Lună: decembrie 2013

La mulți ani, 2014

la-multi-ani-2014
Libertate, plimbări romantice, premiere insolite, dorințe împlinite, distracție, veselie și multe fotografii. Iată coordonatele pe care se înscrie sfârșitul lui 2013. Totul asezonat cu inerentele emoții febrile pentru viitor.

A fost ceea ce am putea caracteriza drept “The time of my life”, o perioadă minunată, așa cum nici nu-mi aduc aminte să fi trăit vreodată. Am savurat fiecare clipă din această mini-vacanță, am făcut doar ce m-a îndemnat inima, am petrecut exact așa cum mi-am dorit. Cu un singur regret, că nu s-a întâmplat totul în decorul hibernal al Vienei, așa cum mi-am imaginat dintotdeauna sărbătorile perfecte. Eh, și nici Praga sau Budapesta nu ar fi fost de lepădat, dar cum astea sunt doar vise, a trebuit să mă mulțumesc, ca de obicei, cu orașul meu natal pe care l-am descoperit Continuă să citești La mulți ani, 2014

Share

Răpusă

chiciura-pe-flori

Am crezut că sunt șmecheră. Mi-am imaginat că dacă port un pulover gros și un ditamai cojocul, un fular la gât și o căciulă pe cap, niște ghete îmblănite în picioare, mă pot lua la trântă cu el. De la egal la egal…amical. Care pe care.

Biata naivă. Nu am avut nicio șansă. Nici nu am știut când mi-a dat lovitura de grație. Tot timpul am simțit că dețin controlul, că sunt suficient de rezistentă să-i fac față. Și m-am bucurat timp de patru ore de bijuteriile prețioase de gheață, numai diamante strălucitoare cât vezi cu ochii, de broderiile sofisticate pictate cu atâta migală pe flori, ramuri și frunze de renumitul artist.

N-a fost să fie zăpadă așa cum ne doream de sărbători, dar ieri dimineață nu mică mi-a fost mirarea să constat că m-am trezit într-un oraș de basm. Totul era înveșmântat într-o mantie argintie, delicată, ca într-un tablou hibernal desăvârșit. Ce frumusețe nemaivăzută, de ce n-aș imortaliza și eu minunea asta, mi-am spus încântată de ceea ce vedeam de la balcon.

N-am rezistat în fața Continuă să citești Răpusă

Share

Un dușman de temut

gerul-iernii

Atmosfera de sărbătoare a cuprins orașul gri, diversele decorațiuni îi dau acum un farmec aparte, instalațiile îl luminează feeric la ceas de seară, iar tarabele ticsite de cadouri specifice sezonului sunt luate cu asalt de amatorii de chilipiruri sau doar de veșnicii curioși. Am tresărit de încantare când am simțit plutind lin aerul de vacanță, permițându-i să-mi năpădească întreaga ființă, în speranța că va putea schimba ceva, că-mi va alunga temerile, stresul cotidian, tristețea onimprezentă de ceva timp încoace.

Am coborât din bloc și m-am înarmat cu multă răbdare în așteptarea microbuzului către Auchan. Cele treizeci de minute petrecute în stație, la minus două grade, pe care din cauza crivățului dezlănțuit le-am perceput ca fiind minus zece, cât am paralizat de frig, m-au ajutat să iau o decizie. Una radicală și, poate, mai sănătoasă. Așa nu mai puteam continua, nu-l mai suportam!

Totul a început în Continuă să citești Un dușman de temut

Share

2013 – Anul Fotografiei

poze-cu-2014

Nici nu știu când am ajuns aici, pe punctul de a încheia încă un an. 2013 a trecut prea repede în ciuda faptului că a fost extrem de monoton, fără prea multe momente sau motive de bucurie. Însă țin să scriu despre el pentru că s-a întâmplat totuși ceva grozav, am luat contactul cu primul meu DSLR, am realizat mii de fotografii, iar activitatea mea nu a trecut total neobservată, una din ele a câștigat premiul Photo of the Day pe un grup de fotografi entuziaști de pe facebook, “Dream Light”, devenind cover pentru o zi. Nici în visurile mele cele mai îndrăznețe nu speram la o asemenea onoare. Și am excelat la un alt capitol, shoppingul, adică pentru prima data în viață am reușit să-mi cumpăr lucrurile dorite, îndeplinindu-mi astfel orice capriciu. În rest, toate bune și frumoase, fericirea a fost deplină, sublimă, dar a lipsit cu desăvârșire. Dar mai bine le trecem în revistă punct cu punct:

Carieră în 2013

La acest capitol dezamăgirea e uriașă astfel încât mă feresc să mai fac comentarii, pun doar o notă, Continuă să citești 2013 – Anul Fotografiei

Share

Gaşca mea…

apus-de-decembrie-pe-lac

…nu a existat niciodată. Dar acum realizez utilitatea ei și regret că nu sunt și eu partea integrantă a unui grup vesel, unit și frumos. Și numeros. În special în virtual îmi lipsește o gașcă.

De când mă știu am fost un spirit liber, independent. Și cum altfel, căci prin natura sa, capra, simbolul zodiei mele, vizează de obicei cea mai solitară stâncă, cel mai înalt pisc al muntelui. Nu m-am simțit tocmai în largul meu în găștile mai mari de 6-7 persoane, nu mi-a plăcut să ascult de nimeni, să am un lider, să mi se spună ce să fac. Detest regulile, impunerile de orice fel. În schimb agreez grupurile mici, de 3-4 persoane, la o ieșire în oraș sau chiar la munte/vacanță, ador să-mi petrec timpul în compania unei prietene sau a iubitului meu. Nu simt nevoia să am zeci de persoane în jur, gălăgia și veselia exagerată nu mă încânta peste măsură.

Nu am avut niciodată o gașcă numeroasă pentru mult timp. Prefer intimitatea, poveștile, relaxarea și căldura unui grup restrâns. Contează mult siguranța pe care acesta mi-o transmite.

Dar să vedem care sunt avantajele unei găști numeroase în offline: Continuă să citești Gaşca mea…

Share

Reflexii autumnale în Herăstrău

imagini-superbe-de-toamna

O să vă surprindă, poate, mai ales pe cei care știți cât de “dragă” îmi este mie iarna, dar abia aștept să ningă ca-n basme, să ies la fotografiat prin orașul meu, chit că nu e nici frumos, nici spectaculos sau pitoresc. Cert e că de câteva zile am un chef nebun de pozat și nu prea am ce. Azi de dimineață am surprins un mândru răsărit de după blocurile gri, dar nu îndrăznesc să vi-l arăt.

În schimb am rămas datoare cu ultimele imagini de octombrie, realizate în cel mai mare parc bucureștean. Am plecat decisă să imortalizez primul meu apus de soare cu DSLR-ul din dotare.

Cum a fost plimbarea pe aleile  Herăstrăului? Stranie, dar revelatoare, pentru că a fost întâia oară în viață când nu m-am putut concentra la activitatea desfășurată. Gândurile mi-au zburat haihui și curând am realizat că parcul este ultimul loc din lume unde vreau să mă aflu, că nu-mi stă capul la fotografiat, dar, totodată, m-a ajutat enorm să-mi dau seama ce-mi doresc cu adevărat. Deci, am cutreiarat cu folos, am cugetat intens și am izbutit, chiar și în aceste condiții vitrege, Continuă să citești Reflexii autumnale în Herăstrău

Share