Mi-am dat seama ca nu agreez combinatia din titlu cand am incercat prima data pizza hawaiana, stiti voi, cea cu toping de branza, sunca si ananas. Si mai ales atunci cand mama mi-a preparat “delicioasele” macaroane cu branza peste care a turnat zahar din belsug, transformand mancarea in desert.Probabil ca daca ma nasteam intr-o tara exotica, eram innebunita dupa alaturarea celor doua, dar asa, fiind obisnuita de mica cu bucatele traditional romanesti, experienta de ieri mi-a lasat un gust amar.
Desigur, auzisem de batate de ani buni, stiam ca sunt originare din America Centrala. Dar nu m-am gandit niciodata ca sa gasesc si la noi pe piata. Uneori, cand fac o asfel de descoperire pe cat de uluitoare pentru mine, pe atat de banala pentru ceilalti, am impresia ca sunt picata de pe Luna. Zilele trecute, cu totul intamplator am citit pe net despre proprietatile miraculoase ale cartofilor dulci si m-am hotarat pe loc sa-i testez. Am mers la un hipermarket, am cumparat doua batate (sunt ceva mai lunguiete decat cartofii pe care ii stim noi) am platit 10 lei (unul a costat 4, 5 iar celalalt 5, 5 lei) si m-am intors acasa curioasa nevoie mare de gustul acestor minunate legume. Miezul lor portocaliu ma ducea cu gandul la morcovi. Pana la urma curiozitatea a invins asa ca luni i-am preparat in cel mai simplu mod cu putinta: friptura de pui cu batate la cuptor. Iar rezultatul a fost dezastruos, cartofii dulci aduc la gust cu morcovii si cu dovleacul, dar sunt mult prea dulci, asa ca experimentul a esuat si nu-i voi mai cumpara niciodata. Pentru felul doi prefer ceva exclusiv sarat.
Acum, se pune problema, ce alegem, alimente sanatoase sau alimente care ne plac? Acest cartof dulce este plin de vitamine si antioxidanti, este mai sarac in calorii decat cel clasic, dar bogat in betacaroten, intareste imunitatea, previne aparitia cancerului, lupta impotriva bolilor de inima, calmeaza stomacul si vindeca bronsita, dar nu e deloc comestibil din punctul meu de vedere.
Voi ati incercat pana acum cartofii dulci? V-au placut? Agreati combinatia dulce-sarat?
N-am ascuns la-ntuneric încă acei cartofi dulci dar combinația dulce sărat o folosesc des. De exemplu că tot vine Paștele, după ce țin mielul în baiț (marinat), după ce-lmpănez cu usturoi, îl ung pe deasupra cu miere; mierea dâncur-i un gust super și formând un strat roșiatic, crocant după ce e scos din cuptor mieluțul
Wou, miel cu miere, cred ca e…something else. La propriu si la figurat. :biggrin: O sa le sugerez parintilor mei sa incerce reteta ta magica, ei sunt fani miel de Paste. :ninja:
:tongue:
Nu am inteles metafora de inceput insa. Ai mancat sau nu batate? :biggrin:
Am scris de curand despre o supa-crema de cartofi dulci pe care am incercat-o, dupa reteta Kadiei. Mie imi place mult, asa cum mi-a placut si combinatia de prosciutto cu pepene galben. Mama ne facea macaroane cu branza sarata si zahar cand eram copii. Mai greu mi-a fost sa ma acomodez cu gustul sarat al pastelor fainoase, cu combinatiile care nu contineau si dulce. :))
Da, stiu acel articol, dar nu am facut atunci legatura cu cartofii dulci. Eu credeam ca e supa-crema cu verdeata(cu crutoane). Supa mea favorita din copilarie. :biggrin:
eu sunt o devoratoare a tot ceea e e sărat și acru. cu dulcele nu mă prea omor, doar așa , câte puțin și rar.
am mâncat și eu pizza cu ananas și impresia a fost..bleah :pinch: în schimb îmi plac gusturile astea toate amestecate la un loc în restaurantele asiatice, așa că….sunt puțin confuză :ermm:
la cartofii dulci mă tot uit și eu la Kaufland dar cam la stadiul ăsta rămân. poate totuși voi încerca, având în vedere că mie-mi place dovleacul la cuptor, iar când mă gândesc la ei, nu pot să o uit pe Dna Anderson , mama lui Louie :w00t:
Alexandra, eu chiar te incurajez sa-i incerci. Vad ca ne cam potrivim la gusturi si sunt curioasa de parerea ta. Si eu ador gustul sarat si acru, dar si combinatiile asiatice(vietnameze, thailandeze, chinezesti). Ei (cartofii dulci) sunt foarte sanatosi si satiosi, usor digerabili, legumele perfecte. :w00t: :dizzy: :ermm: Daca mie nu mi-au placut, nu inseamna ca nu sunt buni. :cheerful:
iar i-am văzut ieri, dar… tot n-am cedat… încă :tongue:
Maybe next time. Trebuie sa-ti faci curaj.
:biggrin:
Neata,n-am incercat pana acum si acum ca am citit la tine ca au gust de morcovi, cu atat mai mult nu cred ca ii voi incerca. Imi plac morcovii cruzi, cu greu ii mananc daca sunt fierti sau facuti la tava. De obicei incerc lucruri noi si unele raman in meniul nostru, dar sunt si anumite alimente pe care nu le-as mai pune in farfurie. De exemplu bamele , nu stiu de ce dar nu reusesc sa le mananc, mi se par groaznice, desi aduc mult la gust cu fasolea. Nu-mi agreez combinatiile dulce sarat decat daca e vorba de sos :D Imi place dulcele, dar ananasul trebuie sa stea in salata de fructe nu intr-un fel doi cu pui sau alt fel de carne.
:biggrin: :w00t: Nici eu nu agreez bamele, cred ca am mancat o data in viata. Fasolea verde este insa ok, dar o prefer pe cea uscata(batuta mai ales). :wub:
Nu stiu ce m-a apucat cu romgleza asta de balta. Cred ca sunt usor euforica pentru faptul ca in sfarsit am ajuns acasa de la serviciu. 
Hihi, ce bine ai zis acolo cu ananasul in salata de fructe, opinez the same.
Cand spui sosuri cred ca te gandesti la cele asiatice… :dizzy: :ermm:
O da, am incercat odata, acum cativa ani, tot asa un preparat hawaian, cu ceapa, carne, mazare si ananas :lol:. Oribil!!!! Clar nu agreez combinatia de dulce-sarat, sau combinatiile dintre carne si fructe, gen pui in sos de portocale.
Am auzit de cartofi dulci, dar n-am mancat niciodata. Acum ca am citit mai multe la tine, categoric nu mai vreau sa incerc :tongue: .
Maica-mea imi zice “mereu manaca aia ca contine nu stiu ce vitamina”, “sa cumperi ailalta ca are nu stiu ce minerala”. Nu pot sa-mi fac meniul in functie de cat de sanatoase sunt anumite ingrediente. In general mananc ce imi place. De exemplu oricat de sanatos ar fi spanacul, nu cred ca voi putea niciodata sa-i apreciez gustul
:biggrin: Chiar la pui(sau rata) cu portocale ma gandeam cand am scris articolul asta. Dar nu am mai scris despre combinatia asta sofisticata pentru ca incerc din rasputeri sa fac articole cat mai scurte.
:ninja: :dizzy: :silly: Vad ca ne asemanam foarte bine la capitolul asta, iar apropos de ce zicea mama ta, si a mea mi-a recomandat azi o combinatie super healty de mango, ceapa si bucatele de carne, de care tocmai a auzit ea. Nici nu ma gandesc s-o incerc dupa experienta cu batatele. :biggrin: :blush: 
Eu citeam entuziasmata de pizza hawaiana care la mine e in top 5 :biggrin: si buf m-am lovit de faptul ca tie nu-ti place deloc. :shocked: Nu-i bai sunt alte chestii bune draga Nice si pline de vitamine si gustoase care sa-ti placa si tie. :wink:
Eu mananc dulce-sarat, nu foarte des ce-i drept, dar pui cu prune si ceapa caramelizata, pui cu ananas si legume picante, paste cu branza sarata si zahar vanilat, chiar din copilarie am vazut ca pot manca cand m-am luat dupa mama sa mananc paine cu unt/margarina+gem de prune+branza sarata(chiar si de oaie-era bunicul cioban) si ceai de menta! :happy:
Cartofii astia nu i-am vazut si nici mancat.
Da, Mihaela, sunt o multime de lucruri care imi plac, voi vedea in articolele urmatoare la ce ma refer mai exact. :cheerful: :tongue:
Pai inseamna ca o sa-ti placa si cartofii dulci, eu iti recomand retele de pe net cu ei. Vad ca aceasta combinatie, dulce-sarat, e pe gustul tau. Nu am incercat niciodata delicatesele amintite de tine, cred ca eu sunt mai traditionalista asa. :biggrin: :ermm: :dizzy:
Uite de exemplu pilaful ala cu prune uscate nu-mi place absolut deloc, nu tot ce-i dulce imi place in mancarea cu sare.
:sick: :shocked: :sick: :shocked: :sick:
Mulţumesc, nu. N-am suportat încă din grădiniţă pînea cu unt şi gem, de la mîncare de gutui era cît pe ce să dau la boboci odată demult şi orice aducea cît de cît cu gustul dulce într-o mîncare de bază (felul 1 sau 2) îmi făcea şi-mi face scîrbă. Singura excepţie o fac la mîncarea de mazăre, unde pun un vîrf de linguriţă de zahăr, dar asta numai fiindcă prin nu-ştiu-ce minune m-am învăţat cu ea aşa din copilărie, de la bunică-mea.
Aşadar, legumele exotice (la propriu şi la figurat) să stea acolo la ele, că eu vreau de-alea româneşti, 100% naturale, nu hidoşeniile de la Monsanto. Dar pînă una-alta, rămîn la orez gol, că atîta-mi permit. Habar n-am de unde-o proveni şi ăla…
Si nici dupa painea cu gem nu am fost innebunita, dar mancam, ce-i drept, mai rar. Acum niciodata. In plus ingrasa. :tongue: :angry:
Tocmai de aceea v-am intrebat daca puneti accent pe sanatate sau pe gust. Se pare ca sunt mult mai sanatosi acesti cartofi dulci decat cei clasici. Si in general toate fructele si legumele galbene sunt foarte sanatoasa si indicate a fi consumate pentre prevenirea unor boli fioroase(gen cancer).
Da, tratamentul urmat de tine pare fi ideal. N-ai vazut cat de longevivi sunt asiaticii astia? :biggrin:
Super reactie! :tongue:
Dacă mai eram şi eu tînăr ca tine şi mulţi dintre vizitatori, poate mi-ar mai fi păsat de sănătate, mi-aş fi dorit să trăiesc mult şi bine (şi la propriu şi la figurat), dar aşa, prefer gustul bun şi binecunoscut. N-am stofă de cobai, pe onoarea mea!
Şi-acu’ pe bune, eu nu cred că-s copilu’ maică-mii! Nu, aşa ceva e imposibil! Păi pentru ea, mîncarea de gutui, orezul cu prune, macaroanele cu brînză şi zahăr, sînt raiul pe pămînt iar eu numai cînd mă gîndesc la ele, abia îmi ţin stomacul să nu mi se urce în gît. Şi de-o vreme, nu ştiu de unde se tot căptuşeşte cu reţete de-astea minune, că mă uit în cratiţă şi nu-mi vine a crede că elementele respective pot fi combinate în aşa fel şi o fiinţă umană supravieţuieşte după ce le mănîncă. Noroc că trec pe acolo foarte rar – ţin la sănătatea mea mentală şi la liniştea stomacului meu.
Hai că mi-ai răscolit foamea. Mai am două linguri de orez de ieri, mă duc să mă îndop. Bere nu mai e, însă; sînt trist. :cwy:
Sunt sigura ca suntem cam de aceeasi varsta, eu nu mai sunt deloc tinerica. :tongue: :silly:
:biggrin: :tongue:
Sa stii ca si mama adora combinatia asta si nu ma potrivesc deloc cu ea la gusturi. De cate ori ii spun ca nu imi place ceva, gusta din respectiva mancare sau respectivul aliment si exclama incantata ca e delicios. Cine a inventat chestia aia cu gusturile nu se discuta, a zis o vorba mare.
Mi se face rau cand te aud cu dieta asta. O tii de prea mult timp. Oricum berea nici nu era indicata la cura.
Te rog, lasă-mi măcar păcatul unui pahar, dîn cînd în cînd. :biggrin:
De ce ţi se pare atît de ciudată cura mea? Am ţinut-o un an de zile, prima oară. Şi de nevoie dar şi din ambiţie. Oricum, orezul meu era mai bun, aşa gol, decît ciudăţeniile gătite de maică-mea. :devil: Iar acum abia dacă are… cît… două-trei săptămîni, timp în care am mai scăpat şi două porţii de cartofi prăjiţi, cu usturoi şi mămăligă, şi niscai supă la plic (expira acolo în bufet). Aşa că nu-i bai. Iar atunci cînd veniturile sînt zero absolut, o cură e foarte indicată. :wink:
Apropo, uitasem: maică-mea ar mînca dovleac sub toate formele posibile; eu aş prefera să pun gîtu’ pe linia de tren, decît să gust aşa ceva – o dată a fost de ajuns. :sick:
Cum era vorba aia: de vîrstă non disputandum? A, nu, era ‘de gustibus’… :whistle: :tongue:
OMG, o cura de orez tinuta un an de zile? Tu esti un tip foarte ambitios. Dar ce nevoie aveai sa slabesti atat de mult? Cate kilograme aveai peste limita admisa?
:dizzy:
Haha, mi-ai adus amite de un articol scris de mine anul trecut pe vremea asta:
http://www.summerday.ro/2012/06/03/cum-am-slabit-rapid-si-eficient/
E absolut normal sa te mai abati de la drumul matasii. Ups, orezului vreau sa zic. E chiar indicat.
:biggrin:
Exact, de gustibus… :devil:
Hai să zicem aşa: într-o seară ne-am nimerit cîţiva amici acasă la unul dintre ei. O ţuică, o muzică, taclale… Între timp, tipu’ a pornit webcam-ul şi a înregistrat atmosfera din cameră.
După ceva timp, am dat de cîteva fişiere video pe computerul altui amic (eu eram “maestrul” computerelor; încă mai sînt, oarecum). Am dat să mă uit şi la un moment dat apare în cadru unu’ umflat cu barbă. Io de colo: “bă, da’ ăsta cine naiba e, că nu-mi aduc aminte de el din seara aia?” Şi-apoi într-o fracţiune de secundă… bam! realizez crudul adevăr: EU eram umflatu’ ăla!!!
Mai era nevoie de invitaţie specială? Conjunctura a făcut să primesc de la cineva – nu ştiu cu ce gînd – o pungă de orez, o sticlă de ulei, un plic de Delikat şi nu-mai-ştiu-ce, tot de-ale gurii. Şi atunci mi-am fixat target-ul: de-acu’ încolo, asta ţi-e mîncarea, băiete: orez! And the rest is history. :biggrin:
Să ştii că am citit, oarecum în diagonală, articolul la care m-ai trimis şi da, e o soluţie foarte bună. Dacă scot oala de ciorbă care zace de vreo două luni acolo în frigider, mai rămîn cîteva cutiuţe de pastă de tomate şi-o juma’ de lămîie uscată. Din cauza asta nu pot să-l scot din priză, că aş mai face şi eu economie. Da’ poate fac o mîncare de ştevie-două şi se rezolvă şi cu cutiuţele. :wink:
De abătut m-aş mai abate eu cu cîte un pahar de “antibiotic lichid”, da’ dacă nu-i, nu-i.
Dragos, neata, nu stiu, dar eu nu mi te pot imagina “umflat”. :biggrin: Dar te cred pe cuvant.
:dizzy: Stiu doar ca eu cu orez nu slabesc, ma ingras. :biggrin:
Da, e mai bine să mă crezi pe cuvînt. :biggrin:
Cît despre efectele orezului, n-aş şti să spun – pentru mine a fost şi este pur şi simplu soluţia. Organismele şi metabolismele diferă, pot exista alergii sau intoleranţe, etc.
Exact, ce functioneaza la tine, esueaza la mine.
Partea bună e că nu ne-am bate niciodată pentru ultima porţie din cratiţă.
“Dar ce nevoie aveai sa slabesti atat de mult?”
Poate o fi vreo deficienta de-a mea, da’ eu in comentariul dumnealui nu citisem decat “cura”, n-am vazut pe nicaieri precizat SI “de slabire”. Din cate stiu eu, o cura poate sa aiba multe motive / cauze / scopuri (medicale, estetice, pecuniare, “de simpatie”…)
“De ce ţi se pare atît de ciudată cura mea?”
Sincer sa fiu, SI MIE mi se pare nitel… ciudata o cura de orez cu bere…
“…am mai scăpat şi două porţii de cartofi prăjiţi, cu usturoi şi mămăligă…”
MIE personal combinatia cartofi (indiferent CUM gatiti) plus mamaliga mi se pare la fel de ciudata ca si mamaliga cu orez, sau mamaliga pe paine… (“Sunt de acord” cu toate ingredientele, nu si cu combinarea lor.)
“…eu nu mai sunt deloc tinerica.”
Obiectiva (cantitativa) nu este decat cifra, aprecierea (calitativa) teoretica, verbala, este subiectiva, si depinde FOARTE mult de varsta celui care face evaluarea: din perspectiva cuiva de 14-15 ani o persoana trecuta de 25-30 ani este deja “cu un picior in groapa”, pe cand mie maica-mea (94) imi spune ca sunt inca tanar, abia am depasit saizeci…
“Singura excepţie o fac la mîncarea de mazăre…”
La sosul de bulion / rosii nu obisnuiesti sa adaugi (pe langa sare) si zahar?
Combinaţia dulce-sărat în felul în care ai prezentat-o tu nu mi se pare apetisantă.
Dar pe vremea lui Ceaşcă existau nişte pacheţele cu biscuiţi Tismana. Aveau multă cacao, desigur, erau dulci, dar în timp ce mâncai din ei, apărea de nu ştiu unde câte o fărâmă de sare grunjoasă. Erau biscuiţii pe care îi preferam… Nu se mai fabrică, fiind ilegal de buni.
Haha, cred ca mi-i amintesc. Super, si mie imi placeau. N-am mai mancat biscuiti cu cacao(preferatii mei) de-o eternitate. :dizzy: :cwy:
Nu-i corect să răsuceşti cuţitul în rană! Am plîns cu lacrimi de sînge cînd n-am mai găsit ‘Tismana’ pe piaţă – erau singurii pe care-i suportam şi aş fi dat orice pentru ei. :cwy:
După foarte mulţi ani de zile, am găsit întîmplător, la noi la magazinul de cartier, versiunea “nouă” a lor: ambalajul asemănător, gustul execrabil. Un mare mit al copilăriei, distrus de aviditatea şi răutatea producătorilor. :cwy:
La un moment dat, găsisem altceva decent: biscuiţi rotunzi ‘Oli’, tot cu cacao. Erau acceptabili, însă aşa cum mi se întîmplă întotdeauna, dintr-o dată n-au mai adus. Au venit în schimb cu altceva: tripleţi de cacao cu două straturi de cremă la mijloc. Foarte fragezi, foarte buni dar şi foarte scumpi (pentru mine). Am luat de cîteva ori, cînd mi-am permis şi cred că mai sînt vreo doi stingheri prin bufet. Dacă dispar şi ăştia, jur pe ce-am mai scump că nu mai cumpăr nimic dulce de la ei!
Dragos, pe mine ma deranjeaza chiar foarte tare disparitia unor alimente (si nu numai) din magazine, exact cele care ne placeau/aveam nevoie cel mai mult. Inteleg ca retetele si produsele sunt in continua schimbare, eu insa nu agreez ideea. Stiu ca e imposibil ce vreau eu! De cate ori nu am mers intr-un supermarket si am constatat ca ceea ce doream eu sa cumpar nu mai exista, iar vanzatoarea imi explicat senina ca produsul nu se mai fabrica. :angry:
Despre asta voiam să vorbesc într-un articol (ţi-aminteşti cînd am zis de cafea?) Am să scriu zilele astea părerea mea (speculativă, desigur, în lipsă de informaţii concrete) în legătură cu fenomenul ăsta.
Astept atunci o opinie expusa pe larg intr-un articol pe blogul tau. :happy:
“…pe mine ma deranjeaza chiar foarte tare disparitia unor alimente (si nu numai) din magazine…”
Daca reteta a fost patentata (si majoritatea sunt) continuarea productiei depinde nu numai de utilare, de pricepere si de posibilitatea procurarii de ingrediente corespunzatoare, ci si de acordul (platit, bineinteles) al posesorului brevetului.
“…vanzatoarea imi explicat senina ca produsul nu se mai fabrica.”
Intre altele, continuarea procesului de fabricare depinde si de rentabilitate: daca ingredientele se scumpesc exagerat si pretul produsului nu poate fi marit prea mult, sau daca produsul este vandut doar in cantitati prea mici (prea lent) productia inceteaza.
N-am incercat cartofii dulci, insa mie imi place combinatia dulce-sarat. Eu de obicei ma gandesc invers, adica la sarat in desert… de exemplu alune americane sarate cu caramel. Insa sunt obisnuita si in felurile principale cu sosuri dulci de exemplu (in mancarea chinezeasca sa zicem) si desi pizza hawaii nu e chiar preferata mea, nu mi se pare chiar ingrozitoare. Dar iti zic sincer ca astfel de gusturi se educa in timp, nu te nasti cu ele si bine ai punctat ca daca te nasteai intr-o tara exotica ti-ar fi placut mai mult
P.S. Chiar daca dovleacul e mai spre dulce, mie mi se pare ingrozitor ca desert, insa in varianta de fel principal e ok.
Anda, mancarea chinezeasca e favorita mea. O ador pur si simplu. Dar nu stiu, chiar nu o percep ca pe ceva dulce cu sarat. Are un gust tare fain, oricum. Alune sarate da, delicioase, uite, cu caramel nu am savurat pana acum. :biggrin: :dizzy:
Pai in cazul asta trebuie sa incerci si batatele, cred ca o sa-ti placa. La una din iesirile voastre in restaurantele clujene de ex. :biggrin: Si apoi sa povesteti pe blog experienta.
Da, chiar n-am vazut pana acum in nici un meniu :biggrin: O sa ma uit dupa ele.
Iti recomand sa incerci noul Lion, e cu alune sarate, caramel si ciocolata, combinatie minunata.
Neaparat, trebuie sa gasiti undeva.
Pai o sa-l incerc, chiar nu am mancat niciodata baton Lion. :cheerful: :happy:
Buna, Nice!
Nu țin minte să fi mâncat vreodata cartofii dulci despre care imi zici tu. Eu de obicei mananc cartofii normali cruzi, curatati de coaja si spalati :biggrin:
Nu prea mananc sarat, pricep si inteleg rostul utilizarii sarii pentru gust. Cred insa ca tine doar de obisnuinta. Prefer mancarurile dulci, mai putin condimentate. Balanta unei mese echilibrate a fost dintotdeauna pe directia acru/dulce/sarat. Asta a presupus desigur doua mici directii. Prima dintre ele, mai veche insemna condimente din toate in cadrul aceluiasi fel de mancare. In ultime 2 secole s-a diversifact arta dulcelui, a aparut desertul si atunci, mesele noastre sunt cu 1-2 feluri de mancare mai acre/sarate si apoi ceva dulce (desertul). Apropo de sare/condimente, o combinatie utila dar anevoioasa uneori din punct de vedere culinar este sa imbine intr-un fel de mancare, asortand diverse creatii, ingredinete care sunt si acre si dulci si sarate de la natura si din ele sa iasa un echilibru benefic organismului.
Eu prefer dulcele. Nope, nu cred ca am mancat tipul ala de pizza depre care scrii tu.
Buna, Marin. Poti sa-mi dai exemple de mancaruri dulci pe care obisnuiesti sa le savurezi tu? :biggrin: Cum adica dulci? Te referi ca nu pui sare? Nu inteleg…
Echilibru benefic organismului ar fi sa manacam cat mai putin. Am auzit ca oamenii care au renuntat la alimente fie si-au prelungit serios durata de viata, fie s-au vindecat de anumite boli. :biggrin:
Glumesc. Pai combinatia asta de acru, dulce si sarat intr-un sigur fel de mancare, mie imi este fatala. Adica mi se face rau de la ea. Azi am mancat iar cartofi dulci, dar fara carne. Sunt tare satiosi, acum inteleg de ce sunt atat de scumpi. Dintr-un cartof mananci o saptamana si te saturi.
:tongue: :biggrin:
“…pricep si inteleg rostul utilizarii sarii pentru gust. Cred insa ca tine doar de obisnuinta.”
Nu chiar (din cate stiu eu). Este adevarat ca excesul de sare este nerecomandabil, este la fel de adevarat ca sarea (clorura de sodiu) poate fi eliminata complet din alimentatia cuiva, dar nu este mai putin adevarat ca organismul TOTUSI are nevoie de anumite minerale (INCLUSIV de sodiu – desi in cantitati minuscule), ceea ce inseamna ca – desi sarea este cea mai la indemana / ieftina modalitate de administrare – daca nu se consuma sare trebuie gasit alt mijloc de administrare.
Mie imi place pizza Hawaii…m-a invatat prietenul meu cu ea. Am incercat si friptura de pui cu ananas. Plus mancaruri chinezesti care mai au combinatia asta dulce-sarat. Si sunt ok, desi putin ciudatele…ca nu suntem obisnuiti.
Cartofii dulci sunt ok…dar ii prefer pe cei care nu sunt dulci.
Daa, categoric, cei clasici sunt cei mai buni! Mai ales la cuptor, prajiti nu mai imi plac demult. Si copti sunt ok. In salata orientala sunt deliciosi.
Nu am gustat niciodata acesti cartofi, dar chiar as vrea sa incerc sa vad cum sunt, de ce nu? :wassat: Nice, mie nu imi place gustul sarat in general, deci ce sa mai zic de combinatia dulce-sarat? :blink: Sarea si otetul sunt doua ingrediente pe care le detest, mai ales cand sunt cantitativ adaugate in mancaruri. :pinch: Stiu ca in macare trebuie sare, dar dupa mine, as pune doar atat incat sa nu se simta gustul ei.
Eh, Alex, e bine pentru sanatate ceea ce faci tu. Nici eu nu sarez excesiv mancarea, insa imi place moderat condimentata. Ciorba sau supa nu le mananci sarate? Cred ca in acest caz, batatele sunt ideale pentru tine. O sa le adori!
Deci sa inteleg ca manaci doar desert? :unsure: Prajituri si fructe? :biggrin: :ermm: :dizzy:
Nu
Doamne fereste. Mananc de toate, numai ca atunci cand mama face mancarea prea sarata ii spun si alta data pune mai putina. Dar o mananc asa cum e pe moment… O pot suporta, dar nu-mi place de nici o culoare. Insa otetul, si la gust si la miros il evit… Pur si simplu mi se face rau. Poti sa ma pui o ora sa miros acetona sau diluant de exemplu si nu patesc nimic, dar daca stau 5 minute langa otet, sau daca gust… mai bine nu. :dizzy: . Revenind, eu sunt un mare “mancacios” de felul meu 
si e logic ca nu mananc doar dulciuri si fructe, incerc de toate… Desi mi se pare interesanta ideea :happy: Poate o sa-mi fac un meniu cu asa ceva pe care sa-l urmez zilnic timp de o saptamana, asta daca nu dau in diabet din a doua zi :silly: :cheerful:
:biggrin: Sa stii ca asa ii spun si eu mamei. Nu inteleg de ce pune mereu asa multa sare. Stii ca eu sunt cu moderatia in tot si toate. Bine, nu chiar in toate, dar asta deja e un alt subiect pe care nu cred ca-l voi dezvolta vreodata pe bloguri.
:biggrin:
Pai otetul nici nu se foloseste la prea multe mancaruri. Poate in salate(eu prefer sucul de lamaie) si muraturi(gen castrveti in otet).
Nu pari un mancacios, din poza din profil pari un tip slabut. Bine, stiu ca esti tinerel si la varsta asta arderile sunt mai rapide.
Sa nu incerci caci da, dulciurile pot fi foarte periculoase pentru sanatate (si dantura). :cwy:
Mie nu imi place otetul nici macar in salate. M-as lipsi de el fara sa ma gandesc…
Mananc cat vreau si nu ma ingras. Bucuria mea :happy: :biggrin: Cat despre dulciuri, stai linistita 
nu as putea manca nici 2 prajituri una dupa alta. Am un fel de limita pentru dulce. La un moment dat, mi se duce pofta. :angel:
Pai asta e avantajul varstei mele
Alex, si eu patesc la fel. Daca mananc dulce in exces(doua prajituri de ex sau jumatate de ciocolata) mi se face rau. Bucura-te acum, dupa 30 de ani situatia se va schimba. :biggrin: :dizzy: Profita! :silly:
“…mai ales cand sunt cantitativ adaugate in mancaruri.”
Ar trebui inteles ca preferi sa fie adaugate calitativ?
De fapt denumirea corecta este 1,3,3-Trimethyl-2-[3,7,12,16-tetramethyl-18-(2,6,6-trimethylcyclohex-1-en-1-yl)octadeca-1,3,5,7,9,11,13,15,17-nonaen-1-yl]cyclohex-1-ene :-)
Sincer sa fiu, eu nici n-am stiut ca exista mai multe feluri de cartofi…..
Pai vezi, Dragos, de ce e bine sa mai intri si tu din cand in cand pe blogul tau? Mai afli despre un nou sortiment de cartofi, despre una, despre alta. :happy: :devil: :silly: :tongue:
In rest, care mai e viata ta, cam scump la vedere. :ninja: :alien: :wassat: :ermm: :cwy:
Probleme cu internetul si programul :-)
Care program? Te-ai angajat? :unsure: Cand se rezolva cu netul? :ermm:
Pai…am gasit un job temporar in Orastie…cu netul pare ca se rezolva, faza trista e ca de la servici nu am voie sa accesez netul pentru chestii personale…iar unde stau e cam slab, acum e o exceptie. Acuma sa vedem, contractul expira pe 5 mai…Oi mai fi angajat, n-oi mai fi…
Si? Iti place la noul job, ai vrea sa prelungesti contractul? :ermm:
n-am incercat, dar…comentez de la munca si…mi-e foameeeeeeeeeeeee!!!!
Macar mi-a apreciat cineva creatia. Pofta buna, yamasha! :biggrin:
gustul dulce- sarat imi place in sosurile chinezesti dar si combinatia alune sarate cu stafide sau ciocolata cu alune sarate gen snikers (am mai zis asta)
am testat si eu pizza cu ananas sau mancare chinezeasca cu sos duce de ananas, nu pot spune ca e gustul preferat, dar asa din cand in cand de testat e ok, cred ca e o chestie de obisnuinta, din ce am citit mai sus cred ca depinde de copilarie, cu ce gusturi suntem obisnuiti
la felul principal si eu evit dulcele, mi se pare desert :P
Snikers, oh, da, delicioasa ciocolata asta. :wub: Vad ca toti suntem indragostiti de mancarea chinezeasca. :wub: Eh, cica gusturile se educa, dar la al meu cand vine vorba de dulce si sarat, e irecuperabil.
:tongue: :silly:
Și eu tot din curiozitate i-am încercat…pe cartofi. Nu mi-au plăcut, mi se pare că seamănă cu dovleacul. Cât despre combinația dulce- sărat, îmi plac pizza cu ananas, puiul cu ananas, mâncarea chinezească, dar cel mai mult mi-a plăcut combinațai pepene galben cu șuncă (prosciutto).
Hm, ce ciudat ca desi iti place combinatia dulce-sarat, nu ai agreat acesti catofi dulci. Cand ma gandesc la ei imi vine in minte cuvantul ala, strutocamila, nici cartofi, nici morcovi, nici dovleac. :biggrin:
Buna, imi place foarte mult blogul tau si vreau sa stiu daca te intereseaza sa facem schimb de linkuri: -www.ditoate.com .Eu te-am adaugat deja , si astept raspunsul tau. Multumesc anticipat.
Vlad, nu fac schimb de link, daca imi place blogul tau si ma vizitezi si comentezi articol de articol, mai discutam. :biggrin:
Eu am mancat in Italia, la o familie de italieni, pepene galben cu prosciutto crudo… Prosciutto nu e el neaparat sarat, dar in orice caz nu mi se pare un element de adaugat langa ceva dulce :D Asa ca nu, nu mi-a placut combinatia asta si nici una asemanatoare… Cartofii dulci nu i-am incercat, nici singuri, nici pe langa o fripturica, dar presimt ca mi-ar lasa aceeasi impresie ca si prosciutto + pepene galben :D
Loryloo, am gustat si eu prosciutto, dar niciodata cu pepene galben, se pare ca in Italia e o combinatie foarte intalnita, la moda as spune. Dar italienii mananca prajituri la micul dejun, asa ca…
Deci semanam. :happy:
Eu nu prea am probleme la capitolul mancare, chiar mananc orice si imi plac foarte mult lucrurile combinate. Iar cartofii dulci ii ador, la fel si dovleacul.
In ce combinatii(retete) ai servit pana acum cartofi dulci, Lucian? Iti prepara mama ta des?
Mama nu imi prepara foarte des acest tip de cartofi, eu ii prefer pe cei prajiti, dar nu zic ca nu au un gust excelent si cei dulci :) Si daca tot am zis ca imi plac cei prajiti, in combinatie au gustul perfect :wub:
Lucian, cred ca faci o confuzie. Eu nu am vorbit de cartofii clasici, care se pot prepara in multiple feluri, prajiti, la cuptor, la abur, copti sau la Zepter, ci de niste cartofi mai deosebiti, numiti batate sau cartofi dulci care au alt aspect si alte proprietati decat cei obisnuiti. Sunt mai sanatosi, au alta forma, alta culoare si sunt dulci la gust. Deci nu e vorba de cartofii prajiti vs cartofii la cuptor aici.
Si cartofii dulci se pot prepara din diverse moduri, evident.
eu am o combinatie personala de dulce-sarat :D si da imi place, nu fac public! :blush:
:shocked: E vorba de o reteta anume? Gastronomica sau amoroasa?
:dizzy: :ermm: :unsure:
:ermm: ce ganduri ai :D, o sa las atunci un iz de mister.
Cam misterios domnul Pato lately. :dizzy: :ermm: :wassat: Eu zic ca e indragostit. :biggrin: :happy: :tongue: :silly:
:whistle:
Ca de obicei “vinovatul” neaga. :biggrin:
:ninja: :tongue: :silly:
Hmm deci vorbim de gusturi, condimente si alte cele pai pana la urma toti am “gustat” viata care are toate condimentele fie ele dulci sau sarate :P :). Deja o dau in filozofie culinara si nu are rost mai ales la orele astea :), ce pot sa zic e ca nu imi place combinatia dulce sarat in privinta cartofilor ii prefer pe cei clasici si sarati in asa fel incat simt gustul la supco.
Vad ca se vorbeste de dovleac despre care dovleac e vorba :dizzy: :ermm: cred ca despre dovlecel se vorbeste eu unul il ador pane :wub: si vinetele la fel, ioi Nice mi-ai facut foame la ora asta :w00t: .
Buna, Daniel, dar tu ai dat-o bine in filosofie, si culmea ca e tare de tot ideea cu gustul uneori dulce, alteori acru sau potroaca de sarat al vietii. Intotdeauna, la orice ora din zi si din noapte, o filosofie reusita este acceptata cu drag de mine. :biggrin: :happy: :cheerful: :silly:
Despre dovelac(bostan sau curcubata se mai numeste) discutam. Cel cu forma rotunda, care se foloseste de Halloween. :biggrin: Dovlecelul, cel cu forma alungita e cel care se foloseste in vinete si pe care eu il ador in orice combinatie. Si pe gratar e delicios. :wub: :cheerful:
Cred si eu ca ti s-a facut, eu am mancat vinete mai devreme, le ador! :biggrin:
“Dovlecelul, cel cu forma alungita e cel care se foloseste in vinete…”
Este prima oara cand aflu despre dovleac de folosit in vinete. CUM se procedeaza?
Fierbi dovleceii, ii las sa se scurga, ii toci marunt si ii pui peste vinetele ( tocate si ele). Apoi se adauga ceapa si salata e gata. Este vorba despre salata de vinete cu dovlecei.
Si pe mine, cand aud de cartofi dulci, gandul ma duce la Viata cu Louie
Nu cred ca mi-ar placea, mai ales ca au culoarea aia ciudata si au un gust ce aduce cu dovleacul. Mie nu-mi place dovleacul si nimic din el. Cand a venit toamna si a fost vremea placintelor…am avut mereu stomacul intors pe dos pe toate blogurile unde toata lumea se lauda ce placinte face si ce bune sunt 
Nu chiar toata lumea, lumea care manca asa ceva :wink: Am exagerat eu 
In rest…nu prea facem experiente ciudate. Adevarul e ca as prefera o ciorba de zarzavat in locul oricarui experiment :tongue:
Ce sa zic? Eu mancaruri chinezesti nici n-am incercat si nici curiozitati nu am. Nu stiu deci cum sunt. Pizza am mancat prima data pe la vreo 14 ani. Pana atunci nu am vrut. Iar cu fructele de mare e alta poveste. Tot tarziu am mancat…cam pe la majorat… M-am ferit de toate chestiile stranii… Si nu spun ca sunt indragostita nici de pizza, nici de fructele de mare. Mananc dar, asa, rar. In casa noastra se mananca mancaruri traditionale, destul de simple, care se pare ca nu ingrasa caci niciunul nu avem probleme cu greutatea si n-am avut niciodata. Mama nu agreeaza fructele de mare deloc. Iar tata face ce face mama
Despre dulce-sarat…nu prea stiu ce sa spun. Macaroane cand facem nu folosim branza prea sarata. Uneori chiar din aceea de regim insa putina sare tot trebuie pusa in ele, macar de gust. Asa ca merg cu zahar.
Elly, pai si la mine la fel. Iti dai seama ca nu gateste mama mancare chinezeasca sau fructe de mare. Pe astea le tot incerc eu prin diverse restaurante, fast-food-uri, localuri. Cat despre perioada cand imi gatesc eu…sunt un dezastru in bucatarie si cu asta am spus totul. :))
Dar nu stiu, mancarea traditionala romaneasca ingrasa. Poate ai tu arderi rapide, o constitutie care iti permite sa mananci fara sa depui kilograme. Sau poate nu folositi ulei sau untura, doar legume si acelea preparate super sanatos. Oricum mancarurile traditionale, varza, tocanite(tot ce e cu sos de altfel), fasole, orez sunt pline de calorii. Dar poat le gatesti la tigaia aia minune, de-i fac astia reclama la tv(Dry cooker parca) si atunci e cu totul altceva.
Nici mama nu agreaza fructele de mare. Zice ca au gust de peste si nu vrea sa auda de ele.
Viata cu Louie? Nu imi amintesc sa fi vazut filmul. :ermm: Dar stai, asta e desen animat?
Exact desen animat
As prefera-o unei fripturi. Stiu, pare ca mint dar asa este. Imi place mult varza… Varza are foarte putine calorii, nu ingrasa. Imi mai place pestele…care la fel, nu ingrasa.
Noi gatim pe doua zile cand gatim…daca nu e timp, poate si pentru 3 zile uneori…In asemenea tigai se poate gati doar pentru ziua respectiva…Dar nu cred in astfel de tigai. Cred ca sunt un moft :wink:
Ba eu gatesc si gatesc foarte bine. Dar mancaruri exotice nu gatim. Rar paste cu sosuri dar nici astea nu ma incanta. Ziceam de o ciorba de zarzavat dar la fel de bine as manca o mancare de stevie
Bine, chestia e ca manac si putin…Dar asa mananc eu. Si poate ca intr-adevar am asa constitutia. Seman cu tata mai ales. Dar si mama e destul de slabuta :) La 1,62 am 48-48,5kg…dar am avut si 45,5kg acum un an…mi-am revenit…Atat aveam si inainte…tot 48,5-49kg…
N-am niciun fel de tigai din acelea de prin reclame
Avem doar vase absolut normale.
Nu am încercat nicio data acesti cartofi! :ermm:
In schimb fiimea în Spania îi mananca foarte des! :biggrin:
Chiar sunt asa de buni? :sick: :biggrin:
Minnie, sunt sanatosi si satiosi. Si usor digerabili. Dar gustul mie nu imi place. Sunt dulci! Iar eu nu pot manca dulce la felul doi. :ninja:
habar n-am daca-mi place, dar dupa cum ai povestit aproape sigur ca da, pentru ca-mi plac si morcovii si dovleceii. ma distreaza maxim combinatiile acestea exotice, tare m-ar tenta un turism culinar… in masura in care m-ar tine stomacul, desigur :tongue:
Nu dovlecei, ci dovleac(din ala mare si rotund pe care il folosit de Halloween).
din ala am mancat doar in placinta, e specific zonei in care traiesc acum… m-ar tenta sa-l incerc si altfel decat desert :happy:
Imi amintesc ca am mancat doar o singura data, in copilarie cartofi dulci si mi-au placut :-) . Nici pe mine combinatia dulce-sarat nu ma incanta insa recunosc ca au existat 2 exceptii care mi-au bucurat papilele gustative: prosciuto cu pepene galben si pizza cu boabe de struguri :-) (ambele testate in italia)
Sunt insa cateva variante pe care nu le-as incerca nici in ruptul capului: de exemplu sa pun zahar peste cartofii prajiti sau paine cu dulceata si branza sarata. :-)
In copilarie? Wou, de atunci sunt pe piata? Si eu care credeam ca abia recent au fost adusi si la noi in Romania… Nu i-am vazut niciodata in magazine pana de curand. Chiar ca sunt picata din Luna.
:wub: :biggrin:
:dizzy: :angry: :sick:
Pizza cu boabe de struguri. Asta chiar e o chestie noua, eu ma multumesc cu boabele de struguri. Fructele mele preferate.
Nici eu nu as incerca asemenea “delicii”, ella.
Da, eu stiu ca eram mai mica si tata cred ca i.a adus la bunici. Napi le spuneau :-) Chiar nu ai auzit de ei??
Acum m-am documentat pe net, napii nu sunt batate. Napii(auzisem de ei, desigur, dar am vrut sa fiu sigura) sunt “plante medicinale cunoscute şi utilizate încă din cele mai vechi timpuri. Sunt originare din ţările bazinului Mării Mediteraneene, iar la noi sunt cultivate pe suprafeţe mici în zona submontană şi în judeţele Braşov şi Maramureş. Planta se recoltează în lunile mai-iunie, iar rădăcina, cu miez dulce-picant, poate fi consumată fiartă sau în stare proaspătă. Comestibile sunt şi frunzele, care se prepară la fel ca şi frunzele de spanac.
Dupa alte surse:
Napul este o radacina leguminoasa, din familia Cruciferae, originara din Europa de Nord si folosita ca hrana inca din epoca primitiva.
Are un continut foarte bogat si divers de principii nutritive:
– Vitamine – A, B6, C, K
– Minerale – calciu, magneziu, fier
– Oligoelemente – cupru, iod
– Fibre insolubile, luteina, proteine, grasimi, carbohidrati
Acest continut complex ii recomanda a fi prezenti in alimentatia noastra ca un sprijin important in stabilizarea sistemului nervos si intarirea imunitatii naturale. Contribuie la dezvoltarea organismului in orice etapa a sa si constituie un excelent purificator al sangelui.
Ca sursa de vitamina C, sunt recomandati in prevenirea simptomelor de astm, problemelor pielii, tulburarilor de vedere si chiar in prevenirea cancerului.
Fibrele continute au un rol important in metabolismul grasimilor, reducand riscul la ateroscleroza, dar si la obezitate, hipertensiune arteriala, diabet zaharat.
Napii contituie un tonic hepatic si biliar, protejeaza pancreasul si previn bolile pulmonare.
Persoanele care au afectiuni tiroidiene, trebuie sa limiteze consumul de napi.
Ii putem consuma cruzi, simpli sau in salate, dar si gatiti (mai cu seama in cazul celor care manifesta disconfort digestiv). Sunt foarte potriviti in supe sau ciorbe, avand si o aroma deosebita. In cazul prepararii lor, se recomanda sa ii taiati cubulete si sa ii fierbeti cateva minute (6-10 minute).http://www.biologicus.ro/Hrana_Alimente_Despre%20napi.html
Nu seamana cu batatele. Uite aici informatii si imagini cu cartoful dulce originar din America Centrala despre care am scris eu in articol. http://diversificare.ro/alimente/2011/11/un-cartof-dulce-sau-o-bomba-cu-beta-caroten/
Eu inca nu am vazut prin supermarket cartofi noi, sau poate nu m-am uitat eu cu atentie, dar cum eu sunt o maaaare amatoare de cartofi (Cartofara..haha .. i love potatos), cu siguranta o sa-i incerc!
Multumesc de pont. :cheerful:
Ana, pai nici nu cred ca au aparut inca cartofii noi, eu ziceam de cartofi dulci. Sunt curioasa de parerea ta daca ii cumperi la un moment dat. :dizzy:
Nu imi place sa amestec gusturile, prefer sa mananc gustarile sarate intr-o prima faza si sa ma delectez cu ceva mai dulce dupa.
:biggrin: Same here, Laurentiu. Tipic romanesc.
:cheerful: :tongue:
Chinezii – din cate am auzit/citit – obisnuiesc sa-si INCEAPA mesele cu “dulce”…
Imi place foarte mult poze facuta dar ai gresit ceva, carnea nu trebuie sa stea langa acele legume. Mai bine mananci o carne cu un mustar si gata decat sa combini sanatosul cu mai putin sanatos.
Inteleg ce vrei sa spui si iti dau dreptate. Insa eu am fost de mica obisnuita sa mananc carne cu legume alaturi. Felul de mancare specific romanului e fruptura cu cartofii prajiti, nu?
Tocmai de aceea intrebam in articol ce alegeti, sanatatea sau gustul placut. :dizzy:
1. poate prajiti erau mai buni :D ?!
2. in sfarsit mai gasesc si eu pe cineva care ii plac macaroanele cu branza si zahar peste >:D<
Nu stiu daca se prepara prajiti… Mie nu imi plac macaroanele cu branza si zahar. :biggrin:
Off-topic: Comentez (cred) pt prima oara aici (unde am nimerit intamplator printr-o succesiune de linkuri) – bine v-am gasit, spor si succes in continuare.
On-topic (macar oarecat si oarecum):
“…mama mi-a preparat “delicioasele” macaroane cu branza peste care a turnat zahar din belsug, transformand mancarea in desert.”
BINEINTELES ca “gusturile” (preferintele) sunt personale, dar mai depinde si de reteta concreta: daca “branza” (neprecizata) in chestiune era telemea (mai ales din cea foarte sarata) este una, daca era branza “dulce” de vaci (sau eventual urda) – alta, daca era cascaval – iarasi alta problema…
Cam greu de combatut “in bloc” combinatia dulce-sarat: dupa pizza sarat-dulce nu ma “dau in vant” nici eu, nici dupa friptura consumata cu compot, dar obisnuiesc oua ochiuri cu dulceata de visine (cand am…), ce sa mai vorbesc despre lubenita (sau mar) cu telemea (sau chiar tartina cu gem si telemea).
(Cei care combateti foarte vehement combinatia dulce-sarat, n-ati gustat niciodata (sau nu v-a placut) – la micul dejun – ceai dulce cu/dupa telemea?)
Nene Victore, cum făcuşi de aterizaşi aici? :biggrin: Să n-o fi speriat-o pe gazda noastră dragă, cu cascada aceea de comentarii. :tongue:
Hai să încerc să lămuresc într-un singur loc, să nu ne ameţim mai tare decît sîntem (mai ales eu :whistle: ):
– combinaţia de ceai şi pîine cu unt/brînză/dulceaţă este unul dintre motivele principale pentru care detest ceaiul de-o viaţă şi pentru care refuzam să merg şi să locuiesc temporar la bunicii din partea tatălui, copil fiind. Acolo alternativa ceaiului era cacaoa, la fel de detestată.
– despre “cura” mea de orez am mai discutat cu alte ocazii, acolo am pomenit că aveam nevoie să-mi refac aspectul înainte să plesnească pantalonii pe mine. :blush:
– combinaţia orez + bere este de fapt rezultatul lui “apucă ce poţi”. Atît îmi permit să cumpăr, atît mănînc şi beau. Desigur, aş fi preferat un coniac – nu c-ar merge mai bine în combinaţia cu orez, dar e preferatul meu, pe lîngă pălincă – însă costă 20 RON/0.5L, pe cînd berea e 7.5 RON/3L. Sărăcia impune alegerea, în acest caz.
– cealaltă combinaţie – cartofi prăjiţi + mămăligă – este tot rezultatul (im)posibilităţilor. Mălai era deja în casă, cartofii crescuseră stînd vreo juma’ de an degeaba, iar pîine n-am mai cumpărat de cînd am început “cura”, aşa că am făcut şi eu ce-am putut din ce-am avut. “Nevoia te învaţă”, (re)citeam recent în cărţulia lui Anton Pann. :wink:
– la sosurile de mîncare (atunci cînd se întîmplă să am din ce găti) nu pun niciodată zahăr, în afară de mazăre – aşa cum spuneam mai sus. E adevărat, de obicei pun cîte o linguriţă de Delikat care deja conţine şi un pic de zahăr, însă nu aş pune zahăr separat în nici un caz.
Mi-aduc aminte din vremurile copilăriei, pe cînd citeam – nu mai ştiu exact în care carte: “Aventurile lui Tom Sawyer” sau “Huckleberry Finn” – cum unul dintre ei a pus una peste alta şi ciorba şi mîncarea, că doar “tot în stomac intră şi oricum acolo se amestecă”. Ei bine nu, eu am fost învăţat cu o împărţire strictă a meniului, a felurilor şi o alegere atentă a ingredientelor. Se pare că maică-mea n-a prea stat pe lîngă bunică-mea (mama ei) – dovadă că s-a măritat prima, înaintea mătuşă-mii care-i mai în vîrstă decît ea – şi ca atare n-a învăţat cum se găteşte o mîncare bună. Norocul meu că am locuit mult timp pe acolo (la bunici) şi am “prins” suficient cît să mă pot descurca onorabil, cel puţin în ceea ce mă priveşte. Păcat că viaţa nu prea mi-a dat şansa să practic ce-am învăţat, dar asta-i o cu totul altă discuţie.
Despre vîrstele doamnelor cred că sîntem suficient de gentlemani încît să nu discutăm.
Multumesc, Dragos.
Multumim, Victor, ai mai scris aici pe blog si cu alta ocazie, altfel intrai direct la moderare cu primul comment. As avea o mare rugaminte, daca vrei sa comentezi, poti comenta articolul sau comentariile mele, nu si pe cele ale celorlalti postatori. Multumesc anticipat.
Nice dragă, din partea mea nu e absolut nici o problemă, discut cu oricine cu mare plăcere, oriunde, oricînd – în limita timpului disponibil, desigur. În plus, eu şi Victor ne cunoaştem deja din altă parte, avem “conferinţe” la activ. Dar dacă regulile sînt stricte şi e musai să fie respectate, atunci doritorii de discuţii în grup pot veni oricînd la mine, unde nu e decît o regulă, scrisă undeva în dreapta ca avertisment. :wink: Da’ să nu te aud apoi că ţi-am furat “clienţii”. :whistle:
Week-end senin şi plăcut, îţi doresc!
Comentatorii mei nu sunt avizi de discutii in grup, Dragos. :biggrin:
Sau poate doar sînt speriaţi de Legea Summerday… :devil: :whistle: :tongue:
Nu exista nicio lege. Pe summerday exista o singura regula. Cea a bunului simt. Iar oamenii stiu asta, dar vin pentru mine, nu ca sa discute intre ei. Cel putin nu s-a intamplat asta decat foarte rar. Eu nu impiedic discutiile intre ceillalti postatori, insa unii folosesc un ton ironic si rautacios si imi pun pe fuga cititorii. Atat timp cat dialogul este de bun simt, prietenos, NU PE TON DE SUPERIORITATE, E SUPER OK DIN PARTEA MEA.
Nu stiu ce ai inteles tu, summerday e un blog LIBER SI MEREU A FOST ASA. Dar moderatorul sunt eu. Eu sunt proprietarul.
Dar oamenii care scriu aici sunt foarte ocupati cu comentatul pe alte bloguri sau pe blogul lor, nu isi permit sa stea prea mult timp pe un blog. Vin, comenteaza si pleaca. Asa procedez si eu peste tot.
Uff, ma deranjeaza ce ai inteles tu. Atat timp cat omul discuta prieteneste si nu ironic sau atotstiutor e bine primit pe acest blog. Cand sesisez ca omul vrea sa faca pe desteptul, incerc sa previn escaladarea situatiei. Nu vreau sa-mi pun cititorii in postura delicata.
Sper ca ai inteles si nu mai continui cu acest subiect pentru ca gresesti. Te rog mult sa te opresti cu aceste considerente eronate. Te-am rugat sa citesti articolele din 2010 si 2011. Daca le-ai fi citit nu ai mai fi ajuns la asemenea concluzii. Am avut un articol cu peste 500 de comentarii in care am discutat intre noi. Dar doar pentru ca omenii se cunoasteau destul de bine si se placeau. Si aveau chef si timp. Ei comenteaza si in prezent pe blog.
Si acela nu a fost singurul… Sunt extrem de iritata pentru ca ai fost in stare sa te gandesti ca acest blog pe care scriu atatia oameni ar putea avea legi. Nu suport aerele de superioritate. Nu suport sa-mi fie corectati cititorii. Le raspund eu, nu altii. Sper ca am fost destul de clara. Nu doresc sa mai continui pe acest subiect, te rog respecta-mi dorinta.
Glumeam doar (vezi muţunachii), nu înţeleg de ce te-ai zbîrlit aşa.
Scuze pt impresia pe care se pare ca am lasat-o, am sa ma straduiesc sa ma abtin (cu totul) – si ma voi mai stradui SI sa-mi controlez mai bine modul de exprimare (“tonul”) (cam pe oriunde ma mai exprim).
Multumesc pt ca mi-ai atras atentia (si inca intr-un mod delicat, nu “ratoindu-te” la mine)!
(Intentia mea nu fusese rea, dar – pare-se – fusese defectuos concretizata, lasand loc pt interpretari nedorite.)
Nu sunt avizi de discutii in grup pe nicaieri, nu doar aici. Lasa un comment si pleaca. Stiu prea bine ce se intampla prin coltul meu de blogosfera.
Ai un tag de la mine :)
-http://aboutwomenandnotonly.blogspot.com/2013/04/tag-daca-eram.html
L-am rezolvat in 2009, Mihaela.
cartofi dulci… imi plac… chiar foarte mult…
daca este vorba de cartofii la care ma refer… si cred ca este… de obicei nu ii gatesc in combiantie cu altceva… ci doar copti separat, la cuptor…
ii consum cu mare placere in loc de paine, atunci cand mananc friptura… mai ales de curcan in ziua de multumire…
dar… cum din ce in ce folosesc mai putina carne, cartofii dulci la cuptor raman un deliciu…
pentru preparare… ii spal bine… si ii pun la cuptor ca atare… sau… uneori ii tai inainte ca sa se coaca mai usor….
Da, am încercat, ce pot să zic… este destul de ciudat la început, dar la sfârșit mi s-au părut wow. :)
Nu prea știu cum o fi combinația dulce-sărat, recunosc că nu prea am testat astfel de mâncăruri, deși pizza Hawaii a rămas o curiozitate
Mâncarea chinezească s-ar încadra aici?
Ce știu că îmi place e ceaiul cu pâine și gem și telemea. Dar alte combinații nu știu :blush:
Mie îmi place dulcele-acrișor, oricum :happy: Dar nu știu despre ce tot vorbesc aici, căci sunt destul de paralelă cu orice ține de gust/miros. Adică, simt gustul desigur (deși nu la fel de bine ca alții), dar nu mă descurc cu etichetările și nici nu aș putea zice ce condimente sunt prin mâncarea aia (decât dacă o fac eu :silly: ).
Din fotografie, arată bine :tongue: Cred că ideal ar fi să găsim o combinație între mâncarea care ne place și cea sănătoasă. Saaau și mai bine, să găsim acea mâncare sănătoasă care ne place