Deși nu sunt mare amatoare de mâncăruri gătite și bucate tradiționale, mai ales când ies în oraș, am plecat la Sighișoara cu gândul de a încerca și câteva specialități ale zonei: ciorba de fasole în pită și gulașul.
Am văzut pentru prima dată în poze ciorba în coajă de pâine, culmea, într-un articol despre o vacanță la Praga. Dacă mă gândesc mai bine, cred că era supa lor cremă tradițională, cea de ciuperci. Arăta într-un mare fel și am intuit pe loc că nu are cum să fie decât ceva super delicios.
Iar înainte să pornim spre orașul străbătut de Târnava m-am documentat în legătură cu meniul oferit prin restaurante. Am citit câteva păreri despre acestea și pe tripadvisor și ne-am făcut un plan de bătaie. Ne-am propus ca în fiecare seară să ieșim și să luăm cina în alt local.
Dimineața, dejunam pe la 10, apoi colindam până în jur de 17-18 prin cetatea medievală. Micul dejun era atât de îndestulător încât uitam de foame până târziu spre seară. După cina sățioasă, fie mai dădeam o tură prin cetate, fie ne răsfățam la spa-ul din hotel, care ne ademenea cu o piscină, o saună uscată și o baie de aburi doar pentru noi.
Iată, pe scurt, experiențele noastre culinare din Sighișoara.
În prima zi am trecut în revistă toate restaurantele, puburile și cafenelele din oraș. Cele mai multe sunt amplasate în centru, la mică distanță unele de altele.
Va mărturisesc că prefer să nu mă complic când vine vorba de mâncăruri. De obicei imi iau o pizza.
Vineri, în prima seară, puțin derutați fiind, drumul de la hotel spre cetate ne-a scos în cale restaurantul Al Forno. Am intrat, atmosferă intimă, loc frumos decorat de Crăciun, destul de multă lume așa că am rămas. 
Eu am comandat șnițel cu cartofi pai și rozmarin (cartofi țărănești la cuptor nu aveau), salată de varză și limonadă, iar iubi pizza capriciosa și suc de pere.
A doua seara, deși cu gândul la Al Forno, am căzut de acord să încercam și altceva. Pașii ne-au purtat spre Martini Cafe, un loc pe care-l tot admirasem în perindările noastre prin oraș.
Drăguț restaurantul, mai puțin primitor decât precedentul, cu un fel de șemineu înăuntru, motivul principal pentru care l-am ales.
Am comandat amândoi pui valdostana, o rețetă cu origini italiane, iar ceea ce promitea să devină o seară memorabilă s-a transformat într-un adevărat fiasco pentru că ceva nu a fost proaspăt și a avut un gust ciudat, ba mai mult, a doua zi m-am trezit cu mici probleme de sănătate.
Am supraviețuit totuși și, cu un gust amar, duminică am intrat la Perla unde ne-au atras în primul rând canapelele care văzute de afară păreau super confortabile. Dar vai, aparențele înșală!
Seara a început cu o carafă de sangria dulce și a continuat cu mult așteptata ciorbă de fasole în pită. La felul doi am comandat pizza quattro stagioni.
Ciorba de fasole în pită arăta fabulos și nici gustul nu era mai prejos. Evident ne-am înfruptat amândoi din această uriașă porție!
Pâinea nu a absorbit rapid zeama, noi nu ne-am grăbit, am savurat-o în tihnă. Ce mi-a plăcut a fost faptul că era plină de bucățele de carne.
Luni, în ultima seară petrecută în Sighișoara am mâncat tot la poalele cetății medievale, în Piața Hermann Oberth, la Concordia.
Deși pusesem ochii pe niște canapele roșii super îmbietoare, a trebuit să ne mulțumim cu niște scaune de lemn pentru că restaurantul era arhiplin.
Am primit din partea casei niște pâinici rotunde pe un platou și am comandat eu gulaș și sangria, el salată Caesar și suc de kiwi.
Gulașul nu a fost altceva decât o tocăniță cu carne de vită ca la mama acasă. Doar cu sos și ciuperci. Dar gustul a fost divin.
Concluzii după 4 zile:
– în Sighișoara se mănâncă bine! Porțiile sunt imense, iar prețurile medii. Gulașul de mai sus a fost, de exemplu, 22 de lei. Raport excelent calitate/preț.
– oferta de restaurante, cafenele și puburi este generoasă, ai de unde alege, iar meniurile lor foarte bogate. Am fi vrut să ajungem și la Casa Ferdinand, la Quattro Amici sau la Jo Pub.
– comanda vine foarte rapid, nu durează mai mult de 5 minute și deja te trezești cu farfuria în față.
– deși ospătarii apar imediat la masa ta, ei nu sunt foarte amabili, nu zâmbesc, sunt reci, indiferenți, exact ca niște roboți.
– pozele nu sunt de cea mai bună calitate pentru că sunt făcute în mare grabă, de teamă să nu mă trezesc cu vreun reproș de la cineva. De îndată ce clienții și chelnerii își dădeau seama că am un aparat foto, nu-și mai desprindeau ochii de la mine, se uitau acuzator, parcă întrebând ce caut acolo să-i fotografiez. Țin minte că odată am fotografiat mâncarea la o terasă și ospătărița m-a întrebat ce nu mi-a plăcut, de la ce ziar sunt etc.
–top restaurante: 1. Al Forno (aici am gustat cea mai bună pizza ever), 2. Perla, 3. Concordia, 4. Martini.
Voi ați încercat vreodată gulașul și ciorba în pită? Unde? V-au plăcut?
Gulaş am tot mâncat prin toată Transilvania. E un fel de mâncare delicios, dar e altceva decât tocăniţa românească, alt fel care îmi place. Gulaşul e mai picant şi mai are şi un soi de găluşti cu mult ou.
În schimb, de ciorbă în pită aud prima oară. Trebuie să fie foarte gustoasă…
In cazul asta iti recomand Carul cu Bere, am vazut ca ei servesc ciorba de fasole in pita. Arata foarte bine la ei, cred ca e si buna ca restaurantul e tare laudat(si mereu arhiplin).
Deh, nu te trimit doar pentru o ciorba la Sighisoara.
Da, asa credeam si eu ca e gulasul, cum l-ai descris tu, al meu nu a avut nimic din ingredientele din reteta originala(poate doar carnea de vita si sosul). Nu a fost nici macar picant, de galusti nu mai zic. Probabil ca fiecare bucatar are reteta sa proprie.
Sa inteleg ca te-ai plimbat prin toata Transilvania? :biggrin: :dizzy:
Aşadar, un adevărat ospăţ. :biggrin: Arată bine în poze, chiar dacă nu se poate prinde mirosul şi gustul. Gulaşul ar fi mers cu Fetească Neagră, cel puţin aşa am reţinut eu dintr-un articol de pe un blog (Vin2 – este la mine banner-ul).
:cheerful: :tongue: :silly:
Pizza, nu, indiferent cât de sonor i-ar fi prenumele :alien:
Inedită metodă de servire a ciorbei de fasole, totuşi parcă e mai “safe” în farfurie clasică. :whistle: Iar o să zici că-s tradiţionalist.
Salată Caesar tre’ să încerc, fie şi numai pentru rezonanţa numelui; însă pentru siguranţă o să mă informez întâi pe net asupra compoziţiei.
Din ce-mi spui, mi se pare perfect, mai cu seamă “răceala” – eu îi zic sobrietatea – ospătarilor.
E posibil sa ai dreptate cu feteasca, insa eu nu sunt amatoare de bauturi alcoolice. :cwy: Sangria e singura pe care o tolerez si de la care nu mi se face rau instant. :biggrin:
Sa stii ca e safe si in painea aia.
E foarte groasa si zeama nu este absorbita prea curand. :cheerful: Iar gustul ciorbei de fasole e mult mai delicios asa. :wub: Merita sa inceri o data sa vezi cum e. :blush:
Salata Caesar are ca ingrediente bucatelele de pui, rosii, salata verde, branza si un dressing special. Ah, si crutoane. Uneori, sosul poate avea gust ciudat, amar. Atunci salata nu e pe placul meu. E un preparat light adorat de starurile de la Hollywood care tin la silueta.
Cum asa, tu nu mananci niciodata pizza? Nu-ti place? Credeam ca nu exista om pe planeta care sa nu agreeze acest preparat culinar.
:ermm: :wassat: :unsure:
Tu zici ca e ok aceasta sobrietate a ospatarilor? Aceasta indiferenta? Eu zic ca un zambet amabil, sincer, e util. :ermm:
Hehe! :biggrin: Sangria – din câte m-am informat pe net – pare o băutură răcoritoare, ce-i drept are în compoziţie niţel vin. Gulaşul fiind o mâncare mai “grea”, să-i zicem, ar cere în viziunea mea ceva similar pentru lichidul din pahar sau pur şi simplu apă chioară. REcunosc, sunt fan vinuri. :cheerful:
Dacă spui tu că-i “safe”, o să-mi fac curaj să încerc, asta şi pentru că, vorba unui clasic: sunt om şi nimic din ce este omenesc nu trebuie să-mi fie străin.
:wink:
Salata Caesar pare comestibilă (m-am uitat pe reţeta celor de la “goodfood.ro”), mai puţin crutoanele. Deh, nimic nu-i perfect, prin urmare o să încerc şi asta. :happy:
O singură dată am mâncat din atât de (şi mult prea) slăvita pizza… A fost ultima oară. Desigur, nu-i singura creaţie (presupus alimentară) aflată pe propria listă (lungă) neagră. :alien: :angel: :tongue: :silly:
Cât despre zâmbete, amabile, s-ar putea, sincere n-aş prea crede. De fapt, dacă ar zâmbi prea larg m-ar pune pe gânduri… Cine ştie cât au de gând să umfle nota. :biggrin:
Racoritoare o fi pentru tine, pentru mine e un vin destul de tare. :blush: :silly: :biggrin: Abia-abia tolerat de organism.
Oricum il beau extrem de rar. O data in Spania si de doua ori la Sighisoara cam asta e bilantul meu la capitolul sangria. :biggrin: 
:tongue:
Da, cred ca tu ai dreptate cu gulasul, insa al meu cum a fost un gulas mai special a fost extrem de light. :dizzy: :ermm: :biggrin:
Interesanta cugetare, uite asta pare fi o tema de meditatie, o tema pentru un articol scris de tine, cat de ok este sa le incercam…pe toate? :biggrin: Si nu ma refer doar la mancaruri.
Da, poti s-o incerci la vara asa, acum mai bine te concentrezi pe niste fasole cu ciolan.
:cheerful:
Hm, ce ingrediente continea acea pizza de te-a dezgustat atat de profund? :dizzy: :ermm:
Sau blatul nu ti-a convenit. Parca tu erai italian, nu? :biggrin: :ermm: :dizzy: :silly:
Zambete fortate nu, dar cei mai multi se comporta ca si cand i-ai deranja. Ca si cand i-ai inoportunat prin prezenta ta in acel loc. Nu stiu cum sa scape mai repede de tine. Te fac sa te simti nepoftit, in plus, stingher, nedorit. Singura care a fost mai ok a fost ospatarita de la Forno care la final ne-a intrebat daca ne-au placut bucatele. Daca ne-am simtit bine, daca a fost totul ok. Sau o fi fost tot din cauza DSLR-ului meu care nu mai prididea sa surprinda totul in jur? :silly: :devil: :happy:
Aşa scrie pe Wiki, personal nici nu ştiam de existenţa acestei licori. Sangria (în spaniolă Sangría) este o băutură alcoolică răcoritoare pe bază de vin […] Mai conține fructe, apă carbogazoasă, îndulcitor, coniac sau alte băuturi, precum vermut sau lichior (wikipedia.org)
Cugetarea aparţine lui Publius Terentius (Africanul), din vremea Republicii Romane. Tema este prezentă în multe dintre textele mele (cele drăceşti, în mod special), în care am pus pe picior de egalitate virtuţile şi viciile, semn că ambele trebuie să ne fie la fel de cunoscute. De obicei ne sunt (chiar dacă obişnuim a nega răul din noi), tocmai fiindcă suntem oameni. Ar fi însă interesant să scriu aşa ceva, un text super ultrascurt, doar maxima şi indicarea autorului. Înţelege fiecare ce vrea, iar dacă se simte binevoitor va împărtăşi cu ceilalţi revelaţiile filosofice.
Habar n-am ce ingrediente, presupun cu de toate şi evident un nume pompos, cu rezonanţă (evident) italiană pe care nu l-am reţinut. Şi nu-ţi închipui că eu aş fi comandat vreodată o asemenea oroare culinară, a fost de ziua unui coleg de serviciu, acum destui ani. Era de bun simţ să mănânc, dar numai eu ştiu ce noduri aveam în gât la fiecare înghiţitură. De blat nici n-are rost să pomenesc, ceva precum talpa bocancilor militari (în fine, pe-aproape). :sick: Da, origini italiene, da’ pesemne din zonele unde se consumă paste cu diverse sosuri, care de care mai îmbietoare pentru papilele gustative. :happy:
Păi stai că nu nici eu nu ziceam că prefer ospătari ostili, doar pe cei reţinuţi, cu prezenţă abia simţită. Posibil aparatul foto o fi generat atitudinea care nu-i tocmai la locul ei.
Sa stii, am bagat spaima in chelnari si clienti. :biggrin: :silly: Si daca ar sti ei cat de mult ma deranjeaza ca-mi intra uneori in cadru… :tongue:
Centurion, niste texte ultra scurte ar cam trebui si eu sa scriu. Daca as putea… :dizzy:
Oroare culinara! Ha ca ai fost simpatic foc! :silly: :biggrin: :w00t:
Dacă vrei texte ultrascurte, îţi cedez drepturile pentru maxima de mai înainte :biggrin: sau caută prin biblioteca părinţilor Dicţionar de maxime comentat – Tudor Vianu (1962). :wink: O sursă de inspiraţie excelentă.
Păi da, oroare, încă am fost blând (puteam să spun cuvântul englezesc din patru litere, care începe cu “S”), nici n-am pomenit despre chestia aia cleioasă, de pe suprafaţa blatului… N-am priceput entuziasmul şi nici apetitul comesenilor. :alien:
Centurion, asta cu maximele de comentat ti se potriveste tie mai bine. Tu esti asa mai profund, mai filosof, mai vizionar. Eu sunt cu fotografia si mai nou cu vacantele si filmuletele. :biggrin:
Chestia aia cleioasa fiind sosul de rosii sau mozzarella?
Crezi că am stat să mă informez asupra denumirii şi compoziţiei? :w00t: Îmi era suficient aspectul, deloc îmbietor (pentru retina mea, desigur, alţii l-au apreciat la superlativ). Dacă mai aflam şi provenienţa nici nu-mi mai aluneca pe gât. :dizzy: Da’ văd că pe tine te distrează :biggrin: Şi pe mine, acum, atunci nu prea… :whistle:
Nu ma distreaza, chiar imi pare rau ca ai avut o experienta oarecum traumatizanta tocmai cu pizza. Mai ales tu! :cwy:
Fiind din Transilvania iti dai seama ca vad la tot pasul de astea :)) Ciorba de fasole in pita am mancat chiar weekendul asta in Sibiu. E super buna, mie nu mi-a prea placut ca a avut carne in ea ca nu ma incanta in mod deosebit ciolanul, dar in rest e ok.
Gulas am incercat de foarte multe ori, si tata face acasa, doar ca nu prea am vazut unul care sa semene cu ce ai tu in farfurie. In mod normal ar trebui sa fie mai multa zeama si niste cartofi pe langa carne si cum zicea cineva mai sus, trebuie sa fie picant. Cel mai bun gulas pe care l-am mancat a fost in Budapesta, adica acolo la el acasa, dar imi dadeau lacrimile de la el
:biggrin:
Anda, ai fost la Sibiu recent? Din ce am vazut in poze am realizat ca e un oras deosebit, extraordinar de frumos. :wub: Am inceput sa regret chiar ca am ales Sighisoara. Poate Sibiul era cea mai buna alegere pentru vacanta mea din decembrie. Pare mai mare decat Sighisoara…
Hm, nu sunt foarte sigura ca acele bucatele de carne din ciorba mea erau de la un ciolan. :ermm: :dizzy:
Da, mie nu mi-a venit sa cred ca am comandat gulas si m-am trezit cu o tocanita de ciuperci. Dar gustul a fost genial asa ca nu am avut niciun regret. Cred ca trebuie sa ajung in Budapesta! :biggrin:
Am trecut doar prin Sibiu, ne-am oprit acolo doar sa mancam. Nici eu nu am prea avut timp sa vad orasul, o sa-mi planific poate acolo o excursie anul asta :happy:
Neaparat! Cu siguranta ajungi acolo inaintea mea acum cu acest road trip. :biggrin:
Arata tare bine toate preparatele!
Mi-ai facut pofta cu gulasul, cred ca o sa caut o reteta pentru weekendul asta :D
Ciorba in pita am incercat-o la Casa Ancutei din Busteni. Am luat mai mult din curiozitate, pentru ca arata interesant, dar n-a fost rea, chiar mi-a placut.
Hm, se pare ca ciorba asta in pita e raspandita pe tot teritorul tarii. Mai putin aici la noi in sud, in Bucuresti. :biggrin:
Hehe, gulas din ala stiu pana si eu sa fac. Niste carne de vita(e adevarat, extrem de frageda), un sos de rosii si niste ciuperci. Piece of cake. Ca o tocanita obisnuita, nimic fancy.
Trebuia să ne avertizezi, urmează poze cauzatoare de foame! A nu se citi seara!
Ciorbă în pâine n-am încercat, dar gulașul e una din mâncărurile mele preferate. :cheerful:
Apropo, la mine niciun mic dejun n-a reușit să mă facă să uit de foame până seara. Am încercat… n-a mers. Așa că acum nici nu mai iau micul dejun :biggrin:
Wow, ce gravatar interesant avem! :cheerful:
Zici ca esti filosof! :dizzy: :biggrin: Sau chiar esti?! :biggrin: :blush:
Gulasul? Pai si unde ai ocazia sa-l tot mananci asa des?
Nici eu nu iau micul dejun in mod obisnuit, cand sunt acasa. Cine se trezeste si are chef de mancare la 6:15? Dar in vacanta, avandu-l inclus in pret, nu pot sa-l refuz. Mai ales ca poti cobori la masa pana la 10 cand ti se mai poate face foame. Ideea e ca mancam extrem de mult fata de cum eram eu obisnuita si era imposibil sa mai vreau ceva pe la 2-3 de ex.
Trebuie sa incerci ciorba in pita e ceva mai diferita, cu un gust mai aparte decat orice ciorba obisnuita. :wub:
Păi dacă tot m-am tuns… mi-am schimbat și poza :biggrin: Gulaș n-am mai mâncat de mult… cel mai bun a fost la un restaurant în Cluj… acum câțiva ani. Atunci a fost și prima dată când am mâncat așa ceva. N-am un loc preferat, dar când mai ies prin vreun restaurant și-l găsesc îl și comand. :) Numai că nu era așa gustos întotdeauna :)
:biggrin: Adevarul e ca si eu mi-am schimbat poza de la gravatar cand m-am vopsit.
La Cluj nu am ajuns, as vrea insa la Sibiu. Orasul arata demential in poze… :ermm: :dizzy:
Pai da, pana la urma nici nu prea conteaza daca si cat respecta reteta originala, totul e sa fie gustos.
Eu mi-am propus să ajung în vara asta la Sibiu, la Art Mania Festival… sper numai să nu se ivească altceva între timp (cum mi s-a întâmplat de fiecare dată până acum) și să nu pot ajunge :)
Trebuie sa faci tot posibilul sa ajungi! :w00t:
nu stiu cand voi ajunge in Sighisoada… dar observatiile tale sunt bine venite si frumos prezentate…
mi-ar place sa stiu o lista a preferintelor in materie de resturante in Bucuresti… sansele sa ajung pe acolo sunt mult mai realiste…
ce bine ca am citit articolul tau imediat dupa ce am servit cina… altfel cine stie… poate luam de urgenta avionul spre Sighisoara…
Eu sunt curioasa de cum se mananca in restaurantele din NY, de preparate si preturi. Chiar daca nu sunt mari sanse sa ajung acolo in viitorul apropiat si indepartat. :biggrin:
ca sa vezi… inca am tot ocolit centrul vechi din bucuresti…
insa… am fost tratat la o tratorie… dar prin alta locatie…
la ny… sunt localuri de toate feluriel si preturile… personal le ocolesc pe cele din centru… unde se stie ca sunt multi turisti si ca, oricum esti tratat fie bine fie rau, sansa sa revii este absolut minima… deci… vei fi tratat in graba si nu cu prea mare curtuazie… iar asta nu imi place deloc…
sunt alte resturante unde servirea si calitatea macarurilor… ireprosabile dar si preturile exagerate… am fsot invitat la cateva de felul acesta… si sincer nu as merge pe banii mei chiar daca as avea dublu decat am acum…
sunt insa resturante super de cartier… ador restauratele grecesti din astoria… preturi convenabile… si mancare supergustoasa… si la restaurntele italiene se manaca bine… si la cele turcesti…
ocolesc cu desavarsire chinezariile si chiar japonezariile…. in doemniu de mancaruri… ca in alte domenii chiar imi plac…
si evident… sunt si resturate romanesti… unde imi place mamaliguta cu branza, smantana si ou… fara de care nu le-as vizita deloc…
Deci asa, restaurante pentru toate gusturile si buzunarele. Ovi, tu ai spus un lucru important la care ader din toata inima, nu agreez restaurantele unde esti tratat in graba si fara curtoazie. Daca se intampla sa ajung sa iau masa intr-un asemenea loc nu mai revin a doua oara.
Pe de alta parte, nici sa-mi stea chelnarul postat non stop in fata mesei mele nu-mi convine sau sa ma vegheze de la distanta ca si cand as vrea sa plec fara sa platesc. E aiurea sa stea cineva cu ochii pe tine cat timp iei masa. Eu una nu ma simt confortabil.
Deci tie nu-ti place mancarea chinezeasca. Hm, ce lucruri interesante aflu eu despre voi cu ocazia acestui articol. :biggrin:
Da, Al Forno , Concordia si Perla– aici se mananca cel mai bine si la Perla aveau un cappucino tare bun.. :) Ce frumos ai prezentat totul, vad asa intr-o alta lumina ( tot pozitiva ) orasul meu de suflet, terenul copilariei mele. Well done, Narcisa! :tongue: :biggrin: :silly:
Daca imi spuneai din vreme incercam si cappuccino de la Perla.
:biggrin: :ermm: Daca stau sa ma gandesc nu am baut asa multa cafea la Sighisoara, cel putin nu ca atunci cand sunt acasa. Si nici specialitati de cafea(preferatele mele absolute) nu ne-am luat ca micul dejun ne tinea de foame pentru intreaga zi. Si nu prea mai intra nimic…Masa de seara o luam doar asa ca sa avem unde iesi si pentru a ne relaxa intr-o atmosfera intima, calda. :biggrin:
iubesc asa tare Sighisoara ca as manca si pietrele din pavaj :), numai sa ma plimb des pe acolo!
am mancat ciorba de fasole in paine la un restaurant din Bucuresti, foarte buna, dar nu mai stiu denumirea, era taranesc si canta mama Deliei Matache :)
:))) Hai ca asta cu pietrele a fost tare.
Ia te uita pe unde ai ajuns tu! 
Chiar nu stiu restaurantul respectiv. :ermm: :dizzy:
Lasă că ți-au ieșit fain fotografiile. Nu sunt fan pizza. Gulașul pe aici este consumat curent, snt familiarizat cu el în diverse variante. Faină postare!
Scrie și despre localurile din București!
Ca și porții și aici sunt destul de măricele la prețuri foarte bune.
Care este reteta ta preferata de gulas, Tury? :ermm: :unsure: Ce ingrediente are? Al meu, asta de la Sighisoara avea doar carne de vita, sos si ciuperci. Oare asta sa insemne gulas? :wassat:
Cand o sa ies mai des prin restaurante am sa scriu.
As putea sa va povestesc despre Il Calcio, dar cum nu am avut aparatul foto cu mine… :angry: Oare ma lasau aia sa pozez? :whistle:
Eu ador in aceeasi masura si pizza si snitelul. E imposibil de ales intre ele.
Cred ca in Ardeal e o traditie cu portii imense si preturi decente. :happy: Sa tot iesi in oras! :cheerful:
În mod normla se face din vită cu găluște de făină sau cartofi fiert în vin roșu, mai nou se face și cu ciuperci și mai multe feluri de carne: vânat, porc.
Șnițelul bate pizza!!! :silly:
Hm, foarte interesant ce imi spui tu aici, Tury, abia acum inteleg de ce sosul de la gulasul meu avea un gust aparte, carnea era marinata in vin rosu.
Galuste de faina sau cartofi fierti…asta imi suna a mancare traditionala ceha. Si ei le au cu galustile parca(cel putin asa am citit). :biggrin: :dizzy:
:tongue:
Se fierbe în vin roșu.
Cu a slovacilor mai degrabă
Sau asa. Ma miram eu ca era atat de frageda. De la vin i se tragea.
Las’ ca merg eu in primavara la cehi sa cercetez ce-i cu bucataria lor si iti comunic. :biggrin:
Abia aștept!
AMR 65. :biggrin:
N-a fost o idee prea buna sa citesc articolul asta avand foamea in glanda, ca sa zic asa :)) Snitelul ala de pui…cartofi cu rozmarin… yuumm!! :heart: :heart: :heart:
:biggrin: Sa inteleg ca si tie iti place snitelul? :w00t: :wub:
E bine ca v-ati aventurat si ati gustat cate putin din toate. Ciorba aceea am mai vazut-o, dar de fiecare data ca si tine am preferat sa nu ma aventurez.Cand voi avea ocazia, o voi incerca si eu. Multumim pentru informatii.Pupici! :happy: :heart:
:biggrin: Eh, e buna ciorba aia, ti-o spune cineva care nici nu vrea sa auda de mancarea asta in general. :kissing:
Arata minunat toate preparatele iar portiile sunt chiar imense!
Doamne-ajuta! Sa te bucuri in continuare de tot ce este drag sufletului tau!
Cu drag! :heart:
Multumesc mult, asemenea, Aura draga. :heart: Chiar ca imense, deci nu mi s-a parut doar mie, nu? :ermm: :dizzy:
Sa stii ca nu sunt obisnuita cu atata mancare in farmurie. A trebuit sa o mananc insa ca imi parea rau s-o las acolo. Mai incet asa… :biggrin:
Casa Cositorarului, in cetate, cum cobori scarile – spre stanga – unde am mancat cele mai bune pulpe de rata.
Stiu unde este Casa Cositorarului, am multe poze si pe blog cu casa si vecinatatile. Noi nu am mancat la pensiuni.