O vară de infarct cu final fericit

dreams-came-true

Am muncit mult pentru jobul asta. Aveam nevoie de el, mi-l doream enorm, speram să-l obțin, dar părea că, în cele din urmă, voi îngroșa rândul șomerilor din România.

Numai eu știu ce-a fost în inima mea când am plecat la mare. Era ultimul loc de pe pământ unde aș fi vrut să mă aflu. Strivită de durere și dezamăgire voiam să mă închid în casă și să uit de tot. Cine are chef de vacanță când știe că în câteva zile devine șomer? Cum să te bucuri de viață când știi cât te-ai străduit, câte sacrificii ai făcut și vezi că toate eforturile tale au fost zadarnice?

Cu greu am reușit să pun grijile deoparte și să mă relaxez la plajă și mai ales în apă. Nu neg că am fost fericită că m-am putut bronza și eu puțin după atâția ani…

M-am întors acasă și am decis să merg totuși în excursia din Turcia. Un vis al altei persoane care n-a mai putut ajunge să-l împlinească din cauza unui șofer inconștient care nu vrea nu știe să oprească la trecerea de pietoni.

Eram în Istanbul, dar gândul îmi era acasă, la ce se întâmpla aici. La operație, la spital… Acolo, ceilalți turiști cu care m-am împrietenit mă întrebau unde lucrez. A trebuit să le spun tuturor că sunt șomeră.

Din 1 septembrie am alergat non-stop prin Bucureștiul asta mare și aglomerat să-mi strâng actele pentru șomaj. M-am milogit pentru câteva adeverințe cât pentru trei vieți. Și ca totul să fie perfect, în drumurile mele m-am întâlnit cu toți foștii colegi care încântați că mă vedeau mă întrebau unde mai lucrez acum. A trebuit să le spun tuturor că sunt șomeră.

De fapt, nu am fost nicio clipă șomeră pentru că n-am mai ajuns la agenția locală pentru ocuparea forței de muncă. Am ajuns, în schimb, de ieri, la noul meu serviciu. Sunt nespus de bucuroasă pentru că este extrem de aproape de casă. Exact așa cum îmi doream eu…

Azi am fost iar în recunoaștere și mi-a plăcut mult, am fost întâmpinată călduros și m-am simțit binevenită printre ei. Noii colegi par foarte de treabă, dar eu știu deja că aparențele înșală. Și cu toate astea nu am putut să nu va povestesc că voi avea, și anul asta, un loc de muncă. Locul pentru care lupt cu îndârjire în fiecare vară.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

56 de comentarii la “O vară de infarct cu final fericit”

    1. Hola, Marin! :cheerful:
      Merci mult, plutesc, de ieri, in al noualea cer de fericire. Si nu mai pot sa cobor. :lol: :silly:
      Cerul mi se pare mai senin, desi e plin de nori, vantul mai bland, desi sufla cu putere, iar oamenii mai buni, desi tare mi-e teama ca au ramas aceeasi. :biggrin: :dizzy:
      Somer esti doar atunci cand ai dosarul depus la fortele de munca si primesti lunar niste banuti. Altfel te numesti…freelancer. :devil:

      1. Neata!
        Ma bucur, pluteste in voie si mai da niste racoare pe la mine :D Da, cam asta e starea pe care o simti cand esti bucuroasa i multumita. Lumea pare mai buna :biggrin:
        Iupii, deci asta sunt :smile:
        Imi pare pentru accidentul in care ai fost implicata; trecem prin multe in viata.

        1. Marin, neataaaaa, da si eu abia astept sa vina toamna cu putina racoare. Poate peste doua luni asa? :biggrin: :whistle: :dizzy: :wassat:

          Esti freelancer? Pe bune? :ermm: :biggrin: :lol:

          Din fericire pentru mine eu nu am fost implicata in acel accident. Eu nu mai supravietuiam, cu siguranta. O persoana draga si apropiata mie a fost accidentata si a reusit sa isi revina miraculos. O minune!

          1. Neata peste-o zi! Nuu, eu vreau sa ninga peste doua luni :w00t: :tongue:
            Nu stiu ce e freelancer. E un cuvant in engleza, nu-l folosesc :biggrin: Eu supravietuiesc de cativa ani facand diverse chestii pentru mai multe institutii. :smile:
            Oricum ar fi, ma bucur ca totul a iesit bine, avand in vedere grava situatie.

            1. Neata, Marin :cheerful: , crede-ma ca nici eu nu stiu prea bine ce e cu acest freelancer. Il tot aud, dar nu stiu ce presupune, nu cred ca te incadrezi totusi. :ermm: :dizzy: Tu lucrezi pentru niste institutii, nu pentru tine. :biggrin:
              Glumeam, nici eu nu il folosesc. :silly:

              Da, da, a iesit, azi avem rezultatul final. Ne mai despart cateva ore de un raspuns ferm. Sper!

    1. Ai dreptate, Lara, in cele din urma binele a invins. :biggrin: :cheerful: Vezi ce modesta sunt? :lol: :blush: :angel: Multumesc mult :kissing: , chiar asta imi doresc cu disperare, de asta am cea mai mare nevoie, de armonie. :happy:

    1. Ceva asemanator. :biggrin: Am vazut unde lucrezi si tare mi-ar fi placut sa fi facut Facultatea de Stiinte ale Educatiei. :cheerful: Ma gandeam pentru la anu. :dizzy: :ermm: Sper sa intru la buget ca la taxa e enorm, 3100/an. :wassat:

      1. Ahhh, ce ma bucur! Uite ce avem in comun! Cunosc emotiile tale, mult timp am trecut si eu prin ele! :D Facultatea am facut-o la frecventa redusa, mult, intr-adevar, vreo 2400 parca, pa atunci. Master-ul, in schimb, la fara taxa! Proud of me! ;)

        1. Da, Milly, si eu as da orice sa nu mai trec prin ele. Stiu ca daca as face facultatea asta ar fi mult mai bine si as avea un job stabil, ca in orasul meu sunt cu miile. Din pacate, la stat nu exista frecventa redusa. :ermm: :cwy: :angry:

  1. Deși am zis că nu m-ai fi întristat în comentariul de la celălalt articol, m-am înșelat. M-a luat o stare profundă de tristețe când am citit tot ce ți s-a întâmplat, dar ți-am simțit bucuria cu care ai scris finalul. Felicitări pentru noul job! :smile: Dacă nu te deranjează, îmi poți spune ce job ai?

    Referitor la acel accident, a văzut cu ochii mei persoane care au trecut prin așa ceva. Disperarea și nesiguranța din acele momente sunt dureroase chiar dacă nu ești implicat în mod direct. De aceea am zis că eu nu voi conduce niciodată. Decât să știu că o greșeală de-a mea poate nenoroci un om prefer să zic pas.

    1. Foarte frumoasa decizia ta, Iulian, tot respectul pentru ea. Si eu am luat-o cu mult timp inainte, am zis ca nu voi pune niciodata viata mea sau a altuia in pericol. Din pacate accidente se intampla zilnic in Romania. Nici pe trotuar nu mai esti in siguranta. Trebuie sa avem mare grija de noi, la fiecare pas sa fim cu ochii in patru. In zece daca se poate.

      La noi s-a terminat oarecum cu bine, adica am supravietuit, suntem teferi. Am avut noroc?!?

      Merci mult, pe blog aici nu pot dezvalui insa natura jobului.

      1. Ăsta e unul din motivele pentru care vreau să emigrez. În oraș/stațiune, grecii abia claxonează, de exemplu, darămite să mai meargă cu viteză? Cred că și-n UK (acolo mă interesează în special) e la fel. :smile:

        Aaa, ok. Contează doar să-ți placă ție li s-o faci cu pasiune. :biggrin: Felicitări încă o dată! :smile:

        1. Sincera sa fiu, nu stiu cum e traficul prin alte tari, cum se conduce in strainatate. Am vazut insa ca in Istanbul e haotic, mult, mult mai rau ca la noi. Acolo mi se pare insa ca pietonii sunt regii soselelor. Ei trec si pe verde, dar si pe rosu. Nu stiu pana cand, insa. :biggrin: :dizzy: :unsure: :alien:
          E pura pasiune, inca din frageda pruncie, Iulian. :biggrin: :happy: Multumesc! :cheerful: :blush:

  2. Felicitari pentru noul job! Si eu am avut o perioada de vreo 6 luni in care n-am lucrat acum 2 ani si tin minte si eu cum era cand ma intreba lumea unde lucrez si jena cu care raspundeam ca nicaieri. Noroc ca totul s-a terminat cu bine :happy:

    1. Multumesc, Anda, da, e foarte neplacut pentru ca oamenii isi imagineaza ca e vina noastra, ca nu vrem noi sa muncim, e o rusine in Romania sa fii somer. Desi mie nu mi se pare deloc asa. Cineva chiar m-a acuzat ca imi convine mie sa stau in somaj, ca sunt locuri de munca si eu le refuz! Iti dai seama cum m-am simtit. :cwy:

  3. Felicitari pentru job Nice! Ma bucur pentru tine!

    Pe de alta parte mi se pare extrem de stresant ca in fiecare vara sa ai astfel de emotii…presupun ca nu iti doresti sa te reorientezi catre alta cariera, poate ceva mai stabil, mai putin stresant. Ma gandesc ca in Bucuresti sunt multe companii multinationale, tot felul de oportunitati de job. Stiu asta pentru ca cunostinte de-ale mele din restul oraselor se duc val vartej in Bucuresti si-si gasesc acolo locuri de munca ok.

    Succes in continuare! Si ma bucur ca nu ai renuntat la oportunitatea de a te bucura de mare, de vacanta, e f important sa faci si lucruri pentru tine.

    1. Multumesc mult, Mihaela. :heart:
      Nu, nu prea imi doresc pentru ca m-am obisnuit aici. :cheerful: :ermm: N-am facut niciodata altceva si nu stiu cum sa gasesc un alt loc de munca. :angel: :dizzy: :ermm: M-am uitat pe bestjobs sau alte site-uri de genul si am vazut cateva posturi pentru care aplicau mii de candidati. :wassat: Mi se pare o concurenta zdrobitoare. :whistle: Si la mine e, dar nici chiar asa. Iar cunostintele tale presupun ca sunt persoane tinere, pana in 28 de ani care au terminat alte facultati decat ce am terminat eu. Cu facultatea mea nu ai prea multe optiuni, de aceea e si concurenta asta asa mare. :ermm: :dizzy:

      Acum ma bucur enorm ca nu am renuntat la excursii, dar atunci eram cu moralul la pamant si nu-mi mai trebuia nimic. :biggrin: :lol: :blush: :tongue:

  4. Stiu ca ai avut o vara foarte agitata, presarata cu unele evenimente nefericite,dar si fericite. Tot ce pot spune e ca totul trece, si a trecut.Bine-nteles ca in suflet se aduna multe frustrari, dezamagiri, sau tristeti, dar iata ca inca o data viata, viata ta…imi da exemple ca dupa furtuna vine soarele. Ca in viata fiecarui om apar bucurii si tristeti, trebuie doar sa Privim totul si bun si rau cu mai multa detasare si incredere. Tu stai mai bine la capitolul acesta, eu still working la incrEdere. :happy: Ma bucur nespus pentru tine ca ai un job, iti doresc multa putere de munca si liniste sufleteasca. :happy: Parca am avut un feeling ca lucrurile se vor indrepta in directia buna in ceea ce te priveste!Toate cele bune iti doresc, draga mea NICE!! :happy: :heart: :kissing:

    1. Multumesc mult pentru cuvintele frumoase si pentru incurajari, draga Fairy. :kissing: Pana la urma nu a fost o vara atat de rea cum se contura. Fericirea a trecut insa, am revenit cu picioarele pe pamant, ma pregatesc de o lunga toamna fierbinte. :biggrin:

  5. E bine cand se termina cu bine. Ai un job tare instabil, din cate observ in ultimii ani, e foarte stresant asa :( Sper totusi ca ai reusit sa te detasezi in vacanta din Turcia, umaresc pozele de pe facebook. Astept si povestile si impresiile

    1. Da, Alice, e foarte stresant, nici eu nu stiu cum de mai rezist in ritmul asta. :dizzy: Cat despre impresiile de calatorie…sper sa ma mobilizez cat de curand ca va tot “amentint” cu ele. :biggrin: :silly:

  6. Multumesc mult, draga Lilly :heart: , sper sa fie asa cum zici tu, fara bataie de cap. :happy: O sa scriu in curand un articol(sau mai multe) despre experienta in Istanbul. :biggrin: Abia m-am adunat dupa drumuri. :lol:

  7. Uneori lucrurile se aranjeaza de la sine :biggrin:
    Ma bucur pentru tine Nice, ca vara a avut un final fericit, desi mi se pare destul de stresant ca in fiecare an sa treci prin asa emotii.
    Mult succes iti doresc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *