De la o vreme, văd doar negru în faţa ochilor. La propriu și la figurat.
De exemplu când îmi aprind laptopul, căci mai nou, în loc de obișnuita imagine, apare ecranul complet negru, când mă gândesc că trebuie să îmi cumpăr altul nou în caz că Acerul meu și-a dat obștescul sfârșit, și nu ar fi ceva ieșit din comun după patru ani de utilizare intensă. Îmi lipsesc enorm serile tihnite petrecute cu el în pat. Dar mai există o mică speranță, așa că mâine îl duc la service. Wish me luck!
Văd negru când îmi privesc programul de la serviciu. În fiecare dimineață întru la 8 AM, iar pentru mine, care nu sunt deloc o persoană matinală, nu poate exista o pedeapsă mai mare. Degeaba ajung acasă la 14 sau la 15 dacă nu mai sunt în stare de nimic şi ziua este compromisă.
Entuziasmul găsirii unul loc de muncă s-a risipit rapid. După câteva săptămâni scurse de la primul contact cu noii colegi și mai ales noile reguli şi pretenţii absurde, depresia începe să se instaleze încet, dar sigur. Nu-mi place deloc acolo, prea multe obligaţii, prea multe îndatoriri, prea multe sarcini pe prea puţini bani. Desigur, sunt și zile când totul se desfășoară armonios, dar sunt excepții.
Iar discuția pe care am avut-o joi cu un coleg m-a pus pe gânduri. M-a făcut să înțeleg că poate nu ăsta e drumul meu în viață, cel puțin nu cel corect și că mi-am ales greșit meseria. De ce? Simplu, pentru că nici nu am succes și nici nu mă face fericită.
De asemenea, când îmi dau jos de la gât lănțișorul de aur și observ în jurul său o urmă neagră, groasă, inestetică. Care până mai ieri, mai precis până să încep serviciul, nu apărea.
Iar bomboana de pe colivă, de parcă nu aveam parte de suficient negru în jur, ungurii au decretat sâmbătă seara doliu naţional printr-un gol ce a ucis speranţele într-o frumoasă victorie a milioane de români.
E clar, trebuie să intru urgent în reparaţii capitale.
Draga mea, Nice, trebuie sa apara si soarele dupa furtuna, dat trebuie sa avem si rabdare. Stiu, si rabdarea are si ea limitele ei, dar unde ajungem daca nu o mai avem? La un moment dat fiecare perosana are nevoie de un “restart” ca sa mai dispara din negriciune.
O duminica minunata! :kissing:
Pentru reparatiile capitale trebuie intotdeauna un service autorizat.
Oh, Mary, ce bine ar fi daca am avea si noi un buton magic, asa cum au calculatoarele, am apasa pe el si am fi ca noi, totul s-ar repara instant. Clar, ne trebuie si noua, oamenilor, un buton de restart.
Abia a inceput potopul, il cam anticipam, dar nu ma asteptam sa fie atat de nemilos si atotstapanitor.
Un service autorizat. Da, da, bine spus, dar cam greu de gasit. :whistle: Si cam scump, nu?
:ermm:
Te inteleg perfect, pentru ca si pe mine depresia ma urmareste constant. Sunt perioade cand simt ca ma pot lupta cu oricine, apoi iar cedez. Cred ca la tine stresul si oboseala de la serviciu si-au spus cuvantul. Serviciul din ziua de azi poate fi atat de stresant, stiu pentru ca si eu am acelasi sentiment..multa munca si bani putini. Imi pare rau ca laptop-ul tau da rateuri, eu nu am laptop, dar am un calculator de 9 ani, care da rateuri, uneori ma mir ca merge de atata amar de vreme. Trebuie sa fie bine, ai grija de tine, relaxeaza-te cat poti, ai grija de tine si de sufletelul tau, pentru ca daca tu nu te protejezi cine o va face?Noi incercam pe blog sa te incurajam, si iti suntem alaturi cum putem. Ai dreptate pentru sufletul oamenilor nu exista service. Pupici! :happy:
Stiam eu ca ma intelege cineva! :ninja: Din pacate… :cwy:
Asa-i draga Fairytale, viata nu e o poveste cu zane de la inceput pana la sfarsit, mai apar si astfel de momente grele in care pare ca ne luptam in zadar cu morile de vant. :dizzy: :ermm: Problema laptopului a fost bomboana de pe coliva, mi-a pus capat si m-a aruncat in marea deznadejdii. Pai zi si tu acum, de unde scot eu 1100-1200 lei in caz ca asta mic nu se mai poate repara? Ca mai mult de 1200 lei nu intentionez sa dau pe un laptop, stau toata ziua si studiez oferte…
Adevarul e ca si eu ma mir ca imi merge inca PC-ul. Si de laptop ma miram, dar pana la urma mi-a facut pocinogul. :angry: :silly: :tongue:
Stresul de la serviciu e ucigator. Nu-l mai suport… Ma enerveaza tot ce are legatura cu el si weekendul mi se pare atat de scurt.
Nu stiu, service-ul pentru suflete poate fi blogul, psihologul sau dragostea. :biggrin: Pai nu? :dizzy: :ermm:
O duminica frumoasa! :kissing:
De cand vreau si eu un laptop, dar bugetul nu imi permite, poate reusesti sa il repari pe cel vechi. Si eu am un serviciu mult prea stresant, din pacate nu am alta optiune de a-mi castiga painea. Sa stii ca blogul e ca un service,de multe ori mi-am spus off-urile pe blog, si am observat ca sunt multe persoane care sunt in situatia mea sau cel putin am primit intelegere. Iti doresc mult soare in suflet. :kissing:
Buna, Fairy, nu stiu ce sa zic, daca mai poate fi reparat. Nu am ajuns nici azi la service. Cineva imi spunea ca ar putea fi de la placa video…
Eu te inteleg! Cu siguranta! :kissing:
Hei, hei, Nice!
Și eu trec printr-o perioadă nasoală. Cred că am niște probleme de sănătate (sunt un pic ipohondru de la un timp de vreme) și mi-am dat seama că am ales profilul greșit la liceu, nu se potrivește cu planurile mele de viitor și aptitudinile mele. Acum cântăresc bine să văd dacă urmează un transfer sau nu….
Din cauza problemelor ăstora am și abandonat momentan blogosfera. :(
Buna, Iulian, neaparat sa faci un transfer daca nu te simti fericit acolo. Cred ca se poate… Nu poti sa stai asa 4 ani… Ma miram eu unde ai disparut, deci si tu ai cam aceleasi probleme ca si mine:scoala/serviciul si sanatatea. La mine s-a adaugat incepand de saptamana asta si laptopul care a ales sa ma lase balta cand imi era lumea mai draga. Si nu mai am liniste…
Apropos de ipohondrie, sper din suflet sa fie si la mine acelasi lucru, adica doar sa mi se para ca sunt bolnava dar in fapt sa fiu sanatoasa tun.
La ce profil esti? Informatica? :ermm:
Trebuie să aștept un an pentru că în cazul meu e ceva mai complicat… O să detaliez pe blog cândva. Da, mate-info. Informatica îmi place, dar mi-am dat seama că nu-s de real pentru că la celelalte materii nu îmi face plăcere să învăț. În schimb, îmi plac română, engleza, franceza și la filologie bilingv “mi-ar sta mai bine” având în vedere că am dat examenul de engleză anul trecut și vreau să plec în Anglia.
Eu mă confrunt momentan cu 3 probleme și sper să fie doar ipohondrie toate trei. :)
Colac peste pupăză, se pare că Telekom a suspendat lucrările la rețeaua de fibră în Craiova. :|
Da, trebuie sa faci tot posibilul sa scapi de uracioasele materii de real. Nici eu nu am putut suporta matematica, fizica si chimia. De aceea m-am orientat spre uman, filologie-istorie. Am fost tare ispirata si norocoasa ca am gasit o asemenea sectie.
Te inteleg perfect, Iulian. Bine, mie nici informatica nu-mi place…
Trei probleme de sanatate? :wassat: :dizzy: :ermm: Uh, cam multe. :wassat: Sper sa nu fie nimic grav. :cheerful:
Cum asa? :ermm: Pai asta era salvarea ta! Si lucrurile mergeau asa bine… :wassat:
Daca jobul tau te face nefericita, poate colegul tau are dreptate si ar trebui sa iei in considerare si o schimbare de cariera. Nu stiu daca ceea ce faci acum e ceea ce ai vrut dintotdeauna. Eu am fost foarte confuza in privinta in ceea ce imi doresc pentru mine si cand am iesit din scoala am avut un job pe care am crezut ca mi-l doresc, insa m-a facut foarte nefericita. Dupa ce am plecat de acolo am luat in considerare tot felul de lucruri, chiar si a face un curs pentru a ma putea recalifica in alta profesie. Din fericire n- fost nevoie pentru ca pana la urma am gasit ceva pentru care nu ma trezesc cu groaza dimineata.
Stiu ca oamenii in general au o foarte mare frica de risc si schimbare, dar eu cred ca viata ea prea scurta ca sa nu fii fericita.
Anda, eu ma gandesc ca daca asta e conditia mea umana, sa fiu nefericita tot timpul? Daca schimb meseria si ajung la un serviciu cu totul nou si imi dau seama ca nici acolo nu este locul meu. Asta ma inspaimanta cel mai tare. Am mai lucrat in trecutul indepartat pentru diverse firme si nu mi-a placut deloc la patron. Ideea e sa fiu cat mai libera, sa nu-mi reproseze nimeni nimic, sa nu ma critice nimeni si sa fiu lasata in pace. Jobul ideal pentru mine. Dar oare exista ce vreau eu? Ma indoiesc.
Ajunsesem sa cred ca era mai bine in somaj. Cel putin pe plan psihic…
Pana la urma problema sunt eu, nu serviciul meu, care, oricum, din afara pare mirific pentru toata lumea. :ermm: :wassat:
Exista intotdeauna si alte posibilitati, de exemplu freelancingul. Nu mai ai sefi, doar clienti si iti faci singura programul. Si cred ca deja e o practica in crestere si la noi, cunosc o multime de oameni care traiesc din asta (cu mult mai multi bani decat ar primi dintr-un salariu) si chiar si eu mai fac freelance in timpul liber. Poti chiar sa incepi in timp ce ai un job, astfel ca nici macar nu e un risc foarte mare.
Da, cred ca asta ar fi ideal pentru mine, insa trebuie sa am si ce sa ofer clientilor.
:dizzy: Iar de facut, prea multe nu stiu sa fac. If you know what I mean. :cwy: :biggrin:
Poti sa faci freelance in tot felul de domenii. De exemplu pe partea de content, unde trebuie sa scrii articole, ceea ce deja stii sa faci ca doar ai blog :) E bineinteles, doar un exemplu, sunt convinsa ca exista tot felul de domenii dintre care unul tot trebuie sa te atraga. Sunt site-uri pentru freelance, poti sa arunci un ochi (cauta unul serios), sa vezi ce fel de joburi sunt, sa incerci, cine stie ce descoperi.
Merci mult de pont, nu stiam de existenta unor astfel de site-uri. Merg chiar acum sa caut. :cheerful:
Da, sunt sigura ca foarte multi bloggeri sunt adeptii freelancingului. Si se pricep foarte bine sa scoata bani din asta. Chiar am auzit pe unii cum se laudau cu niste castiguri imense. Bani pe care eu ii iau, poate, intr-un an ei ii iau intr-o luna.
Îmi pare rău sa citesc ca lucrurile nu merg cum ți-ai fi dorit. Cu laptopul nu-i chiar așa grav, se mai întâmpla, totul este sa nu dureze prea mult reparația. Cu jobul e mai greu, uneori chiar dacă simțim ca nu ni se potrivește, nu-i chiar simplu sa l schimbam una-doua. Dar ne putem gândi serios la asta pentru viitor. Eu îți doresc sa se rezolve repede toate problemele si sa ne scrii in curând despre cum vezi roz in fata ochilor ;)
Chiar nu stiu cat ar putea dura o astfel de reparatie. Daca se mai poate face ceva, evident. Daca imi zice de 2 saptamani iti dai seama ca marti ma infiitez la primul magazin sa-mi cumpar un laptop nou. :biggrin: :angry: :cwy:
Depinde si cati bani o sa ma coste reparatia, ca am vazut ceva in jur de 500 de lei… :cwy: :dizzy:
Nu vreau sa-mi schimb jobul pentru ca mie nu mi-au placut nici cele dinaintea lui. Am lucrat, in tinerete, la patron si nu a fost deloc fantastic. Mi-am dat seama ca nu sunt facuta sa am sef, sa primesc comenzi, critici, reprosuri, admonestari. Sa lucrez in tensiune.
Multumesc mult :heart: , sper din inima sa se schimbe radical situatia actuala. Si culoarea din fata ochilor. :biggrin:
Pleci printr-o pasă proastă şi atâta tot. Am cunoscuţi obligaţi să se trezească la 5 dimineaţa pentru a ajunge la serviciu la 7, când încep munca. Unuia dintre ei îi trebuie minim 10 ore de somn pentru a se simţi odihnit. Îţi dai seama cât timp liber mai are la dispoziţie. Şi totuşi e mulţumit că are un loc muncă, bun sau rău cum e. Şi, într-adevăr, e foarte greu să găseşti un job. Mă gândesc că ceea ce ni se întâmplă nu vine neapărat din exterior (job neatrăgător, şefi absurzi, colegi încuiaţi), ci mai curând de la psihicul nostru, cum privim noi lucrurile şi oamenii din jur. Dar ştiu că tu te poţi aduna, ca să vezi lucrurile cu claritate şi să iei hotărârile cele mai bune pentru tine.
Cred ca asa gandesc cei mai multi dintre romani, se simt binecuvantati cand gasesc ceva de munca. Orice. Personal am fost tare fericita cat am fost in somaj acum vreo 4 ani. Daca povestesc asta cuiva se uita la mine ca la un alien. Ai fost in somaj? Vai ce trist si ce degradant, cum ai putut sa stai acasa si sa nu faci nimic? Uite am putut si nu am stat degeaba am scris articole pentru blog. :wub: Ce poate fi mai frumos pe lumea asta? :w00t: :cheerful: :tongue: :silly:
Normal ca vine din interior. Nu pot intelege unele decizii ale sefilor mei. Pentru ca mie mi se par absurde si nu mi-a placut niciodata sa fiu un umil executant, mai ales cand ordinele sunt complet ilogice. :biggrin: :angry:
Ai mare dreptate, trec printr-o pasa tare proasta. Problema e ca nu pot sa vad luminita de la capatul tunelului. :whistle:
Hai să privim lucrurile dintr-o altă perspectivă. Şi cu mândră-n sat şi cu dragă acas’ nu prea merge. De unde şi până unde, jobul trebuie să ofere plăcere… Mă rog, există excepţii, de pildă muzicienii filarmonicii din Viena, presupun că se duc la “muncă” din plăcere… Dar ei sunt artişti şi au talent cu caru’. Vorbind despre oameni obişnuiţi, aş spune că serviciul este doar un mijloc întru împlinirea unui scop, asigurarea plăcerii (dacă vrei), acasă, în concedii etc. Aşadar, eu n-aş căuta plăcerea, bucuria ori fericirea la locul de muncă, ci după cele opt ore de program. Bine, recunosc, în ultima vreme nu-mi prea iese pasienţa, dar vorbim de un principiu. Să nu amestecăm plăcerea cu “afacerile”, la serviciu trebuie doar să te achiţi de sarcinile trasate prin fişa postului, cu profesionalim, cu alte cuvinte să fii bun, ca să nu iasă vorbe (că altfel, “zbori”). E drept că, observând realitatea din lumea înconjurătoare, se vede că nu se prea răsplăteşte profesionalismul, atât se poate, atât poate economia românească, da’ asta-i altă poveste.
Pe de altă parte, îţi înţeleg stresul, trei într-una, cum ar veni, jobul, laptopul şi urma aceea suspectă de la lănţişor. Ufff! :cwy:
Ia-le pe rând şi rezolvă-le. Iese soarele şi pe strada ta, ai să vezi. Înveseleşte-te puţin, please! 
Chiar patru, Centurion, ca s-a lasat si cu doliu national aseara, dupa meciul nationalei cu Ungaria. Cand a cazut ca un trasnet golul egalizator al ungurilor din lovitura libera, am vazut negru in fata ochilor. :ninja: :sick: :angry: Nu inteleg insa ce au vazut jucatorii nostri si selectionerul ca ei au declarat la final ca Romania a jucat mirific. :dizzy: :alien: :ninja:
Astia ne prostesc in fata!
Iti dai seama ce stare de spirit aveam, si fara laptop si fara victorie. Ma rog, poate se revanseaza marti cu Finlanda. Desi am vazut ca grecii au scos acolo abia egal.
Hm, interesanta teoria ta asupra jobului. Ti-am zis eu ca vii cu tot felul de idei, unele mai nastrusnice decat altele.
:biggrin: Pai ne-ar face fericiti in cazul in care salariul ar fi urias. Ceea ce nu e posibil in meseria mea. Da, daca as avea 5000 de lei/lunar nu m-as mai lamenta atat.
Deci?! :dizzy: :ermm:
Discutam cu un filosof. El ma intreba daca stiu cum se recunoaste un om mantuit. Ales de Dumnezeu adica. I-am spus ca nu si atunci el mi-a declarat ca un om mantuit este acela care are succes in orice intreprinde. Mai ales in meseria aleasa. Atunci mi-a picat fisa ca mi-am gresit vocatia. Eu nu am avut niciodata succes. :cwy:
Dupa ce liniile negre din jurul gatului au disparut o perioada, acum au aparut iar. Nu stiu ce semn mai e si asta.
O sa ma inveselesc marti cand o sa batem Finlanda. Sau cand o sa-mi cumpar alt laptop. Sau, o sa fiu fericita de-a dreptul daca reusesc sa-l repar pe asta vechi. :biggrin:
Mna păi, al meu e de 8 ani (Asus) și mai merge încă destul de bine; să nu cobesc. :biggrin:
Vin să te repar, Nais de ai nevoie de capitală. :silly:
Nu te descuraja, nu pune la inimă!
Il ai de 8 ani? :wassat: Wow, ce tare, cred ca ma reorientez spre firma asta, Asus. :w00t: Sau esti tu de obicei asa norocos in toate?
Te astept cu mare drag! :happy:
Te pricepi si la reparatii IT? :dizzy: :unsure: :cheerful:
Pai deh, m-am cam descurajat, iar rezultatul de aseara a pus capac. :angry:
Da, chiar de 8.
Pricep câte ceva, eu îmi curăț lapul.
OK, vin! :silly:
Nu te descuraja, dragă Nais
De 8 ani? O viata de om, ai dat lovitura cu laptopul ala. :w00t:
Sau nu prea l-ai folosit. 
Ca eu pe al meu il tin deschis uneori si 12 ore/zi. :biggrin:
Mda, din pacate cred ca are nevoie de mai mult decat o simpla curatare. Mi-e sa nu fie display-ul de vina… :ermm: :dizzy:
Ehhh, las’ că nici în prima repriză n-am strălucit, am plimbat mingea după bunul obicei autohton, adică acela de a ne afla în treabă, fără a atinge vreun scop (în fotbal scopul ar fi golul). Sincer, cred că dacă echipa Ungariei ar juca în Liga I n-ar termina campionatul mai sus de locul 10. Păi şi-atunci, dacă cu o astfel de echipă ai doar 1-0 la pauză, ce să aştepţi… Mingea e rotundă, s-a văzut la lovitura liberă, desigur şi la poziţionarea neinspirată a portarului (dar asta nu-i o surpriză, pe când juca la Steaua, mă exaspera, avea uneori reflexe de neimaginat, însă mult mai des poziţionări total aiurea). Să sperăm că ne “scoatem” după meciul cu Finlanda. Aşa le place lor să ne ţină în suspans, dacă băteau acum şi apoi şi marţi se pierdea orice “farmec”… :devil:
:whistle: Păi, să simţim şi noi suporterii tensiunea meciurilor 
Cât! 5000! :w00t: Eu m-aş mulţumi cu 3000, vezi cât de nepretenţios pot să fiu, un adevărat spartan, nu centurion :biggrin:
Într-adevăr, un filosof… Sincer, m-a “pierdut” pe calea mântuirii şi a succesului… Nu’ş ce să zic, habar n-am la ce meserie ori domeniu de activitate se referea. Oricum nu m-aş grăbi să introduc în ecuaţiei lipsa vocaţiei. Cum spuneam, ar fi cazul ideal (perfect, că tot am discutat la mine despre perfecţiune), greu tangibil, acela de a îmbina utilul cu plăcutul. Prefer disocierea celor doi termeni. Mă duc la lucru ca să
am de unde plecaîmi asigur plăcerea după ce vin acasă. Las în plan secundar vocaţia ori atracţia pentru un job anume şi mă orientez pe ceea ce îmi favorizează scopul principal (plăcerea, bucuria, fericirea)… Deh, materialist, dar cică aşa ajung mai toţi idealiştii, după ce-şi ratează ţintele şi ajung să accepte realitatea, chiar dacă nu le este pe plac.Hai că e mai simplă problema laptopului, nu văd de ce nu s-ar repara, oricum mai ieftin decât unul nou care se duce undeva peste 2000 (dacă e decent).
Despre dârele negre de la gât, aş miza pe varianta pe care ţi-am spus-o în comentariul acela, stresul, mai precis, repercusiunile fiziologice ale acestuia care favorizează oxidarea metalului (argint) din aliajul lănţişorului. Dar parcă tot n-ar strica un mic control, pentru liniştea ta.
Asa-i, Centurion, n-am stralucit chiar deloc, habar nu am de ce au jucat tricolorii asa de dezastruos. :ermm: :wassat: Poate s-au gandit ca batalia e dinainte castigata? :dizzy: Ca ungurii sunt prada usoara… Cert e ca puteau mai mult. Puteau, pentru cei 50.000 de spectatori, sa joace fotbal si sa lupte pana in ultima secunda a meciului pentru victorie. Macar daca ar fi jucat cu Olanda sau Germania… Dar adversarul a fost cat se poate de modest. Si finladezii cred ca sunt tot de teapa ungurilor. Adica mediocrii spre slabuti. :biggrin:
Ai dreptate cu Tatarusanu, ma mir ca nu a sesizat nimeni greseala lui.
Noi poate simtim tensiunea, dar oare ce simt ei? Ca mie mi s-au parut tare neimplicati in meci.
Cam asa cum sunt eu cand merg la serviciu si nu sunt platita… :angry:
Se referea la orice domeniu de activitate. La orice job am avea. Discutam la modul general asa cum o facem noi pe bloguri. Pai, sincera sa fiu, eu am ales meseria asta inca de mica pentru ca am fost pasionata de ea. Imi place ce fac, nu imi place insa cu cine am de-a face. Adica oamenii de acolo. Nu-mi plac regulile. De ex nu inteleg in ruptul capului de ce trebuie sa fiu eu bodyguard, de ce trebuie sa vin la serviciu in timpul meu liber, sa stau toata ziua si nici macar sa nu fiu platita pentru asta. Ca eu nu am facut cursuri de paznici. :dizzy: :ermm: :wassat: Daca au nevoie de paza sa angajeze oameni care se pricep la asta, nu femei slabe, fricoase, care tremura si se sperie chiar si de umbra lor.
Mi se par niste decizii comuniste. Si parca scapasem de epoca asta. De vreo 20 de ani… :dizzy: :ermm:
Decent da, dar prea scump pentru buzunarul meu. Eu nu am de unde scoate nici 1000 de lei, daramite 2000.
Oricum nu-l folosesc decat pentru navigare si descarcat poze din DSLR. Nu vad filme, nu ma joc pe el. Asa ca… :ermm:
Pai da, ca tare nelinistita mai sunt acum, ca nu stiu exact ce am. Bine ca am primit cardul de sanatate… :biggrin:
Am sters unul din comentarii, erau identice, sper ca nu te-ai suparat. :silly:
Păi nu s-a prea văzut implicare, e drept că nu-s plătiţi de naţională, dar nu tot ei îşi dau cu cărămida patriotismului în piept precum că-i cea mai mare onoare de a juca pentru culorile patriei…
Teoretic, Finlanda nu-i o echipă cu cine ştie ce blazon, dar după ce am văzut meciul de ieri, nu exclud o surpriză.
În ceea ce priveşte succesul în orice ai întreprinde, după mine este o percepţie relativă, ţi-am spus m-am pierdut prin hăţişul conceptului filosofic. De pildă, luând cazul concret, n-aş putea spune care-i nivelul de satisfacţie produs în cazul în care lucrezi în proiectare şi actualizezi proiecte din anii ’70-’80… Şi, hai să zicem, că domeniul este unul care îmi place, chiar vocaţional, chiar dacă-i opţiunea de rezervă (cu prima vocaţie am încheiat socotelile de mai bine de zece ani). Pe de altă parte chiar dacă împaci prima cerinţă, adică locul de muncă este conform vocaţie şi aşteptărilor, o să apară insatisfacţia cauzată de remuneraţie. Ca să împac capra cu varza, le disociez, nu-mi pasă ce fac atâta timp cât ceea ce fac îmi poate asigura o plăcere în afara orelor de serviciu. :alien: :silly:
“Regulile” despre care spui tu sunt absurde, normal că-s greu de înţeles. Dar trăim într-o lume întoarsă cu fundu-n sus, tocmai de asta nici nu prea cred că jobului i se poate asocia atributul de plăcere. Mai bine ori mai eficient caut să găsesc satisfacţia, bucuria, plăcerea în altă parte.
Mea culpa! Am crezut că l-am şters eu. L-am poziţionat greşit, se voia un răspuns la comentariul tău însă n-am apăsat butonul care trebuie… Vezi, imperfecţiunea pe care mi-o recunosc cu seninătate, ba chiar cu mândrie
Neata, cum sa nu fie platiti tricolorii, cred ca incaseaza sume frumusele chiar, nu mi-i imaginez jucand de dragul patriotismului. Mda, ai dreptate, sa vezi ca ne-o luam de la astia…
Dupa cum ne-am prezentat acasa…
Eu iti inteleg si accept teoria, ba chiar o imbratisez, mi se pare fireasca gandirea ta, insa tocmai aici e buba, eu vin atat de obosita de la serviciu incat nu ma mai pot bucura de viata de dupa acesta. :dizzy: :sick: Nu mai sunt in stare sa fac nimic decat sa ma odihnesc. Aici e marea mea problema. Ca nu sunt fericita nici macar acasa. Iar azi sunt de-a dreptul furioasa pentru ca nu ne-au intrat banii. :angry:
Dupa ce ca nu ne platesc mai au si pretentii absurde. :biggrin: :ninja: :cwy: Ce-o fi in capul lor de nu ne-au dat banii, cred ca au luat-o razna, asa ceva nu mi s-a mai intamplat pana acum. E revoltator! :devil: :silly: Nu te speria, tocmai vin de la bancomat si sunt inca in stare de soc dupa ce mi-am vizualizat contul gol dupa o luna de munca… :dizzy: 
Ba l-ai pozitionat foarte bine, eu am inteles ca tu imi raspundeai mie, asta sa fie singura noastra problema… :biggrin:
O saptamana cu idei nastrusnice concretizate in articole savuroase iti doresc! :happy:
Neaţa! (de după-amiază) :biggrin:
Desigur, sunt plătiţi, dar (presupun) insignifiant comparativ cu ceea ce primesc de la cluburile pentru care joacă, de aici premisă că ar juca “pro bono”, pentru patrie. :whistle:
Oboseala despre care îmi spui pare a fi mai mult psihică decât fizică, iar asta nu-i bine deloc. :pouty:
Experimentez şi eu starea asta, de ceva cam prea multă vreme, ştiu cum e, mai grav că nu prea avem antidotul la îndemână. Ohooo, da! Capitolul bani ne face praf definitiv… La noi se ia în rate, atât avansul cât şi plata, depinde de câţi bani sunt în contul firmei… Azi, jumate din avans, restul la “sfântu’ Aşteaptă”, uneori vine ziua de plată (şi aia înjumătăţită) dar restanţele rămân… Asta e! Atât se poate, asta este economia oraşului… :dizzy:
Idei năstruşnice, ce n-aş da să am… :wink: Până una alta îmi vin doar dracii când privesc în jur. Da’-s bune şi drăcismele, hazu’ de necaz, măcar ne menţinem spiritul pe linia de plutire, chiar dacă plutim în derivă.
Seară faină, Nice!
Buna, Centurion, daca asa stau lucrurile inseamna ca nu prea le pasa de patrie. Adica dupa modul lamentabil in care s-au prezentat sambata. Parca nu intalneau o rivala de-o viata…
Antidotul iti spun eu care e, Centurion, sa ne mutam in vest. In occident se pare ca oamenii sunt mult mai relaxati, veseli, fericiti in fiecare zi a vietii lor. :dizzy: Chiar imi povestea o prietena ca fiica ei s-a mutat de ceva timp in Franta si de atunci e o alta persoana, e schimbata radical in bine. Se vede ca are un trai linistit, fara grija zilei de maine. :ninja:
Nu stiu ce sa zic, asta cu cati bani sunt in contul firmei nu mi se pare de bun augur. Adica traiti intr-o nesiguranta totala? :dizzy: :ermm: Luna asta poate imi primesc salariul, luna viitoare poate nu mi-l primesc… :dizzy: :unsure: Pai ce planuri de viitor iti poti face in acest caz? Cum sa-ti faci o rata la banca, cum sa-ti planifici o vacanta intr-un loc fain? :dizzy:
Si nu esti singurul, cred ca toti suntem la fel de nervosi pe situatia generala din tara asta. Pe de alta parte e bine ca ai material de articole. Ti-l furnizeaza zilnic realitatea. :biggrin:
O seara frumoasa iti doresc.
“prea multe obligații, prea multe îndatoriri, prea multe sarcini pe prea puţini bani” … tocmai ai descris 90% din locurile de muncă de pe la noi
. Legat de serviciu… tu ești singura în măsură să-ți spui dacă ți-ai ales bine sau nu meseria. Eu după facultate am zis că pot să fiu orice, nu-mi pasă, numai profesor nu! :) După ce am intrat în învățământ și mă tot plângeam că nu-mi place, toată lumea-mi zicea să caut altceva, că dacă nu-mi place nu realizez nimic, că nu-i de mine, etc etc. Am intrat în al patrulea an și nu mă văd făcând altceva. Deci toată chestia e relativă.
La partea cu sufletul da, mi-aș dori și eu un buton de restart. Sau măcar unul de “undo” :cheerful:
Hehe, tu functionezi dupa principiul ala “pofta vine mancand”. Ti-a placut atat de mult incat ai mers mai departe, ti-ai dat seama ca ti-ai descoperit vocatia vietii tale si nimic nu te mai poate face sa te razgandesti acum. :biggrin: Ideal! :happy:
Salariul e multumitor? Primiti ceva bonusuri? :ermm:
Al patrulea an? Mai dar tinerel mai esti tu! :cheerful: :tongue:
Acolo e problema delicata rau… Mi-e teama ca odata ce a fost afectat, nu mai poate fi reparat.
Cred că un loc de muncă unde să fiu plătit foarte bine și să nu muncesc aproape deloc m-ar face să mă răzgândesc… :cheerful: Da, primesc și ceva bonusuri, dirigenție + învățământ special :)
Oh, ce bine suna idealul tau. :wub: Vreau si eu ceva tot in sensul asta. :blush: :silly: :angel: E clar ca nu suntem workaholici. :biggrin:
Da, stiam eu ceva in legatura cu bonusul ala. Sper sa nu fie doar praf in ochi, adica sa fie ceva de capul lui, destul de consistent. Se aude ceva de 160 de euro pentru perfectionare. :biggrin: :dizzy:
Pana la alegeri(sau pana la finalul lui noiembrie)
Da, și eu am auzit. Din păcate… doar la televizor. La noi în școală nu se știe de asta, oricum până în noiembrie mai e :)
Dar cel mai probabil după alegeri o să apară noul președinte și o să ne comunice: “V-am păcăliiit!!!” :biggrin:
Da, cu siguranta asta se va intampla. :angry: :sick: Va aparea noul presedinte si va spune ca nu sunt bani. Cred ca li s-a comunicat directorilor si liderilor de sindicat. Eu la tv nu mai am timp sa ma uit. Si e mare pacat ca in fiecare zi apare ceva interesant. :biggrin:
Sau poate ca trebuie sa iti revizuiesti valorile :) Nu intotdeauna ce ni se spune ca ar fi bine chiar si este :) Un exemplu este dorinta de prosperitate, mult promovata, care ajunge sa creeze mari frustrari :) !
Eh, nu-ti imagina acum ca tanjesc dupa cine stie ce avere/bani. Dar nici la pragul subzistentei ca acum.
:angry:
Neataaa!
Sonrie, mujer, cum zic spaniolii! :cheerful: Esti vie, poti invinge oricand, orice. Laptopul nu cred ca are probleme mai grave pe care reinstalarea windows nu o poate repara. Sper sa nu fie ceva din hardware. Se va rezolva usor.
Cat despre dragoste, ei, asta poate sa apara oricand :cheerful: Ea nu tine cont de vrerea noastra; face ce vrea :biggrin:
Nu stiu cum e cu lantisoarele, nu port. Cat despre serviciu, doar tu poti descoperi ce vrei si iti doresti cu adevarat. Si sa gasesti in tine curajul sa faci schimbarea
Saptamana vesela!
Neata, Marin, ba tocmai de la hardware am impresia ca i se trage moartea clinica. :ermm: Ce crezi, tocmai vin de la un service si era inchis. :ninja: Cf programului trebuiau sa fie la munca oamenii, dar asa e cand esti propriul tau patron. Vii cand vrei, pleci cand vrei sau, si mai bine, nu vii deloc. :wassat: Nu mi s-au parut deloc profesionisti… Nu stiu ce sa fac, sa ma duc la un alt service? :unsure: Gasisem unul pe net la capatul pamantului tocmai in Crangasi… Bine, o sa sun inainte.
Mai bine(ca nu porti lantisoare)! :biggrin: Ai scapat de-o grija.
Pai ce e dupa mine, ce vreau eu? Eu vreau sa stau acasa de ex.
Daca se rezolva toate problemele de mai sus o sa fie. :whistle: O saptamana cum iti doresti, Marin! :happy:
Al meu(Asus) inca se tine bine si are vreo 6 anisori, al tau sper sa nu aiba ceva grav si sa-l repare cu costuri cat mai mici.
Sanatate iti doresc! :*
Tot Asus ai si tu? Mai sa fie, cred ca e ceva de firma asta ca toti vorbiti frumos de ea. Cred ca e mai buna decat Acerul meu.
Multumesc mult, asemenea! :kissing:
Pentru programul tău de la servici zău că te invidiez. Eu încep pe la prânz și ajung seara acasă, uneori și pe la ora 9. Ce să mai faci? Să te pui în pat și să dormi cu gândul la weekend.
:biggrin: Eu te invidiez pentru al tau, Oana. Unde este celalalt blog, cel pe care mai comentam eu? :ermm: :cheerful:
Ia o pauză momentan :) Să zicem că e și el în service o perioadă…
:biggrin: Am inteles.
Pana iti dai seama ce iti doresti cu adevarat treci prin multe incercari, dar daca ai ajuns deja la concluzia ca jobul de acum nu este directia pe care ti-o doresti, ai putea incerca sa cauti altceva si sa incerci sa te redirectionezi :)
Am ajuns la concluzia ca nu ma face fericita. Dar cf teoriei lui Centurion, serviciul nu inseamna placere, ci mai degraba sacrificiu.
iar s-au abatut norii negrii asupra ta? :(
laptopul sigur se poate repara, dc ai fii la Cluj te-as ajuta cu mare drag ca am cunostiinte pricepute
jobul- eu sunt doar la al 2 lea job din viata mea, la primul imi era groaza sa merg pt ca aveam un sef incuiat care cerea de multe ori imposibilul. dupa 3 ani am riscat si am mers mai departe, am ajuns intr-o firma mare cu o alta viziune, a fost o schimbare mare pentru mine. la inceput era un job de vis mai tarziu mi s-au tot atribuit sarcini incat am ajuns cam cocosata de cata munca trebuie sa fac, dar m-am obisnuit. sunt perioade in care sunt mai solicitata si stressata dar sunt si perioade in care programul e ok. nu cred ca iubesc ceea ce fac,dar nu ma duc cu groaza la munca, colectivul e ok, trece timpul foarte repede.oricum cred ca toti ajungem la suprasaturatie, toti am sta acasa si nu am face nimic, toti am vrea schimbari, sefi intelegatori si salarii pe masura stressului. din pacate in realitate nu e asa. nu castig nu stiu cat, dar banutii astia ma ajuta sa traiesc si am nevoie de job, nu ma vad stand acasa.
eu cred ca tu ar trebui sa-ti fructifici pasiunea pentru scris, sa scii articole platite, sa faci niste banuti de care sa fii mandra, chiar dc sunt 10 lei o sa vezi ca sunt mai valorosi decat 100
norii negrii trebuie alungati si lasat soarele sa-ti mangaie obrajii.
sper ca nu suferi pt 1-1 facut de romania cu ungaria. e fotbal, competitie, castiga cine e mai bun sau are noroc mai mult
trebuie sa faci ceva schimbari pentru ca toate vin din tine, atata timp cat ai nemultumiri nu poti evolua, trebuie optimism, speranta si lupta pentru ce e bun pentru tine
o sa fie bine! :)
Cam asa ceva, draga Lilly. Sper insa sa iasa curand soarele desi nu sunt perspective prea luminoase. Dimpotriva. :ermm: :cwy:
Cred ca ti s-au atribuit multe sarcini pentru ca te-ai dovedit foarten priceputa in ceea ce ai de facut. :biggrin:
Dupa cum bine vezi nu prea mai am timp nici pentru articolele obisnuite din viata mea, daramite sa castig din scris. Da, daca as avea oferta serioase si banoase poate as accepta. Dar cum nu am primit niciodata ceva pe placul meu… :biggrin: :whistle:
Mi-a parut rau, recunosc. Dar mi-am revenit aseara dupa victoria din Finlanda.
Merci mult de incurajari, esti foarte nice. :heart:
Nu esti singura in situatia asta :) Am pus si un link cu un stiudiu in care ni se arata cat la suta din populatie este multumita de jobul actual – http://www.forbes.com/sites/susanadams/2013/10/10/unhappy-employees-outnumber-happy-ones-by-two-to-one-worldwide/
Na, acum depinde de tine daca te conformezi sau vrei mai mult :)
Foarte interesant studiul, merci mult Mircea, m-am regasit si eu intr-o anumita categorie. Nu spun care, e evident.
:ninja:
Of, imi pare rau…sper ca ti-ai rezolvat problemele cu laptopul si ca este bine, apt pentru folosire. Cat despre serviciu, in timp ce citeam articolul chiar ma gandeam ca poate ar trebui sa te orientezi catre alta meserie. Si apoi ai scris si tu asta. Parca prea multa nefericire iti aduce acest job. Ar trebui sa te gandesti.
Iti pot da un exemplu. O colega de-a mea a lucrat ani buni ca educatoare. Apoi a fost receptionera la o sala de sport, de fapt era ca un asistent manager. Iar urmatorul job a fost de specialist marketing, chiar daca nu avea cine stie ce pregatire pentru asa ceva. In final s-a intors la primul job, de educatoare, pentru ca asta era ceea ce ii placea ei sa faca. Important e ca a incercat.
Buna, Mihaela :cheerful: , din pacate laptopul e in service, tipul mi-a spus ca e gata azi cu conditia sa dispuna de o anumita piesa. Am tot asteptat sa ma sune…se pare ca nu am noroc. :angry: Poate pe saptamana viitoare. Nici nu stiu ce sa mai cred, prea multe mistere in jurul acestui laptop, m-am simtit ca in dosarele x in momentul predarii lui. :ermm: :dizzy: :wassat:
E clar, imi lipseste curajul. :dizzy: :biggrin: Eu am lucrat in tinerete la patron(i) si mi-am dat seama ca asta nu mi se potriveste chiar deloc. M-am simtit super umilita de ei. Atunci m-am orientat spre un job la stat.
De cand nu mai am laptopul nu mai imi vine sa intru nici pe net. Imi e teribil de dor de el, abia astept sa-l am din nou langa mine.
Draga mea, imi pare rau ca treci printr-o perioada mai dificila!
Sfatul meu (daca imi permiti), este sa te rogi, credinta si rugaciunea te vor ajuta foarte mult si vei depasi usor orice cumpana a vietii tale.
Iti doresc ca umbrele problemelor sa-ti para cat mai indepartate, iar acea parte luminoasa din sufletul tau, sa te faca sa stralucesti iar!
Sa ai zile senine si linistite!
A fi rabdator e virtute, a schimba alb-negrul in color e cea mai nobila actiune pe care un om o poate itnreprinde. A zambi e ceea ce ne defineste pe noi oamenii. De aceea am fost creati sa zambim chiar si in intunecime :biggrin:
Multumesc mult de incurajari si de sfat, Aura, chiar il urmez si astept sa se intample o minune. Deocamdata am rezolvat cu laptopul si m-am mai linistit putin.
Te pup! :happy:
Ufff poate cea mai proasta veste e cea cu job-ul, dar sunt sigura ca va rasari soarele si pe strada ta si sigur se vor imbunatati lucrurile pe viitor sau poate vei gasi un alt job care sa iti placa si remuneratia sa fie mai buna! Niciodata nu e prea tarziu sa iti urmezi visele, deci nu e prea tarziu nici pt o noua cariera! Iti doresc multa rabdare, ca reusitele se vor vedea pe parcurs.
Multumesc mult, vom vedea ce-mi mai rezerva viitorul! :biggrin: :dizzy: :wassat: