În ultima vreme am fost protagonista sau doar martora câtorva momente delicate, bizare, critice. Pe unele aș putea să le caracterizez de-a dreptul penibile.
Pentru că, ce poate fi mai penibil decât să te întâlnești cu o amică, iar aceasta să-ți mărturisească că ea a împins toată viața cadouri barosane șefilor pentru a avea un trai liniștit la locul de muncă? M-am gândit, iniţial, că are chef de glume cu mine, dar eram în plină stradă și, după cum o percep eu, este o tipă foarte serioasă. Rar când o văd zâmbind, de bancuri nici nu se pune problema. Mai trebuie să vă spun că mi s-a părut o enormitate această destăinuire, că nu sunt deloc de acord cu asemenea practici, că eram singură că a pierit demult mentalitatea asta comunistă din România? Nu, nici nu-mi place și nici nu obișnuiesc să merg cu punguță la medicul de familie, la secretare, la ghișee, la bancă sau la șefi. Desigur, dacă e ziua lor contribui și eu cu o sumă de bani, dar să mă duc cu ploconul mi se pare cel mai umilitor și stânjenitor moment posibil. Și nu doar pentru mine, ci și pentru cel care trebuie să accepte darul…
Mai penibil decât să-ți cadoriseşti șefii ca să te lase în pace și să nu-ți facă viața amară? Să judeci înainte de a cunoaște bine persoana! Să-i dedici chiar și un articol, după care să te trezești că nu e monstrul pe care îl credeai tu, ci, dimpotrivă, cea mai corectă persoană din lume. Șefa de care vă povesteam atunci mi-a explicat, aproape cerându-și scuze, că ea a crezut, când m-a văzut prima dată, că sunt o tinerică de 20 de ani, proaspăt ieșită de pe băncile facultății și i s-a făcut rău când a observat, ulterior, anul nașterii. Evident că am fost super încântată, este cel mai frumos compliment din lume pentru o femeie. Cu atât mai prețios cu cât vine tot de la o femeie. Apropos, oare este oportun să credem în complimentele bărbaților? Sunt ele vreodată total dezinteresate?
Dar asta nu e tot, după ce mi-a spus că am reușit să mă mențin foarte tânără, șefa s-a arătat deosebit de satisfăcută de munca mea, de un proiect finalizat cu succes, m-a lăudat minute în șir după care, am ajuns acasă și în loc să fiu fericită și să respir ușurată, am căzut în cea mai profundă depresie posibilă. Penibil! Gândurile negre mi se învălmășeau în minte, încercam zadarnic să le opresc, a urmat o noapte albă, iar dimineața m-am trezit cu cea mai proastă veste posibilă, medicul mi-a comunicat că am tensiunea mărită, 15 cu 8. Din hipotensiva, căci toată viața stagnasem la valori de 11, ajunsesem hipertensiva. Iar cafeaua, din cel mai bun aliat, s-a transformat brusc în cel mai de temut dușman. De ieri de la 10 AM și până acum nu am băut decât o ceşcuţă.
Și situațiile tragi-comice au continuat, însă mă rezum doar la cea care încununează apoteotic săptămâna. Cum s-ar defini situația în care o persoană comite tot fel de greșeli, te rănește îngrozitor, însă de fiecare data vine spășită și își cere iertare în genunchi, iar tu o ierți? De ce oare nu putem să spunem stop, de ce nu ne învățăm niciodată minte?
Care dintre situațiile de mai sus vi se pare cea mai penibilă, cea mai de neacceptat? Pe care o dezavuați cel mai tare?
Penibil nu mi se pare să faci cadouri – fiecare are propriul lui set de valori, mai bune sau mai proaste; penibil mi se pare să te lauzi cu asta! Eu n-am făcut astfel de “cadouri” niciodată, dar am avut noroc că nici nu am avut șefi care să pretindă așa ceva sau să accepte astfel de situații.
Legat de șefa ta… mie tot nu mi se pare că a procedat corect. N-o fi ea chiar scorpie, dar nici ușă de biserică nu-i. Pentru că nu se țipă așa la un om, nici dacă are 20 de ani, nici dacă are 18 sau 30. Părerea mea :)
Iar despre ultima ta întrebare…. nu știu cum s-ar defini, dar se întâmplă și la alții :cheerful:
Care mi se pare cea mai penibilă? Aia cu cadourile :)
Cadouri nu, e chiar frumos sa faci cadouri oamenilor de ziua lor. Dar plocoane? Caci eu despre ele ziceam… Si nu doar la sefi, ci si la diferite ghisee pe unde ai treaba si unde ai interes sa te rezolve mai repede. Sau la medicul de familie pentru o reteta sau o trimitere.
:biggrin: :dizzy: :ermm: :wassat: Dar parca prefer sa se poarte urat decat sa dau ceva. Mi se pare teribil de umilitor sa traiesc cu gandul ca cineva se poarta frumos doar pentru ca la un moment dat i-am darut ceva si nu pentru ca eu as merita asta.
Eh, tipa nu se lauda, ci mai degraba imi sugera ca asa ar trebui sa procedez si eu pe viitor. Si ca de asta se poarta toata lumea urat cu mine, ca nu imping cadouri grase.
Dar practicile astea comuniste nu au murit inca? Totusi, suntem la 24 de ani de la revolutie…
Da, ea a crezut ca eu am ignorat-o, ca ea vorbea cu mine si eu nici macar nu o priveam. S-a simtit jignita, pot sa inteleg reactia ei, in general oamenii de o anumita varsta, daca mai sunt si sefi se asteapta sa le arati ceva respect… :biggrin: :tongue: :silly:
Se intampla pentru ca avem slabiciuni! Pentru ca nu suntem de piatra. Pentru ca e mai usor sa ierti decat sa porti ranchinuna… Dar stim in sufletul nostru ca acea persoana nu se va schimba niciodata si daca o vom lasa va continua sa ne faca rau. Hm, nu stiu, pure speculatii…
:dizzy: :ermm: :unsure:
Desi, ar putea avea decenta sa renunte din proprie initiativa.
Hehe, eram sigura ca nu esti genul de persoana care face cadouri… Sau plocoane. :devil:
Păăi.. tot la genul ăla de cadouri mă refeream și eu, de aia le pusei în ghilimele. Doar că am uitat să pun și la primul cuvânt ghilimele :cheerful:
Practicile astea nu cred că or să moară prea curând. Mai ales că nu-și au originea în comunism… ele sunt mult mai vechi. Noi doar le-am moștenit, și ducem “obiceiul” mai departe :biggrin:
Deci șefa ta e mai în vârstă. Hai că în cazul ăsta o cred :biggrin: deși aveam impresia că este tot tânără (probabil am fost dus în eroare de poza din articol) Dar chiar și-așa… tot nu-i frumos să țipi la oameni. :tongue:
Pai daca e adevarat ce-mi spui tu, e teribil. Nu stiu de ce traiam eu cu impresia ca este o mostenire a comunismului, ca prin alte tari vestice, civilizate, democrate, nu se practica aceste “mici” atentii. Culmea e ca acesti sefi nu se multumesc cu lucruri ieftine, vor cadouri scumpe… :cwy: :dizzy: :wassat: Aur, eventual!
Este destul de in varsta, pai ce, Meryl Streep arata tinerica in “The Devil Wears Prada”?
Ca mie mi se parea batranioara… :biggrin: :unsure:
Aia cu a face cadouri sefilor nici eu nu inteleg, mi se pare ca e un lucru pe care-l faci cand n-ai altfel de abilitati profesionale prin care sa te faci remarcat.
Ma bucur ca sefa ta s-a dovedit a nu fi un “monstru”. Chiar daca te simti poate prost pentru lucrurile pe care le-ai crezut despre ea, tot e mai bine decat sa fii fost intr-adevar o persoana rea, nu? Din punctul meu de vedere mergi mai cu placere la un job unde iti respecti seful decat unul unde il urasti.
Cat despre tensiune, mi se pare departe de “cea mai proasta veste posibila”. Nici eu nu m-am simtit extraordinar in ultima saptamana si a trebuit sa renunt de tot la cafea ca mi-era rau de la ea (cel putin pentru o vreme, ma gandesc ca nu definitiv), dar atata timp cat nu-s boli grave eu zic ca e ok.
Da, exact, Anda, asta e sentimentul cu care trebuie sa traiesti in urma unui asemenea gest. Ca lumea te apreciaza pentru ca ai dat ceva, nu pentru ce esti tu si ce poti tu cu adevarat. Iar eu nu vreau asta, mai ales ca imi fac treaba bine, zic. Nu sunt eu cea mai dedicata persoana din lume, ca deh, imi cam fug gandurile si pasii spre casa de cum se termina programul…
:blush: :w00t: Ma rog, eu sunt asa, mai degraba genul casnic decat genul carierist. :biggrin: :dizzy: :face:
Acum, ideea tipei era sa fie pastrata pe mai departe, sa-si asigure un post caldut, pentru ca stii cum se spune, nimeni nu e de neinlocuit… Ea poate e buna, insa cu siguranta exista unii si mai buni si ea nu era dispusa sa riste, sa ramana fara loc de munca.
Oricum eu nu dau bani nici la doctorul de familie. Ah, mai e o treaba pe care am uitat s-o amintesc in articol, banii lasati coafezei(ciubucul ei). :biggrin:
Nici eu nu vreau sa renunt la cafea definitiv, doar sa reduc doza zilnica de 3 cescute. In ultima vreme am fost extrem de suparata si stresata. S-a vazut si in tensiunea extrem de ridicata.
Cafeaua asta are si beneficii importante. Eu nu as putea trai fara ea. Dar uneori exagerez, imi dau seama. Credeam ca sunt hipotensiva si iata…
Iti doresc si tie multa sanatate. :heart:
Nice, hai ca m-ai dat gata! Poate si pentru ca, de cele mai multe ori, se intampla sa citesc un articol de al tau care se cam pliaza pe anumite momente din viata mea. Cred ca in afara de hipertensiune, ca eu sunt hipo (doar daca ma enervez rau de tot, dar rau e tot sa fac un 11 :tongue: ), in rest am trecut si eu prin faza dusmanie-prietenie cu sefii/sefele. De asta nici nu ma mai complic sa le numesc relatii. Suntem sclavii emotiiloe, gandurilor si conceptiilor lor despre ce cum ar trebui sa fie un angajat sau un sef. Astfel ca orice a-i face, tot nu e bine – de exemplu, depresia ta dupa ce ai fost laudata.
Penibilul face parte din viata noastra intr-o proportie atat de mare, incat fara el cred ca nu ne-am mai recunoaste
Asta e! Dra sa recunosti in fata altora cat de jos poti sa ajungi, asta cred ca e culmea penibilului …. sau, cum se mai spune pe aici, jenibil (de la jenant+penibil :biggrin: )
Situatia de care vorbeai … se umeste …..VIATA ….. viata unora, pentru ca, in cazul altora, ulciorul merge de 2 poate 3 ori la apa, in rest …. ori se sparge urciorul, ori mai las-o incolo de apa, ca e mai bun vinul :))))))))
Weekend fain, Nice! Pupici :kissing: :kissing:
Foarte frumos si adevarat ai pus tu punctul pe i, Alexandra, suntem sclavii gandurilor si conceptiilor.
:cwy: Si emotiilor, nu intotdeauna, asta e imbucurator. 
:biggrin:
Da, si asta e foarte adevarat, uneori simti ca, in relatia cu anumite persoane, orice ai face nu e bine… Sunt atat de pretentioase si capricioase… Nu stiu cum ajung eu sa ma inconjor numai de ele. :angry:
Asta e chiar foarte tare, maxima zilei, penibilul face parte din vietile nostre. Uneori ajunsesem la concluzia ca am o existenta penibila. Stiu ca suna funny, dar e de rau…
Tocmai aici e cheia problemei, cand nu ai vin te multumesti si cu apa… :cwy: :ermm: Pentru ca uneori ti-e atat de sete… :cwy:
:cheerful: Multumesc asemenea si tie, pupici si pentru micuta Emilia. :kissing:
Nice, plocon, peşcheş, ambele sunt cuvinte de sorginte turcească.
Deci nu sunt vestigii ale comunismului, ci vin din vremea fanarioţilor.
Cel mai penibil mi se pare să ştiu că trebuie să dau un plocon
şi să mi se pară absolut stânjenitor un astfel de gest şi totuşi să-l fac,
în cele din urmă, cu mii de precauţii, iar primitorul să facă un gest
îndelung exersat: să ia ploconul şi să-l bage în buzunar. Ei, da, asta
mi se pare penibil cu adevărat pentru toţi bipezii.
Hehe, stiam eu de ce nu-mi plac mie turcii. Cum nu m-am gandit ca de la ei am luat obiceiul asta extrem de prost! :devil: :angry: :tongue: De nociv.
Şi mai penibil este să fiu refuzat!
:blush: Si mie imi este teama de asta. :biggrin: :silly:
Serios? sunt fete care fac cadouri sefilor? nu credeam ca se mai recurge la asa ceva si dupa “pilele” pentru obtinerea job-urilor. Mda, traim intr-un sistem trist
Nici eu nu credeam, Alice, dar iata ca se intampla. Si da, e foarte trist.
De cand ma chinui sa ajung sa comentez….mereu intervine ceva. Imagineaza-ti ca asa cam e mereu fiecare zi a mea.
Nu stiu daca e penibil ca tipa aceea si altii dau plocoane, mai degraba lipsit de morala si poate chiar ilegal. Cel mai jenant e ca se lauda ca fac asta si sfatuiesc si pe altii sa faca la fel. Sau macar sa fi spus ca asa a auzit si ea ca se mai practica. Ideea e ca multi fac asta (adica imping peste tot bani si altele) si apoi ne rad in nas.
Despre sefa ta n-am o parere grozava. Deci daca aveai vreo 20 de ani meritai sa se poarte urat cu tine. Deci cei foarte tineri trebuie sa indure toanele ei. Nu, nu mi se pare corect si scuza ei mai mult o acuza, cu toata indulcirea situatiei prin “administrare” de complimente, oricat ar fi ele de sincere. Asta chiar mi se pare penibil. In niciun caz faptul ca te-ai plans pe blog ca ti-a facut mizerabila acea zi.
Cat despre complimentele barbatilor…numai de bine :devil:
Iar persoana careia ii ierti mereu totul…eu stiu? Si eu am facut asta pentru o persoana. Si nu s-a sfarsit bine. Sper ca la tine sa functioneze altfel :wink:
Daca hipertensiunea persista cred ca renuntarea la cafea o vreme e o idee buna pana iti trece starea aceasta. Imi pare rau, insa as crede ca-i tot din cauza supararilor. Cand iti vor trece, cu siguranta va reveni si tensiunea in parametri normali.
Iti doresc o duminica cat mai frumoasa, draga Nice! :heart:
Da, Elly, si in opinia mea este lipsit de morala sa faci “mici” atentii sefilor. Ma sfatuia sa procedez astfel de parca ar fi fost singura solutie… Eram curioasa daca voi sunteti de acord cu asemenea practici… :dizzy: Pentru ca mie mi se par rusinoase…Umilitoare. Penibile. :biggrin:
Deci nu consideri atat de penibila reactia mea care a culminat cu scrierea unui articol. :blush: :cheerful:
Sincer, eu nu cred in sinceritatea complimentelor barbatilor. Ei le fac cu un scop, altfel nu le fac. Simple as that. :angry:
Da, o sa reduc semnificativ cantitatea de cafeluta zilnica si dupa o vreme o sa-mi iau iar tensiunea. Sunt curioasa daca ea este vinovata pentru hipertensiune. Sau daca o accentueaza. Mi s-a recomandat sa iau magneziu… Sa vedem. :ermm: Trebuie sa gasesc varianta ideala pentru ca sunt tot felul de controverse cand vine vorba de suplimente.
Multumesc mult, Elly, duminica excelenta si tie. :kissing:
Încearcă să bei cafea fără cofeină. N-are gust rău şi n-ai probleme.
Da, stiu, doar ca eu beau cafeaua strict pentru energia transmisa(ma trezeste dimineata la viata) si pentru proprietatile diuretice… Iar decofeinizata nu face fata cerintelor. Cafeaua nu e un moft, e o necesitate in cazul meu. :ermm: :cwy:
Nu ştiu dacă aş putea cataloga drept penibil un gest pe care nu-l fac, la acele “cadouri” “dăruite” şefului, mă refer. În fine, nu aş face un asemenea gest în primul rând pentru că aş lua în considerare situaţia inversă, sincer, m-aş simţi jugnit, prin urmare n-aş vrea să jignesc.
Cât despre şefa ta, revenirea acesteia la sentimente mai bune, afişarea unui comportament cordial, nu-mi schimbă prima impresie. Ba, dimpotrivă, adaugă (cel puţin în accepţiunea mea) încă vreo două, trei tare specifice omului, alt episod din “ecce homo” (dacă îţi mai aminteşti de cele două despre care am scris)… Probabil că doamna consideră adevărată ad litteram dictonul “verba volant, scripta manent”, numai că nu-i chiar aşa, uneori şi vorbele rănesc. Eh, uite, acest gest l-aş considera penibil. Desigur, în mintea ei, presupun că era un mod de a-şi cere iertare (deşi personal, am am o altă vorbă, iertarea o cauţi în altă parte, dacă crezi că ajută, dacă nu, te fereşti să ai motive), dar cred că era indicat să-şi fii controlat atunci impulsul de moment.
Sinceritatea ori mai degrabă nesinceritatea unor complimente nu ţine neapărat de genul persoanei care le face, cred că deopotrivă, bărbat sau femeie, pot ascunde anumite interese undeva în subsidiarul complimentului tocmai oferit cu aparentă sinceritate.
Seară plăcută, Nice :cheerful:
Exact asta imi imaginam si eu, Centurion, ca acele persoane care se trezesc cu ditamai ploconul se simt jignite. Si eu m-as simti. Ce vrea asta, sa ma cumpere? Sa plece cu cadoul lui de aici…
Dar, iata, se pare ca oamenii privesc cu bucurie aceste atentii. Oricum, chiar daca tipa imi vrea binele, eu nu ii voi urma sfatul. Pur si simplu nu pot sa fac asa ceva. Stiu ca am multe de pierdut… Dar nici nu concep un asemenea gest.
Nu, nu pot spune ca are o atitudine cordiala. Nu, are o pozitie corecta si asta ma bucura nespus. Eu am avut de facut un proiect si ea putea sa-l desfiinteze daca era rau intentionata. Dar a fost corecta si l-a apreciat. M-a apreciat pentru muca depusa. Mi-a spus si ce am gresit, evident. Dar in mare a fost foarte bine. Niciodata nu vom fi prietene. Nici nu se pune problema, nu cred ca e apropiata de cineva, stie sa pastreze distanta si asta e foarte ok din punctul meu de vedere.
Pe mine m-a mirat ca ea m-a laudat. Altii nu au facut-o desi poate meritam. Doar cei curati la inima si nepartinitori procedeaza astfel. Dar in mediul meu sunt si multi rautaciosi si invidiosi. Ca peste tot.
Eu nu pot complimenta decat sincer. Se intampla rar sa complimentez femei, dar totusi o fac. Total dezinteresat, ce beneficii pot avea eu de la ele? :)))
Multumesc asemenea, Centurion. :happy:
Vezi, în societatea asta “perfectă” am început să apreciem normalitatea, atât a ajuns de rară încât ne bucurăm s-o întâlnim. Nu ştiu dacă chiar este lăudabilă atitudinea corectă despre care spui, mai degrabă reprezintă o calitate sine qua non a liderului care trebuie să ştie să-şi trateze corect colaboratorii şi să le aprecieze la justa valoare munca, fără “furnicuţele” acelea ei ar fi reduşi la zero. Oricum, uitasem să-ţi spun, nu pricep cum se poate ca doamnei să-i i se pară normală atitudinea anterioară afişată faţă de tine. Aşadar, după propria-i viziune totul era OK dacă era vorba despre o puştoaică… ceva îmi scapă, unde-i diferenţa? Evident, “păstrarea distanţei” este firească, într-o ierarhie nu trebuie neapărat amiciţie, este suficientă (între altele) menţinerea echidistanţei, fie că e vorba de un subaltern de 20 de ani sau 50. Aşa mi se pare “fair”, altfel ajungem uşor la tendinţe autocrate.
Neata, Centurion, in societatea romaneasca de azi orice e posibil. Tot ce era normal sau consideram noi ca normal in urma cu zeci de ani, acum a devenit anormal. Nu trebuie sa ne mai mire nimic si totusi(nu stiu daca e corecta exprimarea asta :biggrin: ) continuam sa o facem. Dupa cum fusesem desfiintata anul trecut la munca, dupa tot ce patimisem, dupa cum incepusem aici relatia cu sefele, in conditiile in care nici nu impinsesem nimic, ma asteptam la ce era mai rau. Am fost suprinsa sa vad ca totusi ea nu-mi purta pica pentru felul cum am tratat-o. Ceea ce nu stiti voi e ca lumea din jur are impresia ca sunt super infumurata, nu stiu, eu nu imi dau seama de ce, probabil ca ceva din atitudinea mea, poate pentru ca nu sunt super umila tot timpul, stiu insa ca toti se asteapta ca eu sa fac primul pas, si cu toate ca de obicei il fac, tot distanta ma percep. De cele mai multe ori sunt cufundata in ganduri si, deci, in lumea mea. Sunt sigura ca ea s-a simtit jignita ca in timp ce ea vorbeam cu mine eu ii intorsesem spatele… De fapt eu chiar nu aveam timp de discutii, ma grabeam sa ajung unde trebuia sa fiu(caci intarziasem 3 minute). Chiar nu mi-am imaginat ca are chef de vorba in acele momente… Eu am considerat ca e mult mai important sa ajung unde trebuia sa fiu(si imi zicea ea ca arde daca nu sunt acolo la ora fixa). In fine, este problema asta cu aparentele si eu nu am timp sa explic tuturor cum sunt in realitate. Dar iar e adevarat ca dragoste cu forta eu nu fac. :biggrin:
Iar umila si serviabila nu stiu sa fiu… :ermm:
Duminca super faina iti doresc. :happy:
Buna, @Nice
Pai… imi cam “pare rau” de amica ta. Trista. Lamentabila. Demna de dispret. Oamenii care practica treburi de genul nu merita prea mult respect. Astia-s oamenii care strica sefii si care distrug echilibrul (si asa fragil) dintre angajator si angajat.
Cat despre sefa ta… aia nu-i “cea mai corecta persoana” daca s-a purtat cum s-a purtat. Ca ai 20 de ani sau 40… nu esti sclava pe plantatia nimanui. Punct.
Complimentele barbatilor? Normal ca nu-s dezinteresate intotdeauna. Jungla a devenit poate mai colorata, mai parfumata, insa instinctul de vanator si ghearele… au ramas aceleasi.
Faza cu tensiunea se pare ca-i pe fond nervos. Va dura putin pana te vei linisti, dar vei vedea ca te vei face mai bine. Las-o moale cu bautul cafelelor, in perioada asta corpul cred ca trateaza aproape orice cafea ca pe… suprasarcina.
“Cum s-ar defini situația în care o persoană comite tot fel de greșeli, te rănește îngrozitor, însă de fiecare data vine spășită și își cere iertare în genunchi, iar tu o ierți?”
O situatie fara rost. O situatie in care de dragul persoanei respective stirbesti chestiile alea – integritate, valoare, onoare. Cu fiecare greseala si cu fiecare iertare nu faci decat sa-i dai nas. Pana la urma toata treaba se transforma intr-o relatie de compromis, iar compromisurile nu aduc decat certuri si necazuri. Am facut asta cu cineva (nu spun cine) de prea multe ori. Iertat, discutii, inteles, protejat, etc, etc…
Intr-un final persoana aia a scos niste chestii atat de urate din ea… ca am spus “gata”. Nici in ziua de azi n-am chef s-o mai vad.
Cred ca-i de datoria noastra sa ne elevam, mai mult de-atat… avem puterea necesara s-o facem. Deci faza cu “De ce oare nu putem să spunem stop, de ce nu ne învățăm niciodată minte?” – asta cade. E atat de simplu. Vrei sa pui stop? Stii ca-ti face mai mult rau decat bine? O faci. Nu e doar un lucru posibil, ci si unul necesar… sa scoti din viata ta lucrurile si persoanele care-ti produc disconfort/suferinta.
Neata, Sky, ce ma bucur ca vezi situatia exact ca mine, ai caracterizat-o tu perfect, lamentabila, demna de dispret, de ce nu terminam odata cu asemenea practici, de ce sunt incurajate? De ce ne uitam in continuare la orient in loc sa privim spre occident? :ermm: :dizzy:
Da, ai mare dreptate, pe fond de nervi, stres si o imensa suparare cred ca e facuta tensiunea. Am dormit, am iesit la aer, am redus dramatic cafeaua, am mancat corespunzator, acum trebuie sa verific cum mai e. Daca e la fel de mare, 15 cu 8 inseamna ca e o mare problema. Sau am imbatranit si e noua mea tensiune, caci si mama a patit la fel(mi-a povestit ea).
Sky, nu te intreb cine e persoana, doar daca o stiu(cat de cat) si eu? Adica daca e un soi de cunostinta comuna. :biggrin:
deci… inteleg… ca este urat sa oferi cadouri sefilor in scopul de a obtine favoruri la servici… si evident… asa consider si eu…
dar tot atat de urat este ca sa si primesti asemena cadouri…
multumesc lui dumenzeu ca… traiesc in locul unde nu se ofera asa zisele plocoane… aici daca esti bun in ce faci la servici… esti serios in munca ta… atunci ai serviul si traiesti cu fruntea sus… daca nu esti bun, pe pozitia unde esti… si apelezi la alte artificii ca sa o pastrezi… tot nu vei reusi…
si sa stii ca… da… barbatii fac complimente in mod total dezinteresat… dar pentru asta, si femeia ar fi bine, sa le merite…
Ovi, referitor la barbati, nu zic ca nu exista si exceptii. :biggrin: :tongue: :silly:
Cat despre plocoane, sunt sigura ca in SUA nu s-a auzit de practica asta. Si nici in alte state occidentale din Europa gen Suedia, Norvegia, Germania…
Turcii astia ne-au transmis ce era mai rau. :ninja: :cwy: :angry: :silly:
si tutusi sunt cava domenii unde ciubucul este nu doar accpetat ci chiar ca o nota de bine…
de ex…
la resturant se lasa ciubuc intre 15 si 20 de procente din facutura
la taxi se lasa ciubuc…
asta face parte din viata… stiind ca altfel nu este bine…
sunt restaurante unde chelnerii nu au salariu… ci sunt platiti doar din ciubuc…
evident… este o diferenta enorma intre ce ai pus tu in post… ca tematica… si ce zic eu aici… doar adiacent…
Da, eu una nu sunt de acord nici cu aceste bacsisuri(iata inca un termen oriental). Stiu ca ei asteapta, de asta le si las, insa ma simt stanjenita de gestul in sine.
Nu stiu daca e normal sa lasi la coafor/frizer, dar este si asta o practica incetatenita pe meleaguri romanesti.
Eu evit restaurantele pentru ca nu-mi permit la salariul meu preturile practicate acolo. Sa mai las si ciubuc…deja e prea mult. Nu am eu nas de restaurant. :biggrin:
Cel mai aiurea mi se pare sa oferi astfel de cadouri sefilor sau pe unde mai ai tu treaba. Aceasta practica este una foarte veche…de exemplu eu vara trecuta oscilam intre medicina si politehnica…si in sat la bunici (un sat mic in care toata lumea stie absolut tot…plus cate ceva ce tu nu stii, dar ai facut) o batranica (sau pot sa’i spun baba pe care o cauta moartea pe acasa si ea sta la poarta la radio-sant?;;) ) imi spun ca a auzit ea de dilema mea..ma uitam ciudat ca nu intelegeam ce vrea de la mine si ce dilema am eu asa cunoscuta…si dupa imi spune ca ar trebui sa ma fac medic pentru ca asa as castiga o gramada de bani…fiecare pacient mi’ar da acolo un 50 lei pentru consultatie+ salariul si as ajunge bine. M’am urcat inapoi pe bicicleta si am plecat in forta inainte fara sa’i mai spun nimic…Nu e asta motivul pentru care nu ma mai fac doctor, evident, dar pe bune ca nu mi’a placut ce am auzit. Mi se pare o conceptie deplasa si foarte aiurea…Adica la fel te consulta, sau asa ar trebui, si daca dai bani si daca nu dai. Asa te serveste o secretara si daca dai si daca nu dai…Sau repet…asa ar trebui sa fie in practica. Ce e drept contribuie si cei care accepta si fac diferenta asta la continuarea practicii…pentru ca daca nici doctorii, nici functionarii publici, nici sefii nu ar primii aceste cadouri si cei care le ofera ar ajunge intr’un final sa renunte la ele..
:)) Tare de tot situatia prezentata de tine, ei vezi de ce sunt eu oarecum fericita ca locuiesc intr-o metropola? :biggrin:
:w00t: :tongue: Nu cred ca as suporta sa stie ceilalti si ce nu am facut… :ermm: :angry:
Ai povestit foarte funny totul, cu toate ca situatia in sine e revoltatoare. Eu zau ca nu inteleg faza cu medicii. Nu e datoria lor sa ne consulte, sa ne opereze, sa ne faca bine? Cred ca juramantul lui Hippocrate nu mai e demult de actualitate…
Mie mi se pare penibil sa le iau lor cadouri sau sa le dau bani. De secretare nu mai zic. Pai noi suntem de vina, noi care dau, ma rog, cei care dau, nu ei ca primesc! :ermm: :dizzy:
In satul ala lumea stie mai multe despre mine decat stiu eu asa ca nu ma mai mira nimic…asta este unul dintre motivele pentru care ma duc tot mai rar si vizitele sunt tot mai scurte.
Ba tocmai asta este ideea, fiecare este deja platit pentru ceea ce face, nu trebuie sa’i mai dai si tu ca sa te trateze mai bine. Un doctor are deja salariu nu face nimic pe moca si este datoria lui sa faca tot ce’i sta in putinta pentru a face bine pacientul indiferent daca pacientul are ficatul placat cu aur ca nu mai avea ce sa faca cu banii sau daca pacientul este imbracat in haine peticite pentru ca abia ii ajunge pensia sa’si ia pastilele si paine. Si la fel si restul functionarilor..
Si eu consider ca este si vina celor care accepta pentru ca incurajeaza
Normal, te inteleg perfect, eu nici nu cred ca m-as mai duce…
Nu stiu ce sa zic, Raluca, banii sunt foarte tentanti, mai ales daca salariile sunt mici. Prea putin rezista acestor tentatii. Chiar si asa, medicii cred ca considera ca e firesc sa primesca niste banuti extra pentru activitatea lor deosebit de importanta. Ca doar nu fac degeaba greve… Clar nu sunt multumiti de remuneratia lunara… :dizzy: :ermm:
Nici eu nu-s de acord cu “plocoanele”, indiferent cui sunt date, dar mai ales sefilor. Partea proasta este ca se parctica frecvent in Romania. Cel mai grav mi se pare atunci cand in spitale spre exemplu nu esti tratat cum trebuie, pana ce medicul nu-si primeste “plicul”. Desigur, nu toti medicii procedeaza asa, sau cel putin asta vreau sa cred, dar totusi sa dovedit o practica foarte intalnita, din nefericire. Si nu numai medicii…majoritatea cam iau spaga, iar oamenii dau, nevoiti fiind de multe ori. Este un sistem defect, clar.
Despre sefa ta, constat ca este o persoana foarte schimbatoare, pe toane. Nu-mi plac genul asta de oameni, de la care nu stii niciodata la ce sa te astepti.
Imi pare rau sa citesc despre problema cu tensiunea. Sper doar sa fie ceva de moment si sa treaca repede. Cred ca ar fi o idee buna sa renunti la cafea, mai ales daca obisnuiesti sa bei mai multa. Oricat de buna ar fi, nu face prea bine.
Sa ai o duminica frumoasa Nice si o saptamana usoara, fara evenimente neplacute!
Larisa, eu sunt de parere ca e vina celor care dau. Ei i-au invatat prost pe medici, secretare, sefi. Iar acum acestia iti cer de la obraz. Dar sa stii ca unii refuza sa plateasca. Cel mai penibile mi se par cazurile cand medicii primesc bani desi stiu ca pacientii vor muri. Nu stiu daca in Franta exista practica asta, chiar sunt curioasa daca tu ai avut probleme de genu’.
Nici mie nu-mi plac persoanele schimbatoare, in general ma feresc de ele. Nu-mi plac surprizele. :)) Am inima slabita. :biggrin: :tongue: :silly:
Da, pai inainte consumam pana la 3 cescute/zi. Acum am redus cantitatea semnificativ. Azi am pus o jumatate de cescuta de cafea si restul lapte. Si nu voi mai bea alta pe parcursul zilei. Acum nu stiu daca de la ea mi se trage. Desi stiu ca ea nu lasa organismul sa absoarba anumite minerale importante… Doctorita mi-a recomandat magneziu. :ermm: :dizzy:
Multumesc mult, duminica frumosa si tie, Larisa. :heart:
In Franta nu prea se practica spaga, ciubucul sau alte chestii de genul, nici la doctor, nici la coafor, nici la diverse institutii, nici macar la restaurant (serviciul fiind inclus in nota adesea). Poti sa dai doar asa exceptional, daca ai fost foarte multumit de un serviciu. Or exista si pe aici cazuri de plocoane mai mari, nu cred sa nu existe deloc, dar cel putin se practica mai ascuns si cu siguranta nu sunt asa de raspandite.
Merci pentru lamurire, Larisa. Ma gandeam eu ca nu ai avut probleme de genu’. De asta esti si asa de linistita si fericita. :w00t: :happy: :biggrin:
Cred ca barbatii,spre deosebire de femei,n-o sa-ti faca un compliment daca nu cred de cuviinta.Zic.
Asta cu varsta mi-aminteste de cand imi povestea mama ca atunci cand era la spital sa ma nasca,asistenta ii vorbea urat si-i spunea ca :da,fete tinere,nemaritate,adolescente,faceti copii aiurea,stii stilul,iti dai seama de limbajul care era cel putin odata si de lipsa de respect.Cand a auzit ca mama era maritata,avea 24 de ani,femeie/fata serioasa,cu facultate,nu i-a venit sa creada,ca cica arata prea tanara. Uite asa vorbesc unii sa se afle in treaba,de parca varsta e un motiv de jignire.
Mie mi se par complimentele lor menite sa te cucereasca. Sa te faca sa le cazi…in plasa. Unele or fi oarecum sincere, dar sunt facute cu un interes. Mie nu-mi plac astfel de complimente.
Texte ieftine…cum imi place sa le numesc.
Sau cum ii spune tata mamei cand se grabeste”da, draga, iti sta bine rochia, tu esti frumoasa oricum”. :biggrin:
Da, cunosc stilul, il detest! :angry:
Eh,nu ma refeream la complimentele dinainte de agatat :)) Am uitat deja cum sunt alea,haha.
Pai tocmai asta era ideea, barbatii fac si in altfel de situatii complimente? Altele decat acelea in care vor sa cucereasca femeia? Eu nu prea primesc complimente de la barbati. Nu primesc deloc daca ma gandesc. Nu am prea primit de-a lungul timpului. Va intrebam pe voi daca ati fost complementate si laudate de barbati… :unsure:
Femeile sunt parca ceva mai darnice la capitolul asta. :dizzy:
Eu cred ca atunci cand vor sa agate,zic unui amic : uite,ba,ce buna e aia :)) Nu direct fetei.Ca parca nu-mi amintesc nici eu complimente de la barbati care voiau sa ma agate,dar imi amintesc complimente de la deja actuali prieteni (adica iubiti,cum se zice acum,ca poate nu ne intelegem :D ),sau sot,dar e adevarat,ei foarte rar spun,pe cand da,noi suntem mai darnice.Asta e,lor li se vede in privire :))
Schimbări de atitudine specifice şefiei! Azi şefului poate să-i plouă, mâine să-i iasă soarele. Iar angajaţii, drepţi, cu capetele plecate precum ghioceii. Ei primesc fulgerele, ei primesc cununile de laude. Ce s-ar face aceşti oameni puşi în poziţii cheie, într-o instituţie, fără pinguinii lor, care tac şi execută orice fel de ordine, per că de mulţumirea şefului depinde traiul lor. Numai că pe mulţi toate acestea îi uzează înainte de vreme. Ştii care-ar fi fost penibilul situaţiei tale? Ipotetic şi prin absurd, ne imaginăm că după ce-a urlat cucoana la tine, a doua zi, tu te prezentai frumuşel în biroul dânsei cu un ploconaş. :D Iar zilele tale erau liniştite, probabil. Mno, şi, dacă te-ai fi prezentat de la început cu ploconaşul, nu te mai confunda cu o amărâtă de 20 de ani :w00t: , nevoită să muncească la vârsta aia fragedă. Numai că tu, nu şi nu. :biggrin:
Duminică liniştită. Fără suferinţă, diamantul rămâne neşlefuit. :)
Eu nu si nu.
Nici acum nu-mi vine sa cred ca amica asta a mea a spus adevarul. Tot sper sa fie un vis urat, o gluma proasta, orice numai adevarul nu. Bun, la doctori se poarta, la ghisee la fel, dar si la sefi? Astora nu le ajunge ca muncim, ce mai vor? :ermm: :unsure: :wassat:
Multumesc asemenea, Antonela. :cheerful:
E penibil sa ofer un astfel de cadou, e ca si cum mi-as pune o eticheta, in cel rau/prost mod…
La fel mi se pare sa ma laud sau sa incurajez pe altul sa faca acest lucru ca pe un lucru sanatos si moral.
Mi-a displacut din totdeauna spaga, plocoanele, “atentiile”… la medic, personal, nu am dat niciodata. Medicii la care am fost ba chiar erau impotriva lor, ah unul era pasionat de peste si nu a refuzat cand i s-a oferit, insa nu am vazut o schimbare de comportament in urma acestui cadou mai mult de apreciere. Ba unul chiar a dat afara un pacient si le-a spus tuturor ca daca omul va fi multumit de cum este tratat cel mult este bucuros sa primeasca un buchet de flori pe langa apreciere.
Ca si cu iertatul… eu nu mai imprumut bani celor care nu respecta cuvantul, munca celuilalt. Chiar daca intarzii daca anunti, daca faci si arati ca ai facut tot ce-i posibil, am de ce sa fiu intelegator, altfel nu vreau sa platesc mofturile celorlalti.
Complimentele nu le pot imparti doar pe sexe, indiferent ca-i femeie sau barbat, poate fi o vorba sincera sau cu substrat, cu intentii ascuse. Unii sunt pupincuristi, unii sunt entuziasmati, unii sunt doar generosi si vor sa ofere un zambet chiar daca el e usor exagerat, altii vor sa atraga atentia asupra propriei persoane prin asta, unii doar apreciaza, altii cand vor ceva de la tine incep cu asta :shocked:
Ah, desigur, daca salveaza viata unui om sau daca ii aplica un tratament miraculos si respectivul se face bine, nu am nimic impotriva unui gest de multumire(peste, flori etc). Dar sa mergi dupa, nu inainte! E frumos sa-ti arati recunostinta…
Cat despre imprumutatul banilor…aici m-am ars rau de tot si nici nu se mai pune problema sa repet gestul. In general banii dati nu ii mai vezi inapoi. :ermm: :dizzy: :pouty: :angry:
Mihaela, mie barbatii nu mi-au facut decat rar complimente. Si atunci total interesate! :angry:
In schimb femeiele sunt asa cum le-ai descris tu mai sus. Barbatii nu se omoara dupa laude si complimente. Nu le sta in fire sa le faca(cel putin nu dezinteresat).
Cadourile au fost dupa operatie, tratament, dar trebuia sa revin la niste perioade, a fost decizia parintilor.
:cheerful:
Mai sus am descris oamenii, atat femeile cat si barbatii si am primit din partea tuturora complimente, interesate, neinteresate. Nu le sta Nice, insa sunt oameni/barbati care nu numai ca ofera dar ca au si nevoie de laude, confirmari, complimente. Si nu sunt gay
Ai grija de tine, stiu ca sunt alimente, ceaiuri care regleaza tensiunea.
Sa ai o saptamana usoara, cu sanatate!
Hehe, Mihaela, eu am intalnit doar din acestia care adora sa li se faca complimente. :biggrin:
Multumesc mult, maine sau poimaine ma duc dupa magneziu. :w00t: :cheerful:
E bine cand ti se spune ca esti mult mai tanara, ca nu iti arati varsta, chiar foarte bine. Cel mai penibil e sa te duci cu cadouri la sef, imi pare rau de starea ta de sanatate, si eu am tensiunea mica, deci mi se pare f ciudat ca ai trecut la extrema cealalta. Numai bine, si felicitari ca pana la urma munca ta a fost apreciata!
Da, si pe mine tocmai asta m-a bulversat, cum am trecut in decurs de cateva luni de la 11 sau 12 la 15-16. Cam brusca trecerea… Sper sa fie o situatie trecatoare. :ermm: :dizzy:
Multumesc mult, draga Fairytale. :heart:
Cea mai penibila situatie este cea cu cadourile, din punctul meu de vedere… Sa te dai bine pe langa sefi ca sa-ti mearga ok la munca nu mi se pare in regula :ermm: …
Eram sigura ca nu vei fi de acord cu astfel de practici, Alex. Am inceput sa te cunosc. :biggrin: :dizzy: :unsure: :tongue: :silly:
Cea mai penibila mi se pare cea cu cadourile la sefi. Sincer, n-am mai auzit. Imi imaginez la bugetari, la privati nu prea.
Oricum…
Restul situatiilor nu mi se par penibile. La cafea, te inteleg, patesc acelasi lucru. Eu nu-s fana cafea, beau asa…de dragul de a bea ceva dimineata. De obicei beam o cafea acasa, inainte sa plec la serviciu, si una la serviciu, cu colegii. Nu c-as avea nevoie, dar imi place sa am o cafea in fata calculatorului. :) Eh, si dupa un timp a inceput sa mi se zbata un ochi si am aflat apoi ca probabil imi crestea tensiunea…de la cafea, ca de la altceva n-avea ce sa fie. Si acum nu mai beau 2, beau doar una, acasa sau la serviciu si e mai bine, nu mi s-a mai zbatut ochiul.
Cat despre iertare…am patit-o de atat de multe ori. Am si uitat de cate ori am iertat. In schimb, cand e vorba sa ma ierte pe mine cineva, chiar si persoana pe care am iertat-o de x ori, nu se poate. :) eh…noi sa fim sanatosi.
Da, la bugetari, ar fi culmea sa se intample enormitatea asta si la privati. :biggrin:
:angry:
Ce dragut tabiet ai tu, Mihaela, dar ce ai facut, ai renuntat la ceai? :biggrin: :unsure: :ermm:
Si eu o sa incerc sa ma rezum la o singura cescuta/zi, cu toate ca eu o beau de necesitatea, pentru energie, vitalitate si proprietatile ei diuretice. :heart: :wub:
Da, este regretabil. Dar asa ajungem sa cunoastem oamenii. Si ne calim. :dizzy: :cwy:
Sincera sa fiu habar nu am cum sa comentez! eu nu sunt obisnuita cu spaga asa ca……. nu pot comenta! :shocked:
Sinceritatea ei mie m-i se pare bizara! Chiar asa o fii? :pinch:
In ceea ce privesc complimentele primite de la o persoana de sex opus…… eu le numesc “periute”! :biggrin:
Pai da, Minnie, eram curioasa daca se practica si in Olanda, pe la ghisee, secretare, medici sau sefi.
Hehe, eu zic ca da, nu-mi arat varsta. :silly: :blush: :tongue: :ermm:
Si eu, si eu! :w00t: :angry:
trebuie sa recunosc faptul ca am facut cadouri, dar doar la medici…mai mult de frica…sa fiu sigura…in rest, nu!!!
Da, coco, de frica sa nu te lasa sa mori pe masa de operatie. Astia sunt in stare de orice! :angry: :cwy:
:)…Sa faci “cadouri” sefilor, nimic nou…Lucrul asta se practica si inainte dar se practica si acum, chiar si in mediu privat. Sunt oameni si oameni. Unii cred ca daca ii dai ceva cadou sefului tau, pai atunci nu numai ca te vede bine, dar are si grija sa te tina in continuare. Fereasca Dumnezeu, sa fie dat seful afara inaintea ta, asta da dilema!
Eu cred ca tine de educatia fiecaruia.
Asta imi aminteste de ce-mi spunea copilul meu atunci cand era in clasa I” Mami tu niciodata nu vii cu cadou la Doamna, mamica lui X si mamica lui Y pun in fiecare dimineata cate un pachetel pe catedra Doamnei”.
Si de dilema unei foste colege de birou, care a venit intr-o zi foarte suparata la serviciu:
“Uite draga, ce nesimtita mama unei colege a Elenei (fiica ei), nu-i mai da voie fiica-si sa vina la noi. Eu care de fiecare data ii cumpar fetitei cate un cadou , chiar si ei i-am dat un material din stofa de fusta. Pai cred ca o inteleg, i-am raspuns eu, probabil nu poate tine pasul cu tine la facut cadouri, si se simte obligata biata femeie”
Ca ii dai bani medicului dintr-un spital public, asta pot sa inteleg (motiv din punct de vedere material-are un salariu de tot rasul, emotional- va fi mai atent la problema mea si-mi va recomanda ceea ce este mai bun, etc.), dar ca ii dai bani unui medic dintr-o clinica privata, ei, asta nu inteleg. Si totusi sunt destui care fac si asta. Pentru ca asa s-au obisnuit, si cred ca nu se poate altfel.
Eu las bani coafezelor si manechiuristelor, daca sunt angajati la saloanele unde lucreaza. Pentru ca stiu ca majoritatea din asta isi suplinesc veniturile, salariile lor fiind aproape de minim. Pe asta mizeaza si cei care ii angajeaza. Binenteles ca nu fac asta cu cei care au propriile lor saloane.
Acum despre sefa ta. Eu zic ca este de apreciat ca a recunoscut ce greseala a facut, asta spune ceva despre caracterul ei, indiferent de motivul avut. De regula oamenii accepta mai usor un comportament “ingamfat” de la o persoana de o anumita varsta decat de la un tanar de pe bancile facultatii. De ce? pentru ca suntem robii prejudecatilor. Cum adica, mi-a intors spatele mucoasa asta? Nu pot sa uit prima mea zi de serviciu: sefa mea(o tipa cam la 45 de ani, intepata rau mi s-a parut mie atunci) mi-a tinut un adevarat discurs cum ca fiind cea ma tanara din colectiv(aveam 18 ani), trebuia sa sar eu de la birou sa iau teancul de dosare din dulap, nu sa o las pe colega mea mai in varsta. In timp ne-am imprietenit, am invatat sa ne apreciem reciproc, pentru ca era o tipa tare desteapta.
Pai daca ne gandim bine, toti avem circumstante atenuante. Pe tine te-a deranjat ca ti s-a adresat cu “fetito” tu care te stiai o adulta, ea ca tu o fetita iesita de pe bancile facultatii i-a intors spatele. “Cat de tupeisti si lipsiti de respect sunt tinerii de astazi!!” – nu asta auzim peste tot in jurul nostru?
Important este ca de aici inainte lucrurile intre voi sa intre pe calea cea buna. Exact din cauza asta sunt eu de parere ca o discutie deschisa cu punctul pe I este de preferat. Cel putin fiecare o sa stie la ce sa se astepte de la celalalt.
Ah, pe mine cafeaua ma agita rau de tot. Doamne fereste sa am o discutie in contradictoriu cu cineva dupa ce beau cafea. Indiferent cat de stapana sunt pe mine in general, imi este foarte greu sa-mi controlez firea mea impulsiva.
Cafeaua
Foarte interesant comentariul, extrem de utile pentru mine explicatiile tale, Luminita. :cheerful:
Deci tu zici ca se mai practica atentiile si in mediul privat. Hm, cat de penibil mi se pare sa te duci la sef cu un cadou doar ca sa te pastreze… Dar cam asta era si ideea amicei mele. Problema e ca simti ca-ti cumperi postul si mie imi place sa obtin totul pe propriile mele merite. M-as simti aiurea tot timpul daca as face asta. O inepta, o incapabila… :cwy: :face: :ermm:
Ok, ii dai bani medicului, dar macar e mai atent? Macar se ocupa cu adevarat de tine? Ca eu am auzit ca multi au dat bani si pacientul(ruda lor) tot a murit. Pentru ce a mai luat doctorul bani daca tot stia finalul? :ermm: :dizzy: :unsure: Mentionez ca eu nu prea am avut de-a face cu ei, am fost mereu sanatoasa si cum aud de spitale lesin. Lesin cand aud de boli, de tot ce are legatura cu medicina, sunt extrem de sensibila din punctul asta de vedere. :cwy: Din auzite povestesc acum. Eu nu am dat bani ca nu am avut nevoie…
Da, eu mereu am fost in dubii daca e bine sa las bani coafezei. Pai daca lasa fiecare clienta, la un calcul rapid, se strange o suma frumusica lunara… Dar eu ii las coafezei mele pentru ca sunt multumita cand plec de acolo. Si nu ii las sume mari. Insa am vazut ca acelasi lucru il fac si celelalte…
Ai inteles perfect situatia de la munca. Se pare ca am reusit sa aplanez un conflict deschis. Ha, a fost ziua celeilalte sefe si nu am dat bani pentru cadoul ei. Oare o fi aflat? :ermm: :biggrin:
M-am simtit cam penibil, ea a venit cu o tratatie(de care nu m-am atins). 
:ninja:
Si nu ca nu as fi vrut, ci pentru ca era chiar inainte de leafa si ramasesem…leftera.
Inseamna ca esti o persoana foarte energica. Eu sunt opusul, de aceea am mereu nevoie de energizante. Si cum cafeaua e cea mai de efect si cea mai sanatoasa…o prefer pe ea. :wub:
Firea impulsiva, zici? Luminita, nu cumva esti sora mea geamana?
:tongue: :silly: :blush: :angel:
Da, foarte impulsiva! Norocul meu ca mama mea a fost o maestra in ale diplomatiei, si mi-a dat si mie ceva gene. Altfel, cum zice sotul meu, nu cred ca violenta fizica ar fi stat departe de mine. Sper ca glumeste, stie ca n-as fi stat intr-o astfel de casnicie. Chiar imi amintesc ca eram intr-o zi la masa toti 3, si ii povesteam sotului meu de o verisoara pe care o batea sotul ei. Si eu am zis: “Ah, daca tu mi-ai fi dat o palma, imi faceam bagajele, imi luam copilul si dusa eram. La care fiu-meu(avea 10-11 ani) raspunde: Si eu imi faceam bagajele, il luam pe tati si veneam dupa tine!”
Nu te gandi ca eu las multi bani coafezei, si normal, doar daca sunt multumita de rezultat, si de obicei sunt, spun de la bun inceput ce vreau si cum vreau. Pana acum nu am avut de ce ma plange.
Sunt doctori si doctori, de regula cei de la spitalele mari din Bucuresti, nu primesc bani inainte de operatia unui pacient in stare grava. Eu acum vorbesc si din auzite, dar si din experienta personala. Am trecut cu mama mea printr-o operatie foarte grea, iar la terminarea operatiei, medicul mi-a spus direct sa-mi pastrez banii, ca o sa-mi trebuiasca in curand. I-am lasat pe masa lui, m-a impresionat sinceritatea si empatia manifestata (nu ne cunosteam si nu am ajuns la el prin cine stie ce relatie). Dar daca problema ta nu-i prea grava( mi s-a intamplat si asta cu sotul meu, la acelasi spital dar cu alt doctor, la care de data asta ajunsesem cu o recomandare :D ) plicul cu bani este luat de fiecare data fara prea mari menajamente. Da, iti lasa impresia ca esti tratat mai bine, dar poate este doar impresia mea, stiind ca eu i-am dat bani pentru asta. Binenteles am auzit si multe povesti in salonul de spital, cum ca sunt medici care te tot amana cu interventia chirurgicala daca nu dai plicul cu bani. Chiar or fi, cine stie. Oricum, cert este ca medicul care urmeaza sa-ti faca o interventie chirurgicala, te trimite neaparat inainte sa stai de vorba cu medicul anestezist. Tu intelegi printre randuri de ce trebuie sa mergi :). Este trist, dar asta este lumea in care traim.
Neata, Luminita, si eu am incercat sa militez pentru diplomatie atat in real life cat si aici in blogosfera. As spune ca nick-ul ma caracterizeaza, desi vine de la numele real. Desi, pot fi si foarte acida, rar, dar se intampla cand omul exagereaza si insista cu anumite lucruri care mie nu-mi plac si cu care nu sunt deloc de acord. Sau pe care le vad ca stand exact invers.
Cred ca unica posibilitatea de a mentine dialogul si armonia intre oameni este diplomatia, desi uneori ai un chef teribil sa dai cartile pe fata. :biggrin: :ermm: :tongue: :silly:
Simpatic foc fiul tau.
:cheerful:
Pai da, avem doua variante, fie ne adaptam, fie nu. Ghici in care ma incadrez eu. :dizzy:
suntem o tara a ciubucului, cu practici prea incetatenite pt a incerca sa le schimbi. ori mergi cu gloata ori iti asumi eventualele urlete care-ti vor strica zen-ul. eu numesc asta adaptare, compromis, supravietuire si derivatele.
n-as separa complimentele dupa sex. marea majoritate sunt bine tintite, nimeni nu-ti face un bine degeaba(ajungem iar la treaba cu supravietuirea si adaptarea de la paragraful anterior).
treaba cu persoana si cu scuzele repetate: esti obligata s-o pastrezi in viata ta, ti-e ruda? oricum ar fi, poate ai putea sa te distantezi putin, sa pui mai putin suflet, sa fii mai indiferenta…si sa suferi mai putin… zic si eu.
nici una dintre situatii nu mi se pare cumplita. doar gandul ca ma ameninta ceva, ma face sa iau masuri urgente sa rezolv problema. nu ma pot obisnui nicicum sa traiesc periculos, ador linistea :biggrin:
Da, adaptare, dar cei mai multi dintre comentatorii acestui articol au afirmat ca ei nu au dat bani/cadouri niciodata si ca nici nu iau in calcul aceasta posibilitate. Si vad ca nu se mai plange nimeni… :biggrin:
Si eu zic la fel ca si tine, e greu cand vrei sa te opui curentului. Si eu asta am facut intotdeauna…
Bun de tot sfatul, e o situatie in care se regasesc multe femei, unele sunt mai puternice, altele… :ermm: :cwy:
nu stiu cum sa formulez sa nu sune de sus… eu nu le vad puternice pe femeile astea, ci doar ca le pasa de ele si de viitorul lor. doare, ca la dentist, dar noaptea urmatoare dormi linistita :)
Vroaim sa spun ca simtim diferit, ca suntem construiti diferit. Sunt multe de explicat, dar nu aici, nu pe blog.
Buna seara!
te simti mai bine? a revenit tensiunea? sper ca a fost ceva de moment, ceva pe baza de stress si penibil.
sincer daca un cadou ar schimba complet situatia mea la job eu l-as da cu mare drag, daca o ciocolata sau o cafea are efectul scontat chiar n-am nici o retinere sa fac acest gest. daca unii oameni se vand asa ieftin e doar in favoarea mea. nu ma simt deloc jignita si nici nu consider o situatie penibila, teoretic vorbind pentru ca in cei 8 ani de munca nu am fost pusa intr-o astfel de situatie dar recunosc ca am dat si eu o ciocolata ca sa-mi rezolv mai repede o problema.
Buna, Lilly, chiar nu cred ca se rezolva cu o ciocolata sau o cafea. Mai degraba cu aur/ceva foarte scump. Unii cer si mii de euro…
Inca nu mi-am luat tensiunea, insa e greu fara cafea, ma simt vlaguita tot timpul, nu am pic de energie. Asta nu e viata… Dar da, fizic ma simt excelent, psihic sunt o epava…
Merci mult de sinceritate. :heart:
Bună!
Poate e doar ceva temporar cu hipertensiunea din cauza stress-ului… Şi au am păţit ceva asemănător într-o perioadă foarte solicitantă anul acesta. Am ajuns la 12 noaptea la urgenţe cu tensiunea 15 şi ceva… În final s-a dovedit a nu fi nimic grav, doar stress…
Treaba aia de sorginte comunistă cu “Kentul, cafeaua şi ciocolata” şi mie mi se pare extrem de penibilă. Dacă tot vrei să dai ceva, dă bani… Nu sunt adeptul niciuneia…
Nu tu ar trebui să te simţi prost din cauză că ai avut o anumită părere faţă de şefa ta. Mie mi se pare ea şi penibilă după treaba asta. Să judeci o perrsoană după vârstă şi nu după cunoştiinţele şi competenţele care o recomandă la locul de muncă, mi se pare o dovadă de superficialitate crasă…
Nu poţi să ierţi la infinit pe cineva. La un moment dat trebuie să pui piciorul în prag…Ce respect poate să mai aibă persoana aia pt. tine dacă ştie că “scapă” de fiecare dată?
Buna, Vlad, sper din toata inima sa acesta si cazul meu. Da, am fost foarte stresata si suparata lately. Deci ai patit-o si tu…15 si ceva exact ca mine. Hm, as fi zis ca depinde si de varsta, sex. Se pare ca nu. Doar de gradul de stres.
:dizzy: :wassat:
Am inceput, de azi, sa iau magneziu. Sa vedem cum ma voi simti in viitor. Eu sunt in general foarte obosita si am dureri groaznice de cap(ma rog, nici chiar zilnic).
Pai sefi astia au impresia ca pot tipa si judeca pe toata lumea. Indiferent de varsta. Sa-l fi vazut pe cel de anul trecut ce urla la angajati, inclusiv la cei de seama lui…
Da, ai dreptate, nici urma de respect! :cwy:
Scurt, foarte scurt: Nu esti singura care vede asa ceva! Din pacate in societate romaneasca pare ca e o traditie asta, impinsul de cadou …la sefu!!!
Ma pierdeam si eu pe net pana dau de subiectul tau…
Acum am la ce sa ma gandesc toata ziua.
Să vezi cum e să ai colegi pupincuriști care să ajungă departe cu pupicii lor. Am un coleg care 3 ani a pupat pe toată lumea de sus pusă și nu a fost dat afară. Dar din păcate pentru el i s-a cam terminat norocul. Odată cu schimbarea mea de program, toți ceilalți colegi ai mei au fost de partea mea și au vrut și ei același program, iar individul rămas fără pupici o să fie pus să aleagă dacă acceptă noul program, sau dacă pleacă. Deci la un moment dat, norocul se termină și dacă nu ai ceva în căpșor o să te lovești. Ulciorul nu merge de multe ori la apă :P