Imi pare si acum incredibil efortul iesit din comun depus in urma cu cca o luna cand mergeam prin Roma in medie cam 17 km pe zi (uneori si 22), eu care in mod obisnuit ajung lesinata de oboseala si pana la statia de tramvai situata in fata blocului. Sa nu mai spun ca ma intorc epuizata dupa cateva ore de munca (intelectuala) de parca as da la sapa de dimineata pana seara.
Nimeni nu contesta faptul ca cetatea situata pe sapte coline este intesata de fantani, obeliscuri, dar mai ales de piete. La fiecare colt de strada turistul ametit de atata arta si istorie admira bulversat o noua piata incantatoare, la fiecare pas o fantana uluitoare sau un obelisc impozant ii taie calea. In paranteza fie spus, fantanile erau asociate, in perioada baroca a Romei, cu generozitatea Papei. Daca ele existau inseamna ca oamenii aveau mereu la indemana apa proaspata pentru a se racori in timpul arsitelor dogoritoare specifice verilor mediteraneene.
In Navona am ajuns prima data pe 11 februarie, dupa ce dimineata hoinarisem prin Piazza di S. Pietro in Vincoli, prin maretul Colosseum si anticele Foruri (Roman si Imperiale), iar in jurul pranzului pornisem deja, din Piazza Venetia spre Piazza della Rotonda si, cum-necum, am nimerit in jur de ora 16, dupa o degustare de inghetata, in cea mai frumoasa piata a Romei.
Marturisesc ca eu venisem aici sa descifrez metaforele si simbolurile de care auzisem candva, sa vad cu ochii mei reunite, chiar si intr-un grup statuar, cele patru mari fluvii ale Terrei. Asadar, poposisem in romantica piata baroca Navona sa observ pe indelete cum si-a imaginat renumitul arhitect Bernini Gangele, Dunarea, Nilul si Rio de la Plata, sa asist la lupta dintre Neptun si o caracatita fioroasa, sa vad Maurul calare pe un delfin, sa fotografiez tritonii, nimfele, heruvimii si caii de mare care decoreaza spectaculoasele fantani ce fac piata atat de faimoasa.
M-a surprins placut sa constat ca Navona este o imensa zona pietonala, inconjurata de biserici, palate si cladiri colorate si elegante si chiar daca plina de lume parca ai loc sa respiri si sa te bucuri de tot ce este jur. Pentru ca ea urmareste conturul deschis al fostului stadion al lui Domitian (construit in sec. I d. Hr) pe locul caruia a fost amplasata.
Stadionul (al carui nume latinesc era Circus Agonalis) a fost pavat, pentru a da nastere pietei actuale in sec. XV, iar in sec. XVI si XVII au fost adaugate cele trei fantani fantastice (la propriu si la figurat), dar si impresionanta biserica baroca Sant’ Agnese in Agone dedicata tinerei fecioare Agnese ucisa pentru credinta ei.
Capodopera lui Bernini din centrul pietei Navona e pur si simplu fascinanta.
Construita in 1651 la cererea Papei Inocentiu al X-lea, Fontana dei Quattro Fiumi (Fantana celor patru fluvii), cu cele patru statui de marmura alba, fiecare reprezentand cate un fluviu emblematic pentru continentul unde se afla, Gangele din Asia, Nilul din Africa, Dunarea din Europa si Rio de la Plata din America de Sud, din mijlocul carora tasneste spre cer un obelisc egiptean taiat in granit rosu, lasa spectatorul mut de uimire si admiratie.
Gangele tine in mana o vasla sugerand navigabilitatea raului
Gangele si Dunarea, cel mai apropiat fluviu de Roma (in stanga) care atinge stema papala
Rio de la Plata troneaza pe o gramada de monede simbolizand bogatia Americii de Sud ce ar putea fi oferita Europei
Rio de la Plata (stanga) si Dunarea (dreapta)
Nilul are capul acoperit, sugerand astfel misterul ce plana asupra izvoarelor sale
De aici m-am indreptat sovaielnic spre captul sudic sperand sa dau peste o noua minune. Iar Fontana del Moro (Fantana Maurului) construita in 1574 de Giacomo della Porta nu m-a dezamagit. Figura sa centrala este cea a unui maur imblanzind un delfin (sculptura adaugata mai tarziu de Bernini) inconjurat de patru tritoni, zeitati marine grecesti inchipuite cu bust de om si cu coada de peste. In acceptiunea unora Maurul este de fapt Neptun infatisat cu trasaturi ceva mai exotice.
In capatul nordic al pietei, Fantana lui Neptun, creatia lui Giacomo della Porta din anul 1574 mi s-a dezvaluit in toata splendoarea sa. Interesant e faptul ca timp de 300 de ani nu a existat aici decat un bazin din marmura, iar scultpurile au fost adaugate pe rand de Antonio della Bitta, Neptun luptand cu o caracatita si Gregorio Zappala, doi cai marini, doi heruvimi, doua nimfe marine si doi delfini in secolul XIX.
Fontana del Nettuno
Am vizitat apoi biserica Sant’ Agnese in Agone, opera marelui rival a lui Bernini, Borromini.
Am facut cateva fotografii din curtea ei:
Se poate observa, in imaginea de mai sus, biserica Nostra Signora del Sacro Cuore dedicata Fecioarei Maria (cladirea crem). Iar vis-a-vis se afla Palatul Pamphili care adaposteste actualmente Ambasada Braziliei, o alta constructie impresionanta ce innobileaza piata.
Nu inainte de a parasi Piata Navona am intrat intr-un magazinel de suveniruri de unde mi-am achizitionat trei magneti de frigider si un pix (trei euro fiecare).
Ne-am despartit de Piazza Navona cu imaginea celor trei fanatani fabuloase, a tablourilor expuse in mijlocul sau, a arhitecturii armonioase si a forfotei generale care o caracterizeaza cu promisiunea de a o vizita foarte curand. Ceea ce s-a si intamplat.
Foarte frumoase imagini, iar tu esti o norocoasa ca ai putut sa fii prezenta in astfel de locuri.
Merci mult si bun venit pe blog.
8) :-) Nu stiu cat de norocoasa sunt, dar stiu ca incerc de doua saptamani sa public articolul asta, dar nu m-a lasat blogul. Big problem!! :(
Multumesc de primire! Un weekend cat mai fain! :-)
Un weekend frumos si tie! :-) Cu mare drag.
Ca de obicei, pozele sunt foarte bune. Într-adevăr, să străbați pe jos 17 km zilnic nu-i de colea și, chiar dacă pare ciudat, sunt convins că ai fi vrut să prelungești vizita, mergând la fel de mult. Și, să mănânci înghețată iarna e o dovadă de bun-gust…
Merci mult, da, cred totusi ca mi-ar fi placut sa am parte de o vacanta ceva mai relaxanta si de mai putini kilometri. Ideea e ca ritmul mi-a fost impus de altii. Si locurile vizitate la fel. Noi pierdeam mult timp prin oras(lalaind-o pe stradute insignifiante, unde nu era nimic important de vazut) si pentru obiective ne ramanea mai putin. Pe principiul e cool sa ne “ratacim” prin Roma sa-i simtim pulsul. As vrea sa revin in Roma, dar intr-o companie ceva mai agreabila… :(
Ce imagini frumoase!
Postarile tale ne dau un prilej ideal pentru contemplarea naturii si pentru a ne incarca spiritual.
Referitor la postarea de azi, sa mergi 17 sau 22 km pe zi, cred ca se merita pentru atata arta si istorie. Nici nu-i mai simti, ai face orice! In asemenea momente, zilele par atat de scurte iar timpul zboara repede!
Zile binecuvantate sa ai! Si o primavara frumoasa, asa ca sufletul tau!
Buna, Aura :-) 8) , se vede ca esti o buna cunoscatoare a sentimentelor pe care le incearca un turist inconjurat si asaltat de arta, cultura, istorie.
8) Cam asa e, timpul zboara mult mai repede ca de obicei, aproape nici nu intelegeam prea bine ce mi se intampla cat timp eram la Roma, totul se derula cu viteza luminii: obiective, imagini, intamplari, clipe. Abia ajunsa acasa am reusit sa ma dezmeticesc. Parca am trait intr-un vis timp de 6 zile…
De asta ma miram ca totusi am izbutit sa tin oarecum pasul cu ceilalti. Mai rau era ca aparatul foto atarna extrem de greu. Daca aveam mainile libere era alta poveste. Practic el era ca o povara. :P 
:D
Da, stiu, 17 km/zi nu par prea mult intr-o capitala precum Roma, burdusita de obiective, care mai de care mai atragatoare, insa eu nu sunt obisnuita sa merg atat. Nu prea am antrenament, sport nu fac deloc… Eu sunt mai sedentara asa, nu sunt deloc activa, vioaie, energica. Nu mai sunt…
Multumesc din inima pentru urari, din pacate blogul a fost stricat pentru cateva zile bune si nu am mai putut publica nimic. Asa ca profit acum de ocazie sa-ti doresc si eu o zile senine si parfumate de primavara cu mult soare in suflet, dar pe cer, cu multe bucurii si impliniri. :-) :*
Foarte frumos! Piata pare o adevarata galerie de muzeu, fantanile sunt adevarate opere de arta. Minunat loc, multumim pentru plimbarea virtuala! Sper sa jung si eu candva la Roma…
Duminica placuta, Nice!
Daa, piata este o adevarata capodopera a artei baroce, iar geniul lui Bernini isi face si aici simtita prezenta. Pe mine m-a fascinat povestea lui si cu ocazia asta mi-am mai largit si eu putin orizonturile cunoasterii.
E placut sa afli lucruri noi si interesante(in urma unor calatorii) care sa te captiveze cu adevarat. E placut sa studiezi ceva ce pana atunci nici nu visai, despre care habar nu aveai. 
:D
Ma bucur mult ca m-ai insotit prin piata asta frumoasa. O seara cat mai relaxanta si o saptamana usoara iti doresc. 8)
minunata prezentare… simt de parca as fi fost acolo in persoana…
mercic dulcic…
(se mai vede frigiderul de la atat de multi magnetii adusi de pretutindeni?)
Ma bucur mult sa aflu asta, Ovi.
Cu mare drag si altadata. 
:P Daa, chiar ar trebui sa-i fac o poza, chiar nu mai am loc de magneti, nu stiu ce o sa ma fac. :D 
Mai am o lada frigorifica, doar ca e intr-o debara si chiar nu are niciun farmec sa-i pun pe ea. :D 
mai cumpara un frigider… pererea mea umila…
doua… se pare ca doar inca o casa nu va fi de ajuns…
Ovi, sa nu-mi spui ca ai puteri paranormale. De unde stii ca plec curand spre alta destinatie? 8O 8)
nu-ti spun…
si daca as spune tot nu m-ai crede… asa e???
sa fie frumos… cand te intorci???
Oh, pai nu plec inca. Prin aprilie asa. 8) :D
Piazza Navona a rămas și printre preferatele mele, locul are o atmosferă proprie, neschimbată, indiferent de numărul turiștilor care o vizitează. Cumva, ajung să cred că și locurile modelează, într-o oarecare măsură, atitudinile și stările de spirit ale oamenilor. De exemplu, în Piazza di Spagna nu m-am putut simți nicicum bine, de nici o culoare, deși locul în sine pare minunat din fotografii și chiar este, așa privit la rece.
Deși sunt la fel de mulți oameni și prin Piazza Navona, parcă e ceva boem acolo întotdeauna, o atmosferă plăcută, liniștitoare.
17 km sunt mulți, într-adevăr :P Cred că rătăcirile pe străzi își au rolul lor, însă echilibrat. Într-un oraș precum Roma, riști să pierzi experiențe importante, să pierzi adevăratul ,,puls” al orașului, rătăcind pe străduțe pe care le tot poți găsi și în alte orașe/zone ale Italiei. Eu mi-am permis luxul ăsta abia a doua oară când am vizitat Roma și a fost minunat, într-adevăr. Dar eram liniștită că vizitasem deja o grămadă și nu eram nici contra-cronometru. Sper ca data viitoare să te afli într-o companie mai potrivită stilului tău, e și acesta un aspect important… (de multe ori aș prefera să merg singură, tocmai din motivele astea)
:-)
Foarte corect, la un moment dat am vrut sa plec singura la obiective. Ai foarte mare dreptate, asa gandesc si eu. Mai bine singur decat rau acompaniat. Eu ma simt bine singura, ma rog, sunt cu DSLR-ul si nu ma plictisesc o clipa, ca deh, fotografiez non-stop. Nu am timp sa vorbesc cu ceilalti, nu am timp nici sa respir. Ma simt mai in largul meu singura pe coclauri, ceilalti nu au rabdare sa stea dupa mine.
Ca sa intelegi exact situatia, iti dau un exemplu concret: am pierdut vreo 2-3 ore ratacindu-ne in drum spre Castelul Sant Angelo, nevazand practic nimic interesant, pentru ca sa acordam vizitei castelului doar o ora si jumatate. Nu era mai bine invers? :? Cand am ajuns in fata castelului eram deja epuizata, ma dureau groznic picioarele. Eu am propus asa, drumul cel mai scurt e cel pe care il cunoastem, dar am fost refuzata categoric pe motiv ca nu putem merge pe un drum deja strabatut. :(
Si asa a fost la toate obiectivele. Ceea ce nu e deloc avantajos pentru un turist care aterizeaza prima data intr-un loc de vis precum Roma, unde nu stie daca va mai ajunge vreodata. :|
Nici eu nu am fost super fericita in Piazza di Spagna, poate si pentru treptele erau in renovare, ca era mereu foarte aglomerat iar spatiul ceva mai mic.
Nu stiam ca aceste fantani au si o poveste ba chiar simbolistica,cred ca prima daca nu ma insel este cunoscuta ca cea a dorintelor.Mi se pare fascinant totul!Pupici!
Cea cu dorintele e Fontana di Trevi, am aruncat si eu trei banuti, sa vedem daca mi se indeplineste vreo dorinta.
Cred ca le-am si uitat insa. 
:P :D
Pupici back. :-)
Superbe, fara indoiala, pietele si fantanile lor, dar balconasul din prima poza (cu florile alea rosii) e ceva de vis!
Ti-ar placea sa locuiesti acolo? :P :D Oare cum ar fi sa asisti de undeva de sus la spectacolul oferit de fantanile fantastice, de artistii, comerciantii si turistii ce asalteaza piata zilnic piata?
8) 
Imi plac foarte mult statuile alea. :)
Unele clădiri au niște culori foarte frumoase. Nu știu dacă ai făcut tu corecție de culoare, dar pozele chiar m-au impresionat (și de data asta)!
Sunt extrem de putin editate, Iulian, cu noul obiectiv, care nu e Nikon, nu prea mai pot face ce vreau eu(adica sa editez semnificativ). Asta e, iti imaginezi cum ieseau daca ma pricepeam la PS?
Si zeitatile marine. :D Ma bucur sa aflu ca ti-a placut Piata Navona. 8) 8)
Statuile adica fluviile?
Si mie mi-a placut mult acolo. Am mancat o inghetata, m-am murdarit toata pentru ca bineinteles…a curs pe mine. :) Eram si cu mama si ea a cumparat un tablou in ulei, foarte frumos. Imi pare rau ca nu mi-am luat si eu, dar 50 euro era cam mult pentru mine.
Atat costau tablourile? Doar 50 de euro? Hm, ma gandeam ca sunt mai scumpe. Bine, si pentru mine era mult…
:(
Daa, am si eu o intamplare asemanatoare cu inghetata. S-a petrecut(nefericitul incident) la Nessebar, asta vara. Problema e ca eu nu am observat cat de rau m-am murdarit decat cand am ajuns acasa… :D