprecieze muzica de calitate? Sa faca un eveniment dintr-un astfel de concert?Pana sa citesc commentul tau as fi zis ca nu… Ma bucur ca oamenii au mai uitat cu ocazia asta de criza, de meetinguri, de politica, de somaj.
Fii fara grija… noua ne place aici… cel putin mie, altfel nu as mai avea ce cauta aici…
Fara grija nu prea pot sta…dar e binevenita o astfel de asigurare. :) Merci. >:D<
cu placere…
Nice, ştii ce-mi vine să fac?! Tocmai pentru că te simt şi eu aproape, asa cum bine a zis si happygirls, desi nu te cunosc personal…. Îmi vine să te rog să îmbraci ceva care să te binedispună, să-ti iei geanta şi să ieşim în oraş, să laşi înterioru`tău negru şi adâncitor şi să-ţi arăt atâtea lucruri exterioare pe care ai cam uitat să le priveşti corespunzător. Ai atitudine de quitter şi o minte de femeie care knows her way around… Astea două nu merg, trebuie să renunţi la una… :P
Trebuie sa recunosc ca sunteti fantastice! Si tu si Happygirls si ChocolatFollie. Ca de altfel toate fetele care lasa comentarii pe blog, niciodata nu mi-as fi imaginat ca as putea intalni persoane atat de minunate ca voi! Eu eram obisnuita cu bloggerii barbati(care nu m-au inteles niciodata cum o faceti voi). Daca nu as fi plecat de acolo, probabil ca nu v-as fi cunoscut si acum aveam ce regreta.
Big hug! :)
Draga NICE!
SOARELE RASARE SI PESTE MORMINTE!
CUM SA NU RASARA PESTE UN CAMP DE BATALIE!
VEI VEDEA.
Multumesc pentru mesajul optimist. >:D<
@ Nice…si eu fost suparat de multe ori pe …poporul român, dar in momente critice si-a aratat maiestria. La distractie ca si in clipele mai triste. Modul in care au inteles românii sa participe la concert m-a entuziasmat. E adevarat ca ACDC nu a lasat loc decât de un profund respect, nu ai ce sa le reprosezi.
De asemenea, am fost extraordinar de surprins când am vazut cum au tratat tinerii moartea lui Marian Cozma. Gardurile stadionului Dinamo erau impânzite de flori si lumânari. Puse de ei, de acesti tineri. Veneau cu o floare si o lumânare, stateau câteva momente in liniste, apoi plecau tot in liniste.
Atunci am realizat ca mai avem o sansa.
Eu tot timpul am fost de parere ca mai avem o sansa. Oare vom sti sa profitam de ea?