Prima mea poveste

prima-mea-poveste

Cea de-a treia temă la literatura română a fost, poate, și cea mai mare și frumoasă provocare a acestui an. O poveste! O poveste pentru copii. Problema era că eu nu scrisesem niciodată povești pe blog. Invenții. Bazaconii. Am ales să relatez mereu întâmplări reale din viața mea, să îmi fac publice gândurile, trăirile, emoțiile, dorințele, tocmai pentru că mi s-a părut mult mai ușor decât să născocesc ceva, să inventez, să-mi imaginez. De data asta trebuia să fiu creativă. Și, poate că totul ar fi fost mult mai facil dacă nu ni s-ar fi impus un anume titlu pentru respectiva poveste. Cerința suna astfel: „scrieţi o poveste despre un băiat, un stâlp de iluminat şi un borcan cu miere. Nu uitaţi că o poveste reuşită are nevoie de un fir logic, de concizie şi de investiţia voastră afectivă în rândurile scrise.” Și, ca orice poveste, trebuia să conțină și o morală.

Inițial am fost bulversată. Năucită. Cum să scriu despre un stâlp de iluminat și un borcan cu miere? Continuă să citești Prima mea poveste

Share

Jurnalul Anei din Moara cu noroc

jurnalul-anei

Final de (prim) an universitar, final de an de muncă și iată cum, mult așteptata vacanță îmi dă șansa să fiu ceva mai activă în mediul online. N-am mai scris pe blog pentru că am scris pentru facultate: teme, proiecte, lucrări. De fapt de aici mi-a și venit ideea celei de-a doua facultăți, una la care îmi imaginam că voi face mai multe referate și voi da mai puține examene clasice (așa cum s-a întâmplat la prima facultate): hai să văd dacă mă pot folosi de tot ce am învățat până acum din experiența de blogger pentru a face față cu brio unei noi provocări. Oare dacă pot scrie articole, n-aș putea să scriu (cu succes) și proiecte pentru o nouă facultate? Și a fost exact cum mi-am închipuit eu, bine, infinit mai greu și mai stresant, dar practic în asta constă evaluarea, examenul: în redactarea unor teme/referate. Continuă să citești Jurnalul Anei din Moara cu noroc

Share