Un intelept a spus odata o vorba mare pe care incep tot mai mult s-o aplic indiferent de domeniul vietii mele: nu-ti fa iluzii, ca sa n-ai deziluzii.
Se intampla adesea sa ne facem planuri, sa ne iluzionam in legatura cu o persoana, un film, un oras sau o situatie, pe parcurs sa fim oarecum surprinsi in mod neplacut, pentru ca la sfarsit sa ramanem cu un gust amar, neintelegand ce s-a intamplat, cum a fost posibil sa se ajunga aici. De ce suntem de cele mai multe ori crunt deceptionati de ceva sau cineva? Pentru ca avem asteptari prea mari, pentru ca pretentiile noastre sunt exagerate, pentru ca uitam sau neglijam un aspect important, privitul dincolo de aparente. Putin realism nu strica niciodata.
Un om prevenit, pus in garda, bine informat are toate sansele sa nu fie luat prin surprindere si nu risca dezamagirea, iar in final chiar nefericirea.
Si voi exemplifica cu trei intamplari recente din viata mea:
1. La sfarsitul verii mi-am schimbat locul de munca. M-am dus acolo ca la pomul laudat cu sperante si asteptari uriase, crezand ca am aterizat in paradis. Nici prin cap nu-mi trecea ca o sa gasesc de fapt infernul. De aici pana la nefericirea cronica nu era decat un mic pas. Acum cateva saptamani mi-am gasit un alt serviciu. De data asta m-am asteptat la ce era mai rau. Si, culmea, imi merge din ce in ce mai bine…
2. Dupa cum decurgeau ostilitatile in decembrie si prima jumatate a lunii ianuarie, ma pregateam sa intampin cum se cuvine primavara din luna februarie. Imi imaginam ca am fentat iarna si anul asta. Deznodamant apocaliptic: in loc de soare, senin si temperaturi ridicate m-am trezit cu un ger aspru si salbatic, cu cod portocaliu de viscol paralizant (la propriu si la figurat) si cea mai cumplita iarna din ultimii 20 de ani. Cine se tanguie, sufera si dispera acum? Eu. Sper sa ma tina inima la vizualizarea facturii de intretinere pe ianuarie si februarie.
3. Aseara, dupa ce am terminat de vizionat un film olandez din 2011 (Isabelle), marcata putin de neinspirata alegere facuta, mi-a sarit in ochi o productie ceva mai veche, din 2010, destul de controversata, pe care inca nu reusisem s-o vad. Atat de hulit a fost acest film pe cinemagia, dar si aici pe blog, incat mi-a starnit interesul. Pe IMDb, de asemenea, o nota jalnica: 5,9. Ma pregatisem sufleteste pentru cel mai prost film din istoria cinematografiei. Si pot spune cu mana pe inima ca, poate din aceasta cauza, The Tourist mi-a intrecut asteptarile. Am savurat absolut totul la el, decoruri, intriga, jocul personajelor principale, finalul fericit. L-am redescoperit pe Johnny, mi-a placut tacerea si misterul Angelinei, modul cum isi fataia fundul de colo pana dincolo, lipsa contactului fizic dintre cei doi, am adorat jocul lui Depp, pana si felul cu alerga pe acoperis in pijama mi s-a parut super amuzant. Tot ce altora le-a parut ridicol si plictisitor, pe mine m-a entuziasmat. M-am simtit bine, am ras, m-am relaxat si am vazut Venetia asa cum n-o vazusem niciodata. Nu stiu daca pelicula asta s-a dorit o reclama mascata a orasului situat pe 118 insule, dar pe mine a reusit sa ma convinga ca sub nicio forma nu trebuie sa ratez vizitarea sa.
Sunt curioasa, voi in functie de ce criterii va alegeti filmele pe care doriti sa le vizionati? Cat conteaza pentru voi nota de pe IMDb? Daca filmul are o nota mica, de exemplu sub 6, renuntati sa-l mai vedeti? Sunteti influentati de diverse pareri expuse pe diferite site-uri(bloguri, cinemagia etc)?
Aveti pretentii mari de la ceilalti? Dar de la voi insiva?
Al meu se uita la nota si e influentat de ea, eu m-am invatat ca gusturile oamenilor difera si cel mai bine daca vezi trailerul si documentandu-te te simti atras de poveste este sa si vezi filmul. Apoi sa tragi concluziile ;) E cel mai bine :D
Eu procedez astfel: citesc rezumatul filmului(dar nu de pe cinemagia sau IMDb), urmaresc trailerul si apoi vizionez inceputul filmului. Daca ma atrage cat de cat il vad pana la sfarsit, daca nu, ma opresc.
Tu de la cine ai pretentii mai mari, Mary, de la altii sau de la tine insati? De la blogul meu, summmerday, ce pretentii ai? Esti dezamagita cand intri si gasesti aici un articol slab sau unul care nu-ti place?
Hey :) In ceea ce priveste filme, carti, nu ma iau dupa nicio recomandare anume. Gusturile difera, fiecare cauta ceva anume. Notele sau unele recomandari pot fi facute de specialisti, iar pe mine nu ma intereseaza tehnica cinematografica, doar sa vad un film care sa ma relaxeze si sa ma faca sa zambesc :cheerful: Pot desigur urmari anumiti actori, autori care imi plac in general. Si, desigur, am persoane care ma cunosc foarte bine. Recomandarile lor le utilizez cu incredere.
Cat despre oameni si situatii, atata timp cat speri, vei fi dezamagit. Dar poate ca natura, viata stie mai bine ce nevoi avem noi….mai bine decat noi.
Buna, Marin. :cheerful: Mi-a placut foarte mult punctul tau de vedere, si eu cred ca asta e menirea unui film, sa te relaxeze si sa te faca sa zambesti. Si, eventual sa-ti arate niste imagini superbe, cum a fost cazul celor doua pelicule vizionate de mine aseara, una ne-a invitat in decorul de vis al masivului hercinic Ardeni din Luxemburg, iar cealalta intr-un oras magic, unul din cele mai frumoase orase turistice din lume, unde amprenta apei este practic peste tot. Si eu mai urmaresc filme special pentru anumiti actori preferati… Niciodata nu poti sti ce surprize iti rezerva acestia. Ei sunt mereu atat de imprevizibili…
Aha, deci nu folosesti orice recomandare, doar acelea care vin de la persoane care te cunosc, iti stiu perfect gusturile. Asa da.
Eu pot spune ca nu sunt deloc influentabila. Daca toti cei din jur critica un film, sunt sanse mari ca mie sa-mi placa. Asa a fost si cazul Turistului de aseara. :biggrin:
Eu nu am spus ca nu mai trebuie sa speram sau sa visam, ci doar ca e bine sa fim usor precauti, prudenti, sa fim cat de cat realisti. Si sa ne informam inainte. Si m-am referit strict la filme, orase pe care le avem in plan pentru vizitat, locuri de munca, institutii, facultati, licee(asta pentru elevi si studenti).
Tu de la cine ai pretentii mai mari, Marin, de la altii sau de la tine insuti? De la blogul meu, summmerday, ce pretentii ai? Esti dezamagit cand intri si gasesti aici un articol slab sau unul care nu-ti place?
Neata :D
Pai da, imi ajunge ca in ce fac eu trebuie sa ma raportez la norme si chestii specializate. CAnd vad un film, vreau sa ma simt bine, sa ma relaxez, nu sa fac aprecieri de natura cinematografica :D Nu am vazut niciunul dintre cele doua filme despre care imi zici tu, dar si eu ador peisajele si decorurile filmelor pe care le vad. De altfel, bogatia si frumusetea peisajelor si costumelor imi plac cel mai mult si la serialele istorice coreene la care ma uit.
Gusturile fiecaruia sunt extrem de subiective si uneori tin si de starea de spirit in care te gasesti. Nice, cand nu vom fi realisti, va avea grija viata sa ne aduca pe calea cea buna :)))
Nu am pretentii de la nimeni, de la mine doar una: sa nu fac ceva care sa produca suferinta altor oameni. De la blogul tau nu pot avea pretentii. Tu scrii ce vrei, ce simti, ce iti place, ce consideri ca merita…a avea pretentii de la summerday e ca si cum as incerca sa il schimb. Si nu pot face asta. Asa ca ma bucur mereu de ce gasesc aici.
Neata, Marin.
Again. :biggrin:
Nu, nu ar inseamna ca vrei sa-l schimbi, ci poate te astepti sa gasesti altceva, ceva mai pe gustul tau. Sau te astepti, de ex., sa apara posturi zilnic. Si cand nu gasesti aceste lucruri, esti dezamagit, mai mult sau mai putin. Pleci si nu mai vii niciodata(un exemplu). :biggrin: :dizzy: :ermm: :cwy:
Io-n general, aleg filmele vechi. Fără să verific după note, recomandări etc. Tematica filmelor vechi nu e stufoasă, în plus cadrele, actorii au fost superbi. Aleg ce e simplu. Într-un film Sci-fi, sunt binevenite efectele speciale dar într-unul western sub nici o formă.
Si eu merg pe mana simplitatii, Arthurelu. Si nici efectele speciale nu ma incanta in mod deosebit. Mi se pare mie sau oamenii sunt excesiv pe pretentiosi cu tot ce se intampla in jurul lor si mai ales in materie de filme unde vor ca totul sa fie perfect? Si cand asta nu se intampla risca dezamagiri majore si vin cu critici usturatoare la adresa regizorilor, scenaristilor, actorilor. De ce sunt oamenii atat de greu de multumit, de unde atatea pretentii?
Tu de la cine ai pretentii mai mari, Arthurelu, de la altii sau de la propria persoana? De la blogul meu, summmerday, ce pretentii ai? Esti dezamagit cand intri si gasesti aici un articol slab sau unul care nu-ti place?
N-am fost niciodată dezamăgit când am intrat în frumosu-ți blog.
Arthurelu, pai pana si eu sunt dezamagita de unele materiale, daramite voi? Sa fim seriosi, nu mereu ne ridicam la inaltimea asteptarilor celorlalti. :dizzy: :unsure: Eu sunt convinsa ca oamenii intra pe bloguri cu urmatorul gand: ia sa vedem ce a mai postat si cutarescu. La final, citesc articolul si exclama dezamagiti: dar ce e cu porcaria asta, iar nu a avut asta inspiratie azi si a trantit o prostie!
:ninja: :tongue: :silly:
Ei na! De care materiale ești dezamăgită? Ia să vedem!
Pai, Arthurelu’, ar inseamna sa-mi fac singura reclama negativa. Asa ceva nu se cade.
:biggrin: Care era ideea, e indicat sa incercam sa ne autodepasim? Cat de indicat e sa crestem tot mai mult stacheta? Cat o putem mentine acolo sus?
Da, e bine să-ncercăm nu neapărat obligatoriu să ne autopășim
Pai da, Arthurelu, incercam, daca nu iese o lasam asa, nu ne sfortam, ca atunci esecul e si mai evident.
In materie de filme, ma bazez pe intuitie… adica daca vad un trailer si mi se pare interesant, mai uit pe IMDb si are o nota mica… tot ma uit! Dar daca e poate un film “venerat” peste tot si pe mine nu ma atrage cu nimic, il las deoparte…
Cat despre restul lucrurilor, in general eu nu imi fac planuri/iluzii sau sa am pretenii, bine, o fac… dar extrem de rar. Sunt genul care are acel gand mereu “sunt curios cum o sa fie” atat. Fara “cred ca o sa fie perfect/groaznic”. Las viata sa ma surprinda… :happy: :wink:
Oho, un barbat care se bazeaza pe intuitie, asta da marturisire. :biggrin: Sincer, si eu tot pe mana ei merg de obicei. Uneori ma mai tradeaza, ca deh, nimeni nu e perfect, nici macar ea. :silly:
Imi place foarte mult ca nu esti influentat de opinia altora si ca nu te-a prins efectul de turma. Apreciez foarte mult oamenii care stiu sa-si pastreze identitatea, originalitatea. Sper ca am inteles eu bine ca tu asta faci…
Da, si eu sunt curioasa cum o sa fie intr-un anumit loc, dar pana de curand aveam si pretentii de la acele locuri mult laudate de altii. Not anymore. Sa-ti dau un exemplu, cum ar fi sa ajungi la Paris cu mii de iluzii si acolo sa-ti dai seama ca totusi nu e pe gustul tau si sa ramai dezamagit? Ma rog, poate nu e cel mai fericit exemplu, majoritatea se intoarce extaziata de acolo, dar mai sunt si oameni care raman putin dezamagiti. Oare de ce? Nu cumva lipsa de informare?
Eu cred ca e gresit sa gandim ca va fi perfect sau dimpotriva va fi groaznic intr-un anumit loc. E bine sa fim ceva mai retinuti…
Paul, pe mine ma macina o mare curiozitate, drept pentru care am si scris acest articol, si anume cum priviti voi celelalte bloguri? Aveti pretentii de la ele? Cat de mari sunt acestea? De la blogul meu, summmerday, ce pretentii ai? Esti dezamagit cand intri si gasesti aici un articol slab sau unul care nu-ti place?
Nu, chiar nu ma las influientat,iar efectul de turma mi se pare unul dintre cele mai gresite lucruri ale societatii. :getlost:
Cum privesc blogurile? Buna intrebare. Eu le privesc dincolo de tema si platforma, eu vad, incerc sa vad pesoanele! Tocmai de aceea un blog care imi e drag nu ma poate dezamagi, pentru ca, cu fiecare articol descopar acea persoana tot mai mult. Articole slabe? Aici cu greu pot sa definesc: un articol, nu poate fi slab, atata timp cat cineva si-a oferit din pretiosul timp sa-l scrie si sa-si exprime punctul de vedere. Consider ca articole slabe nu exista, ci doar opinii diferite, ca doar fiecare vede lumea altfel! Insa marturisesc ca aici, la tine, fiecare articol e interesant, fiecare are ceva special, asa ca nu m-a dezamagit niciodata! :happy:
Paul, interesanta perspectiva ta asupra blogurilor. E laudabil ca gandesti asa, trebuie sa recunosc ca am multe de invatat de la tine, imi prinde bine sa aflu punctul tau de vedere. Daca o iei asa, da, toate articolele sunt bune. :biggrin:
:cheerful:
Acum, sa fim seriosi, eu nu sunt nici jurnalista si nici scriitoare, nu am cum sa scriu doar articole speciale, dar ma straduiesc. :dizzy: :unsure: Si ce trebuie mentionat e faptul ca nu scriu de dragul de a mai posta ceva nou pe blog.
Da, da, foarte periculos efectul de turma. Nu stiu de ce romanii l-au luat de bun. :dizzy:
Nu trebuie sa fim jurnalisti sau scriitori pentru a scrie, e suficient sa avem ceva de zis! :wink: ”Si ce trebuie mentionat e faptul ca nu scriu de dragul de a mai posta ceva nou pe blog” – tocmai de aceea sunt speciale, cred ca in fiecare articol pui suflet, pui o mica parte din tine, asta le face ‘bune’ :happy:
Stiu ca nu e musai sa fim jurnalisti, dar am vazut ca opiniile lor sunt mai cautate, ca ele conteaza cu adevarat. In ele avem mai multa incredere, tindem sa le luam de bune. Oamenii cauta la “about” o mica biografie a autorului blogului, daca acolo scrie ca a absolvit facultati in domeniu(litere, jurnalistica), atunci blogul si cuvantul respectivului capata credibilitate. :dizzy:
Ma bucur daca tu le percepi asa. :heart:
Asa e, din pacate… nu ar trebuii sa judecam dupa statut sau diploma :ermm:
Partea urata e atunci cand vezi un jurnalist care a scris un articol cu multe greseli si tot el se crede cel mai bun in domeniu…
Mai sunt si din astia, bine ca nu prea dau de ei pe net. Locurile in care ma plimb eu sunt safe. :biggrin:
Eu nu aleg filmele după note :biggrin: Le aleg după reclamă, după actori, după recomandările date de cunoscuți, după subiect, uneori.
Cât despre dezamăgiri… E complcată treaba. Am în minte două idei: 1. Nu-ți fă așteptări prea mari, ca să nu ai dezamăgiri prea mari; 2. dacă te gândești la ce e mai rău, vei primi prin atracția universală, ce e mai rău. Cum astea două se dau cap în cap dacă nu ești suficient de atent, deși da!, fac parte din sfere diferite de „credință”. Prima deviză o aplic de ceva vreme, pe a doua încerc să o folosesc de puțin timp. Dar, cine știe, adevăr poate e în amândouă…
Să ai un weekend cald!
Buna asta cu dupa subiect. Imi place acest criteriu. :biggrin: Recomandarile cunoscutilor ma lasa rece, de obicei nu avem gusturi asemanatoare. Da, si felul cum e ambalat produsul conteaza…
Sunt de acord ca gandurile noastre sunt energii care atrag situatii corespunzatoare si ca oamenii fericiti sunt predispusi la situatii placute, nici prin cap nu-mi trece sa propun lumii sa gandesca negativ, doar sa nu se entuziasmeze inainte de a fi cazul. E bine ca in orice situatie sa ramanem cu capul pe umeri, sa nu ne imaginam cai verzi pe pereti… Si mai presus de orice sa nu mai aiba atatea pretentii la toti cei din jur si nici de la ei insisi. Pentru ca nu suntem roboti si toti suntem supusi greselii. Da, asteptarile prea mari nasc deceptii crunte. Viata m-a invatat ca atunci cand am fost putin circumspecta sau nu am avut pretentii deloc mi-a mers mai bine.
Ada, pe mine ma macina o mare curiozitate, drept pentru care am si scris acest articol, si anume cum priviti voi celelalte bloguri? Aveti pretentii de la ele? Cat de mari sunt acestea? De la blogul meu, summmerday, ce pretentii ai? Esti dezamagita cand intri si gasesti aici un articol slab sau unul care nu-ti place? :ermm:
uf, mă depășește asta cu așteptările în blogosferă… Nu mă aștept la ceva anume. Mă aștept să îți văd starea, când intru aici. Mă așteptam să dau de muzică bună într-un loc, de imagini frumoase și opinii dure în altul. Exemple sunt multe, dar încercam săspun nu am așteptări stricte de la bloguri. Pentru că blogul nu e o temă, nu e o slujbă, nu există fișa postului și lucruri de bifat.
Hai sa-ti spun, draga Ada, de unde provine temerea mea. Intotdeauna, inainte sa incep un articol nou ma gandesc: dar daca nu iese bine si toti cei care voi intra sa-l citeasca vor fi dezamagiti si vor exclama “ce e cu prostia asta!” Este teama de a nu esua, de a nu-i dezamagi pe ceilalti. Am vazut acum pe cinemagia cat de critici pot fi oamenii. Si culmea, la adresa unui film care pe mine m-a incantat la maxim. Deci ce sa mai inteleg? Nu era normal sa stiu cum gandesc cei care ma viziteaza si ma citesc frecvent? Pentru ca daca si ei sunt la fel de critici, am sfeclit-o. Pentru ca e greu sa produci numai articole bune, fantastice, sublime. Inerent apar si unele slabute…
:heart:
Ma bucur mult sa aflu ca tu nu esti exigenta. :biggrin:
Si apropos de ce spuneai tu, eu nu scriu sa ma aflu in treaba. Nu scriu zilnic, nu am program de blog, aici nu semnez condica exact ca la job. Scriu daca am chef si daca am ce!
Aleg sa ma uit la filme in functie de criterii personale. Imi plac filmele amuzante, romantice, filmele destepte dar nu atat de destepte cat sa nu pricep nimic din ele. Merg pe recomandari de la prieteni, de pe Facebook, de pe bloguri. Daca nu imi plac un film de la inceput, nu ma torturez sa-l vad pana la sfarsit si sa pierd timp pretios pe care l-as putea petrece urmarind un altul.
Cat despre pretentii cred ca cele mai mari le am de la mine insami, ma dezamagesc si ma condamn destul de usor daca n-am fost in stare de ceva. Am si de la ceilalti pretentii mari, poate ca exagerate uneori. Doar fiindca eu am o memorie fantastica nu inseamna ca trebuie sa pretind de la toti sa tina minte orice si oricat. Si cu toate astea ma scot din minti replicile gen “stai sa verific, nu mai stiu exact, cand a fost asta? etc” si nu pricep nu pot unii sa uite de la mana pana la gura.
Cu jobul am patit-o si eu demult. Noroc ca a trecut repede. Cu iarna la fel am crezut si eu …cri cri cri iarna gri nu credeam c-o sa mai vii :D…
Nu cred totusi principiul nu-ti fa iluzii, ca sa n-ai deziluzii e aplicabil in orice situatii si nici prudenta nu aduce mereu fericire. Recomand un cantec frumos apropo de asta, Happy – Leona Lewis
“Imi plac filmele amuzante, romantice, filmele destepte dar nu atat de destepte cat sa nu pricep nimic din ele.”
Si eu tot pe acestea le prefer, si da, ai dreptate, sunt si o gramada de filme atat de complicate incat, recunosc, la sfarsit ma vad nevoita sa declar ca nu am inteles nimic din ele. Dar in ultimul timp nu ma mai incapatanez sa le urmaresc pana la final…
In plus nu ma dau in vant dupa filmele moralizatoare.
Se intampla sa uite fie pentru ca sunt aerieni, fie pentru ca nu-i intereseaza in mod deosebit. Tindem sa nu ne mai incarcam memoria cu prea multe lucruri, ci doar cu ce e vital pentru noi. Oricum suntem bombardati din toate partile de informatie…
Am recomandat prudenta in situatiile noi pe care ni le ofera viata. Mai exact: vizitarea unui oras nou, vizionarea unui film, schimbarea jobului, a liceului(in cazul elevilor), chiar si inceperea unei relatii poate fi incadrata aici. Cunoastem o persoana noua, ne place foarte mult si in timp realizam ca nu e tocmai ceea ce parea initial. Si suntem dezamagiti atat de ea cat mai ales de noi insine. Cum am putut fi atat de orbi sa nu vedem cum e ea in realitate? Nu mi se pare o idee buna sa ne entuziasmam prea mult, pentru ca apoi sa fim deceptionati. Deceptiile lasa rani profunde asupra psihicului nostru. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa indraznim, sa visam, sa fim optimisti, sa gandim pozitiv.
O sa ascult melodia recomandata de tine, Mihaela. Imi place mult Leona.
Eu ma uita la trailer si daca ma atrage ma uit la el, indiferent de nota, gusturile nu se discuta. :wink:. Sunt filme care mi’au placut si au avut note slabe.
Da, cam asa procedez si eu. Sa stii ca eu sunt de acord ca gusturile nu se discuta, dar unii sunt convinsi ca ale lor sunt cele mai bune. :biggrin: Si le mai impun si altora. :ninja: :angry:
Tu de la cine ai pretentii mai mari, de la altii sau de la tine insati? Cum privesti tu celelalte bloguri? Ai pretentii de la ele? Cat de mari sunt acestea? De la blogul meu, summerday, ce pretentii ai? Esti dezamagita cand intri si gasesti aici un articol slab sau unul care nu-ti place?
Eu nu am asteptari de la nimeni, abia ma tin de ale mele.
De ce esti tu atat de pornita pe faza cu articole slabe, cine ti’a zis ca ai avea articole slabe?
Fiecare scrie despre ce ii place, daca imi place citesc, daca nu, nu, si atat. Nu putem avea toti aceleasi gusturi si placeri. Daca nu imi place mie sau lui Vasile asta nu inseamna ca e slab articolul ci ca nu tine de chestiile care imi plac mie :wink: .
Nu mi-a spus nimeni, pur si simplu m-am gandit eu, oare ce credeti voi cand aterizati pe un blog in legatura cu materialele postate? Sunteti la fel de critici cu articolele celorlalti precum cei de pe cinemagia cu filmele aparute? Era un soi de paralela. Am observat de-a lungul timpului ca oamenii au foarte multe pretentii de la ceilalti. De ex de la marii actori, de la politicieni, de la profesori, eram curioasa daca aveti si voi pretentii de la bloggeri sau de la propria persoana.
Avand in vedere ca sunt bloguri personale si nu filme care trebuie sa atraga cat mai mult public, de toate varstele, si sa stranga cat mai multa audienta cui ii pasa de pretentiile altora. E un blog personal, pe care scrii tu diverse chestii, cui nu ii place sa treaca mai departe. Oricum, ai spus ca nu cauti sa scoti bani din blog asa ca nu vad de ce ti’ai bate mult capul cu asta.
Ana, chiar daca sunt personale, nu inseamna ca nu trebuie sa ne intereseze calitatea lor si sa postam pe ele tot felul de ciudatenii si ineptii. Nu-mi bat capul, era doar un articol, doar o alta tema de articol. Ti-am spus de unde a plecat ideea mea. Eu stiu ca in general oamenii sunt mai critici cu lucrurile pe care le realizeaza altii, ca au pretentii uneori justificate alteori nu, sa nu crezi acum ca nu mai pot sa dorm noaptea de grija asta, dar e normal sa ma intereseze cat de cat opinia oamenilor, si nu neaparat de blogul meu, ci in general. Deci iti repet, totul e ok, nu mi-a spus nimeni nimic de rau, dimpotriva. :biggrin:
Si asta poate fi un semnal de alarma. 
:ninja:
Salutare. Ma numesc Emil Calinescu, autorul blogului http://emilstudentulminune.wordpress.com/ ! As dori sa stiu daca te tenteaza un link exchange cu al meu blog, avand in vedere ca chiar mi s-a parut interesant si “de citit” al tau blog!
In cazul in care raspunsul e afirmativ, as dori sa stiu cum doresti sa te trec! De asemenea, eu as dori sa fiu trecut “Drd Emil Calinescu”! Multumesc! Weekend placut!
Buna, Emil.
In primul rand, bun venit pe aici. :cheerful: Ma bucura mult faptul ca ai gasit continutul acestui blog captivant, te trec si eu in blogroll, desigur. Tu poti sa ma treci Nice.
Acu legat de articol: depinde sfaturile cui le asculti! PE cinemagia ori imdb sunt pareri OBIECTIVE! De multe ori am avut pareri diferite cu ale celor d-acolo!
Eu de obicei cer parerile apropiatilor, in principal al celor care stiu ca au gusturi asemanatoare cu ale mele! Nu-mi plac filmele siropoase, nici lor nu le plac etc!
Nota de la imdb o poti folosi in sens invers: n-am timp sa vad multe filme, atunci hai macar sa le vad pe alea cu note bune! Daca ai mai mult timp, le vezi in ordinea notelor…sa nu le ratezi p-alea bune!
De multe ori folosesc cinemagia doar sa stiu despre ce e vb in film! Poate sa-mi placa ideea sau sa nu!
Si acu sa te contrazic un pic, mie nu mi-a placut acel film! Actorii il salveaza, in rest povestea destul de ciudata! Da asta nu inseamna ca el nu e bun(unui tovarash cu care am fost la film i-a placut), inseamna doar ca avem gusturi diferite!
Salutari si ne mai blogguim :)
Stai asa, din moment ce spui ca de multe ori ai avut pareri diferite celor de pe cinemagia inseamna ca acestea erau subiective nu obiective. Si chiar si daca ar fi toate obiective, asta nu ma impiedica pe mine sa vad un anumit film sau nu-mi formez parerea personala in functie de a altora. Daca mie imi place, nu am de ce sa ascund acest lucru. Pot sa fiu si impotriva lumii intregi, ca tot imi spun opinia.
Exact, inseamna ca avem gusturi diferite. Si mai inseamna ca ar trebui sa invatam sa respectam si gusturile celorlalti, nu sa ne imaginam ca ale noastre sunt cele mai corecte. Multi tind sa-si impuna punctul de vedere. Asta ma deranjeaza.
Da, am avut pareri diferite, si totusi cinemagia e un site util. Acel rezumat(sinopsis, pompos numit) mi-e util. Citesc rezumatu, vad trailerul, si asa decid daca merita sa-l vad! Asta am zis!
Ai putea face ca mine: sa te increzi in prietenii cinefili cu care stii ca impartasesti aceleasi gusturi comune:) Si nu, nu IMPUN punctul de vedere! Dimpotriva :)
Gata acu, ca ale mele comentarii, unite, sunt mai lungi decat articolu in sine :)
Emil, am inteles si aprob punctul tau de vedere. Si stai linistit, imi plac comentariile lungi. :wink:
Se spune cat dai atat primesti, doar ca de cele mai multe ori asta in realitate se transforma in incomoda (sa spun asa) situatie sa dai cu mult mai mult decat primesti, sau sa primesti cand nu dai nimic (si asta poate fi la fel de incomod)… daca ma intelegi…
Pai atunci cum ramane cu echilibrul din natura? Da, am inteles punctul tau de vedere…
Szabi, ma intereseaza un lucru, tu ai pretentii mai mari de la altii sau de la propria persoana? Cum priviesti tu celelalte bloguri? Ai anumie pretentii de la ele? Cat de mari sunt acestea? De la blogul meu, summerday, ce pretentii ai? Esti dezamagit cand intri si gasesti aici un articol slab sau unul care nu-ti place?
Dupa parerea mea, raspunsul la prima ta intrebare este ca, echilibrul nu asa exista in natura cum isi inchipuie unii. In natura, din pacate, sunt invingatori si invinsi, se poate sa tot daruiesti la infinit si sa nu primesti nimic, sau sa nu daruiesti niciodata nimic si sa primesti la infinit. Acum spune-mi tu cine este invingatorul si invinsul………La cealalta intrebare…inca nu mi s-a intamplat sa intru pe blogul tau si sa nu-mi placa vreun articol :) Pretentii de la alte bloguri nu am, doar atat sa ma faca sa gandesc…
Nu stiu ce sa spun Szabi, eu ma consider o persoana mai degraba ghinionista decat norocoasa, in dragoste am tot dat si nu am primit nimic, insa, pot spune ca in alte domenii ale vietii parca nu am stat extrem de rau. Da, cu dragostea e dezastru, poate ar trebui sa incep sa ofer exact cat mi se da. Adica nimic?!? :dizzy:
Dar cred ca roata se si intoarce in viata. Ca pana la urma se ajunge la un echilibru. Ca nu esti mereu sus, ca nu esti mereu invingator(nici Federer sau Nadal nu au reusit asta), e adevarat, dar sa fii mereu jos, mi se pare imposibil. Nu stiu, poate sa nu lupti deloc, sa nu ai vointa, habar nu am in ce conditii se intampla asa ceva. Oricum pana la urma te saturi de dat(in cazul in care nu esti un sfant).
Atunci este cel mai “interesant”, cand dai acolo unde nu primesti nimic, iar de unde nu vrei nimic de acolo primesti mult. Isn’t it “funny” ?
Da, se mai intampla si asta, cred ca de cele mai multe ori intr-o relatie de dragoste(dragoste din partea unuia dintre cei doi parteneri), cand unu tot da si nu primeste nimic. Pana intr-o buna zi cand se satura si pleaca. :biggrin:
de la alții nu mai am pretenții de mult. pretenții am doar de la mine, pentru că sunt singura de care sunt responsabilă.
Atat timp cat pretentiile astea sunt exagerate, e ok. Eu zic ca e mai dureros sa fii dezamagit de tine insuti decat de ceilalti.
@Nicem asa e, in mediul online nu prea gasim, ceea ce e o veste buna! :happy:
In mediul nostru online mai bine zis.
In mediul in care ne invartim noi. :biggrin:
si eu am observat ca daca ma entuziasmez ajung apoi sa fiu dezamagita ;(
ma bucur ca in sfarsit lucrurile intra pe fagasul normal in viata ta :)
despre filme? daca e un gen care imi place nu prea ma intereseaza nota, dar in ultima perioada nu prea m-am mai uitat la filme, nu stiu de ce? sper sa-mi treaca :)
Lilly, mai mult sau mai putin… :dizzy: :unsure:
Iti recomand cu mare drag The Tourist (daca nu l-ai vazut pana acum, eivdent), mai ales ca din cate tin minte si tu esti indragostita de Venetia. :biggrin:
Lilly, ce ma intereseaza pe mine e cum privesti tu celelalte bloguri. Ai pretentii de la ele? Critici in gand un articol care nu-ti place? Cat de mari sunt acestea? De la blogul meu, summmerday, ce pretentii ai? Esti dezamagita cand intri si gasesti aici un articol slab sau unul care nu-ti place?
Mi-a placut The Tourist foarte mult, am scris asta si la mine pe blog! Notele acelea nu ma intereseaza pentru ca nu reflecta realitatea
Gandeste-te de exemplu ce nota ar da un fan de horroruri si SFuri la un film usor de comedie
Sau ce nota da o mamica conservatoare la un thriller in care se bea mult si se face sex
Deci- La Izabella nu ma uit
Hapi, articolul meu nu este despre The Tourist.
Am inteles ca nu oricine poate vota pe IMDb, nu oricine poate da note mai bine zis. Adica nu vine orice Gigel care n-are nici in clin nici in maneca cu cinematrografia si face pe criticul acolo. Se pare ca sunt oameni atent selectati pentru asta. Oricum, daca e cineva care stie mai multe amanunte despre sistemul de notare poate detalia. Chiar il rog.
Ce ma interesa pe mine in fapt era daca tu ai pretentii mai mari de la altii sau de la propria persoana? Cum privesti tu celelalte bloguri? Esti la fel de critica cu ele ca si cei care lasa pareri pe cinemagia? Ai anumite pretentii de la ele? Cat de mari sunt acestea? De la blogul meu, summerday, ce pretentii ai? Esti dezamagita cand intri si gasesti aici un articol slab sau unul care nu-ti place?
OMG :) Stiu ca articolul nu era despre The Tourist dar in general comentatorii se leaga de ceva anume dintr-un text, nu sunt mereu “la subiect”. Cel putin la mine…..
Ok, sa-ti raspund
Nu pot sa spun ca am pretentii mai mari de la altii sau de la mine insami. Inainte , la 20 de ani e clar ca aveam pretentii mai mari de la altii si credeam ca eu sunt ok. Acum incerc sa ma port cu oamenii cum mi-as dori sa se poarte ei cu mine – si asta e valabil si in blogging si in viata reala.
De la blogul tau, hm……Mie imi place foarte mult ce si cum scrii. Sigur ca nu ma intereseaza absolut toate articolele dar cand am timp citesc si daca nu e in raza mea de interes. Imi place originalitatea, imi place ca nu copiezi sau ma rog nu dai “reblogged” cum se spune acum. Imi place ca te simt pozitiva.
Nu sunt dezamagita cand dau de un articol care nu imi place mie -pentru ca sigur place altuia. Iar tu faci din toate subiectele ceva interactiv asa ca ceva ceva, tot imi place
A, da, stiu ca asta e o practica comuna pe bloguri, sa comentezi o fraza care ti se pare tie mai cu mot, dar pe mine ma intereseaza strict cum vad oamenii blogurile altora, pentru ca am intrat azi pe cinemagia si m-am crucit cat de critici si veninosi pot fi cei care lasa pareri acolo si m-am gandit instantaneu ca asa paote procedati si voi cand intrati la mine sau pe un alt blog. Cei mai multi dintre noi suntem carcotasi,trebuie sa recunoastem asta, abia asteptam ocazia sa dam in cineva, sa-l criticam, sa-l punem la pamant atunci cand greseste sau face ceva ce noua nu ne convine. Eu sunt constienta ca nu putem sa-i multumim mereu pe ceilalti, ca nu putem scrie zilnic articole spumoase, interesante, pline de invataminte, care sa revolutioneze blogosfera. Tocmai asta ma intrebam, cum reactionati cand intrati pe un blog si gasiti un articol ceva mai slab, in care se vede clar ca autorul nu si-a dat osteneala, ca e pus acolo la umpultura, sa dea bine la numar?
Si in primul rand, e bine sa-ti inveti cititorul doar cu articole unul si unul? Sau din cand in cand e binevenit unul ceva la degajat, mai relaxat, un clip de pe youtube de ex?
Nu ma deranjeaza sa gasesc articole mai slabe la un blog pe care-l citesc frecvent. Si eu si oricare cred ca avem la un moment dat randament mai scazut. Si “marii bloggeri” indiferent ce-o fi insemnand asta
Nici, apropo de sistemul de notare de pe IMDB nu stiu de ce crezi ca voteaza doar specialisti…… Eu tind sa dau dreptate comentariilor de aici
http://www.tunaru.ro/2012/01/23/rating-imdb/#comment-3122
Da, am citit, si eu credeam initial la fel, pana am fost contrazisa de un apropiat… Oricum nu ma intereseaza catusi de putin ratingul de acolo.
Eu pana anul acesta vedem 10 filme (maxim) pe an. Nu am rabdare la ele. Anul acesta de la inceput mi-am pus in cap sa vad 1 film pe saptamana. Ceea ce inseamna mai bine de 50 e filme. Deja ma laud ca am vazut cam 10 :))) de la inceputul anului. Imi plac filmele cu calatorii, dar am vazut si filme spaniole (Solas, Volver etccc). Imi plac. Le aleg dupa ureche, mai vad pe bloguri sau fiindca imi pica in mana pur si simplu. Nu ma uit dupa review si recenzii, note etccc. Daca imi place il vad daca nu, nu. In timp ce am vazut 10, alte 3 nu mi-au placut si le-am abandonat inca de la inceput. :))) Deci nota ce o primesc pe site-uri nu ma influenteaza deloc.
Pretentii am de la mine si de la altii. Imi place sa primesc cat ofer, iar cu mine sunt destul de radicala. :)) Am fost dezamagita de altii dar au fost si persoane (chiar multe) care s-au purtat deasupra asteptarilor mele. Se echilibreaza balanta undeva….
Sa stii ca am cautat filmele recomandate de tine pe blog si am ramas extrem de dezamagita cand am realizat ca nu e chip sa le gasesc. Imi place sa vad filme a caror actiune se desfasoara in decoruri spectaculoase, cum a fost acest The Tourist, si chiar si Isabelle. As vrea sa vad multe filme cu calatorii, dar cred ca se fac prea putine… Nu cunosc motivul. :ermm: :dizzy:
Mi-a placut mult marturisirea ta: “imi place sa primesc cat ofer”. E just asa. Si reciproca cred ca e valabila. Si eu cred(desi Szabi ma contrazice) ca pe undeva balanta se echilibreaza. Sa fii prea ghinionist sa nu se intample asta. :ninja: :alien:
Alicee, cum privesti tu celelalte bloguri? Esti la fel de critica cu ele ca si cei care lasa pareri pe cinemagia? Ai anumite pretentii de la ele? Cat de mari sunt acestea? De la blogul meu, summerday, ce pretentii ai? Esti dezamagita cand intri si gasesti aici un articol slab sau unul care nu-ti place?
Am pretentii de la bloggari. Pretentiile mele sunt:
1: sa scrie doar ceea ce stiu, nu ce au auzit de la altii (asta nu e valabil la tine, blogul tau e personal).
2: sa scrie din punctul lui de vedere ceva. Cred ca renunt in timp sa citesc un blog daca vad ca acesta devine din ce in ce mai general. Fara opinii proprii. Gen news news, news, etccc
3. Daca incepe sa fie plin de articole comerciale. Unu dupa altul. Am o limita, macar ceva de genul 1 articol comercial la 2-3 proprii. Mi se pare ca nu cer prea mult …
4. Nu imi plac cei care in timp devin carcotasi, care se lauda pe sine in dreapta si in stanga sau cei cu articole tip pamflet.
5. Nu imi plac bloggari care nu sunt consecventi. O vreme scriu din greu si apoi 2 saptamani uita de blog, de imi vine sa cred ca au murit. Macar sa scrie ca pt moment sunt unavaible. Lucru pe care il fac si eu ….
6. Nu imi plac guest-post-urile. Daca un bloggar incepe sa isi umple blogul cu guest-post-uri m-a pierdut.
Deci in general cam aceleasi asteptari le am si de la blogul tau. Nu ma deranjeaza articolele ‘slabe’, toti avem zile de proasta inspiratie, dar apreciez ca a scris ceva. Chiar daca e despre faptul ca nu are ce sa scrie, ca nu ii vine, ca e total lipsit de inspiratie ….
Mie imi place blogul tau ca e foarte original si abordezi mereu subiecte interesante.
ps filmele se gasesc mai greu, incerca pe torentt :). Sotul meu le gaseste si daca sunt de acum 30 de ani, am un noroc teribil cu el. Eu nici nu le stiu scoate :))
Din pacate sunt mai vechi, asa cum ai zis si tu, nu se fac atat de multe … si daca oricum nu le-am vazut nu ma deranjeaza deloc ca nu sunt din anul curent :)
Off, mi-era teama ca ma trimiti la torenti. Eu nu sunt prietena cu tehnologia si nu ma pricep sa descarc filme. Pai nici pe mine nu ma intereseaza anul de productie. Sa fie bun, captivant, interesant, asta conteaza. :biggrin: :w00t:
Merci mult, Alicee, sincer nu stiu cat de original e, tocmai mi s-a spus ca asta cu nota de pe IMDb s-a mai discutat si prin alte parti.
:biggrin:
Sa stii ca de cele mai multe ori nu e lipsa de inspiratie cauza pentru care nu postez nimic pe blog, ci pur si simplu oboseala sau lipsa de chef. Cand sunt la serviciu(deci in cursul saptamanii) sunt efectiv epuizata si nu-mi arde de nimic…doar de dormit. Mai ales ca se insereaza devreme si e si cumplit de frig. Si oricum chiar daca as fi in forma fizica maxima, nu as putea posta zilnic ca pana la urma s-ar epuiza toate subiectele. Eu scriu exclusiv lucruri care ma intereseaza pe mine, vreau sa aflu si parerea voastra. Un punct de vedere diferit intr-o anumita problema e mereu binevenit.Incerc sa-mi construiesc o imagine de ansamblu a respectivei probleme dezbatute. Daca un subiect nu ma intereseaza, nu-l abordez. Sub nicio forma. Si am destule cu care sunt paralela…
Deci la consecventa eu nu excelez, in schimb nu vei gasi articole comerciale si nici guest posturi. Cei care mai publicau pe aici au renuntat s-o mai faca. Nici macar nu cred ca mai intra pe blog… :cwy:
Bine nu am zis ca trebuie sa scrie zilnic, ci consecvent. Adica sa fie o obisnuinta. Stiu pe unii ce scriu o data pe saptamana, altii la 2-3 zile (aici intri si tu), altii o data pe luna, sau zilnic. Dar sa fie cam tot la fel. Nu o data o gramada si apoi nimic….
Faza cu bloggarii, asta este, nu ii poti tine aproape, doar cat vor ei ……
Da, te asigur ca este o obisnuita pentru mine scrisul pe blog. Pauze mari nu imi iau, nu am luat niciodata de altfel. In vara parca a fost o saptamana in care, din cauza jobului, nu am reusit sa scriu nimic. Dar in rest nu las sa treaca mai mult de 2-3 zile si revin cu ceva nou. De obicei eu ma mobilizez mai greu…
Pai asta e ca nu prea erau bloggeri ci mai degraba persoane fara blog, cititori de bloguri sa-i numim. S-o fi plictisit si ei, au gasit altceva mai bun de facut. :dizzy: :ermm:
Cu cat ne asteptam la mai bine cu atat vom fi mai dezamagiti, si invers. Este ceva normal, caci Legea Comaparatiei isi spune cuvantul. Insa sunt si exceptii, si nu doar in viata, ci si in cinematografie, sunt filme pe care am vrut sa le vad, ma asteptam sa fie o capodopera, si asa a fost. S-a intamplat si invers. Insa cel mai dezamagit am fost de Avatar, mult mediatizatul film, care pe mine m-a lasat rece ca ghiata, il consider extrem de slab.
Filmele le aleg in functie de gen, asta e clar. Un SF bun va castiga in fata oricarui alt gen.
Cand nu stiu ce e cu un film, caut pe net, nu neaparat pe IMDB, si vad prima data trailerul, apoi descrierea, notele date de ‘specialisti’ sau cititorii site-ului respectiv nu ma intereseaza.
Mie nu-mi plac filmele SF, dar vad ca au foarte multi adepti printre barbati si tineri in general. Avatar m-a plictisit de cum a inceput asa ca nu mi-am mai pierdut timpul cu el.
Da, cam asa aleg si eu filmele, dupa descriere si trailer si eventual intuitie.
Derscanu, cum privesti tu celelalte bloguri? Esti la fel de critic cu ele ca si cei care lasa pareri pe cinemagia? Ai anumite pretentii de la ele? Esti dezamagit cand intri si gasesti aici un articol slab sau unul care nu-ti place? Tind sa cred ca oamenii intra pe bloguri cu urmatorul gand: ia sa vedem ce a mai postat si cutarescu. La final, citesc articolul si exclama dezamagiti: dar ce e cu porcaria asta, iar nu a avut asta inspiratie azi si a trantit o prostie! Asa procedezi si tu?
1. Celelalte bloguri. Sunt si nu sunt prea critic, caci dupa un timp stiu cam fiecare blogger cat poate si pe ce linie merge.
2. Pretentii? Nici nu stiu ce pretentii sa am. Daca inteleg ideea articolului si am ce comenta o fac, daca nu nu. Fiecare om (blogger) are o conceptie proprie despre viata si ce ne inconjoara, nu trebuie neaparat sa se asemene cu a mea.
3. Nu sunt dejamagit cand gasesc un articol slab. De multe ori un articol slab poate spune mai mult decat un articol mare, argumentat prost.
4. Oamenii care intra pe un blog de dragul de a vedea ce a mai scris si cutarescu, pentru ca mai apoi sa fie coplesiti de o dezamagire crunta, sunt oameni care nu stiu ce sa faca cu timpul lor liber, care cauta mereu greseli, si de regula ei au ub blog genial – de slab.
5. Nu stiu ce sa mai zic.
1. Da, in general ne dam seama, dar uneori se intampla sa ne mai si surprinda(placut sau neplacut).
Super tare! :devil:
3. Cand am spus slab nu m-am referit la lungimea postului ci strict la continut.
4. Iti dau dreptate, si aici includ si haterii.
5. :biggrin:
Nu ma influenteaza nota de pe imdb cand vine vorba de filme, asta e un aspect pe care il neglijez intru-totul. Despre ceilalti si despre mine nu stiu… nu am foarte mari pretentii, respect si cam atat.
Cu toate ca sunt nemultumita de mine nu reusesc sa fiu foarte exigenta pentru ca nu prea mai e nimic de facut. Parerea mea e ca am o mana proasta si jocul e in defavoarea mea. Ce sa fac? Sa reincep? Si daca n-ajuta la nimic, daca voi fi un om vechi printre cei noi? Pana la urma am 25 de ani si experienta zero si daca ma reorientez profesional tot mi se pare o sarada
. Asta e singurul aspect din pricina caruia disper momentan.
Cam asa despre pretentii.
Silvia, reusesti sa-i repecti pe toti in mod egal, indiferent de statut, de pregatire, de activitatea desfasurata, de felul cum se comporta, de cum te trateaza pe tine? :shocked: E uimitor! :tongue:
Sa stii ca reconversia asta e la mare moda. Eu am o colega informaticiana(trecuta bine de 40 de ani) care vrea sa inceapa o noua facultate, sa se reorienteze profesional. Acum poti face una la ff, cu 200 de euro pe an si in trei ani dobandesti o noua specializare. Nici nu trebuie sa mergi zilnic pe la scoala…
Eu abia la varsta ta am inceput sa lucrez…care e problema ca ai 25 de ani, multi inainte, esti extrem de tanara, ai toata viata inainte. Acum se iese la pensie la 60. Parca. :ermm: :dizzy:
eu de obicei, nu ma iau dupa nici un top, eventual dupa recomandarile prietenilor care imi stiu gusturile!
Nu-s cinefil, ma uit la filme din an in paste! :dizzy:
Ce coincidenta, nici eu nu-s cinefila, la fel ca si tine ma uit la filme din an in paste.
Pato, pe mine ma intereseaza un lucru, tu ai pretentii mai mari de la altii sau de la propria persoana? Cum privesti tu celelalte bloguri? Ai anumie pretentii de la ele? Cat de mari sunt acestea? De la blogul meu, summerday, ce pretentii ai? Esti dezamagit cand intri si gasesti aici un articol slab sau unul care nu-ti place?
Intai am pretentii de la mine, ca sa pot sa am pretentii de la altii… mereu incerc sa ma depasesc sa fac totul bine, chiar si cand nu se poate sa-mi iasa perfect trag sa iasa in parametri optimi( gen trag sa-mi iau toate examenele din prima chiar daca asta inseamana sa iau 5:(, si altii la restante sa ia 8, eu sunt multumit de mine si ma consider oricum mai bun ca ei).
Bloguri? Fireste ca toti avem articole mai slabe, chiar si tu, de mine nu mai zic… pur si simplu daca nu ma face sa le citesc, nu le comentez cam asa poti sa-ti dai seama ca eu n-am apreciat un articol.
Dezamagit, n-as spune sunt un tip cerebral inteleg ca nu poate iesi intotdeauna de 10 dar conteaza ca incerci sa o faci, iar uneori compensezi prin note peste 10 pe o scara de la 1 la 10… asa gandesc eu.
Hm, la mine nu e deloc asa, daca nu comentez un articol nu inseamna ca nu mi-a placut, ci ca pur si simplu nu am avut ce.
:angel: asa-i la mine :blush:
Bine ca mi-ai spus. O sa tin minte. :biggrin:
Dacă îmi place cum “sună” un trailer al filmului şi dacă are critici pozitive sau dacă am citit cartea şi mi-a plăcut atunci e pe lista de văzut. Dar regula asta nu merge întotdeauna. De asemenea anumite filme dacă-s mult prea mediatizate pe alea le văd mult mai târziu :biggrin: Sincer majoritatea filmelor pe care le văd or am auzit de ele de pe bloguri ori de pe procinema
La mine nu contează absolut deloc nota de pe Imdb :biggrin: deoarece nu toţi avem aceleaşi preferinţe :tongue:
Nu ştiu chiar dacă-s pretenţii dar dacă eu mă implic într-o relaţie, să zicem de prietenie, 100% aştept să mi se răspundă la fel !
Aha, deci nici pentru tine nu conteaza nota de pe IMDb. Critici pozitive zici? Mai rar asa ceva. Nici la alea de Oscar nu vezi mereu… Oamenii sunt excesiv de pretentiosi, din cate am remarcat, rareori lasa o lauda, un cuvant bun. In schimb toata lumea stie sa critice si sa arunce cu pietre.
Normal ca ai anumite pretentii cand te implici intr-o relatie, doar ca trebuie sa fii prevazator, circumspect ca lucrurile nu mereu vor fi asa cum vrei tu si ca relatia se poate si frange brusc intr-o “buna” zi. Asta ca sa nu suferi mai tarziu.
In sensul ca nu e indicat, consider eu, sa te entuziasmezi peste masura in privinta cuiva. Nici macar in privinta unui oras de care ai auzit ca e grozav de la altii, pentru ca s-ar putea ca tie sa nu-ti placa.
Din păcate stă în fiinţa mea să mă entuziasmez repede :biggrin:
Critici pozitive de pe anumite bloguri sau din comentarii, greşeala mea, trebuia să mă exprim mai bine, că dacă aş citi criticile unui critic cred că nu m-aş mai uita deloc :tongue:
Cunosc sentimentul, exact asa eram si eu la varsta ta, mai mult decat atat, cum ma baga cineva in seama, cum il consideram prietenul meu. Ma rog, eram un biet copil naiv. :cwy:
Da, da, buna precizare. :biggrin:
Legat de filme, am alte criterii după care le aleg. Niciodată nu mă uit la un film recomandat de persoane pe care nu le cunosc. Niciodată nu mă iau după nota de pe site-uri de specialitate, sau de pe orice alte site-uri de genul ăla (după cum ai spus, ce unora le place, poate mie nu-mi place și invers). Niciodată nu mă uit la un film fără să urmăresc înainte trailer-ul. Cu serialele aplic aceleași criterii. În general sunt foarte critic, foarte perfecționist, am pretenții și așteptări foarte mari, atât de la mine cât și de la ceilalți oameni cu care intru în contact. Cu greu mă mulțumesc eu pe mine, știu că mereu pot mai mult de atât și mereu încerc să mă depășesc. În domeniul meu, sunt foarte dur și critic, un artist trebuie să atingă un anumit nivel pentru a-l lua în seamă.
Pai cum asa, daca ai pretentii foarte mari de la tine si mai ales de la ceilalti, nu esti mai mereu dezamagit? Sau tu ai intalnit numai oameni impecabili, fara pata, fara greseala?
De ce intreb asta? Pentru ca nu exista zi sa nu fiu dezamagita de oameni, chiar si in conditiile in care nu am deloc asteptari mari de la ei. Desi eu ma port corect, ireprosabil pe alocuri, rar cand mi se raspunde cu aceeasi moneda. Si-ti dau un exemplu care-mi vine acum in minte, cand eu sunt buna si zambesc, daca as avea pretentia sa mi se raspunda la fel, cred ca as fi continuu deceptionata. De obicei primesc in schimb doar rautati gratuite, grimase sau cel mai adesea, indiferenta totala.
Da, stiu ca artistii sunt in general perfectionisti si foarte critici cu propria opera, dar asta nu inseamna ca nu sunt scutiti de suferinta si deziluzie.
Cred că ești puțin dezinformată, dacă zici că artiștii sunt perfecționiști ;)). Am dat de tot felul de oameni. Arta din punctul meu de vedere decade. În ziua de astăzi toată lumea e artist, dacă trace o linie strâmbă, dacă face playback, dacă învârte de un buton, dacă face un kitsch este artist. Am ajuns să fiu obișnuit cu astfel de oameni. Nu toată lumea care termină o facultate de artă și fac un master, e artist. Bineînțeles că ei așa cred, doar au diplomă. Dezamăgit sunt, pentru că ajungi să faci un master în artă și nu ști desena, iar desenul este baza. Sunt foarte dezamăgit de oamenii ce nu au treabă cu arta, ce încurajează prostul gust și kitsch-ul, dar nu iau nimic personal. Chiar acum sunt într-o situație cam aiurea, în care sunt foarte dezamăgit de niște persoane (dar nu pot spune pe blog sau pe net). Da, dezamăgirea nu ai cum să o eviți, odată ce ai anumite așteptări de la o persoană.
Se prea poate, tu cu siguranta ai intrat in contact cu mai multe persoane ce activeaza in acest domeniu si stii mai bine ca mine cum stau lucrurile.
Hm, imi pare tare rau, sper ca pana la urma sa se rezolve orice problema ai avea.
Există artiști ce fac artă din plăcere, iar rezultatul este unul extraordinar și sunt alții ce fac asta pentru bani și automat lucrează doar să fie făcut și se bazează pe faptul că lumea nu este prea educată în acest domeniu și le va plăcea indiferent de cum va ieși lucrarea. Sunt convins că se va rezolva, nu există problemă ce să nu poată fi rezolvată, dar cu siguranță va rămâne și o anumită distanță pe plan profesional între mine și acei oameni.
Da, la asta duce dezamagirea(si nu neaprat cea profunda) la o racire a relatiilor, la neincredere.
Cat despre artistii care lucreaza pentru bani, probabil o fac pentru a supravietui. In paralel e posibil sa creeze si din placere. :dizzy: :ermm:
Și eu lucrez pentru bani, din asta trăiesc, cam de 5 ani, dar niciodată nu am făcut o lucrare în bătaie de joc, și niciodată nu am spus că proprietarii oricum sunt cretini și nu își dau seama. Mereu am mers pe principiul să las o impresie bună, pentru că fiecare lucrare aduce altă lucrare. În primul rând lucrez pentru mine, apoi pentru proprietari.
Sunt destul de selectiv și dur când vine vorba de artă, tocmai de aceea nu prea am nici prieteni, pentru că eu le cam spun și în față.
Ar fi foarte multe de spus, dar nu cred că aici ar fi locul potrivit.
Glappy, tu iti urmezi crezul tau, principiile tale de viata. Esti impacat cu tine insuti. Ce face restul nu mai e treaba ta caci oricum nu poti schimba vointa si firea oamenilor.
Sa stii ca mi se pare firesc sa fii selectiv…
sigur… in orice situatie… am anumite asteptari… pe care, nu le numesc pretentii…
unele asteptari se confirma.. altele nu… si functie de asta… la randul meu am alte obtiuni de facut…
pretentie… pentru mine suna ca si cum as incerca sa schimb pe ceilalti, ca sa imi devina pe plac… ori asta, nu fac… nu fortez niciodata ceva… pentru ca… in sufeltul meu… daca ceva am ca urmare a unei fortari… acel ceva nu mai are valoarea pe care ar fi avut-o daca il aveam oferit doar din placere…
Oh, nu, nu la asta m-am referit, evident ca nu poti forta omul sa fie intr-un anumit fel sau sa faca ce vrei tu, ci la asteptarile noastre in legatura cu un anumit loc, film, carte, la cum ne-am imaginat noi ca este si ce am gasit acolo in schimb. Si am dat un exemlu concret, mi-am imaginat ca vine primavara si in schimb am primit cea mai teribila iarna posibila. :biggrin: :ninja: :cwy:
sigur… am inteles foarte bine ideia ta…
dar… am vrut sa crosetez pe langa…
Cândva am făcut şi eu greşeala de a-mi pune toate aşteptările într-o singură persoană. Evident, a durut. Ulterior m-am ars. Am avut o dragă de cicatrice de toată frumuseţea. Nici măcar acum nu pot zice că s-a cauterizat rana de tot , dar . . . Omul prin natura lui, voit sau nu ,previzibil sau spontan, tot îţi dă acea minusculă şansă de a te dezamăgi cândva, undeva , pentru ( sau nu ) cineva , fie că te aştepţi, fie că nu ( însă e de preferat să ai întotdeauna un as în mânecă , să-ţi fie picajul mai lin şi să aterizezi cât de cât în nişte corzi imaginare de siguranţă pe care doar imaginaţia ta previzibil de protectoare le-ar fi puttu crea) . . . tot ( te va putea ) dezamăgi. :ermm:
( a nu seajunge la extreme , la fazele-n care dă paranoia şir efuzi orice relaţii interumane şi nu numai de frica lui ” da’ dacă ?! ” ) :silly:
Nu e o regulă , dar se întâmplă. cel mai adesea. şi când e să fie, taman atunci avem impresia că toate ni se întâmplă numai nouă, că Universul e un mic ghemotoc pe lângă durerea noastră . . . bla,bla, toţi ce-am fost victimuţe la un moment dat ştim sentimentul. :tongue:
Să n-ai aşteptări ( de la ceilalţi ) e chiar unul dintre motto-urile după care încerc să-mi ghidez viaţa în ultimul timp. adică , let’s face it, de ce suntem atât de miraţi că X ne-a dezamăgit dacă asta o facem chiar noi , nouă înşine ? ( asta ca să nu mai pun la socoteală că în unele situaţii chiar noi am fost o dezamăgire pentru alţii)
De la mine ? cele mai mari aşteptări . . . zic eu . . . în concepţia mea doar aşa te poţi autodepăşi :happy:
oricum , în momentul în care-ţi construieşti un emcanism de autoapărare emoţională , parcă lucrurile vor merge măcar puţin mai bine-n momentul în care intervine ” dezastrul” că , na, oricum durerea-i tot ea şi va fi tot prezentă , însă cel puţin va fi diminuată/atenuată
Din commentul tau se poate desprinde urmatorul lucru: daca se intampla sa fim dezamagiti de cineva si eventual sa suferim(mai mult sau mai putin) e exclusiv vina noastra pentru ca nu am fost vigilenti si nu ne-am luat masuri de precautie.
Oricum eu ma referam in general, la toate domeniile vietii noastre, nu doar la relatiile interumane(stiu ca alea dor cel mai tare). :biggrin: :cwy:
nu-i EXCLUSIV vina noastră , dar n-ar fi stricat dacă am fi anticipat puţin ( sau măcar de-am fi încercat să evităm )
Prefer să-mi formez singură o părere.
Mă bucură faptul că la serviciu aşteptările ţi-au fost depăşite. :)
Să-ţi fie bine, Nice!
Merci mult, Gabi. :cheerful: Dar nu este chiar asa, adica nu mi-au fost intrecute asteptarile, ci mi-au fost confirmate.
mda si perfecta dreptate,e mai bine sa nu ne facem iluzii.Nu sunt bune deloc.Te poti astepta la lucruri bune numai daca cunosti toate detaliile despre ceva sau cineva…in rest.
Si cum acest lucru e practic imposibil… :ermm:
Vizavi de filme, urmez recomandarile persoanelor care inseamna ceva pentru mine si care mai stiu la ce ma uit eu sau ale celor care se pricep la domeniul asta, al cinematografiei (ce le place unora poate sa nu-mi placa si mie), iar eu nu prea ma pot considera un cinefil.
Cred ca am pretentii mai mari de la mine decat de la ceilalti, nu sunt un tip pretentios, consider ca am niste cerinte decente in ce priveste-i pe oameni.
Danny, mai degraba ma interesa parerea ta la actualul articol. Cineva a facut odata o dezvaluire pe blog si mi-a dat de inteles ca nu te cheama Danny in realitate…
Ba da, asta e numele meu, n-am de ce sa m-ascund.
Si mie mi-a placut destul de mult The Tourist, desi auzisem ca e groaznic. Nu sunt fan al Angelinei Jolie, dar nu a fost un film rau.
Nu prea iau in seama nota de pe imdb, ci ma uit la trailer si daca-mi place, ma uit la el, daca nu, nu.
Am aceleasi pretentii de la mine si de la ceilalti. Adica sa-si vada fiecare de viata sa, sa se poarte frumos in societate, sa nu raneasca pe nimeni. Bine, de la mine am asteptari mai mari, vreau sa muncesc, vreau sa reusesc sa-mi fac o cariera, vreau sa ma descurc bine in viata.
Ce mult ma bucur ca ti-a placut The Tourist, a devenit unul din filmele mele preferate din ultimii 2 ani(sa zicem). :biggrin:
Mihaela, ce bine ar fi daca toti am respecta cele trei reguli enumerate de tine mai sus. Am trai intr-o lume perfecta, ideala… :dizzy:
Nu ai idee cata dreptate ai! :pouty: Cand eram mai mic, de ziua mea imi doream enorm un telefon de la o persoana apropiata. Acea persoana avea mai multe telefoane, in fine… A sosit si ziua mea si eu eram foarte entuziasmat pentru ca aveam aluzia ca mi-l daruieste. Intr-un final imi da o chestie nesemnificativa si credeam ca acea persoana imi facea o farsa. Off… de atunci am invatat ca trebuie sa ma astept la ce-i mai rau.
Nu am pretentii la filme. Vorba ta, nu imdb conteaza, ci gusturile fiecaruia. Nu o singura data m-am uitat la un film senzational cu nota mica acolo.
In ultima perioada, m-am imprietenit cu IMDB-ul :happy: Mi-am adaugat filme la Watchlist si le selectez de acolo, in functie de toane, stare de spirit, chef, timp. Nota mi se pare destul de irelevanta (desi, ce-i drept, chiar filme sub nota 4 nu am vazut inca :pinch: ). Am vazut filme cu nota mica, carora eu le-as fi dat o nota mult mai mare, si invers.
si au ales scenarii/filme ok. Si mda, si trailerul… insa nu e determinant. De obicei ma uit la trailer dupa ce am decis ca voi vedea un film candva… :tongue:
Criterii? Tin cont de ce imi recomanda persoanele a caror opinie in materie de filme conteaza pentru mine. (fie pentru ca am incredere in gusturile lor, fie pentru ca avem gusturi similare). Apoi, tin cont de tipul filmului (sunt zile in care nu am chef de filme romantice, alteori nici nu vreau sa aud de actiune etc – conteaza sa existe o oarecare legatura intre cum ma simt si genul filmului). Alt criteriu ar fi unii actori – care nu m-au dezamagit pana acum, in sensul ca nu s-au prostituat (prea mult)
Si da, am pretentii foarte mari de la mine insumi. Obisnuiam sa am si de la altii, dar in urma dezamagirilor am renuntat la multe dintre ele. Dezamagirile isi aveau radacini tocmai in asteptarile mele poate preaaa ridicate. Acum ma limitez la pretentii… mai moderate.
(cu mine sunt la fel de pretentioasa :ermm: )
Iluzia are mereu mai multe feţe, dacă nu se întâmplă exact cum există planul iniţial se poate ramifica în mai multe privinţe, eu cel puţin nu-mi fac mari planuri cu persoanele de lângă mine, pentru că niciodată nu au reuşit să facă ce ne-am propus, pur şi simplu câteodată chiar nu ai cu cine să faci nimic.
După ce am citit postul acesta, am ţinut să văd The Tourist. Şi a meritat
Despre aşteptări am tot scris… pretenţiile apar după o perioadă de sedimentare a vechilor aşteptări împlinite, natura noastră fiind nesătulă până nu primeşte ‘prea mult’. Partea rea e că vrem prea multe de la toţi. Partea bună e că neprimind totul, avem pentru ce lupta, şi avem motive să re-evaluăm ocazional pretenţiile (uneori exagerate).
Ma bucur ca recomandarea mea nu te-a dezamagit, Rares. :biggrin: