Asupra firii mele impresionabile, dublata si de inocenta specifica varstei, povestea executiei sangeroase a domnului Tarii Romanesti, Constantin Brancoveanu, si a celor patru fii ai sai, citita in copilarie, a avut un impact greu de imaginat. Nu am inteles mult timp de ce sultanul a trebuit sa recurga la o metoda atat de sadica pentru a-l inlatura pe “tradator” si de ce un neam atat de viteaz si neinfricat ca al nostru, care castiga, cel putin in cartile de istorie, batalie dupa batalie, nimicindu-si dusmanii veniti sa ne cotropeasca tarisoara, a trebuit sa accepte statutul de vasal al strainilor atata amar de vreme. De aici pana la caderea in dizgratie a turcilor nu a fost decat un pas. Pe scurt, nu agreez turcii, nu-i detest, dar nici fana lor sau a tarii lor nu sunt, orice ar face, nu pot sa-i simpatizez, desi am avut cateva contacte cu urmasii ienicerilor si spahiilor de altadata si nu a fost chiar atat de rau. Poate si unde un spirit pacifist ca al meu vine in contradictie cu cel razboinic, cuceritor, al locuitorilor Asiei Mici.
De Mogosoaia am auzit prima data in 2008, pe cand ma aflam in fata parcului “Mini-Europa” din Bruxelles. Tocmai admirasem simbolul capitalei Belgiei, vestitul Atomium si mi se parea interesant sa vizitez si cele mai importante obiective turistice ale batranului continent, la scara mica, evident, situate chiar langa acesta, unde Romania era reprezentata de Palatul Brancovenesc, dar timpul scurt pana la decolarea avionului si pretul piperat al biletului de intrare m-au determinat sa renunt la idee.
Din acea clipa am inceput sa visez la Mogosoaia, dar nu la miniatura sa, ci la vizitarea adevaratului palat, cel de langa Bucuresti, din judetul Ilfov. Minunea s-a produs ieri, de 8 martie, desi aveam in plan o iesire in zona abia in aprilie, pentru a-l surprinde mai seducator ca niciodata, inconjurat de verdele crud al primaverii. Mai multe detalii si fotografii intr-un articol viitor destinat si noului DSLR. Azi doar un mic episod, o intamplare bulversanta, la care nu m-as fi asteptat niciodata, o intalnire surprinzatoare pe care habar nu am cum s-o interpretez.
Am pasit incantati pe poarta Palatului, constatand fericita ca eram singurii vizitatori. Imi doream nespus sa pot face fotografii in voie, fara oameni care sa patrunda intempestiv in cadru, sa ma pot bucura de liniste, de ziua calda si partial insorita, sa pot admira nestingherita frumusetea elementelor decorative venetiene si bizantine. Eram doar eu cu istoria in curtea imensa de la Mogosoaia. Emotionata, am descoperit o scara ce ducea spre un superb foisor, plasat chiar pe fatada principala, am urcat si am privit in jos.
Si nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut curtea invadata de turci. Era un grup numeros de turisti, si ce mi-a atras atentia era faptul ca nu existau decat barbati. Pana am coborat eu, ei deja erau la piciorul scarilor si ma studiau cu interes. De indata ce le-am auzit discutiile, am aflat si tara de provenienta.
Ce sansa aveam sa dau nas in nas la Palatul lui C. Brancoveanu tocmai cu “prietenii” mei turcii? Ai mei si ai domnitorului… Puteau sa fie orice altceva, elvetieni, americani, sarbi sau chinezi. Dar nu, “intamplarea” a facut sa fie tocmai turci. Credeti in coincidente?
Buna!
Coincidenta… Cat despre situatia geopolitica actuala, determinata de imprejurarile inceputului de secol XX, turcii pot fi incadrati la categoria prieteni ai romanilor, alianta militara cu caracter defensiv “Antanta Mediteraneeana” (in perioada interbelica, Romania, Iugoslavia, Grecia, Turcia), poate fi considerata primul pas in bunele relatii pe care le au Romania si Turcia in prezent. Nu am ajuns in Turcia, dar toti prietenii si cunostiintele mele care au fost mi-au spus ca au fost foarte bine primiti ca romani. In plus sunt multi turci care locuiesc la noi, nu am auzit niciodata la stiri sau altundeva sa faca probleme la noi in tara, unii au afaceri, am avut si eu niste vecini turci la mine in scara. Sunt oameni prietenosi, cu bun simt si respectuosi.
Chiar daca in istoria noastra mai indepartata am avut numeroase conflicte cu ei, prezentul este altul…
Buna, MT. Da, stiu ca turcii de azi nu sunt vinovati pentru trecut, am pe instagram un prieten turc foarte de treaba. Insa pe mine nu ma atrage vizitarea Turciei, chit ca e o tara superba.
:ermm:
Normal ca se poarta frumos, au tot interesul sa atraga turistii. Poate sunt un pic prea insistenti pentru gustul meu…
frumoase fotografii cat despre, experienta … cu turcii sunt curios daca nu s-a lasat cu varsare de sange :ninja: :))
Merci, Pato, te gandesti la pozitia mea strategica din foisor? Eh, sunt fire pasnica, asa cum recunosteam in articol. Iar ei, turcii de azi, adevarati cavaleri. Plus ca nu eram singura. :)) La o adica aveam paznicii cu mine. :devil: :ninja:
Pe tine te tenteaza o vizita in Turcia? Te atrage aceasta tara?
pentru fotografie sigur da, ca e foarte colorata… sa ajung prin bazar :D. Dar ma oripileaza limba, daca greaca n-am inteles-o de turca ce sa mai zic. :blush:
Am un prieten pe instagram, omeronut se numeste(parca), e turc si urca niste fotografii fabuloase din tara sa natala.
Nu-mi vine sa cred ce frumoasa e, cate locuri superbe sunt acolo. Da, Instanbulul e un oras aparte, situat intre doua continente. Multi il lauda ca ar fi foarte turistic, desi ar fi o adevarata experienta fotografica, pe mine tot nu ma atrage. :wassat: :wassat: De limba nu mai spun… :ermm: :dizzy:
:ninja: :w00t:
Mi-ar placea sa ajung totusi la Castelul de Bumbac… :biggrin: Acolo e raiul fotografilor.
eu m-as duce… :whistle: as vizita orice daca se poate.
Oh, Pato, ai merge si in Afganistan sau Sudan? :ermm: :unsure:
si daca as avea asigurata protectie militara :D :tongue: blogger de razboi!
Cu siguranta ai deveni cunoscut. De fapt ai deveni erou. :biggrin:
Ca tot ducem noi lipsa… :silly:
postmortem poate… mi-ar trebui un zoom mai mare :)) cred, intr-o zona de conflic, fiindca nu as vrea sa iau parte la evenimente din mijlocul lor :D :silly:
Pato, hai sa-ti spun un secret, nu exista zoom mai mare, tu il ai pe cel mai cel.
:tongue: Pai normal, tu esti pacifist ca mine. :silly: :unsure:
exista… modelul care e mai nou are zoom optic 50x :D
Desi nu stiu cat am sa folosesc eu dita mai zoomul, fiindca combinat cu zoomul digital obtin un 140x… dar trebuie sa-l pun pe trepied :blush:
Da? Uite ca asta nu stiam, se pare ca tu esti mai la curent cu noutatile in materie de arta fotografica. Un trepied as vrea si eu sa-mi cumpar. Tie ti-au dat in pachet cu aparatul si gentuta? Mie nu si trebuie neaparat sa-mi achizitonez una. :cwy:
in aceeasi situatie ma aflu si eu Nice si e 130 de ron + transport( pe f64 am vazut), momentan de trepied ma mai lipsesc o perioada dar geanta e musai fiindca eu tin la lucrurile mele.
Unde mai pui ca ma tenteaza si un card de 16 gb, ca al meu e de 4…si poate si un acumulator de rezerva. Dar cu timpul le fac pe toate, momentan si asa investitia se simte la buzunar greu atarnand … pentru un student :blush:
:cwy: Da, se pare ca nici tie nu ti-au dat astia mare lucru. :ermm: Mie nici card nu mi-au dat! :angry: Deloc. A trebuit sa imi iau eu unul, am platit cca 70 de lei pe unul de 16 GB. Acumulator de rezerva imi trebuie neaparat, dar tu, daca faci mai putine poze, nu ai nevoie, cel original din pachet te tine o zi intreaga. Ce m-am chinuit la Mogosoaia, il inchideam dupa fiecare poza facuta, iar apoi trebuia sa setez iar aparatul. :wassat: Daca mai aveam un acumulator in geanta nu-mi mai faceam atatea probleme. Ai dreptate cu trepiedul, mai poate astepta, e imperios necesar sa ne luam gentuta intai. Eu am vazut unele ieftine la Flanco, o sa dau o fuga sa vad ce gasesc cat de curand. :biggrin:
nici mie nu mi-au dat nimic, da nu este o optiune acum decat geanta de protectie. :silly:
Card aveam eu …
Bun si ala( de 4 GB). Decat nimic… Sunt curioasa ce gentuta iti iei tu. :biggrin:
pai la ceva pentru camera mea, ma gandeam http://www.f64.ro/canon-dcc-850-husa-pentru-canon-powershot-sx40-sx50.html :whistle:
Foarte faina, cred ca e ideala pentru aparatul tau. Dar ce vad eu acolo, Pato pleaca in Caraibe? :cheerful: :silly: :biggrin: :unsure:
in vreo croaziera peste ani, insa nu am luat camera de la ei… http://www.f64.ro/giottos-rt8150-trepied-telescopic.html uite si un trepied ieftin si “compact” mai ales ca pe mine ma ajuta mult ecranul rabatabil :D :silly:
Da, e perfect pentru calatorii si expeditii pe munte. Trebuie sa ne gasim accesorii ceva mai ieftine, ca la cate sunt de cumparat, riscam sa dam faliment.
:ermm: :cwy: Daca ramaneam cu compactele noastre nici capul nu ne durea. :silly: :unsure:
sa stii :sideways:
Oh, Pato, sunt ffff. dezamagita, azi am cautat gentuta si nu am gasit nimic mai ieftin si pe gustul meu. Va trebui sa mai astept, pentru ca momentan nu-mi permit una scumpa(peste 100 de lei). :dizzy: :cwy:
Da, eu cred in coincident
Pacat ca n-ai intrat la Mini-Europe, a fost obiectivul meu preferat din Bruxelles. Imi programasem sa-l vizitez intr-o jumatate de ora si am ramas acolo doua ore, pentru ca nu ma puteam desparti de el. “Intamplator” (daca tot veni vorba de coincidente) si eu tot acolo am auzit prima data de Palatul Mogosoaia. Doar ca eu in realitate nu l-am vazut.
Din pacate pretul imi era prohibitiv, Anda, pretul biletului de intrare, zic. :ermm: :ermm: Cheltuisem deja toti banii, eram in ultima mea zi in Belgia si am ajuns pana la urma si la Atomium. Am vazut langa el acest parc si mi-am dorit enorm sa intru, insa…am amanat pentru urmatoare data cand voi ajunge la Bruxelles. Daca ramaneam si vizitam riscam sa pierd avionul spre casa si a doua zi incepeam munca.
O sa-l vezi in pozele mele cat de curand. Am facut peste 300 ieri, la Mogosoaia.
Nice, în general, n-am încredere în coincidenţe, dar ce ţi s-a întâmplat ţie pare a fi o coincidenţă.
Însă cea care să simtă mai bine acest lucru eşti tu însăţi.
Mă bucur că faci poze foarte frumoase cu noul tău aparat foto.
Da, eu o simt ca pe o coincidenta, nu m-am gandit niciodata ca voi vizita Mogosoaia in compania unul grup mare de turisti turci ca sa zici ca i-am atras cu puterea mintii.
O sa fac si un articol dedicat Palatului si DSLR-ului si o sa vezi acolo daca face fotografii frumoase sau nu. Acestea trei de aici nu sunt foarte elocvente. :biggrin:
Nu stiu daca este coincidenta sau nu, dar ai realizat niste fotografii superbe(ca deobicei) :)
Merci, Lucian, un articol cu multe fotografii facute la Mogosoaia cu noul aparat foto DSLR va aparea cat de curand. :biggrin: :happy: :tongue:
sunt si evenimente pur coincidente, uneori mai e si mana destinului :)
Aici batea articolul meu de fapt, dar in cazul de fata, chiar nu vad cum ar fi mana destinului. Deci merg pe mana hazardului, desi vad ca Marin mai jos ma contrazice. :biggrin:
Saluuut! Sunt prea obosit ca sa pot construi ceva coerent. Mai ales ca fiind vorba de istorie, as avea mai multe de adaugat. Asa ca doar iti spun ca nu prea exista coincidenta pe care sa le intelegem ca fiind rodul hazardului. Promit sa revin maine cu mai multe pareri :) Seara minunata, draga Nice! Aaaa, felicitari pentru indeplinirea visului turistic!
Buna, Marin si multumesc frumos.
:cheerful: E super la Mogosoaia, chiar a meritat sa astept atat pentru visul acesta. M-as intoarce intr-o zi cu soare si mult verde in jur. Dar nu regret nici iesirea de ieri, cu turci cu tot. :silly: Pana la urma am decis ca fara ei curtea ar fi fost mult prea goala, cand au plecat le-am simtit lipsa. :)) Ma obisnuisem cu ei in peisaj, se integrau perfect. 
Dar ce ai patit de esti asa obosit? Desigur, te astept cu mai multe clarificari asupra subiectului dezbatut cat ai mai mult timp si esti odihnit. :w00t:
O noapte linistita iti doresc! :cheerful:
Esti grozava! “Prietenii domnitorului”. am ras cu lacrimi! :w00t: :biggrin:
Multumesc pentru fotografii sunt grozave! Pacat de otomanime dar asta e….. :biggrin:
Sper ca în curand se va ocupa cineva de renovarea sau întetinerea palatului, pacat de el!
O duminica faina
E in curs de renovare/restaurare, Minnie. De la Martha Bibescu incoace. :biggrin:
Eu zic ca e pe drumul bun, am vazut cateva fotografii din trecut in care Vila Elchingen era plina de schele. Acum insa totul e ok, vei vedea cat de curand intr-un material dedicat Palatului si noului meu aparat. :happy:
Merci asemenea, Minnie. :kissing:
Depinde la ce intamplare te referi. La cea prezentata mai sus, presupun ca este o coincidenta. Totusi, putea intra oricine… In alta ordine de idei, pozele sunt superbe si astept cu nerabdare sa le vad pe urmatoarele.
Da, intrebarea era daca voi credeti in coincidente in general, pe cea descrisa in articol nu o pot banui de altceva.
Ma bucur ca iti plac, va veni si articolul detaliat imediat. :happy: :biggrin:
Nice, eu nu pot cataloga oamenii din prisma celor intamplate in trecutul atat de indepartat. Nici nu pot spune ca un popor este intr-un fel sau altul, pentru ca poporul este format din oameni. Unii mai buni, altii mai putin…
Imaginile surprinse de tine la palat sunt foarte reusite, imi doream sa ajungi repede acolo, sa il vad prin ochii tai.
A fost o simpla coincidenta. Parerea mea.
Vienela, stiu ca nu sunt rai, cel putin cei din ziua de azi…de turcii din trecut nu ma pronunt.
Cert e ca eu am un cui impotriva lor (a celor din trecut) iar pe cei actuali nu reusesc sa-i simpatizez prea tare. Desi am un amic pe instagram foarte de treaba, pune fotografii super si, coincidenta, are si telefon ca al meu. 
Prieten turc, evident.
Adica…era ultimul lucru la care ma gandeam vreodata. Tocmai de aceea am si scris ca am inceput sa cred in coincidente.
Nu stiu ce sa zic, eu in general nu am nimic impotriva popoarelor, toate imi sunt mai mult sau mai putin indiferente…
Mi s-a parut haios ca am vizitat Palatul lui Brancoveanu tocmai in compania turcilor.
O sa urmeze cat de curand un articol de prezentare al Palatului Mogosoaia. :biggrin: Ma bucur ca iti plac imaginile de acolo. :cheerful:
Nu am avut niciodata asemenea antipatii mai ales de genul celor bazate pe evenimente demult trecute fata de care nu avem niciun control. Sa nu spunem ca si istoria asta e scrisa si rescrisa dupa cum ii place fiecarei puteri. Nu am fost inca la turci, dar, daca se iveste ocazia, le vizitez tara fara nicio problema. Asa cum am vizitat si Ungaria sau Germania pe care teoretic ar trebui sa le urim tot pentru ca avem istorii comune :D
Desigur, tu ai dreptate, ar trebui sa-i antipatizam pe toti cei care ne-au facut rau de-a lungul timpului, insa eu am resimtit doar impotriva turcilor aceste sentimente, si doar in cauza lui Brancoveanu. Adica de la el a pornit totul. Tocmai de aceea mi s-a parut stranie intamplarea. Sa vizitem palatul tocmai cu turcii.
Da, bine spus, daca se iveste ocazia, dar in rest imi fac planuri pentru alte destinatii. :biggrin: :tongue:
Coincidențele există iar unele sunt chiar generate așa subtil să zicem
De acord cu tine, Tury. Dar de cine sunt generate, asta e intrebarea? De destin, de Dumnezeu(practic unul si acelasi lucru) sau de gandurile noastre? :ermm:
De noi, în special prin diverse acșiuni, dorințe ce adunate creează cincidența
In cazul asta nu mai e pur hazard, ci o intamplare provocata de puterea gandurilor noastre. Asta ar fi o explicatie. Daca e adevarata, este foarte importanta pentru ca poate fi exploatata! :dizzy: :alien:
Foarte tare! Ne-au invadat turcii :))!
Foarte faine pozele Nice! N-am vizitat niciodata palatul Mogosoaia, dar vad ca arata splendid.
Cat despre popoare, nu-mi place sa generalizez, ca vorba aia, poporul e foarmat din oameni, unii buni, altii mai putin buni., cum spune si Vienela mai sus.
Duminica minunata iti doresc!
PS: astept articolul dedicad DSLR-ului ;)
Pana la urma m-am obisnuit cu ei, cand au plecat totul mi se parea mult prea pustiu in jur. Rau cu rau, dar mai rau fara rau. :))
E foarte frumos la Mogosoaia, mi-ar fi placut sa fi fost ceva mai multa vegetatie, flori si un cer mai senin. Poate data viitoare, daca va mai exista. :cheerful: :biggrin: :dizzy: :ermm: :unsure:
Da, da, pregatesc articolul despre DSLR. :blush: :tongue: :happy:
Merci asemenea, Larisa. :kissing:
Iti recomand apusul pe treptele din spatele palatului, care coboara spre lac… cu soarele care da niste tonuri portocalii :devil: … mai spre vara… Sigur DSLR-ul tau se va bucura de priveliste!
Cu siguranta, Marcel, mai ales ca eu ador apusurile de soare pe lac, am vazut in cateva imagini pe net cum se oglindeste palatul in apa si am fost de-a dreptul incantata. Mi-ar placea tare mult sa petrec o seara romantica in acele locuri… :whistle: Tu ai fost la Mogosoia(si cu ocazia asta iti urez si bun venit pe blog)? :happy: :cheerful: Ai platit taxa de fotografie? :dizzy: Mie mi s-a cerut pentru ca m-au vazut cu un aparat profesionist… :cwy: :ermm: :wassat:
Frumoase poze.
Nu prea cred in coincidente. Sau mai degraba, depinde de context. Sunt coincidente care ma duc cu gandul la Dumnezeu, destin, magie, si coincidente care cred ca sunt fabricate de diversi oameni cu diverse motivatii.
Multumesc, Mihaela :cheerful: , interesanta perceptia ta despre coincidente, pana sa mi se intample povestea cu turcii la Mogosoaia, tot asa opinam si eu. Insa acum cred ca a fost doar hazardul care m-a adus fata in fata cu asemenea turisti. :biggrin: :biggrin: :dizzy:
:angel: :devil: Am fost. De multe ori. Daca iti place sa citesti, acelasi loc despre care am vorbit mai sus poate fi locul potrivit. Testat. Doar ca trebuie sa nimeresti ziua potrivita… fara :ninja: :alien: :angry:
N-am platit taxa pentru ca-s mai norocos… :tongue:
Btw, te-am adaugat la lista mea de bloguri ca sa vad cand prinzi apusul ala pe care-l stiu eu! :happy:
Am observat, merci mult
, eh, sper sa prind cat mai multe apusuri cu noul DSLR…in cat mai multe locuri ale lumii. :biggrin: :happy: :tongue: :dizzy:
:ninja:
N-am platit nici eu, iti dai seama, dar mi s-a atras atentia ca altfel nu am voie. :ermm: Poate pentru ca era 8 martie, m-au lasat in pace. Sau poate au uitat de mine cand au vazut ditamai valul de turisti.
Eu știu că multe lucruri din lumea asta sunt simple întâmplări.
Totuși, uneori, am impresia că trăim acele experiențe de care avem nevoie la un anumit moment din viață. Sigur, asta ține de interpretarea pe care fiecare dintre noi o dă unui eveniment.
Pașii tăi, din ultimele zile, te-au condus în același loc, în același timp, alături de acele persoane. Puteai să mergi în altă zi și să fie un grup de turiști francezi. Dar a fost atunci, acolo, cu ei. De-asta consider că fiecare moment e prețios în felul lui, pentru că putea să fie într-un milion de alte variante, dar a fost așa.
La fel, poate fi o simplă întâmplare. Poate și alți români încearcă sentimente similare vizavi de turci și Brâncoveanu, merg la Mogoșoaia și nu văd turci pe-acolo (sau poate văd, dacă așa se nimerește). Poate și pentru turci este un punct turistic de atracție (mai mult decât pentru francezi de ex).
Indiferent cum o fi, importantă este până la urmă interpretarea pe care tu, personal și subiectiv, o dai evenimentului, fie că o consideri o simplă întâmplare/coincidență, fie o experiență care s-a aliniat special pentru tine.
Mie mi se pare fascinant oricum, chiar dacă ar fi o coincidență. Eu mă minunez de ele, pe același principiu – putea să fie în milioane și miliarde alte feluri, dar a fost așa. Ia să vedem care o fi lecția de învățat aici :tongue:
Si eu le gasesc fascinante, Iulia
, poate printre cele mai interesante lucruri din aceasta viata. :happy: Tu sustii ideea ca totul se intampla cu un rost(sau aproape totul) si ca din orice experienta avem ceva de invatat, trebuie doar sa avem ochii larg deschisi. Iar eu nu pot decat sa fiu de acord cu tine, insa oricat as incerca, de data asta nu stiu ce lectie mi-a oferit viata, de aceea tind sa cred ca e doar mana hazardului.
Probabil ca mai am multe de vazut in viata asta… :dizzy: :ninja: :angel: :alien:
Poate si noi incercam prea mult sa gasim si sa descifram sensuri ascuse acolo unde nu sunt. Mie mi s-a parut o intamplare speciala si de aceea am povestit-o pe blog. Nici in 1000 de ani nu m-as fi gandit ca voi vizita Palatul lui Brancoveanu acompaniata de cateva zeci de turci. Orice, numai asta nu. :biggrin:
Nu știu dacă totul se întâmplă cu un rost, poate totul se întâmplă fix degeaba, dar cred că nu contează. E grozav că suntem aici și noi avem puterea de a da un rost (prin modul subiectiv de raportare la lume) chiar și hazardului (sau haosului).
Lecția nu ține întotdeauna de morală și nici nu e neapărat ceva grandios. Lucruri interesante de consemnat, legate de viață. Uite, citind întâmplarea asta a ta, mie mi-a aprins beculețul care spune ,,ia uite, cum într-o clipă fugară din evoluția noastră, ne-am războit unii cu alții, pentru ca nu după mult timp să ne privim uimiți unii pe alții, vizitând locuri unde ne-am ucis. Toate acele trăiri intense, drame, războaie s-au redus la câteva fotografii și câteva schimburi de priviri uimite. Iar războaiele și dramele noastre de acum vor fi un obiectiv turistic pentru cei de mâine, care se vor privi și ei unii pe alții așa cum ne-am privit noi azi.”
Cam așa.
Ce interpretare emotionanta, Iulia. :wub:
:cheerful: Frumos de tot, recunosc ca nu m-am gandit, foarte profund, dar simplu tototodata. Adevarul e uneori chiar in fata noastra si ne e atat de greu sa-l vedem. :dizzy:
Multumesc pentru acest raspuns. :heart:
Cineva o avut un 8 martie fericit sau mi se pare mie? :whistle:. Superbe poze Nice, imi place tare mult arhitectura si elementele decorative :wub: (si eu care credeam ca la Mogosoaia e doar cantonamentul echipei nationale :)) )
ca mda turca e grea.
Cum sa nu iubesti tu pe prietenii nostri otomani care tot timpul avut intenti bune doar ca au fost porst intelesi
Eu unul nu prea cred in coincidente, nu ma pune sa argumentez ca nici eu nu stiu de ce nu cred poate asa sunt eu un fel de Toma necredinciosul.
:cheerful: Nu ti se pare deloc, Daniel, a fost o zi superba din toate punctele de vedere. :happy: Mi-a placut mult de tot la Mogosoaia, o sa vezi curand de ce. :biggrin: :happy: Asta a fost asa, doar un mic teaser. :tongue:
Da, se pare ca multa lume ii iubeste mai nou pe turci. De tarisoara lor nu mai spun. Iar in ultimul timp turcii ne-au cucerit si prin serialele lor fenomenale (istorice) la care se uita cu admiratie si interes toata Romania. :devil: :ermm:
Mna, acum ca tu esti pasionat de istorie, ce parere ai de toata tarasenia asta? :dizzy:
Aha, deci tu crezi ca aceste intamplari sunt provocate de anumiti factori. Sau ca totul se intampla cu un anumit scop? :ermm:
Curios ca pe mine inca nu m-au cucerit turcii nici prin tarisoara lor intinsa pe doua continente si nici prin serialele lor care nici nu le urmaresc, pentru mine intra in categoria telenovele fie ea istorica sau nu. Mama mea e innebunita dupa Turcia. In privinta coincidentelor da cred ca sunt intamplari provocate de anumiti factori :).
:)) Si pe mama au cucerit-o turcii cu serialele lor istorice. Pe aici e o intreaga isterie…
Hehe, bine ca mai exista cineva ca mine, care nu e inca fascinat de Turcia. :w00t:
Coincidenta sau nu…a fost o vizita frumoasa, pe care o vei tine minte cat vei trai. Si asta tocmai datorita “prietenilor tai”, turcii
M-a amuzat si incantat felul cum ai povestit despre invazie :wink:
Fotografia de la baza scarilor e foarte inspirat facuta si in acelasi timp foarte reusita. Am deschis-o in fisier nou si e …uriasa…ca in realitate aproape…exagerez, nu chiar, e cam pe jumatate dar inseamna enorm.
N-am ajuns in Turcia inca dar in viitor as dori sa ajung. Macar intr-o vizita de cateva zile.
Astept articolul mai detaliat.
Cu siguranta, Elly, a fost o plimbare reusita, mi-a placut enorm la Mogosoaia. Iar cand au plecat, aproape le-am simtit lipsa turcilor. :biggrin: Nu mi s-a mai parut fun sa vad locul atat de pustiu…
:dizzy:
Pozele sunt imense pentru ca sunt facute la dimensiui maxime, de un DSLR cu multi megapixeli.
Va veni si articolul, cat de curand. Iti doresc sa-ti indeplinesti visul cu Turcia. :happy:
Eram precisa! Cand am citit ca ai avut parte de o supriza, chiar mi-a trecut prin cap; sa vezi ca s-a intalnit cu niste turci sau era super plin, astea au fost cele doua presupuneri ale mele. Tot imi pun in plan sa merg si eu la Mogosoaia si nu mai ajung. Poate, poate… :biggrin:
Daaaa, pai cand am citi m-a bufnit rasul :))) Acum deh, Murphy asta cum le potriveste el :w00t:
:biggrin: A fost genial, omul ala. A facut si Dragos un articol mai demult despre legile lui.
:cheerful: :happy: 
http://www.summerday.ro/2010/04/09/lets-talk-about-murphys-laws-articol-de-dragos-frd/
Hehe! Asta da, “coincidenta”! :D Eu sunt de parere – asa cum zice vorba – ca fiecare lucru se intampla cu un motiv. In cazul de fata n-as putea spune care a fost scopul intamplarii, dar poate a produs ceva modificari. :D
Toate ca toate, dar eu clar astept restul pozelor pentru ca abia mi se deschisese apetitul, ca s-au si terminat! :D
Zi cu soare sa ai!
Da, o “coincidenta” sau ceva de genul. :)) Momentan nu ne putem pronunta. Mie mi s-a parut bizara si totodata amuzanta si de aceea v-am relatat-o si voua pe blog.
:biggrin:
O sa vina si articolul de prezentare cu foarte multe poze. O sa va saturati de Mogosoaia.
Merci mult, a fost atata soare incat am orbit. Maine imi iau ochelarii cu mine. :ninja:
La multi ani, Nice! Ca nu am mai vorbit dupa ziua de 8 martie.
Imi doresc sa ajung la Mogosoaia, poate reusesc prin vara. Articolul tau m-a convins ca e bine sa-l vizitez cat mai curand.
La multi ani si tie, Iulia, eu te sfatuiesc sa-l vezi cand vegetiatia e in floare, acum nu prea are farmec. :biggrin: :cwy:
Da, cred in coincidente.
Altfel, tare curioasa experienta ta dar, in acelasi timp, apreciez cum ai creat din ea un pretext pentru a-ti povesti vizita la Palatul Mogosoaia. Aveam si eu o invitatie sa-l vizitez, nu stiu daca se va concretiza
Cat despre o excursie la turci, am auzit multe lucruri bune despre aceasta tara de la cine a fost si mi-a povestit si mie, pare destul de tentanta.
Este tentanta, da, daca agreezi all-inclusive. Ei cam pe asta se bazeaza in turism.
Ma bucur ca a observat cineva esentialul. Da, dintr-un fapt aparent banal am creat o poveste. Cam asta as fi vrut sa remarce oamenii, nu ca e gresit sa judec popoarele dupa trecut. :wink:
Am incercat sa creez ceva amuzant, ceva deosebit, nu stiut cat am reusit pentru ca oamenii nu prea au apreciat. Dar tie iti multumesc mult pentru comment.
trecutul si prezentul sunt complet diferite! turcii de acum sunt atat de amabili, cunosc atat de bine cum se face turism si cum poti multumi clientul, ca n-am decat cuvinte de lauda despre ei. a foat una dintre cele mai placute vacante!
cat despre palatul mogosoaia, mi-ar place sa-l vizitez odata…
Mi-ar placea sa-l vizitezi prin ochii mei intr-un viitor articol. :happy: :biggrin: :silly:
Se mai întâmplă și lucruri dastea. Eu unul am întâlnit în Paris o prietenă pe care nu o mai văzusem de 3 ani :)) Și nici ea, nici eu nu știam că suntem în Paris. Am fost uimiți amândoi :)
Asta da intalnire de gradul 3. Una placuta. :happy: