Tu esti un obiectiv mai indepartat din viitorul meu, dar pe care mi-l doresc! Iti spun de pe acum ca o sa te iubesc foarte mult si daca n-o voi putea spune pe gura, iti promit ca am sa ti-o tot arat!
Te voi invata sa nu faci greselile comise de mine… (Lusio: “Nu regret chiar toate alegerile gresite… Am avut / Mi-au dat: experiente intense… pe care altii nu le-au trait!” ). Voi fi mereu alaturi de tine, in orice problema mica/medie sau mare! Niciodata nu te voi lasa sa te simti singur sau ca nu apartii nimanui…
Iti promit ca voi face tot ce pot ca sa nu-ti lipseasca mai nimic! Iti promit ca ma voi juca, cu tine, cat de des pot! O sa incerc sa-ti ofer cat de multe vacante (frumoase) pot…
E posibil sa te enervez cand te voi pune sa inveti… E posibil sa te enervez si cand iti voi face aproape obligatoriu un program de sport in weekend: Tenis / fotbal / inot sau handbal (sau altceva ce iti va placea tie).
(Ai sa-mi multumesti peste ani ca ti-am dezvoltat nevoia (simtul) de competitie (sau ca te-am facut mai sanatos), de a fi cel mai bun sau de ce nu… ca ti-am dezvoltat un talent si vei deveni bun in asta si poate cine stie, vei ajunge sa zici: “Multumesc, ca ai avut grija sa nu devin… , pe un salariu de rahat intr-o tara cu conducatori oribili si salarii mizere. Si-ti multumesc pentru ocazia de a arata ce pot, IN AFARA TARII, facandu-mi in acest fel si tara natala MANDRA”).
Nu voi nega niciodata ca visul meu e sa te vad jucand tenis… Acest sport foarte frumos si elegant! Sportul pe care eu n-am avut ocazia de a-l practica cum si cu ce trebuie SI MAI ALES CAND TREBUIE (un lucru regretat si-n prezent), dar poate cine stie, voi avea ocazia sa-ti dau tie sansa de care eu n-am profitat sau de care n-am avut sansa sa profit…
In acelasi timp pot sa-ti spun ca nu te voi obliga sa alegi ce nu-ti place…DAR daca iti va placea un anume sport si ai talent in el, iti promit ca voi face mai orice, doar ca sa ai parte de toate conditiile necesare… Iar daca ai talent iti voi fi propriul tau manager si chiar si psiholog (si daca nu voi fi prea bun, voi incerca sa-ti angajez unul).
Vor fi momente cand voi parea autoritar/dur, dar sa nu te superi prea mult pe mine. De cele mai multe ori, vorbele frumoase n-au mereu efect. Dar vor fi pentru binele tau.. si intr-o zi vei aprecia chiar si asta!
Si apropo…sa nu lasi pe nimeni sa te doboare! Sa nu lasi pe nimeni sa-ti distruga visele… Prin oricate greutati ai trece, nu ceda, mergi in continuare, viata iti va da sanse atata timp cat tu vei continua sa tot alergi dupa ele! Si daca la un moment dat vei simti ca nu mai poti, apeleaza la mine, voi fi mereu in spatele tau, gata sa te ridic daca ai cazut.. Voi incerca sa te imbarbatez!
Cand vei fi trist/depresiv… Niciodata sa nu tii in tine, te rog chiar, sa vii la mine si sa imi ceri sfaturi. Iti promit ca iti voi raspunde cand ma chemi… si TE VOI ASCULTA!
Vreau ca noi doi sa nu fim doar tata si fiu.. Vreau sa fim ca niste foarte buni prieteni!
Termin aici, vor fi multe de aratat/demonstrat. Poate ca nu-ti voi fi cel mai bun tatic, dar iti promit ca o sa incerc…o sa incerc sa fiu macar o bucurie in ochii tai, cand ma vei vedea si ma vei imbratisa!
(Si daca tot ce-am scris aici voi uita sau nu voi tine cont.. poti sa-mi arunci aceasta (ce poate deveni) scrisoare in fata!.. Dar s-ar putea sa n-ai ocazia, caci o parte din ti-am scris nu le-a facut tatal meu pentru mine, iar eu voi avea grija sa repar MULTE prin tine, viitorul meu copil (asta daca voi ajunge sa te am).
“Visez sa am copii.. Sa imi sara in brate, sa imi spuna: “Te iubesc, tati!” | Vreau sa fac bani, nu sa ma faca banii,, – Ais
http://www.youtube.com/watch?v=KDTcs8QZWm8
Frumoase ganduri, Lusio.
Articolul tau mi-a amintit de o piesa celebra si foarte sensibila, Father and son:
http://www.youtube.com/watch?v=m3FbwmjQUj0&feature=related
Cel mai importat este sa-i oferi copilului iubire si sa-l incurajezi permanent, sa nu-l jignesti si sa-l lauzi pentru fiecare victorie obtinuta(indiferent de domeniu, indiferent cat de mica si nesemnificativa poate parea). Sa simta ca esti mandru de el.
Sa stii ca si vorbele sunt importante, nu doar faptele. Uneori o vorba buna iti poate insenina ziua. O vorba buna poate vindeca o rana sangeranda, poate tamadui un suflet indurerat. Poate aprinde speranta.
Multumesc Nice
Da.. si piesa ta e frumoasa.
Si da, e important ce-ai enumerat si tu
Doamne, aproape am plans. Iti doresc sa ai copilul pe care ti-l doresti. Multi uita ca nu doar mamele au copii, si intervin doar cand e vorba de bucurii. Sper sa te bucuri de fiecare moment cu viitorul tau fiu/ viitoarea fiica, o sa merite !
Multumesc.. pt gandurile bune :happy:
Lusio,
Copiii sufera mult atunci cand sunt criticati!
Cred ca unul dintre cele mai dificile lucruri este sa cresti un copil. Nu mai pomenesc acum de responsabilitatea de a fi parinte ca se subintelege negresit si apoi sunt lucruri deja binecunoscute.
Ma bucura (si imi place) faptul ca o sa ii incurajezi in competitii – este ceea ce pana la urma toti (sau aproape toti) copiii fac inca de cand sunt mici prin jocurile lor; astfel ei creeaza intre ei conflicte puternice, dezvoltandu-si prin acest mod capacitatea de concentrare, spiritul critic, dar totodata si pe cel justitiar. Ma bucur ca -ti propui sa nu il critici.
In fine iti doresc sa fii un tata bun!
@Nice, melodia ta nu e intocmai “sensibila”. Piesa originala apartine celor de la Cat Stevens si are legatura directa cu evenimentele din 1968, vezi aici: http://inliniedreapta.net/mai-1968-sorbona-si-sloganurile-revoltei/
Si atunci cum ai caracteriza-o? :ermm: :dizzy:
Piesa este ironica – la adresa unui sistem defect si a celor care pe timpul respectiv le erau parinti. Melodia instiga la conformare/blazare, la stagnare. in final ,la regres. Ceea ce in sufletul unui tanar inflacarat nu poate produce decat revolta. Asculta cu atentie versurile.
Da Otilia, e o responsabilitate foarte mare. Chiar si din cauza asta multi isi iau ceva timp ca sa fie sau sa se simta pregatiti de asta.
Mersi pentru ce-mi doresti :happy:
*simtul critic
Hehe, mă bucur să văd că nu sunt singurul care ‘conversează’ cu viitorii copii, am scris ceva similar şi eu acum ceva timp
Daa, eu una imi aduc bine aminte articolul tau.
:cheerful:
fie ca… la timpul cuvenit… sa ii spui lui, cuvintele scrise acum… si mai ales… sa le implinesti… pentruca sunt minunate…
Hmm, se pare că mai nou intru iar la spam la tine, Nice :ermm:
Rares, am intrat la admin, dar nu am gasit in spam niciun comentariu. :ermm: Nu mai inteleg nimic.
Mai scrisesem 1 comentariu, dar văd că a dispărut. O fi soarta, poate nu merita să fie acolo pentru posteritate :silly:
Am mai verificat o data, dar nu am descoperit nimic nou. :dizzy: :ermm:
Sa stii ca nu prea se intampla asa ceva pe summerday. Desi, azi, la serviciu, am asistat la cel mai ciudat lucru ever…disparuse blogul! :ninja: :alien:
O fi vreun fanatic patriot care te pedepseşte că tot lauzi alte ţări :devil:
Hai mai ca m-ai facut curioasa, ce scrisesei in acel coment? :biggrin:
:ninja: :dizzy:
Era legat tot de treaba cu avutul copiilor, nu mai ştiu exact, oricum era în aceeaşi idee :biggrin:
Măi, mie tot încet mi se încarcă blogul tău… altele de exemplu se încarcă la primul click, la tine aştept şi 5-10 secunde uneori… :ermm:
Neata, Rares, normal ca se incarca greu, nu i-am facut nimic. :ermm: :dizzy:
as vrea sa am copii de tanar… hai nici chiar de acum… poate in vreo 3-5 ani(primul) asta daca voi gasi persoana potrivita sa le fie “mama”, mama in adevaratul sens al cuvantului. :tongue: aici pare mult mai greu! Timpul poate va rezolva problema asta.
De ce e greu, Pato, esti tu prea pretentios? :dizzy: :unsure: :biggrin:
sa zicem… sau daca am gasit-o deja, fata e prea “de neinteles”. Complicat…tare
Poate nici ea nu se intelege pe sine…pentru simplu motiv ca nu stie prea bine ce vrea. :unsure: :dizzy:
pai si e vina mea? Ajutor in sensul asta nu vrea… imi bat capul degeaba :whistle:
Hm, daca iubirea e puternica si reciproca orice obstacol poate fi invins, daca nu, nu are sens, e o cauza pierduta. :ermm:
Ii foarte ok, ca doresti sa incurajezi copilul spre sport, va invata de mic ce este spiritul de competitie, fair play-ul si respectul. Imi plac pozele cu copii care joaca tenis ……… Apropo, ti-am raspuns la intrebare pe blogul meu. Scuze de intarziere, dar am fost foarte ocupat cu antrenamentele.
Szabi, sa nu-mi spui ca te pregatesti pentru Australian Open?!? :biggrin:
:tongue:
Szabi, am uitat sa mentionez, nu stiu daca ai realizat, gandurile pentru viitor din cadrul acestui articol ii apartin lui Lusio.
Nu ma pregatesc pentru Australian Open, desi “never say never” :) . Ma pregatesc pentru turnee in tara, care vor fi anul viitor.
Szabi, iti doresc de pe acum mult succes.
Sa ne tii si pe noi la curent cu rezultatele. 
Mersi, oricum mai este pana atunci … imi pare bine sa te stiu de partea mea ca suportera. :)
:biggrin: E si normal sa fiu de partea ta, nu cunosc un alt jucator de tenis atat de bine. :cheerful:
Cand ne dai Szabi autografe ? :biggrin:
Da, da, stam la rand. Eu prima! :devil: :silly:
Ne laudam si noi la presa cum ca-l stim de pe vremea cand isi incepuse blogul
si ne-a ‘unit’ pasiunea pt tenis (cum se mai spune si-n fotbal) 
sigur o sa ai un copil minunat si o sa fi un tatic minunat :) si o sa fiti cei mai buni prieteni ;) dar o fetita nu vrei?
Da, sper sa fiu
Ba da, vreau.. chiar am scris pe undeva intr-un articol (din cele cu 3 parti)
Lusio: daca mai era nevoie, imi esti la “corazon” definitiv!!! E minunat sa fii parinte. Extrem de greu. Si cand imi privesc fiica stiu ca n-am trait degeaba. Nu exista un alt eveniment asemanator cu faptul de a-ti tine prima data copilul in brate.
Totusi sa stii ca planurile se vor da de o mie de ori peste cap. Evenimentele se vor succeda urmandu-si foarte firesc cursul. Si poate, cel putin pentru mine, cel mai greu este sa-ti vezi copilul lovindu-se de viata si tu tremuri pentru ca realizezi ca fiecare trebuie sa treaca prin asta si trebuie sa-l lasi. Si te doare inzecit fiecare zgarietura.
Si fetita mea a facut tenis si inot si dans si cred ca a ajuns ceea ce mi-am dorit eu. OM. Mai ramane sa vedem daca ea va ajunge ceea ce-si doreste (medic neurochirurg).
Stiu ca-ti doresti si o fetita, care sa semene cu sora ta. Si-ti doresc sa ai copii sanatosi. Si-ti doresc ceea ce mi-am dorit si eu intotdeauna: sa ajunga oameni cu care sa te mandresti.
Foarte frumos commentul tau, Diana
, profit de ocazie sa-ti urez La Multi Ani cu ocazia lui Zilei Nationale a Romaniei, a tuturor romanilor. :cheerful:
Multumesc pentru urari (parerile de bine), Diana :happy:
E bine daca a ajuns ce ti-ai dorit
Sper sa-si indeplineasca si ea visul
PS: La multi ani :happy:
Cand le meriti, le meriti ce sa fac.
Si tie.
Nicey: Lusio e de vina, am picat in butoiul cu melancolie. Multumesc, si tie si tuturor. Oricat de cazut in derizoriu pare, suntem romani e ziua noastra si… sa traim sanatosi si fericiti.
Anul trecut am facut un soi de articol dedicat Zilei de 1 decembrie, anul asta pentru ca blogosfera e aproape pustie, am renuntat la idee. :wassat: Da, Diana, se pare ca toti romanii sarbatoresc si se bucura din plin de ziua lor. :biggrin:
Viitorul meu copil ar trebui sa fie o fetita, caci am deja 2 baieti. :)
Sa-i stapanesti sanatos/sanatosi :happy:
Sper sa reusesti sa ai si-o fata.. next time (caci probabil doresti sa te opresti la 3)
Din ceea ce ai zis vei fi un tata bun! :happy: Foarte frumos
Da, sper..
Mersi
Daca ii acorzi timp inainte de a se naste, e semn bun :tongue:
Niciodata nu te voi lasa sa te simti singur sau ca nu apartii nimanui… – E poate cea mai mare frica a copiilor, mai ales cand sunt micuti… sa nu ramana singuri.
Cat despre sport/miscare, sa stii ca eu regret ca ai mei nu m-au trimis de mica sa practic ceva, orice. Pana mi-am dat eu seama ca mi-ar fi placut una-alta, au trecut ceva ani. Un mic impuls din partea parintilor e bine-venit, dar atat cat sa ii oferi sansa de a experimenta. Mai apoi, va decide el daca isi doreste sau nu
Cred ca vei fi un tatic bun, Lusio, poate tocmai pentru ca stii cat de important e pentru un copil ca (si) tatal sa ii fie alaturi, sa gaseasca sprijin si intelegere in el…
“E poate cea mai mare frica a copiilor, mai ales cand sunt micuti… sa nu ramana singuri.”
Am intalnit copilasi lasati de izbeliste.. iar acum sunt……………cam golanasi. De aceea e bine sa le dai atentie mai ales de mici. Eu consider ca responsabilitatea unui parinte merge clar chiar si pana la 25 de ani si chiar si la 25 de ani, e bine sa fie ascultat.
Cat despre mine, am realizat ca cea mai mare problema in a fi parinte, E A NU DA IMPORTANTA CHESTIILOR DIN VIATA COPILULUI TAU MINOR (cand e mai mic). Eu cand am fost minor, am avut multe pe cap, am ajuns chiar si-n depresii de am ajuns (din pacate) sa mi le tratez tot singur. Iar asta si-a cam pus amprenta pe mine…
De aceea consider ca parintii fac de multe ori greseala de a nu da importanta problemelor copilului mai ales de ordin mental/de gandit crezand ca “oricum el e mic, n-are cine stie ce probleme (sunt fasuri), eu sunt oricum prea ocupat, asa ca sa-l lasam ca ii trece repede”. Ei bine eu consider ca tocmai atunci CAND E MINOR, ai cel mai mult de lucrat la mentalul/gandirea lui si mai ales, DAT ATENTIE!
A da atentie si a lucra la mental dupa 20 de ani, deja incepe sa mi se para cam in zadar.. Un lucru ce m-a facut pe mine sa zic chiar si:”Acum te-ai trezit sa-mi zici ????”.. Unele momente prin care deja ajunsesem de mult la “been there, done that.. You’re late!.. and now it doesn’t matter..”
Lusio foarte emotionant articolul tau. L-am citit de 2 ori. Imi aminteste de Letter to my unborn child (2Pac).
Sper sa ai un fiu, sau doi sau trei, sa te bucuri de ei, fiindca un lucru e sigur: tu vei fi un tata model!
Multumesc Alice
Si da, sper sa fiu!
vei ajunge sa zici: “Multumesc, ca ai avut grija sa nu devin… , pe un salariu de rahat intr-o tara cu conducatori oribili si salarii mizere. Si-ti multumesc pentru ocazia de a arata ce pot, IN AFARA TARII, facandu-mi in acest fel si tara natala MANDRA”
mda … interesant modelul de valori si impartialitate, lipsit de prejudecati, plin de acea obiectivitate care lasa subiectivitatea sa zburde libera, etc. …
cum am scris si-n alta parte: copilul invata si prin imitare … sau mai mult prin imitare … cuvintele fiind la un alt nivel de perceptie. iar daca pomul e perfect, aschia (care nu va sari departe de trunchi) nu poate fi decat imperfecta …
mmm… copiii invata foarte mult prin imitare, da. Dar adesea iau ca si ,,contra-exemplu” ce vad in jurul lor. Altfel nu stiu cum se explica acei copii(sau tineri) proveniti din medii oribile (stii tu, un tata violent, o mama alcoolica etc), care totusi sunt/devin opusul a ceea ce au vazut/simtit in familie… Sunt cazuri in care aschia sare foarte departe de trunchi – asta mi s-a parut intotdeauna interesant
@Colorbliss – eu sunt gradinaru’ care vinde castravetii: daca-i musai, imi tai si-o mana numai sa NU seaman cu tatal meu (aka “aschia departe de trunchi”) … numai ca, e o “mica” problema: mama … si ia ghici tu daca-n cazul ei aschia a sarit departe sau aproape de trunchi. cand aschia e prea departe de trunchi (care, sper ca se intelege, sunt ambii parinti) … atunci e vorba de alt trunchi.
Bun venit pe blog, INTJ.
chiar si daca precizez (eliminand astfel orice eventual dubiu) ca primul paragraf scris de mine (dupa citat) e ironic?
Ne-am prins. :tongue: Pe summerday oricine isi poate exprima punctul de vedere, acceptam ironia, incriminam rautatile gratuite, jignirile, atacurile la persoana, obraznicia. Oricum pana acum nu am avut de-a face cu asemenea cazuri. Oamenii care intra aici sunt rezonabili, decenti, prietenosi.
no atunci e de bine … ca nici eu n-am dat cu paru’, ci doar am evidentiat unde-i (imho) loc de mai bine.
Esti oricand binevenit cu critici constructive. :biggrin:
Nobile idealuri, frumos artico (desi cam….pesimist, parca l-ar scrie un bosorog de 44 de ani, nu un tânar cu ditamai viitorul inaintel.
Si totusi….tenis?!?!?!
hmmm, Lusio, cam toti facem greseala asta : proiectam asupra copiilor nostri (reali sau potentiali) toate frustarile copilariei noastre. Fara sa ne gandim ca ei au alte visuri, alte preferinte, ca poate iubesc si isi doresc cu totul alte lucruri fata de noi.
E important sa ne lasam copiii sa-si gaseasca propriul drum, nu sa le impunem noi, la fel cum noua ne-au fost impuse anumite lucruri pe care azi le consideram irosite.
Sa nu te deranjeze punctul meu de vedere, eu spun mereu ceea ce gandesc.
Ce frumos ai scris Lusio, se vede ca au izvorat din inima toate aceste cuvinte! Si eu cand voi avea un copil, il voi indruma spre tenis (bineinteles daca ii place si lui si daca are talent)! ;)
Sunt parinte,copilul imi este mare(si mic totodata)Mare ca stie ce vrea,si chiar daca si eu i-am ales ca si sport tenisul(m-am ganit ca nefiind un sport de contact nu se raneste,nu imi vine plin de vanatai)insa el a ales un sport de echipa.Am scrasnit din dinti si l-am lasat.Sunt 4 ani de cand face sport la un club,insa si-a castigat locul lui in echipa ..stie ce vrea si cum sa reactioneze in orice situatie.Eu am ramas doar sa ii oblojesc genunchii cand vine acasa cu”vanataie langa vanataie si alaturi rana”.Recunosc,sunt superficiale zgaibele.
Ps Pruncul are 12 ani!