“O viață fără iubire este ca un an fără vară.”
Oamenii vor întotdeauna mai mult, iar dacă nu le dai pleacă. Spre zări mai albastre.
Intră pe bloguri cu anumite așteptări. Se entuziasmează rapid, își fac speranțe, dar dacă lucrurile nu evoluează în direcţia imaginată de ei, te părăsesc dezamăgiți fără să privească înapoi. Vor transparență totală, vor să cunoască totul despre cel în căsuța căruia poposesc. Oamenii sunt prietenoși și deschiși. Ar vrea să păstreze legătura cu noi și dincolo de blog, să vorbim pe mail, mess, facebook și să ne întâlnim din când în când și în offline la o cafea.
Uneori mă întreb dacă e doar setea de socializare sau pură curiozitate. Curiozitatea oarecum firească de a ști cu cine stau, de fapt, de vorbă. Oare este ceea ce pretinde a fi? Oare ne minte? Deci, și o doză de neîncredere.
Obișnuia să intre pe aici, pe summerday, o doamnă care Continuă să citești Ce vor de fapt oamenii
