Apare în viața ta la un moment dat și simți că trebuie s-o accepți. Să-i dai curs. Nu poți s-o lași să-ți scape pentru că e tentantă, ademenitoare, incitantă. Pentru că te gândești cum ar fi să-ți iasă. Să reușești, să obții ceea ce îți propune ea. Și, poate cel mai mult îți dorești să vezi dacă (mai) poți. Dacă mai ești în stare. Vrei să-ți dovedești ție ceva, încerci să afli cine ești tu acum, cât ai evoluat, dacă ai evoluat, dacă te-ai schimbat, cât te-ai schimbat.
O accepți pentru că fix în momentul ăla ai nevoie de ea. De o nouă provocare.
Desigur, când ți se aruncă mănușa, orgoliul îți șoptește s-o ridici. Nu te gândești decât la consecințe, la rezultat. Te vezi deja câștigător și nici nu-ți imaginezi cât de dur e testul, cât ai de muncit, de luptat, de îndurat.
Și nimeni nu te avertizează în legătură cu asta. Nimeni nu te pregătește pentru ce va fi. Constați cât de greu e pe propria piele când e deja prea târziu și nu mai ai cum să dai înapoi.
Șocul e total, iar stresul imposibil de gestionat.
Concret, noua facultate proaspăt începută mi se pare foarte grea! Desigur, mă așteptam la examene dificile, știam că trebuie să învăț, doar că habar nu aveam că voi avea de făcut atât de multe teme de control pentru realizarea cărora trebuie să răscolesc internetul, să investighez, să cercetez, să mă documentez, să creez, practic să dedic cea mai mare parte a timpului studiului.
Iar eu nu sunt tocmai cea mai studioasă persoană din lume. Nu neapărat că aș fi paralelă cu această activitate nobilă, dar nici nu e pasiunea vieții mele. Și la vârsta mea mi-am pierdut și răbdarea și cheful de “a sta cu burta pe carte” toată ziua.
Desigur, am fost de acord să fac unele sacrificii: am renunțat la călătorii, la vacanțe de exemplu, pe perioada facultății (care pare mai degrabă un master), la timpul meu liber din weekend (pentru că atunci când nu sunt la serviciu sunt la cursuri) și la unele pasiuni tipice femeilor, doar că nu mă pot împăca deloc cu noile responsabilități, nu suport temele la care se presupune că trebuie să fiu creativă, care mai au și deadline, pun o presiune suplimentară pe umerii mei deja gârboviți de povara stresului cotidian
Desigur, mă motivează gândul că după cei doi ani de chin voi căpăta o nouă specializare care îmi va permite să obțin un job mult mai ușor ca până acum, dar după primii pași șovaielnici pe noul drum, temerile mele sunt cât Everestul, iar entuziasmul undeva sub nivelul mării.
Nu, nu mai sunt deloc sigură de reușită. Și nici încrezătoare în forțele proprii.
Închei aici, e doar un primul episod din viața de student la maturitate (pe care n-am anticipat-o niciodată, nu mi-am dorit-o niciodată, n-aveam nevoie de complicații inutile la vârsta asta), ar mai fi fost multe de adăugat, însă am de citit o carte de psihologie de 300 de pagini și vreau s-o termin până diseară. 
sursa foto: weheartit.com
Sunt sigura ca nu e usor sa revii la scoala dupa atata timp. Eu in timpul liber fac freelance si am tot timpul problema procrastinarii. Poerd foarte mult timp nefacand nimic de fapt. De curand am inceput niste discutii pentru a prelua un al doilea job freelance si am realizat ca trebuie pur si simplu sa ma esuc sa fiu mai organizata. Poate asta te-ar putea ajuta si pe tine cu invatatul/proiectele.
Si de obicei inceputul e intotdeauna mai greu, dupa ce iti intri in ritm te vei descurca mult mai bine. Succes!
Da, cred ca ai dreptate, problema e ca eu nu sunt deloc o persoana organizata. Habar nu am cum sa ma educ in sensul asta, trebuie sa cercetez.
Tu mai ai timp liber? Stiam ca ai un job foarte solicitant care te tine la birou foarte multe ore.
E posibil sa-mi intru intr-un anumit ritm la un moment dat, asta e prima impresie, dupa primele cursuri si primele teme. Nu stiu de ce am impresia ca greul abia acum incepe. Sau din semestrul viitor.
Merci mult, Anda. :)
In primul rand scuze pentru greselile din mesajul anterior, l-am scris de pe telefon :D
Sa stii ca am si timp liber, conteaza foarte mult cum imi setez prioritatile. Mi-am dat seama ca nu exista ca n-am timp sa fac ceva, ci doar ca nu e o prioritate pentru mine.
Haha, interesanta perspectiva. Sincera sa fiu pe mine nu ma deranjeaza sa am timp liber si sa nu fac mai nimic. In sensul productiv. Eu o numesc relaxare si cred ca e scopul meu in viata.
:P :D 8O :-)
No prob, stiu perfect cum e sa scrii de pe telefon. :))
Ai avut mult curaj sa faci asta, nu stiu daca as avea curajul tau, poate cu un copil, deja pare imposibil. De ani buni, zic ca ma apuc de master, dar tot aman acest moment din multe motive. Nu te lasa descurajata, sigur vei gasi forte interioare pentru a reusi in tot ceea ce ti-ai propus.
Oh, daca as fi avut un copil nu as luat niciodata decizia asta. Abia am acum timp, daramite cu asemnea obligatii pe cap.
Vorbesc despre asta tocmai pentru a primi incurajari sau eventuale sfaturi din partea voastra. Fiecare parere conteaza, fiecare experienta e importanta pentru mine.
De vreo patru ani ma bate si pe mine un gand de asta, mi-e tare dor de scoala, dar acum ca sunt mama prioritatea s-a schimbat, nu imi ajunge timpul sa ma ocup si de studii si de micut si totusi nu am renuntat la gand. Ma si vad studenta alaturi de el, chiar daca atunci voi avea o varsta, Simt ca pot.
Gandeste-te ca totul are un rost si ca schimbarea in bine sta in asta si in puterea de a trece prin aceasta etapa. Poti, sigur poti.
Multumesc de incurajari, Roxana, si bun venit pe blog. 8) :-)
Sunt convinsa ca sunt si persoane care isi doresc mai mult pe plan profesional si care vor sa se autodepaseasca. Eu imi doresc sa am un loc de munca lejer si care sa mi se potriveasca. Nu sunt foarte pretentioasa, nu aspir la cine stie ce statut social, dar chiar si putinul pe care il vreau mi se pare foarte dificil de obtinut.
Curaj ! Peste 5 ani, chinul acesta va fi istorie si greul de acum va fi aproape uitat ! Spun din proprie experienta .
Bun venit pe blog, Mihaela :-) 8) , deci ai trecut si tu printr-o asemenea experienta. :-) Felicitari pentru reusita! Pentru perseverenta si ambitie. 8)
Cu siguranta ca dupa 5 ani totul va fi istorie, daca as fi crezut o clipa ca va fi atat de greu, ca profesorii sunt atat de exigenti si pretentiosi, cu siguranta ca m-am fi gandit de doua ori inainte sa iau decizia asta. 8O
Te inteleg perfect, nici eu n-as mai avea chef de scoala acum :)). Chiar am incercat sa imi reiau studiile, de fapt sa le continui cu un master mai degraba, o data in Romania si inca o data aici, in Franta. N-a tinut, pur si simplu nu mai am rabdare pt cursuri, studiu, sesiuni cu examene. Poate daca ar fi vorba de ceva ce tine de un hobby, gen un curs foto de exemplu, ar mai merge, dar nu stiu cum se face ca astfel de cursuri care ne plac nu prea aduc venituri deloc :))
Oricum eu iti doresc mult succes, sa finalizezi totul cu brio!
Multumesc mult, Larisa 8) :-) , ma bucur sa aflu ca ma intelege si pe mine cineva, ca nu sunt singura care are parerea asta despre o facultate la maturitate, despre studiu intens si examene dificile.
8) :-)
Da, cred ca am o problema cu rabdarea. Asa in general, nu doar cand vine vorba de examene. Poate e si varsta, poate si ritmul de viata din orasul asta in care nu ma mai regasesc deloc.
Te ajuta daca iti spun ca la 38 de ani am vrut sa devin asistenta medicala si am reusit trei ani mai tarziu? Si m-am chinut cu anatomia vietii plus alte teme medicale?
E greu, nimeni nu spune ca e usor, mai ales ca practic meseria intr-o tara cu o limba deloc usoara.
Vei reusi iti vei baga ,,picioarele,,…dar vei reusi. Te pup!
Da, sunt sigura ca tu ai reusit, dar cum spuneam, eu nu sunt nici atat de studioasa si nici atat de ambitioasa.
8O Sunt mai pe genul romanului de rand, lasa-ma sa te las. Bine, exagerez putin, dar nici sa muncesc pe branci nu intentionez. 
:(
Vom vedea, te pup si eu si felicitari pentru curaj, eu sincer te admir. 8)
Draga mea, eu iti doresc sa fii mai optimista si sa iesi din starea asta de : nu vezi luminita de la capatului tunelului :)
Am un prieten care la aproape 40 de ani s-a apucat de Facultatea de Medicina – sunt 6 ani. 6 ani de stres, de examene, de nebunie. Si e om in toata regula, are si un copil de 5 ani, asa ca circul e complet. Eu una nu cred ca e prea tarziu sa inveti ceva nou. Gandeste-te ca in 2 ani vei termina si totul ti se va parea un fleac. Investesti in tine si asta conteaza cel mai mult.
Cornelia, prietenul tau e de admirat, dar tare ma tem ca eu sunt intr-o situatie diferita, el s-a apucat de aceasta facultate grea, presupun, din pasiune, eu din necesitate. E o oarecare diferenta, el isi doreste sa treaca prin aceasta experienta(inca o data presupun), eu nu-mi mai doresc sunt nevoita ca altfel ma paste somajul.
Da, sper sa se termine cat mai repede si sa nu doara foarte mult.
Din potriva, e foarte asemanatoarea treaba. Din necesitate s-a apucat si el, tocmai de aceea am si oferit exemplul lui.
O sa doara mai putin in timp si la final nici nu o sa iti dai seama ca au trecut 2 ani.
p.s. e ca si cum ai avea un copil, ai impresia ca nu se va termina nebunia de la inceput atunci cand e bebelus si nu intelegi ce vrea si nu stii de ce plange. Te trezesti intr-o zi ca merge, mananca singur, merge la toaleta si devine din ce in ce mai independent :)
Te sustin cu gandul!
p.p.s eu chiar astept poze cu toamna, stii doar ca imi place la nebunie anotimpul asta si mai ales pozele tale superbe.
*dimpotriva – graba strica treaba
Interesanta comparatie, cred ca e infinit mai greu cu copilul, dar…
Draga Cornelia, ieri mi-am pregatit aparatul, m-am imbracat de iesit la poze si pana la urma am ramas acasa pentru ca efectiv nu am stiut unde sa merg. Deja sunt plictisita de toate locurile din oras si nu am masina si nici carnet ca sa plec undeva in afara Bucurestiului.
Cred ca doi ani de zile voi face o pauza de calatorit si fotografiat. Oricum nu mai am tregere de inima pentru nimic. (Sunt cam deprimata si nu doar din cauza facultatii, sunt si alte motive personale). Incerc sa fiu tare, gandurile voastre buna ma ajuta enorm. :*
Draga mea, sunt sigura ca ai luat o decizie inteleapta si oricat ti-ar fi de greu, nu renunta!
Nu-ti pierde increderea in sine, aduna-ti fortele si mergi mai departe, pentru ca intr-o zi vei vedea succesul.
Iti doresc sa visezi la tot cei mai frumos, iar visurile tale sa devina realitate!
Te imbratisez cu drag!
Multumesc mult, Aura, chiar asta imi doresc si eu si iti urez si tie(din tot sufletul), ca visurile noastre sa devina realitate. :-) 8)
Momentan, din cauza stresului au revenit problemele de respiratie de care va povesteam in precedentul articol si nu mai pot dormi noaptea(mi se infunda nasul cand stau in pozitie orizontala). 8O
Te imbratisez si eu! :*
Buna, Nice!
M-a intristat vestea ca au revenit acele probleme de sanatate.
Ma voi ruga pentru tine. Domnul sa-ti daruiasca sanatate, sa-ti stapaneasca inima ta buna si sa-ti conduca viata pe cel mai sigur si mai frumos drum!
(Matei 28:30)
Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.” Amin.
Buna, Aura, incerc sa ma mai echilibrez(cum ma sfatuia cineva), am avut o perioada mai grea, din toate punctele de vedere si acum incerc sa ma redresez. Sper sa reusesc. Cred ca gandurile tale pozitive au ajuns spre mine ca ma simt putin mai bine, sunt mai linistita.
8) De fapt conteaza toate incurajarile primite de la voi.
:-) 8)
Te pup, o seara frumoasa.
Cred ca am fi ratat multe experiente frumoase sau cel putin utile daca am fi stiut dinainte greul si numeroasele obstacole care ne asteapta. Sper sa iesi din starea aceasta, Nice, si sa iti apreciezi meritele prezente. Ai luat o decizie ce denota mult curaj! :) Sincer, personal nu cred ca as mai putea sa revin la scoala acum, motiv pentru care te apreciez si mai mult. Nu-i treaba usoara. In acelasi timp sper ca n-ai vorbit chiar 100% serios cand ziceai mai sus ca te gandesti sa iti pui pe pauza calatoriile si hobby-urile. Sunt micile bucurii care ne dau energie si motivatie pentru a face fata greului. Facultatea de psiho? :) Imbratisari!! :)
Buna, Iulia, da, fac ceva in cadrul facultatii de psihologie. E in stransa legatura cu domeniul in care am lucrat dupa terminarea primei facultati, adica dintotdeauna, doar ca aici sunt mai multe posturi, deci mai multe sanse de angajare. Nu e ceva ce n-am mai facut pana acum insa nu mai am eu rabdarea necesara, nu am chef sa-mi dedic tot timpul liber studiului.
8O Asta e cea mai mare problema. 8O
Da, stiu, doar ca nu prea mai am bani pentru calatorii, facultatea e foarte scumpa.
E o toamna mai speciala. O sa intelegi curand…
Pupici. :* :*
Daa… cred că e foarte greu să te convingi tu pe tine să stai cuminte și să îți dedici timpul liber studiului. Pff. E nevoie de autodisciplină (și motivație).
:P
Hm, te înțeleg perfect cu banii. Pe mine m-au falimentat nunțile toamna asta, nu facultatea :D Groaznic, ce idei le vin la unii
:P Uff, nuntile, sa nu aud de ele, te inteleg perfect.
:(
Sincera sa fiu nu cred ca voi invata vreodata ce inseamna autodisciplina.
Eu am venit cam târziu pe-aici, dar, se spune că e mai bine mai târziu decât niciodată. :) Îți doresc mult, mult succes și te rog să-mi dai și mie rețeta pentru combaterea stresului pentru la anul, când dau Bacul! :))
Ar merge și pentru facultate, mai ales că m-am sucit puțin (am găsit ceva similar cu ceea ce voiam în Craiova). Așa am ajuns la o specializare care durează 4 ani (mie mi-ar fi convenit să fie doar 3) și la care se intră pe bază de examen la mate sau info (70% examenul + 30% media de Bac). :D
Stii cum se spune, mai bine mai tarziu decat niciodata, abia acum am gasit la moderare commentul tau, Iulian.
8O
:D 
Merci mult, sunt in sesiune si lucram de zor la o tema. :-)
E ultima, de maine incepe vacanta. Cred. Sper. :D
Metode de combatere a stresului? Nu-i decat una singura. Sa inveti in fiecare zi cate ceva pentru examen, sa te pregatesti constant. Ideea e sa nu lasi totul pentru ultima suta de metri pentru ca atunci stresul invinge. Eu am invatat pentru bac din clasa a 9-a. :P
Pe bune, ai gasit in Craiova facultatea mult dorita?! Wow, mi se pare senzational. Deci ai abandonat ideea cu Olanda! Ce surprize ne pregateste viata. :D
Da, am găsit ceva asemănător. :) Ideea cu Olanda e abandonată de vara trecută, de când mi-am schimbat direcția spre care vreau să mă îndrept (din motive obiective și după lungi discuții și sesiuni de contemplare, nu pentru că m-aș fi plictisit). Vreau să merg spre televiziune sau grafică / producție video în general – pare mai de viitor. :D
Da, chiar ca pare de viitor, mult succes iti doresc, Iulian. 8) :-)