Simt iminența sfârșitului și tristețea mă copleșește. Deja s-au instalat regretele, deja mi-e dor de tot ce a fost, de tot ce am avut. Am ajuns iar la capăt de drum, am rămas iar cu mâinile goale, am pierdut iar tot ce am clădit cu atâta migală. Sunt iar cu bolovanul la polalele muntelui gata de urcuș. Cineva m-a blestemat să am soarta lui Sisif și eu îmi urmez intocmai destinul.
A fost un an fabulos. A fost exact cum mi-am imaginat, și greu, dar și frumos. Am întâlnit oameni minunați care mi-au permis să-mi fac cu pasiune meseria. Și poate cel mai mult mi-a plăcut că totul se întâmpla aproape de casă și nu în vreun cotlon uitat de lume din oraș. Traversam strada și intram în instituție. Ce mi-aș putea dori mai mult ? Stabilitate.
După ea am tânjit dintotdeauna. O himeră după care acum știu că nu mai are rost să alerg. Am luptat, m-am bucurat de o victorie efemeră, dar acum a reînceput războiul. Și e mai aprig că niciodată.
Stresul mă paralizează. Încerc să Continuă să citești My dream job
