Imposibil să căutăm în jur și să nu găsim oameni care reușesc minuni doar rostind cuvinte. Ne ating sufletul frământat și chinuit și îl vindecă. Sunt cuvinte cu puteri tămăduitoare, care alină orice durere, indiferent cât este de mare. Însă, există și un alt gen oameni. Supărați pe viață și pe semenii lor, negativisti, pesimiști, îngâmfați, ei nu pregetă să facă rău. Știu exact că vorbele lor produc iritare și chiar suferință. Când îi asculți sau citești, când le simți tonul superior, atotștiutor, când vorbele se transforma în acuze și jigniri, oricât de calm și binedispus ai fi, te umpli de nervi.
Vineri, o zi bună în aparență, avea să se încheie dezastruos. Încurajată de sfaturile voastre, eram gata să mă iau la trântă cu depresia, când, la finalul programului de lucru, istoria s-a repetat. Cealaltă șefă s-a rățoit la mine cu același pretext absurd, i s-a părut ei că nu o bag în seamă. Deja mă întreabă colegii ce are conducerea cu mine, de ce se poartă așa. Încerc să ignor pe cât posibil incidentul, ajung acasă și găsesc pe facebook o persoană necunoscută care pusese tunurile pe opiniile-mi exprimate în propria căsuță virtuală. Atât de tare m-a enervat faptul că cineva care nu mă cunoaște își permite să emită judecăți de valoare la adresa mea și a blogului, încât n-am dormit toată noaptea. Era ultimul lucru la care mă așteptam, picătura care a umplut paharul, pentru că în general haterii au stat departe de blogul meu și era cel mai nepotrivit moment în care puteau să apară. Când am realizat, sâmbătă dimineață, că încă nu mi-am revenit, am intrat în alertă. Oare ce mă putea deconecta? Cum puteam să mă calmez, să uit de tot și de toate? Eram o epavă, nu mai puteam continua așa. Deși am observat cerul acoperit de nori, am decis să ies într-un parc pentru o ședință foto. Vremea mohorâta se oglindea perfect în starea mea de spirit, clocotind de furie, mă căzneam să surprind magia toamnei. Sufeream enorm la capitolul concentrare și creativitate. Gândurile îmi zburau haihui la evenimentele recente precum frunzele veștede purtate pe aripile vântului de octombrie.
M-am avântat apoi prin pădure, am descoperit o tainică potecă și am fost curioasă unde duce. La capătul ei mă aștepta o surpriză de proporții. Cerul se limpezise, iar soarele strălucea bucuros, trimițându-mi și mie o rază de speranță. Am primit-o zâmbind. Furtuna trecuse, iar în suflet se instalase pacea…
După realizarea a peste o mie de fotografii în câteva ore, trece, garantat, și mama depresiei.
Există o mulțime de metode prin care ne putem calma nervii după o ceartă, relaxa în perioadele stresante sau detașa de gândurile negre și necazurile care par a ne copleși. Iată (doar) câteva propuneri (atunci când autocontrolul eșuează):
– putem savura un delicios ceai de plante (de tei, de sunătoare) sau asculta muzica preferată
– inspirăm adânc, ne ținem respirația, apoi expirăm și repetăm exercițiul
-masajul, o baie fierbinte, aromată, înspumată, meditația
-putem discuta cu cineva care ne înțelege sau putem apela la blogoterapie
-putem opta pentru o plimbare de 10 minute în aer liber cedând copacilor energia negativă printr-o simplă atingere
Eu aleg de fiecare dată fotografiatul și de fiecare dată funcționează. Poate un pic mai greu sâmbătă pentru că am fost înconjurată de multe culori care imprimă o stare de apăsare, favorizează apariția angoaselor existențiale și chiar a depresiilor, cum ar fi marourile și roșul intens. Noroc că am compensat cu verde din belșug, cea mai reconfortantă și echilibrată culoare. Nu recomand administrarea calmantelor.
Voi ce metodă folosiți pentru a vă calma nervii și cine va supără cel mai rău și ce mai des?
Superbe pozele! Cele mai frumoase ce le-am vazut pe blog pana acum. Faci mari progrese. Tot ma pregatesc si eu sa ies sa “culeg” culorile toamnei dar cred ca astept si eu o zi “furtunoasa” sa ma descarc prin plimbari in parc. Unul din obiceiurile mele.
Apoi mai ascult muzica am un folder “muzica de plans” :) plansul e sanatos cateodata
Cand sunt foarte trista imi vine inspiratia, se varsa condeiul asa ca daca am un laptop prin preajma dau tot ce pot pt viitoare articole pe blog :)
Fac o baie fierbinte cu lumanari si uleiuri parfumate. Ma rasfat uneori cu astfel de momente de “meditatie si relaxare” si cand sunt nervoasa imi prind foarte bine
Ma uit la comedii. Asta in ultimul an ca inainte nu ma atingeam de filme. Am descoperit ca cele din categoria bollywood imi sunt de un real folos in zilele negre. Fiindca sunt colorate si lungi.
:biggrin: Si eu mai plang cateodata de nervi. Chiar nu ma pot abtine, si da, e o metoda buna care functioneaza rapid. Totul e sa gasim o cale de a ne elibera frustrarile, dezamagirea, furia care ne domina si nu ne lasa sa gandim limpede si sa traim in pace.
Muzica este iarasi un bun calmant, am apelat si eu la ea, din belsug, zilele astea. :biggrin: :tongue:
Off, blogul asta… Am facut peste 1000 de fotografii, iar pe cele mai reusite a refuzat sa le publice. Ieri m-am chinuit toata ziua sa pun watermark si sa le incarc. A fost in zadar… Am urcat cateva pana la urma, dar sunt dezamagita. Pana acum nu mi s-a intamplat una ca asta.
Ironia sortii…
Merci mult, Alice :heart: , cred ca se toamna m-a ajutat putin in sensul asta. Culorile ei sunt uimitoare. :wub:
Prin “tinerete” ma calmam vorbind cu o prietena. Mai tarziu am descoperit puterea miraculoasa a unei plimbari, prin parc, sau chiar pe strada. Cand lucram in Ro plecam adesea de la serviciu pe jos (era destul de aproape de casa ultimul job), ceea ce ma linistea teribil. Si acum sunt adepta plimbarilor, dar prefer sa le fac, la fel ca si tine, impreuna cu aparatul foto :biggrin: .
Un alt mod de relaxare mai este pentru mine vizionarea unui film, dupa cum probabil stii deja. Aproape in fiecare seara, dupa masa, ma asez comod in canapea si imi pun un film, de obicei unul nu prea filozofic, ca sa nu-mi dea batai de cap, sa nu trebuiasca sa gandesc, sau sa ma concentrez prea mult. Orice s-ar fi intamplat in ziua respectiva, uit de tot!
Mai ma calmez si mergand la cumparaturi, dar incerc sa o fac mai rar :dizzy:
Sper ca lucurile sa se aranjeze pentru tine la serviciu si sa nu mai ai parte de astfel de “episoade”!
:biggrin: Pai si gasesti atatea filme pentru fiecare dupa-amiaza?
:dizzy:
:blush: :tongue: Tu procedezi bine ca esti mai retinuta cu aceasta metoda…falimentara.
Am incercat si eu, Larisa, treaba asta cu shoppingul. E foarte periculoasa pentru ca risti sa ramai rapid cu portofelul/contul gol. Nu stiu cum e in Franta, dar aici in Romania magazinele sunt ticsite cu lucrusoare super dragute, iar mie imi vine sa le cumpar pe toate.
Da, la plimbare cu aparatul foto e perfect, numai sa ai unde merge si ce fotografia…
:dizzy: :cwy:
Eu cred ca abia a inceput razboiul, am inteles ca asa procedeaza ele cu noii veniti incercand sa-i puna pe fuga. Si reusesc. Oamenii pleaca de la ei si cu greu fac rost de altii. Ma miram eu cum se face ca acolo sunt mereu posturi libere… Acum am dezlegat misterul. :ermm: :dizzy:
Asa este, shoppingul este foarte periculos, nu-i o metoda de relaxare recomandata :dizzy: ! Si aici magazinele sunt tentante si culmea, strada cu majoritatea magazinelor este foarte aproape de casa. Fac tot posibilul s-o ocolesc! :unsure:
App, am uitat sa-ti zic, fotografiile sunt splendide! Ai surprins o toamna desavarsita!
:biggrin: Imi imaginez, eu de obicei ma incui in casa si arunc cheia.
Abia ma abtin sa nu dau iama in magazinele. Mai ales toamana si mai ales cand sunt deprimata.
Multumesc mult, Larisa, abia astept sa vad toamna frantuzeasca… :wub:
Super pozele. Ai prins cateva chiar interesante. Am zarit si eu o locatie asemanatoare, dar inca n-am ajuns la ea… sper sa nu treaca toamna pana ajungem noi pe acolo :)
Am pus si eu ceva poze cu noua “scula”…
O sa intru sa le vad. :w00t: Cum cu noua scula, parca aveai tot un 3200… :wassat: :dizzy: Toamna e pe sfarsite…din pacate. :cwy:
Ce locatie? La tine in zona? :biggrin:
Pozele tale sunt splendide! Asta înseamnă că enervarea te inspiră.
Cel mai tare mă enervează haterii, extremiştii şi fanaticii.
Am scris despre ei şi voi mai scrie. Ultima oară, un hater ne făcuse
Vienelei şi mie un soi de poezie, încercând să-şi bată joc de nişte
oameni pe care nu-i cunoaşte, aşa cum nici pe tine nu te cunoaşte
lepra care te-a atacat. În astfel de situaţii, cred că cel mai nimerit
lucru este să-i arăţi persoanei respective că nu există pentru tine.
Desigur, va încerca să te provoace în fel şi chip, dar indiferenţa ar
trebui să fie scutul tău. Alt blogger a făcut prostia de a-i răspunde,
lucrurile au scăpat de sub control şi acum un astfel de idiot îl ameninţă
pe blogger că vine el în România şi-l vizitează. După ID, dacă te chinui
şi te pricepi, poţi afla adresa de la care s-a scris. Desigur, bloggerul abia
aşteaptă să-i pătrundă ăla în casă, pentru a se apăra cu pistolul. Iată la
ce se poate ajunge. Dacă te iei cu un prost la ceartă, înseamnă să te cobori
la mintea lui şi vei pierde, fiindcă el e mai antrenat în prostie decât tine.
Multumesc mult pentru aprecieri. :happy:
Chestia e ca nu ma pot abtine cand sunt provocata. Asta e marea mea problema. Stiu ca trebuie sa-i ignoram, dar nu mereu putem. :ermm: :dizzy: :devil: Bine, nu zic, asta se mai si invata, dar asta ar insemna sa-mi ciocane zilnic la usa…si intr-un final sa ma plictisesc sa le tot dau satisfactie. :w00t: :biggrin:
Bună, Nice :biggrin: Toate fotografiile sunt reuşite, după părerea unui nespecialist, căruia îi plac peisajele. Totuşi preferatele mele sunt pozele în care apare lacul şi mai sunt două (fără lac): una în care apar (în prim plan) nişte frunze galbene lângă ciotul unui fost copac şi alta unde este o bancă :cheerful:
cu o singură excepţie… Pe scurt, un “clinci” cu un coleg, urmat de plecarea mea urgentă, nu era loc de amândoi, iar cum tipul avea avantajul unei ştampile ISCIR gr.I (eu doar II), era evident că nu pot emite pretenţii… Am rezolvat simplu divergenţa… şi nici nu mi-am consumat inutil nervii 
Deloc plăcute “şicanele” de la serviciu. :dizzy: În prezent, nu prea am parte, însă în trecut le-am ignorat :tongue:
Metode de calmat… de obicei citesc ceva sau joc şah online (dacă n-am cu cine offline). De enervat cel mai des şi “rău”, probabil unele observaţii personale asupra “mediului”, dar mă calmează gândul că doar exist “printre” şi atât, fără a dori măcar să fiu “dintre”. :wink:
Seară faină şi o săptămână fără “sicane” la serviciu
Buna, Centurion, blogul mi-a facut figura, nu m-a lasat sa postez cele mai reusite(in viziunea mea) fotografii. :biggrin: :wassat: :cwy: Asta e, o sa le mai pun si pe fb si curand vreau sa repet isprava. Imi face bine. :w00t: :blush: :tongue: Ma ingrojoreaza blogul asta, oare ce-o avea de refuza sa-mi publice fotografiile? :alien: :angry: :ninja:
Da, se pare ca cele doua au o problema majora cu noii veniti. Eu comunic ok doar cu cei din urma, cei vechi sunt dupa chipul si infatisarea scorpiilor. Cred ca nu vor sa ne pastreze. E detestabil comportamentul lor. Pacat ca in rest e tare fain acolo… :wub:
Chiar am vrut sa scriu in artico de sah, deh, sportul mintii. Cata concentrare trebuie sa fie acolo, inevitabil uiti de orice problema existentiala. :biggrin:
Multumesc mult de urari, o saptamana reusita si tie. :cheerful:
Se pare că pe lângă problema cu noii veniţi, cele două au o problemă chiar mai gravă, incapacitatea de a conduce un colectiv. :ermm: Oare nu intră în atribuţia lor de a crea un mediu cât mai plăcut (să vină omu’ cu oarece tragere de inimă la serviciu)? Din ce spui tu, doamnele fac taman opusul, creând o atmosferă ostilă… poate o fi noul curent în management, mira-m-aş. :wassat: Da’ nu cumva ai putea să le strecori un link referitor la conceptul ceva mai modern numit “lean management”
:whistle: în care una dintre ideile centrale este că într-o instituţie, toţi, de la portar la director sunt colaboratori şi nu muncitori pe plantaţia de bumbac, respectiv proprietari de sclavi 
Recunosc totuşi, că ar fi poate o mutare prea îndrăzneaţa (ceva similar cu sacrificiul reginei în şah) :cheerful:
:))) Cu siguranta ar fi similar cu sacrificiul reginei, sa vezi cum ma abordeaza: Narcisa, nu e asa ca nu ai facut treaba respectiva?
:biggrin: :angry: :cwy: :wassat: Normal ca am facut-o, cum sa n-o fac? Nu inteleg de ce pun astfel problema, nici nu ma cunosc! Tot ma cheama sa ma instiinteze de diferite sarcini. Sa nu cumva sa nu uiti de lucrul ala! Dar ma anunta cu trei luni inainte. :))) Nu stiu ce sa mai inventeze sa se ia de mine. Nu cred ca am cu cine discuta. Ca eu ma gandisem sa merg sa le intreb direct care e problema, de ce se poarta asa, ca abia ce m-au cunoscut. Si nu e ca am petrece timpul non stop impreuna, eu oricum sunt cantitate neglijabila pe acolo. E clar ca nu le convine ceva, dar nu pot sa-mi dau seama ce. :dizzy: :ermm:
Si eu ziceam ca am ajuns in paradis. Doar ca e opusul, imi intelegi acum depresia? :tongue: :biggrin: 
:dizzy: :ermm: :alien:
Acum inteleg de ce nimeni nu vrea sa se angajeze la respectiva insitutie, toti fug de ea ca dracul de tamaie. :ninja:
Beer…alway beer
Are you joking? :biggrin:
Nu, bei o bere, doua… Gasesti ceva de facut ca sa-ti ocupi mintea. Mai torni muzica in casti…
Interesant ritualul tau, Silvia. Din cele doua as alege doar muzica. :biggrin: Pe mine bautura ma arunca in cea mai crunta depresie. Da stiu, si aici sunt altfel. :alien: :wassat: :biggrin:
O metoda de relaxare pentru mine este sa ma intind in fata calculatorului si sa ma uit la poze vechi, or sa ma uit la filme vechi si noi. In parc nu-mi place sa ies singura, iar shoppingul nu e in topul preferintelor, ma oboseste teribil. Un pahar de vin, eu prefer rosu, relaxeaza foarte mult. Imi place sa ies la plimbare cu aparatul foto la indemana, dar nu singura.
Pe mine ma enerveaza dezordinea si galagia. Daca e galagie e imposibil sa nu imi sara nervii din orice. in schimb linistea ma calmeaza, soarele ma calmeaza.
:w00t: Dezordinea si galagia ma obosesc si streseaza si pe mine, ador linistea. :w00t:
Aha, deci tie iti place sa iesi cu cineva la fotografiat. O sa scriu pe tema asta un articol…
Shoppingul ne oboseste cred ca pe toti, insa ne aduce si multa bucurie in suflete mai ales daca gasim obiectul mult visat.
minunate peisaje… tomana la tine este superba…
parca imi este dor de o plimbare prin muzeul satului… si asta chiar daca, astazi, nimeni nu m-a necajit in vre-un fel…
Ce bine de tine, Ovi, cred in in NY viata este mai linistita, mai frumoasa si mai vesela. Toamna e superba in climatul temperat continental si oceanic. Cred ca voi face o vizita cat mai curand in Herastrau si Muzeu. :wub: :w00t:
herastraul este preferatul meu…
stii… cel mai frumos parc ramane gismigiu… dar… pentru ca este prea gradina… prea ordonat… si tot o sata prea aglomerat… prefer atunci herstrau… pare mai natural… mai salbate poate…
si mai este ceva… herastrau imi place si primavara… pentru ca are salcii pletoase… ador salciile pletoase…
abia astept poze noi…
sa fie frumos… asa iti doresc… ba chiar si mai mult…
Merci mult, Ovi, eu imi doream un cer cu nori de decor, dar nu am parte de el. Da, e frumos, acum imi mai trebuie doar o picatura de inspiratie… :dizzy: :unsure: :tongue:
Bine, bine, dar sefele astea nu au si buton de OFF?!
Doamne, e urasc acest tip de oameni, care se iau de cineva doar de dragul de-a avea cu cine sa se certe.
Relaxare, cam greu in ultima vreme, dar exista si din asta: pai la mine mai merge si cititul blogurile care imi plac cu adecarat, cartile, filmele -atunci cand nu sunt intrerupta la fiecare 10 minute
, muzica, facutul curatul pe fond de rock – ooo, ce tare e asta si mai faci si luna casa :w00t: , plimbatul (ce-mi mai placea plimbatul pe la 2-3 noaptea – nu tu pietoni, nu tu galagie, nu tu masini si zgomot enervant, doar tu si strada -perfect) si rasul. Chiar destreseaza si relaxeaza … si rad ca sa nu plang …. mai plang, pentru ca nu am de ce rade.
Ce bine ar fi daca am avea mii de seturi de vesela. A nu se sparge la orice enervare, ci doar la cele mai importante :cheerful: :cheerful: :devil: Doamne, ce le-as mai spage asa cu putere!
Dar uite inca o metoda interesanta. Umplu chiuveta cu apa rece, imi scufund fata in apa aia gheata si incet sa tip din toti plamanii. Si cum am tendinta de a ma inrosi prea tare de la emotiile puternice, apa rece impiedica asta, ies de la toaleta zambitoare si nimeni nu stie ca eu tocmai mi-am varsat naduful … pe teava :devil:
Fotografiile tale sunt toate faine, frumoase, superbe. Si cele de FB, am vazut ca sunt putin altfel, din aelasi set, dar altfel. Ma bucur ca ai reusit sa te relaxezi. Cum se zice: Bucura-te acum, ca belele curg garla! :kissing: :kissing: :kissing: :kissing: :heart:
Wou, ce idei nastrusnice ai, Alexandra, mi-ai dat cateva solutii bune pentru destresare. Ce-as mai sparge si eu obiecte la nervi. :devil: :w00t:
Si mie imi cam lipsesc in ultimul timp motivele de bucurie. Dar tu o ai pe Emilia, cand o vezi prinzi puteri inzecite si iti zambeste sufletul… :wub:
Multumesc mult pentru commentul tonic, asa esti si in real life, plina de energie? Radiezi de buna dispozitie si optimism si ii molipsesti si pe cei din jur…
Ma bucur ca ti-au placut, zici tu ca sunt un pic diferite? Hm, am facut peste 1000 si voi mai face, am de unde alege pana la iarna. Care nu e prea departe, by the way… :dizzy: :cwy:
Asa ti se pare ca sunt: tonica? Uneori chiar sunt asa, Nice. Rad de toate si de toti. Plina de energie? Eu?! Moi?! cand imi place sa lenevesc?! Dar cand imi pun in minte ceva, apoi sa fac bine si repede daca se poate.
Fotografiile de pe Fb ziceam ca par diferite pentru ca sunt altele decat cele de pe blog, dar tot faine sunt. La mine in parc sunt mai multe banci decat copaci, fiind ca pentru plimbare, joaca si stat.
Nu zii de iarn a inca, nu cobi! :tongue: Desi am inteles ca de pe 20 noiembrie vor veni ninsorile. Imi place iarna, dar nu una lunga
“cand imi place sa lenevesc?! Dar cand imi pun in minte ceva, apoi sa fac bine si repede daca se poate.”
Hihi, sunt copia ta fidela aici. :biggrin:
Imaginile sunt surprinse in Gradina Botanica. :happy: Tot un arc si asta, dar mai special, cu tot felul de arbori mai mult sau mai putini exotici. Si cu multe cosuri de gunoi ca toate parcurile bucurestene…
:whistle:
Mie nu prea imi place iarna si, la fel ca si tine, sper sa nici n-o simtim. :biggrin:
Neaţaa!
Apăi, adesea îţi vine să dai cu ei în pereţi. Cu ăia care te enervează. După caz, e posibil să te enervezi şi mai rău că nu ai dat :cheerful:
E bine să fii nepăsătoare la ce spun proştii :biggrin: Altfel, de câte ori, vreun dement te scoate din proprii pepeni, să faci ce îţi place ţie de obicei; ce te încarcă de energie. Nu mereu discutatul cu alţi oameni funcţionează. Adesea e nevoie de singurătate şi de orice acţiune banală. Fotografiatul în cazul tău, doar o plimbare, muzică etc.
La mine, după caz, merge muzica, plimbatul, lectura. Adesea, dacă nervii sunt mari, exerciţii fizice dificile. Ca să scap de tot de energie :biggrin: Exerciţiile de respiraţie funcţionează pe moment ca să nu îi pocneşti pe netoţi :tongue:
Oricum, cred că vom avea nevoie de toate diseara la meciul Stelei. Îţi închipui că la ora aia joaca şi Milan cu Barcelona. Aşa că am nevoie ca azi să strâng muultă energie pozitivă…toată se va consuma la meciurile alea :w00t: Spor şi zi cu soare!
Neata, Marin :cheerful: , asta e cea mai mare problema a mea, atunci cand ma enervez ma incarc cu energie negativa care tinde sa se amplifice cu trecerea timpului, sa se acumuleze in loc sa dispara treptat. Nu stiu cum sa gestionez situatia asta… :ermm: :dizzy:
De multe ori incerc sa-i ignor, sa primesc reprosurile cu zambetul pe buze, dar cu cat timpul trece si ma gandesc mai mult, cu cat incerc sa despic firul in patru, de ce a zis aia, de ce a facut aia, mai rau ma enervez. :))
Exercitii fizice, da, e buna ideea asta. Ceva box? :biggrin: Sau arte martiale?
Sau doar alergat, flotari si ridicatul greutatilor?
Uh, bine ca mi-ai adus aminte, uitasem complet de meci, nici nu concep alt rezultat decat victoria. Avem nevoie de ea ca de aer. Milan cu Barcelona :biggrin: … se tot intalnesc in UCL echipele astea… Sau ma insel eu? :ermm: :dizzy: Emotii duble pentru tine, Marin.
Si tie la fel, iti doresc o zi frumoasa cu multe bucurii. :w00t: Avem mare nevoie de zile bune. :happy: Si rezultate pe masura. :cheerful:
Neaţa, din nou! Eh, am ieşit cu 1-1 din amândouă, nu e prea rău. Niciodată nu mi-a plăcut cu adevărat boxul; arte marţiale nu am unde practica în Argeş. Mă rezum la alergat şi la greutăţi, mai ales ultimele, am momente când mi-e lene să ies din casă. Ei, atunci e musai să te înveţi să scapi repede de ea, după 1-2 ore, energia negativă trebuie scoasă din organism, nicidecum lăsată să se acumuleze timp de mai multe zile. Ioi, nu te mai gândi după ce s-a întâmplat.
Neata, Marin, bine ca s-a terminat si asa! Uf, nu as mai fi suportat o alta infrangere a Stelei. Pentru Milan era bun rezultatul asta daca era scos la Barca acasa.
:biggrin: Oricum, destul de multe surprize in UCL. Bine ca nu suntem singurii cu punctaj asa mic…
:angry:
Da, cam asta era ideea din spatele articolului, ce metode folosim pentru a scapa de energia negativa acumulata la un moment dat…pentru ca starea de spirit indusa de ea e uneori de nesuportat. :cwy:
Acum sunt binisor. :biggrin: :happy: Dar urmeaza intalnirea cu scorpiile maine. Sunt curioasa ce mai inventeaza.
Ti-am mai zis, pozele tale devin din ce in ce mai frumoase! Chiar am ramas placut surprinsa de culoarea din fotografii, parca ma fac sa iubesc mai mult toamna. Stii ca toamna nu e chiar anotimpul meu preferat. :)
Cum ma calmez? Uneori din pacate dau iama in dulciuri…ma calmeaza parca sa mananc o cutie cu bomboane de ciocolata. Ma uit la seriale, vorbesc cu prietena mea la telefon. Incerc sa-mi distrag atentia, sa nu ma mai gandesc la ce m-a enervat. Ah, si foarte bun e si dormitul! Am observat ca dupa ce dorm, cand ma trezesc nu mai sunt atat de suparata, nu mai am nervi, nu mai sunt asa de stresata.
Multumesc, Mihaela :heart: , acum nu stiu cat de linistitoare sunt aceste culori vii ale toamnei. Eu o iubesc doar cand e insorita si calduta(hai si racoroasa), cand e mohorata parca imi transmite si mie aceasta stare de spirit. :cwy: :dizzy: :ermm:
Da, asta e cel mai important, sa gasim pe loc ceva care sa ne abata gandurile de la conflctul respectiv. La ciocolata nu m-am gandit, poate fi o solutie. :biggrin: Din pacate nu o prea am la indemana.
Da, dormitul functioneaza. Mai ales cel de noaptea. Cel de zi…cel putin la mine mai putin. :ermm: :dizzy:
Buna dimineata, Nice! :happy: Pana la urma, cel mai semnificativ impact pozitiv asupra noastra il au in special lucrurile simple.
Splendide fotografii :w00t: ! De mult nu am mai vazut asa capodopere… fara exagerare :silly: . Mi-ai facut ziua mai frumoasa. :happy: Multumesc! :biggrin:
:happy: :blush: Neata, Alex, pai da, ca ne sunt cele mai la idemana. :biggrin: :happy:
:cheerful:
Commentul tau mi-a facut ziua mai frumoasa, fapt pentru care iti multumesc.
Da, nu prea am fost eu inspirata, eram cam bosumflata si nu am dat tot ce am putut. Dar cat de curand voi repeta isprava. Si sper s-o fac cu zambetul pe buze si cu soarele pe cer si in suflet. :w00t: :silly:
Hehe, abia astept :biggrin: :silly: . Blogul este intotdeauna plin de viata cand sunt prezente si fotografiile tale in articole.
Da, sunt articolele mele preferate. :happy: Dar si cele mai greu de realizat. E mai usor atunci cand doar scrii si nu selectezi poze, le pui watermark, le editezi si constati cu stupoare ca blogul nu le accepta. :biggrin:
:silly: :wassat: :angry:
Intr-adevar, e putin mai mult de munca. :ermm:
Dar e o munca atat de frumoasa… :wub:
:silly:
O palincuță, un ceai cu lămâie și-o plimbae cu aparatul foto înradevăr îmi sunt pe plac dacă mă scoate cineva din păpuci.
Ca bine zici de aparatul foto, cand ne incanti cu niscaiva peisaje de toamna clujeana? :w00t: :ermm:
Nu prea e timp, bag ca sclavul pe plantație dar la prima ocazie pomit să surprind câte ceva
Of, Tury, cat de bine te inteleg in legatura cu timpul asta… :cwy:
Eh…
Ioi, Nice, vreo trei poze mi-au furat inima :wub: :heart: si vorba vine de furat, sper ca nu te superi dar am furat si eu o poza de la tine pentru a o folosi ca si Wallpaper :ninja: .
:biggrin: .
Imi place terapia ta pentru a te calma, e asa de frumoasa :happy: , dar sa speram ca nu o sa te mai supere nimeni si ca totul o sa fie bine.
Metodele mele de calmare:
-Ma uit la un documentar istoric, nu stiu de ce dar documentarele sunt o terapie excelenta pentru mine dar si un somnifer excelent, asa bine dorm la ele
-Ma urc in masina si plec la o mica plimbare, ori la han sa mananc o clatita ori ma duc pe dealul din jurul orasului si stau si admir orasul de sus.
-Iau primul tren spre Timisoara unde nu fac altceva decat sa ma plimb pana cand am tren de intoarcere.
-Ies si eu la fotografiat dar nu prea am aparat profesional asa ca pozele nu pot sa fie asa de superbe ca si ale tale.
-Citesc, cam tot timpul cand citesc sunt furat de povestea cartii si asa uit de griji.
Cam acestea ar fi metodele mele de relaxare atunci cand sunt nervos sau stresat. Cel mai tare ma streseaza mama, care inca crede ca am doi anisori si care ma suna de 10 ori pe zi :sideways:
Cu mare drag, Daniel, care ti-e favorita?
:cheerful:
Chiar ieri am primit un mesaj privat pe fb in care eram intrebata daca sunt de acord cu folosirea unei fotografii realizate de mine pe site-ul unei firme. O imagine de toamna surprinsa anul trecut…cred ca ti-o mai aduci aminte ca ai comentat pe acel articol si chiar mi-ai sugerat sa ma inscriu la un concurs. :biggrin: :happy: :w00t: :blush:
Si eu sper, merci de gandul bun.
Ce emotionant! Inseamna ca te iubeste mult si iti poarta de grija. Ii este dor de tine! Mama ta, din cate stiu eu, este plecata in Germania, nu? Este extraordinar ca se preocupa de soarta ta atat de mult. Dar pot intelege si pozitia ta. Mama e la tara si rar cand ma suna. Aproape niciodata. :ermm: :dizzy:
Tu ai mare noroc cu documentare instorice interesante, asta turistice(preferatele mele) nu sunt asa fascinante. In plus multe sunt reluari…
Frumos de tot, mi-ar placea si mie sa pun in aplicare metodele tale. La plimbarile cu trenul si masina ma refer… :happy:
Poza cu pontonul e favorita mea o am si pe desktop :happy: .
Vezi Nice lumea aprecieaza ce faci, nu stiu de ce sa-ti mai bati capu cu hateri de pe internet, noi cei care iti urmarim blogul stim ca ai talent in tainele fotografiei :blush: .
Mda mai nou mama mea e in tara si ma streseaza zilnic, ca daca era in Germania nu ma stresa cu telefoane toata ziua.
Mare noroc mai am cu documentarele ca mai tot timpul adorm la ele daca ai sti ce bine povestesc aia de acolo de te ia somnu. :whistle:
Pai si ce mai astepti, de ce nu pui in aplicare metodele mele, o calatorie cu trenul nu e asa de scumpa si poate sa fie si distractiva mai ales daca ai o persoana draga cu tine si aparatul foto, de ex poti sa mergi intr-un sat din apropierea Bucurestiului pentru a face poze si pentru a te relaxa cu o gura de aer curat de la tara.
Si la problema cu masina nu stiu, tu parca aveai masina dar nu iti place sa conduci sau nu aveai permis nu mai stiu exact.
:cwy: Intrase la spam commentul tau.
Si eu am intrat azi pe un blog, oare ce se intampla? :unsure: :ermm:
:cheerful:
Hehe, ai gusturi alese, Daniel, sunt absolut incantata! M-ai facut fericita in seara asta. :happy:
Ah, nu stiam ca s-a intors mama ta. Hm, inseamna ca este intr-un alt oras…
Asa sunt mamele de baieti. :biggrin:
As pleca dar nu chiar asa aproape, ce sa vezi in apropierea Bucurestiului? As merge la munte…acolo e toamna fantastica. :w00t:
Da, stiu cum e cu documentarele, deci functioneaza ca somnifer perfect.
Nu ma atrage chestia asta pe mine, nu-mi pot explica de ce ca toata lumea e pasionata de sofat. Nu sunt facuta pentru a fi conducator auto. Sunt si destul de fricoasa…mi-e teama ca in situatii limita ma pierd. :cwy: :ermm: :dizzy:
Neata, Nice, ma bucur ca ti-am facut seara fericita, gusturile mele o sa creasca in standarde odata cu cresterea ta in arta fotografiei. :angel:
dar nu vreau sa ajung ca si colega mea Crina care conduce ca si la raliuri.
Mama mea e in Lugoj s-a mutat aici ca sa fie mai aproape de noi, ca sa fie stresul mai mare :devil: .
Nu stiu ce sa zic chestia asta cu condusul e complicata rau, mai ales daca tinem cont ca nu toata lumea e disciplinata in trafic, intr-o zi cand am fost pana sus la Han am vazut cum un autocamion se indreapta spre mine pe banda mea de mers, noroc ca am fost intr-o zona unde sunt 4 benzi de mers si asa am putut sa ma bag pe banda cealalta, cred ca soferul a adormit la volan. :unsure:
Sau cand am fost la sat, un incepator s-a bagat in depasirea mea fara sa calculeze bine distanta si era sa fie facut afis de cel din fata daca eu nu franam ca sa ii fac loc.
Mda multe se pot intampla pe drumurile patriei mai ales cand avem 1001 de gropi, tin minte ca m-am trezit odata cu un canal in fata la viteza de 70 km/h noroc in reflexele bune si printr-o manevra de Formula 1 am reusit sa ocolesc la timp canalu. :ninja:
Mai trebuie sa urmaresc Formula 1 pentru ca am ce invata de acolo
Neata si aici, Daniel. :happy: Sa speram ca o sa sesizati o anumita evolutie la un moment dat, acum sunt in faza de stagnare. :face: :biggrin: Eu incerc si lucruri ceva mai creative, dar nu-mi ies. In plus nici nu apelez la photoshop. :cwy: :wassat:
Mi s-a facut rau(really) cand am citit pericolele care te pandesc pe tine pe soselele patriei. Bine ca stau in banca mea si nu sunt tentata de condus, cu siguranta nu as fi facut respectivele manevre. Da, iti trebuie multa stapanire de sine si promptidutine. Iar eu aici, la capitolul spontaneitate, sufar enorm. Trebuie sa iei decizii rapide! :ermm: :alien:
Eu cand am nervi trebuie sa ma lasi in pace…sa stau eu cu mine, sa ma plimb daca sunt afara, sa ma afund in net si muzica in linistea camerei mele daca sunt acasa. Nu incerca sa ma calmezi cand am nervi daca nu iti cer eu asta pentru ca tot ce o sa reusesti o sa fie sa mi’i amplifici :))
Pozele sunt mai mult decat wow :o M’ai lasat fara cuvinte, faci niste poze de…:x
:blush: Hehe, ma regasesc pe deplin aici, si eu prefer singuratatea cand sunt nervoasa. Mai un blog, mai o muzica, cam ai dreptate, cred ca cei mai multi procedeaza asa. Cele mai la indemana metode. Ca doar nu poti iesi oricand in parc la fotografiat. Bine, in primul rand trebuie sa si ai ce fotografia, trebuie sa te entuziasmeze oarecum ideea.
Merci mult :heart: , ma bucur ca ti-au placut. :blush:
buna…sunt cam noua pe aici,am dat intamplator peste blogul tau cautand ceva despre smartphone-uri si am ajuns pe blogu tau,ai un blog super fain.ti-am citit postarile si imi plac.daca tot am ajuns pe blog cu ceva legat de telefoane vreau sa te intreb daca tot acel samsung il ai sau l-ai schimbat? pentru ca am inteles ca te-ai cam plictisit de el?
:tongue:
Bun venit pe blog, Ioana, :happy: da, tot pe el il am si in prezent si nu intentionez sa-l schimb prea curand. M-am plictisit in general de smartphone-uri. Unul a fost de ajuns sa inteleg ca nu sunt pasionata de noua tehnologie.
Te mai astept.
Aha, am inteles, cu siguranta voi mai intra pe blogu tau, si eu mi-am luat un smartphon doar pt ca avea toata lume, dar chiar imi place,e foarte util, si nici nu am dar prea multi bani pe el, tot la abonament,poate era mai bn a il iau la liber iesam mai ieftin.am abonament de 6ani poate ca deasta am ales tot abonament
Sa-l stapanesti sanatoasa si sa te bucuri de functiile lui, Ioana. Ce model ai ales?
Eu mai folosesc netul, ca sa verfic blogul, in rest… :ermm: :dizzy: La istagram am cam renuntat, iar jocurile le-am abandonat. Deci, aplicatiile nu ma mai incanta ca la inceput. Tu ce mai faci la el?
e un Cosmote smart share,nu e tel de fita dar e bun.cel mai mult folosesc internetu,fb,viber,what’sapp.email chesti de genu si cateva jocuri.mai sunt functii pe care nu le-am folosit inca,gen gps,eu una sunt multumita de el si nu m-as mai intoarce la un telefon normal.singura chestie care ma enerveaza e bateria desi stiu ca asta e normal la toate :blink:
instagram nu imi place si nu o sa il inteleg vreodata
P.S. bravo pentru poze.
Pe mine ma tine cam o zi bateria…enervanta treaba. :angry:
Merci mult. :heart:
iesitul in natura este o practica foarte buna pentru a te detensiona de a scapa de energiile negative si de a te incarca pozitiv, indiferent de activitate fie ca e o plimbare, un fotbal, un mountain bike, sau un shooting cum ai facut tu! :biggrin:
Mereu are efect, si daca vrei un efect si mai remarcabil este in preajma apei! :whistle:
Ia te uita ce le stie, Pato, sa nu-mi spui ca cele enumerate mai sus sunt activitatile tale favorite cand esti nervos si maxim de stresat?
:cheerful: :ermm: :unsure: Bine, asta in caz ca esti vreodata, ca unii oameni sunt mereu zen. :biggrin: :dizzy: :alien:
Interesant ce spui cu apa. Asa este, mie marea mi-a preluat intotdeauna tot zbuciumul sufletesc, este singura capabila sa ma calmeze total, in sensul ca in prezenta ei toate gandurile negre se risipesc… Apa e minunata! :wub: :blink:
Mai nu am bicicleta, insa e super…chiar o sa scriu ceva despre asta in curand.
Eu nu sunt nervos decat atunci cand sunt obosit sau mi-e foame :)) :whistle:
:dizzy: :ermm: Nu reuseste sa te scoata din sarite nimeni niciodata? Nicio jignire, nicio acuza, niciun repros? Nicio rautate? Ce viata frumoasa ai tu, Pato… Imun la toate. :w00t: :devil: :tongue: :silly:
nu ma complic cu oamenii rai, chiar nu stau sa le dau satisfactie… :blush:
Pai da, depinde de temperament. Al meu e vulcanic uneori. Most of the time.
:devil: :angel: :silly:
:)) nu pot sa cred! :tongue:
:tongue:
Ooooh,fotografiile astea sunt absolut incantatoare!!! Niste culori…. ca nici mama verii nu le face asa .
Mi s-a intamplat si mie recent sa mi se dea cineva destept intr-un mesaj pe FB,legat de un articol de al meu… m-am enervat si eu,m-am gandit iar la ce-mi trece atat de des prin cap in ultima vreme, adica de ce atata blogguit,de ce FB,de ce atata virtual in general,de parca n-ajunge lumea reala suficienta prin ce e.
Fotografia da, e un mijloc nemaipomenit de destresare.Desenatul mai e la mine.Creatul deocamdata,e in pauza.Cititul afara pe banca,in gradina- de acum mai greu,dar in general.
Si indepartarea surselor ne-necesare de stress si nervi, cum ziceam, la care ma gandesc tot mai des.De fapt, pe Fb deja dau din an in Paste, azi mi-am gasit si un caiet de jurnal tare dragut si amuzant….
Din pacate,mai greu cu serviciul,sa inlocuiesti sefii…
Ce norocoasa esti ca ai gradina… Cred ca e foarte idilic la tine acolo… Cand eram mai tanara nu-mi doream, dar acum visez si eu la un astfel de loc de relaxare si meditatie. :wub: Si de bronzare vara.
:biggrin: :blush: :silly:
Silving, astfel de momente sunt rare. In general oamenii sunt nice. Uite, tipul de care va povesteam in articol mi-a trimis un mesaj lamuritor. Se pare ca dracul nu e chiar asa de negru si intelesesem eu gresit totul. :angel: :blush: E baiat de treaba. :happy:
Acum mi-e o jena de reactiile mele… :silly: :ermm: :dizzy: :blush:
Da, chiar ca nu te-am mai vazut pe fb, culmea ca deschisesei recent un grup…
Frumoase metodele tale. Ehe, ce mi-ar fi placut si mie sa fiu talentata la desen. Cred ca cine e talentat la desen e si la fotografie. :biggrin: :happy: :w00t:
Ce le-as mai fi inlocuit eu pe scorpiile alea!
:biggrin: Din pacate nu avem niciun drept ca angajati… :dizzy:
Imi pare rau ca ai fost suparata dar pe de alta parte, uite ce fotografii splendide ti-au reusit!
De fapt, cel mai adesea incerc sa ignor.
Imi plac foarte mult, ma gandeam sa aleg cateva sa-ti spun: asta, asta, ailalta…adica sa spun ca unele mi-ar placea mai mult. Da’ de unde! Imi plac toate! :wub:
Despre treaba de pe FB nu am habar, stau putin pe acolo. De la ce a pornit supararea pe FB si cu cine? Desi nu stiu daca mai conteaza pentru ca acum am citit ca v-ati impacat… :wink: Foarte bine!
Ma mai supar si eu si din multe. Cateodata mai scriu cate ceva pe blog, alteori pur si simplu imi trece…timpul e cel mai bun calmant. N-am vreo metoda de alungat supararile. Doar aceea de a raman eu cu mine… E cel mai bine, ca sa nu imi vars cumva nervii pe careva
Seara frumoasa si linistita sa ai, Nice!
Asa este Elly, timpul este un bun calmant.
:cheerful: El ne face sa uitam jignirile si cuvintele grele. :dizzy: Eh, sunt atat de sensibila inca orice cuvant aiurea ma face sa sufar. Sau il iau personal. Nu stiu ce e cu mine lately. 
:wassat: :unsure: :ermm: :dizzy: E bine ca avem blogul si ne mai eliberam. Stiu ca si tu mai impartasesti cu cititorii ce te framanta. Imi plac mult astfel de articole.
Multumesc mult, dar eu stiu ca puteam mult mai mult. M-am simtit ciudat cat timp cerul a fost acoperit. Cand s-a inseninat am fost cu adevarat fericita… :happy:
Merci asemenea. :kissing:
Pe mine ma ajuta daca ma deconectez de lucru care m-a enervat. De exemplu daca e ceva legat de job (de obicei asta este, ma mai enerveaza un coleg care si-a depasit deadline-ul :biggrin: ), atunci vin acasa si fac total altceva, ceva ce nu are legatura deloc cu munca. Ma uit la seriale, stau pe net, fac curat in casa, ies cu sotul undeva…
Anda, ce se intampla cu blogul tau? De ce imi arata acel mesaj? Sa nu-mi spui ca l-ai inchis? :wassat: :cwy: E bine ca singura sursa de stres e serviciul. :biggrin: :dizzy:
La mine e mai complicat cu hostingul ca nu e al meu, mi-l tinea un prieten si acum nu dau de el :P Deci your guess is as good as mine.
:cwy: :wassat: Anda, trebuie sa faci ceva in sensul asta! Of, ce situatie aiurea, trebuie sa gasesti o solutie… :dizzy: :ermm:
Am inteles ca candva pana luni ar trebui sa se rezolve.
Ma bucur mult
:cheerful: , tocmai am scris un articol si vroiam sa pun link spre tine… :dizzy: :ermm:
Desi sunt nascuta toamna imadinile astea ma deprima…. iubesc culoarea florilor si mirosul ierbi proaspat cosite nu mucegaiul toamnei! :cwy:
Recunosc fotografiile tale sunt frumoase dar….. e toamna! :kissing:
Bine ai revenit, Minnie, uitasem ca esti o iubitoare a verii. :w00t:
:cheerful: Dar miroase asa fain toamna…a frunze, a racoare, a ceata. :wub: Sa stii ca si eu ador aroma de fan proaspat cosit…
Când mă uit la imaginile de mai sus mă gândesc… ar trebui să mă enerveze și pe mine cineva să mă facă să-mi iau camera și să ies la o plimbare. Nu de alta, dar până mă hotărăsc eu de bună voie vine iarna. Din păcate mă enervez forte rar, iar când mă enervez îmi trece repede. :)
Mi-au plăcut mult fotografiile cu reflexia pomilor în apă…
:biggrin: Pai ce mai astepti, hai la treaba ca te ajuta si vremea, cel putin saptamana asta. Astept productiile tale. :w00t:
:cheerful: :unsure:
Ce norocos esti, cum asa, nu te afecteaza chiar nimic, indiferent cat de rau se vorbeste de tine sau cat de mult te raneste cineva? Chiar nu-ti pasa? :dizzy: :ermm: Sau oamenii din jur sunt nice cu tine most of the time?
Superbe pozele :heart: ! Eu mă calmez ascultând muzică la căști sau făcând curățenie în casă.
Ai grjă la potecile astea ascunse că există tot felul de nebuni :D
:cwy: Da, ai mare dreptate. Sa stii ca la asta m-am gandit tot drumul. Dar mi-am zis ca sunt paranoica… Ultima data cand am fost m-am trezit din senin cu un ditamai cainele langa mine. Am inlemnit…parea super fioros. :devil: :ninja: :silly:
Oricum eu sunt mai prudenta si rar ma avant in necunoscut. De data asta am riscat. :tongue:
Merci mult, ma bucur ca ti-au placut. :heart:
Superbe pozele, Nice!
Așa cum ți-am mai zis, ascult muzică pentru a mă calma. Acum, cu noile căști, experiența e și mai plăcută. :biggrin:
Mai nou, dacă nu sunt obosit, îmi petrec timpul făcând „lyric videos”. E o adevărată provocare să sincronizezi totul, păcat că încă nu am hardware și software care să îmi permită să avansez.
Nobila ocupatia ta, Iulian. Le treci in romana sau in engleza? :dizzy: :ermm:
Nu stiu cum se procedeaza, imi imaginez ca este foarte complicat… :unsure:
Merci mult. :cheerful: :happy:
De obicei le fac in limba in care sunt piesele. Rar imi gasesc timp pentru traducerea si adaptarea versurilor.
E o adevarata placere sa ma joc cu fonturile, culorile si animatiile, cel putin pentru mine.
In cateva saptamani sper sa am acces la tot ceea ce imi trebuie pentru ceva mai bun, poate upload-ez cateva si pe net cand ma obisnuiesc cu softul nou. ;)
Scuze pentru eventualele greseli, scriu de pe mobil.
Aha, am inteles acum, cred ca esti foarte incantat cand rezultatul este pe masura asteptarilor. Frumos hobby. :w00t:
No prob, nu ai facut nicio greseala oricum. :cheerful:
Ziua de azi a fost tare frumoasa, am iesit din casa si m-am minunat de diferenta enorma casa-afara, mergeam aproape ca un catel cu limba pe afara., dar m-am bucurat de toamna, e partea faina pe care o iubesc la acest anotimp. Plimbarile sunt un remediu sau un film cand nu doresc sa intalnesc alti ochi, muzica, dansul… depinde, au functionat toate macar cel putin o data.
:wink:
Sper sa se termine jarul de la birou si sa lucrezi in liniste.
S inchei cu ce am inceput in mintea mea: pozele sunt absolut superbe, covorul toamnei, totul arata splendid prin lentila aparatului tau. Felicitari!!
Multumesc mult, Mihaela, sper sa avem o toamna cat mai insorita in continuare de care sa profitam la maximum. :w00t:
Bună!
Cred că sunt cele mai expresive poze cu peisaje de toamnă pe care le+ai făcut până acum! Foarte faine! Felicitări! :biggrin:
Cea mai bună metodă a mea pentru nervi este prevenţia. Adică, refuz să mă enervez, şi dacă se întâmplă să îmi fac nervi pentru ceva, mă calmez repede, că ştiu că enervându-mă nu schimb cu nimic situaţia, nu vin cu nimic constructiv ca să rezolv o problemă, ba din contră, mai îmi face şi rău…
Îţi recomand creşterea “dozei zilnice” de miserupism. Crede-mă, face minuni!
Buna, Vlad si merci mult, ma bucur ca iti plac, eu nu am fost in apele mele atunci… :ermm: :dizzy: Am incercat eu niste chestii nice, dar nu prea mi-au reusit si sunt putin dezamagita. :biggrin: :cwy: :blush: :angel: :wassat:
Da, eu incerc sa ma formez in sensul asta. Ar insemna sa devin imuna la rautati si jigniri, la atacuri si reprosuri. Ar inseamna sa scap de sensibilitatea mea proverbiala. Uneori imi reuseste perfect, alteori nu. Depinde mult de interior, la noi femeile e mai complicat putin…sunt acolo niste procese…cred ca stii exact la ce ma refer. :dizzy: :biggrin: :ermm:
Bună dimineaţa, Nice! Mi-era dor de nişte poezie expusă de tine-n imagini. Chiar mă întrebam când ne vei delecta cu fotografii aşa cum ştii tu s-o faci, în stilul tău caracteristic. Ce paletă e culori îţi oferă acest anotimp! Pe de-o parte, pe de altă parte toamna vine cu apăsări, nevroze, spleen, astenii. Posibil ca șefele tale, fără a fi scuzate, să sufere de vreo boală asociată toamnei. Dar sunt stări care prin contact direct influențează şi pe ceilalţi. Acum depinde de companie. În instituţiile de stat funcţionează acest lucru foarte “bine”. În cele private, crizele sunt gestionate altfel.
Fiecare îşi găseşte deconectarea cumva, de multe ori apelând la hobby.
E greu în lume, printre oameni, când – aşa cum spunea Centurion – “trăim printre, dar nefiind dintre”. Iubitul meu mi-a spus cândva aşa: “Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu stie nimeni…Singur să mă pierd în lume nestiut de nimeni/Altfel, e greu pe pământ…” Ştiu, sună ca o “Poemă finală”, dar e toamnă …
Neata, Antonela, eu va delectez cu stilul meu de a fotografia, iar tu cu stilul amuzant de a povesti unele situatii destul de serioase. :biggrin:
:cheerful: :happy:
Zici tu ca e altfel la firmele private? Ca eu tocmai de aceea am ales statul ca sa scap de sefii de la privat. Am lucrat o vreme si mi s-au parut insuportabili. In plus, toata viata mama s-a intors suparata de la serviciu si cand o intrebam ce are imi raspundea ca a certat-o seful. Iti imaginezi cum mi s-au imprimat in minte si suflet cuvintele ei… Seful mi se parea o specie de capcaun inca de pe atunci. Momentan e bine, cu o exceptie, serviciu de care va tot povestesc unde le intalnesc pe cele doua. Dar mai sunt si altii, la alte institutii, care ma lasa in pace, nici nu ne intersectam pasii. In rest e ok, sunt chiar incantata.
Antonela, ultima data erai cam trista, sau cel putin asa mi-ai parut mie. Sper ca acum esti mult mai bine. :heart: :happy:
Depinde de companie. La o multinaţională n-ai să vezi un director urlând pe holuri, jignind angajaţii sau fel de fel de istericale specifice şefiei româneşti. De asta spun, crizele într-o astfel de instituţie sunt gestionate altfel. Dimpotrivă, se investeşte în oameni prin salarii competitive, intruiri de tot felul, există posibilitatea promovării ş.a. Pe când într-o grădiniţă de stat – de exemplu- îmi povestea o persoană angajată acolo în ce hal se comportă directoarea, cum jigneşte angajatele, cum urlă când e nervoasă, fără să-i pese că pe holuri sunt şi copii, părinţi.
Am şi eu apăsări ca tot omul. Sănătoşi să fim.
:cwy: Ai dreptate, Antonela, poate la firmele mari sefii se respecta si isi respecta si angajatii. Nu am de unde sa stiu, am lucrat doar la firme mici de tot. :dizzy:
Au apărut și culorile mult așteptate :) Îmi dau o stare de liniște pozele tale, să știi… mă duc cu gândul la o dimineață de sâmbătă răcoroasă, la o plimbare, la un ceai…
Pe mine mă cam stresează combinația dintre master și lucru, abia aștept să dau disertația și să nu mai am decât un singur lucru pe care să mă concentrez. Încerc, pe cât posibil, să nu pun capul pe pernă cu gândul la problemele de peste zi, că tind să-mi fac viața mai complicată. Mă destresez uitându-mă la niște seriale care să-mi distragă atenția, fac o prăjitură sau… dorm :biggrin: Works every time!
Oho, ce fain, chiar intr-o sambata dimineata le-am realizat si cam asta era sentimentul pe care doream sa vi-l induc. Ma bucur mult ca nu ti se par stresante sau deprimante culorile toamnei…
Sincer, eu nu m-as fi descurcat si cu job si cu master dupa. Chiar ii admir pe cei care le pot face pe ambele. Din pacate nu am atata energie… :cwy:
Foarte frumoase pozele, extraordinare! Are toamna asta niste culori, deosebite, si tu le-ai surprins atat de bine!
Exista langa Herastrau un restaurant aflat la etajul 18 intr-unul dintre turnurile din fata Romexpo. Astazi am mancat acolo la pranz, si chiar discutam cu colegii, ce culori are toamna in general si toamna asta in special. Pacat ca frigul de acum 2 saptamani a grabit cumva caderea frunzelor.
Mie imi place toamna, dar mai ales imi place mirosul frunzelor ude, si cand bate soarele in ele, ii si mai si. De dimineata, mi-a iesit in cale o batranica, care vindea tufanele(dumitrite le spunea ea) de toate culorile. I-am cumparat o parte din ele si le-am impartit la colege in birou. Miroseau a toamna insorita.
In legatura cu sicanele sefelor tale, inclin spre intentia ta de a lamuri deschis lucrurile. Am trecut si eu printr-o faza asemanatoare, pana la urma am mers si am intrebat direct( am incercat sa nu fiu agresiva, dar nu sunt eu persoana cea mai calma) ce se intampla, unde gresesc sau ce gresesc, poate nu-mi dau seama singura si astfel nu ma pot corecta. Binenteles ca nu a primit bine demersul meu, chiar mi-a si strecurat cateva amenintari voalate, desi era numai lapte si miere, dar de atunci si-a schimbat atitudinea fata de mine, nu m-a mai atacat si nici nu mi-a mai vorbit de sus. Nu stiu daca va functiona si in cazul tau, tu le cunosti mai bine.
M-a amuzat sfatul cuiva de a bea o bere doua. Mi-a amintit de mine, si eu primeam astfel de sfaturi intr-o perioada cand nu puteam dormi noaptea ( sotul meu lucra uneori noaptea si pur si simplu nu puteam dormi in noptile respective). A doua zi, eram chiauna la serviciu, si colegele mele ma intrebau: “mai dar tu nu ai vin acasa?…bea un pahar de vin si culca-te”
Metode de a invinge depresiile. Ma mai apuca si pe mine uneori, desi eu zic ca sunt o persoana optimista si incerc sa iau partea buna a lucrurilor. Imi place sa fiu singura in astfel de momente, sa ma plimb eventual sau sa fac ceva care implica munca fizica, astfel incat sa am mintea libera, daca ai stii ce certuri si discutii am cu mine! Sau sa ma uit la cate un film si sa plang( nu-mi place sa ma vada cineva plangand, desi in ultima vreme am devenit asa de sensibila, imi aduce lacrimi in ochi orice fleac, de bine sau de rau). Apoi ma imbarbatez singura, si-mi spun ca toate trec, si sunt atat de multe rele pe lumea asta…
)
Apropo de rele ….Uite azi de dimineata, mi-a scris o prietena careia ii pierdusem numarul de telefon. (Mi-am spart telefonul zilele trecute si am pierdut toata agenda. Culmea ironiei, anul trecut am pierdut telefonul, si desi mi-am recuperat numarul, agenda era pe sim si am pierdut-o, asa ca n-am mai salvat numerele pe sim ci in agenda telefonului. Nicicum nu-i bine
Am un talent de a trece de la un subiect la altul, sper ca nu te-am zapacit si pe tine…
Vorbeam de rele, prietena mea imi scrie ca boala ei a recidivat, si acum iar a reluat lupta. Pe langa problemele ei, ce sunt depresiile mele??
Multumesc mult, Luminta si pentru aprecieri si pentru comentariul complex. Din pacate(sau fericire) ieri am repetat isprava si m-am intors acasa abia seara tarziu cu o durere teribila de cap si nu am mai putut intra pe blog sa-ti raspund. Abia astept sa vi le arat. :blush: :biggrin: :happy: Imaginile surprinse in Herastrau. De ele era vorba.
Acel miros este si preferatul meu. Dintre toate cate exista si am realizat ca si datorita lui m-am indragostit subit de toamna. Cat despre soare printre frunze…tocmai asta am incercat sa surprind ieri… :whistle:
Si florile de toamna sunt frumoase . Si atat de rezistente. :wub:
Si eu as fi in stare sa fac asta, sunt destul de impulsiva, insa sa vedem cum decurg lucrurile. Eu sper din tot sufletul sa nu trebuiasca sa mai scriu un alt articol pe blog pe subiectul asta. Doua au fost de ajuns.
Da, problemele noastre par mici comparativ cu ale altora. Si eu ma gandesc mereu ca in loc sa vad partea plina a paharului ma tot lamentez fara motive intemeiate.
Multa sanatate prietenei tale, Luminita.
Observ ca nu intamplator ai ajuns pe acest blog si nu intamplator comentezi la articolele mele. Sunt surprinsa de cate lucruri avem in comun. Placut surprinsa. :heart:
Tind sa cred ca nimic nu este intamplator in viata (in ultimul timp sunt din ce in ce mai convinsa).
Iti citesc articolele printre picaturi la serviciu. Ma relaxeaza si-mi starneste curiozitatea in acelasi timp(si eu am observat ca ne asemanam intrucatva). O sa-ti las un mesaj pe mail, daca vrei sa ne cunoastem mai mult.
M-ai facut fericita, Luminita, chiar in sensul asta am creat blogul, asa imi concep articolele, sa-i relaxeze pe oameni. Eventual sa le citeasca de la serviciu si sa participa activ la discutii in momentele de pauza. :happy: :biggrin:
Desigur, astept mailul tau. :heart:
In primul rand superbe pozele te felicit pentru ele.
”Voi ce metodă folosiți pentru a vă calma nervii și cine va supără cel mai rău și ce mai des?”
Ca sa ma calmez folosesc rugaciunea personala. Cine ma poate supara cel mai rau si mai des decat diavolul si lucrarile intunericului…
Buna metoda ta, Bucur. :wink: Merci mult. :happy:
ma uit interminabil la seriale sau citesc ceva, sa nu-mi mai aud gandurile, sa fac pauza de toate.
cel mai des ma supar pe mine, ca bag toate nimicurile in seama, ca ma descurajez la fiecare obstacol, ca ma incred prea tare in oameni, iar ei ma dezamagesc…
Pai nu e viata noastra compusa din nimicuri? Nu sunt lucrurile simple cele care realmente conteaza?
:biggrin: :silly: :unsure: :dizzy:
Si pe mine ma calmeaza o iesire in aer liber, sau o sedinta de shopping, mai nou cand ma enerveaza cineva..ma gandesc ce ar face sultana Hurrem in locul meu, si imi raspund ca ar calca pe vipere cu zambetul pe buze, si asa ca zambesc si nu ma cobor la nivelul prostilor din jurul meu!
:biggrin: Tare sultana Hurrem, sunt si femei din astea, zbir. Insa eu cred ca sunt din aluat mai moale… :biggrin: :cwy: :alien:
Superbe poze…numai bune pentru calmarea nervilor. :blink:
Merci mult, ce bine ca tu consideri astfel, culorile astea puternice mai degraba ne streseaza decat ne calmeaza.
ce-mi place covorul realizat de frunzele cazute pe jos, e waw! :)
o imbratisare calda si stransa ma elibereaza din mrejele tristetei. si mai e plimbarea, ciocolata, muzica, dansul, ceaiul cald, etc :)
dar eu nu mai vreau sa fiu trista si sa ma enervez, vreau doar sa zambesc, se poate?
Normal ca se poate, mai ales cand ai toate motivele din lume. :w00t:
Superbe culorile toamnei! Mi-au placut atat de mult incat m-as porni si acum cu aparatul in gat sa surprind si eu natura in toata splendoarea ei :) Zilele astea trebuie sa imi fac timp pentru asta, caci a fost o perioada mai dificila si pentru mine, o astfel de activitate mi-ar face mare bine.
In rest, ma linisteste o joaca simpla cu a mea catelusa, e atat de zglobie si iubitoare incat nu poti sa nu te calmezi cand o vezi sarindu-ti in brate, cautand atentie. Muzica de suflet. Un film. O repriza de bucatarit. Patinajul. O imbratisare lunga si tacuta din partea celui drag :)
Loryloo, chiar astept imagini cu toamna italiana. Chiar te rog sa mergi prin padure, dealuri, oras, parcuri si sa ne arati cum este acolo, la voi. :happy:
Cu mare drag, sper sa reusesc sa capturez macar un sfert din ce merita vazut si apreciat in aramiul asta superb de octombrie. De indata ce voi avea material, voi posta pe blog si toamna… din vecini :)