Continui azi seria de articole dedicată recentei excursii în orașul situat pe două continente cu câteva relatări ale unor fapte mai mult sau mai puțin incredibile, inedite, uluitoare, de-a rasu’-plansu’ sau doar simpatice, lucruri și coincidențe de care îmi voi aminti cu plăcere, care au dat un plus de farmec călătoriei.
Culmea fotografiei – să nu ai voie să pozezi singurul monument care îți place cu adevărat
Până în ultima zi vizitasem principalele atracții ale Istanbulului. Moscheele sunt impunătoare, nimic de zis, dar vederea lor nu mi-a tăiat respirația, nu m-a făcut să exclam wow, ce frumusețe răpitoare!
Moscheea Albastră (Sultanahmet Camii)
Nici Buyukada nu a fost vreo revelație, mai ales că din trăsura ce gonea nebunește pe străduțele în pantă nu s-a înțeles mai nimic din acea insulă. Toate imaginile surprinse au ieșit strâmbe, mișcate, blurate.
mijloc de transport în Insula Buyukada
Nu neg că mi-a plăcut mult la Topkapi, însă ce poze artistice poți scoate cu mii de oameni în cadru?
cozi imense la Palatul Topkapi
Ușor dezamăgită de tot ce trăisem până atunci, sâmbătă dimineață am ajuns la Dolmabahce. În sfârșit un loc pe gustul meu, un palat de inspirație europeană, m-am uitat vrăjită la el, am pășit fericită pe aleile elegante, de emoție am uitat și cum mă cheamă, mâna a început să-mi tremure pe apărat și am leșinat când am fost anunțați că aici nu avem voie să fotografiem. Așadar nu am poze din Palatul Dolmabahce, palatul meu de vis, obiectivul numărul unu al Istanbulului în opinia mea.
grădinile Palatului Dolmabahce
Palatul Dolmabahce văzut de pe Bosfor
Culmea negocierii în Istanbul – să intri în bazar, să întrebi cât costă un lănțișor, comerciantul să-ți spună un preț, iar când vede că ești interesat să-l cumperi, să-ți ceară mai mult.
Culmea curiozității – să te întrebi toată viața oare cum arată Marele Bazar și la fața locului să constați că seamănă perfect cu IDM-ul din orașul tău.
Marele Bazar
Culmea călătoriei în Istanbul – locul de care să-ți aduci aminte cu cea mai mare plăcere și pentru care să vrei să revii să fie tocmai hotelul în care ai stat.
imagine din holul hotelului
Decizia de a pleca în Turcia a fost luată în pripă. Excursia nu era pentru mine, nu era o dorință mai veche de-a mea, dimpotrivă. M-am hotărât pe ultima sută de metri și nu am avut timp să caut informații pe net despre acest oraș. Am reușit să întru puțin pe “amfostacolo” și am citit doar câteva impresii despre hotelurile din Istanbul. Atât de rău m-au speriat recenziile respective încât mă așteptam să găsesc o hrubă microscopică, nu o cameră modernă, stilată, curată, cu toate dotările necesare unui sejur perfect. Iar la micul dejun o coajă de pâine cu niște apă, eram convinsă că nici cafea nu vom servi la masă (așa că, prevăzătoare, mi-am luat de acasă). Dar hotelului îi voi dedica un articol separat, pentru că merită.
Culmea mirodeniilor – în disperarea noastră de a încerca tot ce este specific Istanbulului, nu refuzam nimic, luam tot ce ni se oferea, așa am ajuns să gustăm, printre altele, și un condiment de culoare galbenă, plasat strategic, pe o măsuță, într-un magazinel. Vizitatorii erau invitați să treacă o bucată de pâine prin ulei și apoi prin acel condiment și să testeze rezultatul. Până la final am savurat ayranul, cafeaua turcească, castanele, vestitul sandwich cu peste afumat, kebabul, shaorma, borek-ul (plăcintă cu brânză), cornurile cu semințe, lokum (turkish delight, rahat), porumbul copt, freshurile, ceaiul de rodie, humusul, vinetele umplute, înghețata etc.
sursa foto:weheartit.com
Culmea ghicitului – să observi turiștii ce se perindă prin fața ta și să ghicești țara de proveniență.
După ce am vizitat Moscheea Albastră, așteptând să se strângă grupul pentru a ne îndrepta spre următorul popas, Hagia Sofia, am remarcat că vânzătorii stradali ne recunoșteau imediat, nu pot să-mi dau seama exact după ce: poate după haine, limbă, înfățișare. După mine strigau invariabil: România, Ceaușescu! Măi să fie, de unde știu ăștia că sunt româncă (nu vorbeam cu nimeni, doar fotografiam de zor)? Și atunci m-am postat lângă o poartă, în calea turiștilor, și am încercat să-i identific și eu. Și a fost mai ușor decât îmi imaginam. Primii au trecut niște americani, distinși, aristocratici, asortați, toți în alb și bleu, haine frumoase, de un bun gust desăvârșit. Desigur, la fel de prezentabili și eleganți erau și spaniolii sau italienii. Supli, parfumați, rafinați, îmbrăcați în ținute vaporoase, lejere, cât mai comode. Se vedea cu ochiul liber standardul de viață.
poarta către Sf. Sofia
Va urma
Neataaa!
Intrebare: daca ne-am privi din afara, oare ne-a recunoaste? Sau am fi speriati de diferentele dintre cum credem noi ca suntem si cum suntem cu adevarat?
Sa stii ca mirodeniile isi au lumea lor in cultura musulmana
Chesti cu hotelul mi s-a intamplat si mie in Cadiz. Acolo era o casa veche de vreo 3 secole si fiecare camera purta denumirea unei personalitati cu povestea lui. Erau usi de lemn cu chei masive vechi, cheia avea si ea personalitatea ei :biggrin: Camerele erau mari, inalte si cu un mobilier de epoca :tongue:
Unde nu sunt poze, sunt emotii pastrate in inima :cheerful:
Neata, Marin! :happy: Ce profund esti in dimineta asta, oare articolul meu te-a facut sa fii astfel sau meciul de aseara?
:dizzy:
Apoi ne-am obisnui. :biggrin:
Se pune intrebarea urmatoare: oare cum suntem noi cu adevarat? :ermm:
Si ca sa-ti raspund, cred ca daca am avea aceasta posibilitate :alien: , initial da, am fi speriati.
Sa inteleg ca ti-ar placea sa te intorci la Cadiz? Ca ti-a placut mult acel hotel? Ideea din spatele lui…
Frumos spus! Doar ca peste ani emotiile nu se mai pastreaza. Raman regretele. Stiu ce inseamna sa nu am o poza decenta din Bruges sau din Barcelona. Sau din Girona. :cwy:
Holaaa!
Amândoua, să ştii :cheerful: Răspunsul la întrebare este individual pentru fiecare dintre noi. Ca să te obişnuieşte, cred ca trebuie mai întâi să te accepţi
Da, sigur că mi-ar plăcea să mă reîntorc. Mi-ar plăcea să revin în toate locurile în care am fost cu ani in urma. Să văd cum le-as simti acum…
Mi-a plăcut ideea, da, şi ce făcusera din acea clădire istorică.
Neata! :w00t: Neata de pranz desigur. Tocmai am luat masa si voiam s-o pun pe blog. La propriu.
:blush:
Daca suntem suficient de intelepti, ne acceptam. Daca nu, suferim. :ermm: :dizzy:
Da, uite apropos de simtit, eu nu m-am simtit fericita in Istanbul decat cand am dat de obiective frumoase, pe sufletul meu, gen Dolmabahce sau Bosfor. Croaziera aia a fost wow!
Dar in rest nu m-am simtit in largul meu. Imi tot pun intrebarea, m-as mai intoarce intr-un astfel de loc? As vrea? Merita?
Nu am reusit sa vad totul. Erau oameni in excursie care veneau pentru a 4-a oara la Istanbul. In acelasi format. :biggrin: Cand i-am intrebat de ce se tot intorc mi-au raspuns simplu: pentru ca este ieftin. Nu stiu daca sa rad sau sa plang. :dizzy:
Neataaa!
Mergea pusa, poti pune masa si azi, mie deja imi e foame :biggrin:
Asa e; suferim pana murim sau pana ne vine mintea la cap. Poate peste 10-15 ani vezi si simti diferit orasul. Eu nu stiu daca am vazut tot din Mioveni si stau aici de ani de zile :unsure:
Da, e usor trist. Eu zic ca poti gasi si alte variante
M-am luat cu altele si am renuntat la idee. Poate in curand, am pozele facute. :happy:
:whistle:
Daca tu nu ai vazut Mioveniul, iti dai seama cat am vazut eu din Bucuresti. :biggrin:
Nu stiu ce sa zic, romanii sunt realmente fascinati de locurile ieftine, aproape de casa, ge Grecia, Turcia. Cu greu ii scoti de aici. Li se par cele mai frumoase locuri din lume. Sa fim seriosi! :whistle:
Nici eu nu prea inteleg treaba cu fotografiatul interzis in anumite castele/ muzee. Inteleg sa nu folosesti blitul, dar altfel?! Ca sa nu mai zic de cei care impun o taxa enorma pentru asta.
Sincera sa fiu, ma intreb referitor la anumite orase turistice cand sa le vizitezi ca sa fie ceve mai lejere. Cred ca in zilele noatre niciodata :biggrin:
Cat despre aglomeratie, clar strica toate pozele si toata buna-dispozitie
In fine, n-as putea spune ca Istambulul se afla pe lista mea scurta “de vizitat”, dar daca s-ar ivi vreodata ocazia n-as zice nu. Cred ca este o experienta interesanta.
Zi frumoasa Nice! Astept continuarea.
Neata, Larisa :cheerful: , cred ca la Dolmabahce nu ne-au lasat sa fotografiem pentru ca la final sa le cumparam brosurile si vederile cu palatul. :biggrin: :dizzy:
:ninja: Cati turisti crezi tu ca isi achizitionau la finalul vizitei niste vederi? Iti spun eu, toti! :angry:
:biggrin: :angry: :sick: Turcii sunt foarte stricti cand vine vorba de reguli si legi. Mai bine nu te pui cu ei. Se zvonea ca pe ghida noastra de la Hagia Sofia au amendat-o drastic pentru ca ne-a dat cateva informatii in curtea muzeului. Ghida care era turcoaica… :ninja:
In afara acestui motiv, de a mai scoate niste bani de la noi, lucru care s-a intamplat pe toata durata calatoriei de altfel, nu stiu ce altceva ar putea fi. Ca pe pereti nu sunt tablouri de valoare… Mi-a lasat un gust amar aceasta interdictie, am incercat sa fac pe ascuns niste fotografii, dar au iesit catastrofale. In plus, de indata ce m-au vazut cu aparatul la gat, niste paznici au inceput sa urle la mine. Si nu imi confiscau doar aparatul daca ma prindeau…se pare ca ramaneam si eu pe acolo.
Eu m-am gandit ca ideal ar fi fost sa vizitez Istanbului in octombrie sau noiembrie. Oricum aglomeratia naucitoare de la mijloc de august a fost extrem de deranjanta. Mi-a fost greu sa fotografiez ceva, artistic nu se pune problema, mi-a fost dificil sa merg pe strada si sa ma feresc la fiecare pas sa nu fiu lovita, a fost aproape imposibil sa ma urc in tramvai sau sa trec strada…
E o aglomeratie urbana cu 18 milioane de locuitori, plus milioanele de turisti care par a sta toti in centrul orasului, acolo unde sunt principalele atractii turistice.
Bine, sunt convinsa ca e mai lejer iarna, in ianuarie sau februarie…insa nici sa vizitezi obiectivele si sa tremuri de frig nu e o solutie.
Nici pe lista mea nu se afla. Nu sunt amatoare de Orient sau de telenovele turcesti. Insa nu regret o clipa experienta. :w00t: Pana la urma a fost interesant. :biggrin:
Weekend minunat si tie, Larisa. :heart:
Neata Nice, cate culmi am citit in postarea ta, mi-a placut umorul cu care ai povestit, modul cum ai structurat textul. Nu stiu cum ar fi la fata locului, din poze mi-a placut in aceeasi masura Moscheea albastra si Palatul “interzis”! Gradina in schimb m-a cucerit si sincer as mai fi vrut poze.
Cu pozele in miscare, aglomeratia si neputinta de a face o poza pe plac imi adduce aminte de concediul meu. Boing, boing, boing… cu capul de geamul masinii sau aparatul foto in ochiul meu, la tine a fost mai fain in trasura presupun.
Zi frumoasa!
P.S: astept continuarea
Merci mult, draga Mihaela :heart: , pai vor mai fi poze cu gradinile si Palatul Dolmabahce. Chiar si cu moscheea Dolmabahce. :silly: Nu scapati asa usor, ce crezi ca o sa postez eu pana la vara viitoare pe blog?
:silly:
Daca era dupa mine vizitam insula pe jos, macar o parte din ea, nu cu trasura aceea urat mirositoare(a balega, deh). Dar asta a fost programul, altadata, daca voi merge, voi spune pas excursiei organizate si voi experiementa pe cont propriu. E cel mai bine asa. :happy: :wub:
Vin de indata pe blogul tau sa vad unde te-ai mai plimbat vara asta. :biggrin:
Weekend frumos, Mihaela :kissing: , urmatoarea pagina dedicata excursiei va fi povestea croazierei pe Bosfor.
A doua poza pe care ai pus-o (cea cu moscheea albastra) zici ca e o vedere :D
Pare foarte interesant Instanbulul din pozele tale, eu din pacate m-am razgandit si nu cred ca mai merg anul asta. De bazar am fost si eu dezamagita in Turcia, dupa cum povesteste lumea despre el ai impresia ca o sa fie ceva chestie culturala super interesanta, e de speriat cat de tare seamana cu unele pieti ale noastre.
Sa inteleg ca iti place?! :biggrin: :happy: :dizzy:
Deh, dragostea e oarba. Daca esti fan imbulzeala, Istanbulul este orasul ideal! 
:devil:
Chiar este un oras fermecator, ca orice oras pe malul marii, cu insule, cu numeroase monumente, cu multa istorie, cu vegetatie luxurianta si mancare delicioasa. :wub: Un oras care, din punctul meu de vedere, are si unele parti negative. Zic asta pentru ca majoritatea romanilor nu le-au identificat inca.
Pai si unde ai decis sa plecati in toamna asta?
Ai fost in bazar? O fi o chestie culturala, daca ai timp sa colinzi tot perimetrul dedicat lui. Noi am iesit relativ repede. Eu am fost ingrozita de cat de bine seamana cu IDM-ul de la Basarab.
Am fost in bazar, dar nu in Istanbul, ci in Bozgakent, deci se prea poate sa nu fie acelasi lucru. Cel pe care l-am vazut eu era fix ca o piata de la noi.
Am hotarat ca anul asta sa ne canalizam eforturile financiare pe alte obiective mai importante (masina si apartament) si sa continuam excursiile abia dupa aia.
Ca o piata nu e, dar pe aproape. Cel putin ca atmosfera. :biggrin: O piata inchisa, ceva mai scumpa. Foarte scumpa. :cwy:
Oho, foarte frumos, va doresc mult succes! :happy:
Neata,
Turcia, tara de vis a mamei mele si’a dorit tot timpul sa ajunga in Turcia dar din pacate nu a avut aceasta ocazie.
Eu unul nu ma omor dupa Turcia/Instambul nu stiu de ce dar poate e de vina faptul ca nu imi plac orasele mari si aglomerate, sa iubesc eu prea mult cultura europeana? Cine stie?! Nu spun ca nu e o tara frumoasa doar ca nu ma atrage intr’un mod deosebit.
Ar fi intresanta o experienta culinara acolo :) si pentru condimente m’as duce nu as spune nu. Mi’a spus cineva ca atunci cand incepe slujba la ei la moschee care e difuzata si la radio exista zile in care se opreste si traficul doar ca sa se roage? O fi adevarat?
Neata, Daniel :cheerful: , dar de ce iubeste mama ta atat de mult Turcia? :dizzy: Sa nu-mi spui ca de la telenovelele turcesti, gen Suleyman Magnificul, care a pus pe jar o intreaga Romanie, i se trage.
:biggrin: :ermm:
Cred ca faptul ca iubesti foarte mult, esti extrem de atras de cultura europeana :wub: , te determina sa fii reticent cand vine vorba de experiente orientale, musulmane. La fel sunt si eu, ca si tine. Prefer orase mai micute, mai putin aglomerate, mai unitare, mai armonioase. Si medievale, gen Dubrovnik daca se poate.
Momentan visez la un city break in Praga sau Budapesta. :wub: :whistle:
Exista un bazar al condimentelor, amplasat aproape de Marele Bazar. Nu am avut timp sa-l vizitez, insa, ce pot spune este faptul ca totul in Istanbul este foarte scump. De ex 100 de grame de ceai(infuzie) de rodie costa cca 50 de lei. Mirodeniile sunt, presupun, la fel de scumpe. Eu nu m-am putut apropia de ele. In plus trebuie sa stii despre fiecare ce si cum. La ce se foloseste, cum se numeste. Iar daca denumirile sunt in turca…
Despre rugaciune intentionez sa va povestesc intr-un articol viitor. Insa iti pot spune ca singurii care opreau traficul infernal erau pietonii care treceau si pe verde, dar mai ales pe rosu cu tupeu, fara teama ca vor pati ceva. :wassat:
:ninja:
Nici nu se uita la Suleyman Magnificul, nu stiu are ea o pasiune pentru Turcia probabil fiind una din putinele tari Europene pe care nu le’a vizitat.
Asa este e greu sa renunti la cultura europeana cu orase medievale cu arhitectura specifica :).
Cel mai mult am dat pentru 100 de grame de ceai 16 lei si mi s’a parut destul de mult dar a meritat a fost de calitate superioara Made in Germany of course :wub: .
La Budapesta inca nu am renuntat momentan m’am bagat in alte proiecte dar, orasul il am mereu in suflet si in dorinta de a vedea splendoarea de pe Dunare + ca o sa am si ghid care o sa imi permita intrarea in parlament un prieten care a fost membru al parlamentului :D
E greu pentru ca e pe sufletul nostru. Noi in fata ei vibram. :happy:
:wub:
Asa-i Daniel, si eu am vazut acest ceai pe care l-am considerat extrem de scump, tot made in Germany. :biggrin: Bine, trebuie sa recunosc ca cel turcesc era mai bun decat cel baut in Romania… :biggrin:
E foarte util un astfel de ghid care sa cunoasca locurile si care sa iti povesteasca totul despre istoria lor. :wink: Mai ales daca este si talentat ca nu toti au darul povestitului. La unii incepi instant sa casti.
Nu-mi plac turcii, de când au fost nişte colegi de redacţie, un băiat şi o fată, la Istanbul. Ne-au povestit că se plimbau liniştiţi pe stradă, avizi să vadă altă lume, când un turcalete burtos l-a întrebat pe băiat cât costă fata de lângă el! Credea că-i peşte şi şi-a scos marfa la produs…
Şi apoi, să-ţi interzică fotografiatul e cea mai mare tâmpenie pentru turism în general şi pentru turişti în special. Capete seci.
:biggrin: Hehe, esti de-al meu ca nici eu nu simt o atractie deosebita pentru ei. Nici macar simpatie. Ca sa ma exprim bland.
:angry:
Eh, turcii, ca si altii ca ei, sunt avizi de bani. Ne-au interzis fotografiatul in Palat ca sa le cumparam vederile lor scumpe.
Nu am fost de mult, nu mai stiu de cand, adica anul, in orice caz, de cand avem nevoie de viza!
De pasaport vrei sa spui!? Da, e tare neplacut… :cwy:
Vorba lu’ Ismail: Stambul, sictir!
Uh, se pare ca tu il detesti, nu el. Dar ce ai cu el? Doar ca nu e din Romania? :))
Da, era doar o parafrază, că nu ştiam cum s-o spun mai… elegant.
În primul rînd, interzicerea fotografierii m-a călcat pe făcăleţ rău de tot. Dacă eram acolo, m-aş fi întors acasă cu primul mijloc de transport disponibil. Să-i mai viziteze moartea, că io nu! Adică, mai ales aşa uituc cum sînt io (şi poate mulţi alţii), aş fi vrut să-mi fac poze “io la poarta palatului”, “io în sala cutare” – sau eventual cu persoana/grupul aferent – ca să fiu sigur peste ani că într-adevăr am fost acolo şi nu doar am visat ori am citit la Nice pe blog. :angel: Poze şi vederi generice, standard, poate găsi oricine, spre exemplu pe eBay ori Instagram şi apoi să se laude “uite pe unde am umblat”, dar pozele cu mine acolo sau făcute de mine în compoziţia dorită de mine nu mai găsesc nicăieri. Aşadar, nu poze – Stambul, sictir! :angry:
În al doilea rînd, asemănarea bazarului cu ce-avem şi noi. OK, probabil că tot de la ei a venit sistemul, odată cu cuptoarele de pîine care i-au îmbogăţit pe “întreprinzătorii” amatori turci care ne-au invadat (a cîta oară?) după ’89. Dar dacă tot e acelaşi lucru, de ce-aş pierde bani şi timp să văd aşa ceva în altă parte, unde başca negocierea e atît de cretină după cum ai spus şi tu!? Mie unul mi-e silă să-mi irosesc inutil timpul miaunînd la fiecare obiect că ba una, ba alta, doar-doar o scădea preţu’ – io întreb cît costă şi dacă-mi pare corect cumpăr, dacă nu ducă-se pe pustii că nu mă mai interesează. Scurt. Poa’ să se tîrască în genunchi după mine şi să-mi ofere gratis, că nu mai vreau. Negocierea e o imbecilitate, în opinia mea proprie şi personală. Aşadar, timp şi nervi irosiţi – Stambul, sictir! :angry:
În al treilea rînd, ar trebui să-mi fac cafeaua de dimineaţă, poate mă mai îmbunez, că văd că prea sînt încruntat şi sigur am scris mai mult decît articolul – dacă mai puneam şi poze sigur îmi făceai păpuşă voodoo.
Bună dimineaţa şi-o zi frumoasă!
Ma prind mai greu, nu-ti spuneam?
:blush: Abia dimineata am realizat ce vrei tu sa spui. :ninja:
Acum nu stiu ce sa zic, Dragos, dar nu cred ca doar in Istanbul se practica interzicerea fotografierii in diferite muzee sau palate. De ex si la Mogosoaia e aceeasi treaba. In interior nu ai voie de pozezi. Ca sa le cumperi pliantele si vederile. Sau cartile despre obiectiv.
Ca tocmai aici voiam eu sa fotografiez mai abitir asta e norocul meu chior. Puteau sa interzica in moschee si nu ma deranja. Dar mna, acolo nu era nimic interesant de fotografiat, si nimeni n-ar fi dat banii pe pliante. :))
Ideea e ca eu nu am vazut prea multe palate la viata mea. Si nu sunt o fana a interioarelor, mai degraba a arhitecturii exterioare. Si a amplasarii intr-un cadru natural de vis asa cum este Branul. Asta, Dolmabahce, nu e pe o stanca solitara, dar e pe malul Bosforului. :wub: Super romantic. :silly: Iar interiorul chiar e de poveste… Ai ce vedea, ce poza si ce admira indelung.
Da, corect, nici mie nu imi place sa negociez. Insa sa fim seriosi, eu nu m-am dus la Istanbul pentru bazar sau pentru cumparaturi. Mi se pare absurd cand avem si noi atatea magazine aici in tara. In plus eu nu cumpar lucruri din bazar si nici lucruri extrem de scumpe. Iar in Turcia totul e extrem de scump. Negocierea e psihologica. De ex o geanta de 10 euro ti-o vinde intial cu 300 de euro. Pana la urma o iei cu 10 euro prin negociere o zi intreaga. Adica o iei la pretul real. Nicio afacere nu ai facut. Nu exista nicio negociere, e doar o pierdere de timp si nervi. Cine are chef de asemenea prostii?
Eu una nu.
In plus turcii sunt extrem de agresivi si doar daca indraznesti sa te uiti spre marfa lor sar pe tine, nu te lasa sa pleci de acolo pana nu negociezi cu ei.
Eu am intrebat de curiozitate cat costa o pereche de sandale. Eram intr-un magazin cu niste persoane care doreau sa cumpere ceva. Ca sa nu ma plictisesc, am facut greseala sa intreb. Ce crezi, nu am mai scapat de turcul respectiv. Bine ca sandalele erau 100 de LT si am zis rapid ca nu, ca e prea scump. Cand m-a intrebat cat as da eu pe ele, ca sa scap, am zis 10 LT. Turcul a plecat bodoganind si eu am respirat usurata.
Ei si cum a fost cafeaua? Ti-a adus zambetul pe chip?
Neata! :w00t: :silly: :tongue: Merci asemenea. :happy:
Stai că acum sînt la cafeaua dimineţii de azi (chit că-i trecut de ora 15), încerc să mă abţin de la bolboroseli încruntate.
Ieri am cam bătut apa-n piuă, mare lucru n-am rezolvat, decît consumarea benzii lunare de net. Acum sînt liniştit, privesc cum trec melcii în viteză pe lîngă mine.
Şi-acum mă scuzi, mă duc la magazin să văd dacă găsesc Ariel, să continui activităţile domestice ca un bun gospodin ce sînt. :blush: Duminică frumoasă în continuare!
Neata! Ariel? Tu iti cumperi cel mai scump detergent de pe piata, Dragos? Oho, traim pe picior mare inseamna! :devil: :dizzy: Eu il caut mereu pe cel mai ieftin. :biggrin: La Tide, Ariel si Persil nici nu indraznesc sa ma uit… :biggrin: :blush: :silly:
:unsure:
Aolo, iar ai ramas fara banda? :cwy:
Douăzeci-douăş’unu, consum banda ca nebunu’. Mai bine decît douş’unu-douăşdoi – cine-a tras în noi. :ninja:
Hai să-ţi povestec cum e cu Arielu’: maşina de spălat am primit-o cadou de la un amic. Capricorn. :whistle: Are vreo zece ani de vechime în cîmpu’ muncii (maşina, nu amicu’). Mi-a trasat sarcină pe linie de… în fine, să nu folosesc altceva decît Ariel, că el numa’ de-ăla a folosit şi de-aia a ţinut maţocăria atîta vreme. Acu’ ce să fac, să mă cert cu el? Nah, cînd am cu ce, cumpăr Ariel, chit că-i doar numele de el. Acu’ să nu spui la nimeni, da’ la magazin era doar o cutie de Ariel automat, aşa că am luat şi-o pungă de Dero nu-ştiu-cum, care pute de la o poştă a flori-de-draci, da’ habar n-am ce-i de capu’ lui. O să fac cocktail. Că deh, doar trăiesc în oraşu’ lu’ Dero Unilever, care deversează mizerie în atmosferă de două ori pe săptămînă: marţea şi dracu-mai-ştie-cînd. :angry:
Mi-a trecut chefu’ de treabă – parc-ar merge o bere. Hai noroc! :biggrin:
Asa-mi trece si mie cheful de treaba. Instant. Cum vine asa trece.
:biggrin:
:biggrin: Eu mai spal si de mana. Prefer asa decat cu masina… :blush:
Ce coincidenta frumoasa, si eu tot Dero folosesc. Dero ozon parca. E bun. Eu iau manual pentru lucrusoare mai fine…
Pfuai, ce ne mai potrivim la chefuială!
Ei, hai că după îndelungi sforţări am mai băgat o maşină, e pe gătate acu’. Ce-nseamnă voinţa, dom’le! :tongue: 
M-ai făcut să mă preumblu pînă-n baie, să văd ce scrie pe punguţă: cică Dero Ozon+. O fi important plusu’ ăla…? :angel: Las’ că văd eu la următoarea şarjă, cînd o fi să fie.
Spălarea manuală e recomandată la jeg îndărătnic (cazul meu) sau lucruri fine (cazul tău). :biggrin: Dar cum eu am mînuţe fine de artist :angel: , prefer să le smotocesc în maşină de două-trei ori, eventual c-o baie de înălbitor dacă-s boarfe tupeiste. :biggrin:
Na belea, am ajuns să pălăvrăgim ca nişte gospodine neglijate! :w00t: Ptiu, mama ei de viaţă – înapoi la bere!
mi-ar place sa trec pe acolo… sa vad cum ma identifici…
poate cine stie… vei zice ca sunt turc sadea…
avem si noi trasuri aici… dar nu alearga… dinpotriva…
istambul ramane un oras remarcabil… asa il sesizez fara sa il fi vazut inca…
duminica minunata iti doresc…
Daca vorbesti in romana te identific ca fiind roman, daca insa te aud discutand in engleza, atunci o sa cred ca esti american. :biggrin:
:devil:
:cheerful:
Cu siguranta este remarcabil, Ovi. In bine sau in rau, depinde cum il percepi la fata locului.
Multumesc asemenea.
mereu prefer sa vorbesc limba romana… evident, daca este inteleasa de cei prezenti…
Tot respectul pentru tine, Ovi.
:happy: :wink:
M-ai dat gata cu faptul ca it recunosteau nationalitatea dupa ce..dupa haine? dupa aspect? Pacat ca nu te-au lasat sa fotografiezi, nu am inteles niciodata de ce nu ai voie sa fotografiezi anumite locuri, e ca si cum nu ai avea nicio amintire palpabila despre locul in care ai fost. Si eu as fi incercat tot ce era de incercat, foarte frumos hotelul. Pupici draga mea!
Neata! Dupa aspect cred ca ne identificau…iti dai seama ce experienta aveau, la cate nationalitati trec zilnic pe langa ei… Iar eu, sa fim seriosi, nu am fata nici de americanta si nici de japoneza. :silly: Deci, ce mai ramanea?
Da, e ca si cand nu ai fost deloc in acel loc. Eu cel putin asa simt pentru locurile de unde nu am poze, gen Belgia sau Grecia.
Duminica frumoasa! :kissing:
Chiar arata foarte frumos hotelul, de-abia astept articolul despre el. Eu sunt foarte interesata de articole de acest gen pentru ca mi se pare dificil de ales un hotel cand merg undeva. Mereu mi-e teama sa nu nimeresc in cine stie ce vagauna…
E bine ca ai incercat inghetata, am inteles ca au un tip de inghetata mai deosebit, nu mai stiu exact cum se numeste.
Mihaela, a fost cel mai frumos hotel in care am stat pana acum. :wub: Dar eu am stat mereu la vile si hoteluri modeste… :cwy: Nu iti imagina ca a fost paradisul, dar a fost super ok, o atmosfera frantuzesca asa. :wub: Cel putin asa am perceput eu arhitectura.
:tongue: :silly:
:ninja:
Da, da, cam in vagaune am nimerit, mai ales in Romania. Dar nici in Grecia sau Croatia nu a fost mai fain. :dizzy:
Am incercat inghetata de pe strada si nu am fost prea incantata. Era asa ca un cauciuc… Poate am avut eu ghinion. Cea speciala de care zici tu…nu o stiu. Nu am auzit sa existe un sortiment mai deosebit, dar mna, cate nu stiu eu despre Istanbul.
Turcia, o tara de vis, mi-ar fi placut sa merg acolo! Te pup!
Pai cine stie, poate ajungi sa-ti indeplinesti visul cat de curand, Aura. :kissing: Uite, eu nici nu visam la ea si am ajuns. Deci se poate.
:silly:
o gramada de experiente ai trait, e frumos asa abia astept prima mea escapada…nu stiu cand va fi, ca abia m-am angajat si n-ar fi ok sa intreb cand imi pot lua concediu :)).
Dar astept cu ardoare, am si eu niste ganduri sper sa se materializeze :). :blush:
Probabil ca la vara vei avea concediu, Pato. Interesant de stiut cate saptamani! E bine ca ai planuri turistice, unul din cele mai frumoase lucruri din lume e sa calatoresti, sa afli, sa cunosti. :happy:
sper si de Pasti sau primavara, as vrea sa fac un trip de o saptamana prin Regatul Unit. :face:
:wub: Ce frumoasa destinatie ai ales. Ce-as mai vizita si eu Londra sau castelele Scotiei! :biggrin: Momentan visez la Praga. :w00t:
Turcia din punctul meu de vedere e o mare necunoscuta pe care sper sa o ating macar cu “degetul” sa imi fac o impresie despre cum e. Fotografii nu ai voie in majoritatea castelelor din lume, fiindca multe sunt private dar si fiindca spatiul e restrans si prea multi turisi, iar daca dau frau liber fotografierii atunci lumea petrece mai mult timp inauntru si deci se aglomereaza si mai tare. E strategie ….
Sincer nici mie nu imi place negocierea fiindca am mereu impresia ca sunt pacalita, dar pana la urma macar la ei ai sansa sa scazi din pret. La noi cat cere atata dai si totdeauna esti fraierit fiindca preturile sunt de asa natura incat sa castige multi oameni prin mainile caruia trece produsul. Doar ca noi stim ca asa “e bine”. De exemplu, daca maine se scumpesc toate cu 20%, noi spunem asta este, asa e corect….
Marele Bazar ma atrage si pe mine, pana la urma cred ca mai mult decat “infatisarea” conteaza ce se vinde in el. Sunt chinezarii sau obiecte traditionale?
Iar mancarea traditionala, ce sa mai zic, eu sunt topita dupa baclava, cred ca mi s-ar face rau de la cat as manca acolo :), la mama lui :)
Hm, merci mult de lamurire…deci asa sta treaba, le e teama sa nu li se aglomereze prea mult pretiosul lor palat. In fine, parca savarsam o crima daca fotografiam, de asta mi s-a parut ca motivul e altul. Oricum am ramas cu un gust amar.
Alice, eu am fost foarte dezamagita atat de produsele expuse in Marele Bazar cat si de preturile practicate acolo. Dar am vazut foarte putin si doar chinezarii, marfa care exista si la noi in Romania. Poate nu am cautat eu suficient. :ermm: :dizzy:
Până la urmă, nu ai stat mai deloc pe-acasă vara aceasta! :happy: Mă bucur pentru tine, Nice. Chiar dacă Istanbulul nu o fi în topul orașelor tale de suflet, cu siguranță a fost o experiență interesantă – de fapt, reiese clar asta și din articol
:biggrin:
Cred că aș vrea să văd moscheele și să prind puțin din cultura lor, viața de zi cu zi. În rest, legat de culmea fotografierii, mie mi se întâmplă destul de des să fiu atât de furată de moment (peisaje, discuții, oameni) încât să uit să fac poze! E teribil când îmi dau seama, ulterior, că am fost acolo și n-am nici măcar o amărâtă de poză. Și bineînțeles că e mai frecvent în cazul obiectivelor mega-interesante :silly: Noroc că mai sunt și alții cu aparate foto prin zonă.
În ceea ce privește culmea ghicitului… sunt de acord că nu-i deloc greu. Întotdeauna când merg în Italia, îi recunosc pe români instantaneu. Iar în Roma, dacă stai o vreme ( o oră, două, trei) într-un loc și privești oamenii (turiștii adică), ajungi repede să îți dai seama care e american, care neamț, care rus, care chinez
:whistle: , fără să îi auzi neapărat vorbind. Există un stil al îmbrăcăminții și al atitudinii care e chiar ușor de distins, mai ales dacă asta faci toată ziua: stai și te uiți la oameni. Dacă mai și vrei să le vinzi ceva, necesitatea te învață să le anticipezi nevoile, posibilitățile și felul de a fi 
Chiar ca a fost o experienta inedita Istanbulul…o experienta altfel. :alien: Desi, am gasit cam ce ma asteptam sa gasesc.
Moscheele sunt atat de plictisitoare, Iulia. Pe mine nu m-au impresionat cu nimic. Si nici pe restul turistilor cu care am schimbat pareri. Desigur poate este si din cauza celor intamplate la Moscheea Albastra. Sper sa povestesc candva. :whistle:
Nimic nu se compara, zic eu, cu pozele facute de mana ta. :biggrin:
Chiar daca altele sunt mai frumoase… :dizzy:
Turcii sunt un pic prea agresivi pentru mine. Probabil ca asta e si motivul pentru care nu m-am simtit in largul meu acolo. :ermm: :cwy:
De curand am fost si eu la Istanbul asa ca am recunoscut cateva aspecte. De exemplu, multimea de turisti care te impiedicau sa fotografiezi (nu numai ca erau multi dar circulau haotic, nu le pasa ca intrau in cadru
). Sau ca nu ai voie sa faci poze la Palatul Dolmabahce. Totusi, daca ma gandesc bine, cred ca mi-a placut mai mult Topkapî. La ce hotel ai stat?
La hotel Dekor. :heart: