Duminică dimineață trebuia să fie prima noastră întâlnire. Chiar dacă este doar o legendă, sau poate tocmai din acest motiv, căci nici monstrul din Loch Ness nu există și cu toate astea nu cred că este cineva care să refuze o vizită la celebrul lac din Scoția, dorința mistuitoare de a-l vedea, de a fotografia peisaje idilice din poate cea mai pitorească zonă din țară, Culoarul Rucar-Bran, de a surprinde imagini romantice cu cel mai faimos castel din România, învăluit de ruginiul specific lunii noiembrie, se întețea pe măsură ce timpul se scurgea leneș, entuziasmul și emoțiile mele atingând cote nebănuite.
Eram atât de aproape de obiectivul meu, la doar câțiva zeci de kilometri. Îi simtem chemarea, îi adulmecam farmecul de netăgăduit. Toată noaptea visasem la el, mi-l imaginam așteptându-mă de secole pe stâncă lui solitară, nerăbdător să-mi dezvăluie încântat tainele sale prin care atrage turiștii curioși de pretutindeni. Nicio clipă nu am prevăzut dezastrul. Care până la urmă a venit. Ceasul rău, căci un apel nemilos m-a anunțat că planul noastru a picat. Și nu va pot descrie în cuvinte amărăciunea ce-a pus stăpânire pe întreagă mea ființă. Dezamăgirea era totală și mi-a fost imposibil să-mi mai revin din șoc ziua aceea.
Mi-am luat aparatul şi m-am grabit să ajung printre dealurile subcarpatice domoale, golașe sau împodobite cu păduri pictate în nuanțele toamnei târzii, am urcat până aproape de culmile lor înverzite, am pătruns intempestiv prin curțile și livezile localnicilor, am coborât în vâlcele străbătute de firicele sfioase de apa, și peste tot, în jurul meu, oamenii mă priveau lung, intrigați de prezența mea insolita, îmi dădeau binețe și mă întrebau dacă sunt de la presă, unii răsuflau ușurați, alții erau ușor decepționați când aflau că nu fac un reportaj despre comuna lor, că nu vor apărea nici în ziar și nici la televizor.
Acesta a fost weekendul meu în imagini, pe aici am colindat de zor. Un weekend din care a lipsit muntele, aventura și motivul pentru care plecasem, Castelul lui Dracula. La primăvară nu-l mai ratez!
Însă, am avut parte de multă mișcare, grătar și un strop de răsfăț, am iubit fiecare minut petrecut acolo, mi-a plăcut la nebunie liniștea și detașarea, atmosfera bucolică, aerul puternic ozonat, hrana sănătoasă. Luni dimineață am simțit un imens regret că trebuie să mă întorc în oraș, la serviciu. Presărat cu regrete si decepţii, a fost totuşi frumos!
Pacat ca ai ratat obiectivul dar bine ca ai ajuns la munte, la aer curat, in natura. Sunt alte avantaje…
Ce pisicute dragute ai intalnit si hai ca m-ai dat gata cu capsuna aceea!!!
Pozele sunt splendide si ultima e de pus in tablou. Superba compozitie!
Da, nu stiu ce s-a intamplat, dar toate pisicutele intalnite pe drum doreau sa vina la mine, sa le mangai, sa le smotocesc, eventual sa le iau acasa. Cea alba a plans, a mieunat, s-a rugat de mine ore in sir sa nu o las acolo… Am fost terminata, tot timpul m-am gandit la ea, mi-a rupt sufletul… Era asa mica si neajutorata… :dizzy: :cwy: :ermm: :wub:
Hehe, tocmai aparusera si capsunii de noiembrie. :biggrin: M-am grabit sa-i imortalizez.
Apusul a fost splendid, doar ca eu nu am avut decorul potrivit pentru el. Poate data viitoare, cand voi fi intr-un loc deschis.
Merci mult, Alice. :happy:
Foarte faine pozele!
Ma bucur ca ti-au placut.
Foarte frumos articolul :wub: , o meritat asteptarea, pozele sunt superbe, mai exact viata la tara e superba :blush: . Cred ca putem sa numim pisicuta cu ochii albastrii “Dracula” pentru ca parea prea incantata de sedinta foto .
Sa speram ca o sa te intorci acolo cat de curand si sa nu mai ratezi intalnirea cu Contele. Nu te’ar tenta o iesire pe timp de iarna cand zapada e deja asternuta pe dealuri?
Multumesc pentru acest minunat articol care vine ca si un moment de relaxare :)
Ai dreptate, Daniel, m-am cam speriat cand i-am vazut privirea. :w00t: Pisica era realmente impresionanta, i-am facut zeci de poze, dar nu au iesit la descarcare, nu stiu de ce. :wassat: Le-am vazut acum, sunt inca in aparat… :ermm: :dizzy: Si eu m-am gandit ca o putem intitula Dracula. Pana la urma nu am ratat de tot intalnirea… :cwy:
Da, ma voi intoarce, am sansa s-o fac chiar peste cateva saptamani, dar parca tot mai frumos e castelul invaluit de verdele primaverii sau de culorile magice ale toamnei. Mi-e prea frig iarna pentru o asemenea aventura… Desi sunt extrem de nerabdatoare pentru ca am fost foarte dezamagita ca nu am ajuns unde imi doream cu adevarat. :dizzy:
Eu iti multumesc tie pentru cuvintele frumoase, Daniel :cheerful: :happy: , da, v-am adus viata la tara, in loc de aventura montana. :biggrin: :tongue: :silly: :angel:
Cu ocazia asta ai făcut nişte poze excelente.
Dacă ratarea obiectivului are asemenea rezultate,
mă întreb ce se întâmpla dacă ajungeai la castel…
Veneam cu imagini mult mai frumoase din Culoarul Rucar-Bran si de la Castelul lui Dracula. Oh, cat imi doream sa-l vad, stiu ca pare ciudat, dar nu am ajuns niciodata la el. Sau chiar daca s-a intamplat, eram prea mica…
Multumesc mult! :cheerful: :blush:
Foarte frumoase peisaje Nice! Minunate chiar! Cum am mai spus, toamna este perfecta pentru plimbari si fotografii prin zonele subcarpatice.
Nu-i bai ca ai ratat castelul de data asta, tot acolo ramane, sigur vei ajunge cu alta ocazie. Si app de el, sa stii ca mie nu mi-a placut foarte tare. L-am vizitat de vreo 2 ori cred, iar ultima data, o amica frantuzoaica era cu noi, foarte dornica sa vada castelul lui Dracula de care auzise atatea. Arhitectura, asezarea, legendele din jurul lui sunt interesante si foarte atractive pentru turisti, mai ales straini, insa interiorul il gasesc destul de destul de kitschos, au schimbat mobilierul original. In plus se viziteaza haotic, nu exista panouri de informare,..ma rog, nu stiu, poate mi s-a parut mie, dar totusi cred ca am putea valorifica mai mult obiectivul asta atat de cunoscut.
Hai ca m-am luat cu scrisul si n-are nici o legatura cu articolul tau ce insir eu aici
Despre zona Rucar- Bran si eu ma gandesc adesea ca ar putea fi cea mai pitoreasca din tara…
Da, Larisa, de asta tineam atat de mult sa-l vad acum, cat inca toamna era stapana pe meleaguri romanesti. Si in dimineata aceea, inspre Brasov se vedea un cer superb, cu norisori pufosi de decor si o lumina ideala pentru fotografiat. Stiam ca e ultima mea sansa pana la toamna viitoare. Plus ca e altceva Culoarul Rucar-Bran, fata de zona unde am fotografiat eu…
Foarte interesant ce spui tu, dupa cum am marturisit si pe blogul tau eu nu sunt asa captivata de interiorul castelelor, mai degraba ma intereseaza arhitectura, exteriorul, zona in care se afla amplasat. Intreb si eu acum, ce oare au stiut romanii sa valorifice cu adevarat, ca doar potential avem? Daca nici Castelul asta, care e renumit in lumea intreaga, care putea aduce venituri frumoase din turism, ce pretentii sa mai avem?
Ma doare inima cand aud ca ai ramas cu impresia asta. Si e foarte adevarat ce povestesti, sunt sigura ca nu e doar o impresie, e cruda realitate.
Pai nu, ai scris foarte bine, ca despre Castel era vorba, chiar daca nu vi l-am aratat.
Multumesc mult. :happy:
Superbe poze! Mi s-a facut dor sa merg la tara la bunici!
Multumesc mult, Mariana, ma bucur ca ti-am indus sentimentul asta. :happy: :biggrin: :blush:
Este una din zonele cele mai frumoase de la noi din tara, de fiecare data cand trec pe acolo ma simt minunat. Peisajele sunt absolut superbe si ce ai reusit sa surprinzi in poze e nemaipomenit, ai talent nu gluma! Imi pare rau ca nu ai apucat sa vezi castelul, dar stai linistita ca nu fuge el de acolo, mai are cateva mii de ani , poate chiar mai mult daca au grija de el oamenii. Eu l-am vazut de mai multe ori si pot spune ca de fiecare data experienta a fost altfel , poate si pentru ca oamenii cu care am fost au fost altii. Ah si inca ceva : capsuna aia …mmm, mi-a lasat gura apa. :biggrin:
Pai chiar ma gandeam ca suntem printre putinii romani care nu au ajuns inca la Castelul Bran. :cwy: :wassat: :w00t: :tongue: Mai mare rasul. :biggrin: :blush:
Multumesc mult, Cornelia, tu esti foarte nice. :heart: Imi doream mult de tot sa il surprind in culorile toamnei…dar nu mai am rabdare si o sa merg la primavara. :cheerful:
Si da, conteaza mult si persoanele care te acompaniaza in micile aventuri pe drumurile patriei si nu numai. :biggrin: :wink:
Ce poze frumoase! Ce culori! Mi se par extraordinare mai ales acele poze in care apare si albastrul intens al cerului, si verdele copacilor si nuantele de maro caracteristice toamnei. Foarte frumos!
Ce dor mi-e si mie de munte…nu mai este chiar mult, o sa-mi petrec cateva zile din concediu la munte, dar o sa fie iarna, zapada, nu va mai fi verde si soare.
Ai remarcat excelent, Mihaela, am avut doua zile senzatioanale din punct de vedere meteorologic, cald, soare, cer spectaculos. Doar Castelul, istoria, legenda si misterele au lipsit din peisaj.
Iarna e superb la munte, o sa-ti placa, mai ales ca esti o iubitoare a acestui anotimp. Sa vina vacanta! :biggrin:
Merci mult. :heart:
Superbe fotografii! Cel cu cerul roşu m-a lăsat fără glas, pisicii, cel puţin birmaneza, erau ca din reviste…iar …căpşuna necoaptă m-a intrigat peste măsură. Imi pare rau că nu ai văzut tot ce vroiai dar şi asa simt cum te-ai umplut de energie pozitiva. Mi-ai dat o lectie totusi: săptămâna asta nu, ca e deja cu programare, dar cred că in curand ar trebui sa ma reintorc prin acele locuri. Asa o fi pentru toti cei care locuiesc …la doi pasi.
Da, asta este avantajul de a locui intr-o zona de munte. Si nu una oarecare… :wub: Sa stii ca mi-a placut asa de mult incat nici n-as mai fi plecat de acolo… Cel putin pentru o vreme, parca a durat totul asa putin. Capsuna e din gradina noastra, iar apusul e surprins tot aproape de casa…
Ideea e de deconecatare, de lipsa de griji, de uitat de probleme. Si am obtinut aproape tot ce mi-am dorit.
Multumesc mult, Adriana. :heart:
eu as zice ca n-ai ratat nimic, pozele arata un loc cu totul special, zugravit in niste culori, care mie, cel putin la ora asta, de cenusiu cu ceva pete albe, imi par tare optimiste si calde! poate ar fi indicat sa nu-ti mai faci planuri data viitoare, sa iei ce ti se ofera si sa te bucuri de orice surpriza apare pe parcurs. in alta ordine de idei, castelul si culoarul sunt tot acolo si presupun ca vor mai fi multi ani de acum inainte, iar dracula e mai degraba un nume care vinde, decat o umbra care a trecut pe acolo. imi amintesc acum multi ani cand am vizitat castelul, ca am fost cam dezamagita, era gol complet, doar ziduri si povesti. poate acum s-o fi schimbat :)
Stii, tu ai dreptate, insa ne facusem planuri indraznete chiar sambata seara. Si duminica a picat vestea ca un trasnet. Culoarul ramane, dar tare vroaim sa-l vad in culorile toamnei.
Hehe, acum totul e istorie, iarna a pus stapanire peste tara. Urat mai e afara! Poate la munte e altfel, dar in orase e doar frig si mocirla.
Una peste alta a fost o iesire reusita si ma bucur ca ai observat asta. :heart:
Cum îmi aminteşti tu tocmai acum de minunatele vacanţe petrecute într-o zonă cu un peisaj similar Şi cum m-apucă nostalgia vremilor de mult apuse :silly:
Oricum, cu sau fără castel, mie mi se pare că ai avut un sfârşit de săptămână excepţional, de invidiat :wink: :cheerful: :happy: Pozele sunt… nu mai zic nimic, risc să cad în visare şi nu-i bine, de obicei sunt ultrarealist, iar timpul nu este reversibil deci n-are rost să rememorez prea des momente pe care nu le voi mai întâlni.
Seară minunată, Nice :happy:
De ce spui ca nu le vei mai reintalni, Centurion? De ce este imposibil sa te intorci in acele locuri dragi? Oricum poti vizita ce zona doresti tu din tara…cine te opreste? Chiar asa, ai fost in Culoarul Rucar-Bran?
Asta cu ultrarealismul imi suna al naibii de cunoscut. :dizzy: :biggrin: Dar sunt sigura ca ai si tu momentele tale de visare si romantism. :angel: :ermm: :unsure:
Ai intuit corect, mi-a placut mult plimbarea pe dealuri, m-am incarcat cu multa energie si optimism. Chiar daca acum s-a mai dus din el. A inceput sa ninga, m-am trezit cu viscolul pe cap, a venit iarna cea neinduratoare. :biggrin: :tongue: :blush: :angry:
Multumesc mult, seara frumoas si tie, Centurion. :happy:
Imposibil nu este, dar de ce m-aş duce într-un loc în care nimic nu mai este la fel cu ceea ce am îndrăgit, nici măcar oamenii nu mai sunt aceiaşi, cei mai bătrâni au urmat calea “naturală”, ceilalţi sunt plecaţi… un loc devenit străin. Să recunoaştem există momente în viaţă care sunt irepetabile, din varii motive, regretele nu-şi au rostul, eu mă bucur că am profitat din plin de acele momente, cum spuneam, unice :cheerful:
Ohhh, da! Am momente de visare, uneori cam prea lungi, riscând să confund timpurile… :alien: Romantism, în fiecare zi :biggrin: Reumatism, încă nu :tongue:
Da, se pare că intrăm în iarnă. Şi la mine “ninge”, un fel de a spune, e lapoviţă şi o vreme de-a dreptul “câinoasă”, oribil…
Sunt convins că o plimbare într-o zona ca aceea din fotografii are darul de a-ţi încărca bateriile. :cheerful:
Da, inteleg situatia…si simt la fel ca tine in aceasta privinta. Nici eu nu m-as intoarce in aceste conditii. Nu ne ramane decat sa privim in urma cu noastalgie si…atat. :face:
Eu imi dau seama ca esti un filosof visator din textele pe care le scrii cu atata iscusinta. Romantic incurabil? :silly: :biggrin: :happy: :dizzy: Hehe, esti o raritate cel putin in blogosfera. :biggrin: :tongue:
Mda, nu suport vremea asta, asa am caracterizat-o si eu ieri in timp ce viscolul imi biciuia cu putere obrazul…de-a dreptul cainoasa. Asteptam cu stoicism sa treaca…3 luni. :ermm: :whistle:
Cand zici “Castelul lui Dracula” te referi oare la Castelul Bran? Daca da, sa stii ca e dragut asa de vizitat, dar chiar nu-i cine stie ce. Am fost in 2008 si acum nu imi amintesc ceva in mod special sa ma fi impresionat la castel, decat imaginea lui din exterior.
Da, Anda, chiar la el ma refer. Si imaginea din exterior ma interesa in mod deosebit, eu nu sunt fan interioare de castele, palate. Imi plac zidurile, arhitectura medievala dat cam atat. Mobila clasica, greoaie nu ma inspira…
Ce fain ca l-ai vazut… Eu abia astept sa ajung in Culoar… :biggrin: :dizzy:
Pisica, pisica, imi place pisica. Are o privire profunda. No, eu am ramas dezamagita de castel atunci cand l-am vizitat. Ma asteptam sa vad ceva grandios si am vazut niste pereti din piatra si cam atat. Mi-a placut, in schimb, la Peles mi-a placut enorm.
Te-ai odihnit frumos si poze minunate ai facut. Mi s-a facut dor de casa.
La Peles am fost de cateva ori, dar la Bran nu. Poate o sa-mi placa, poate nu, dar dorinta de a-l vedea ramane la fel de aprinsa. Mai ales ca ador castelele medievale inconjurate de vegetatie colorata.
Pisica e foarte fotogenica. E o scumpa, atat de speciala. :wub: Mi-a placut s-o fotografiez. Un model cu stil. :ninja: Multumesc mult, Tina. :heart:
Se spune ca adevaratul Castel al lui Dracula este la 37 de km de Vartra Dornei pe drumul european E576, chiar in pasul Tihuta (sau pasul Birgaului). Eu am fost acolo acum, 12-14 ani, nu mai tin exact minte, dar stiu ca este un loc extraordinar de frumos. Era in luna august si sus pe varful muntelui era zapada! O splendoare! :heart:
Imi plac foarte mult fotografiile tale! Capsun ma facut sa…imi fie dor de vara! :biggrin: :silly: :tongue:
Nu am auzit de acest castel, Minnie, dar in zona de care spui tu am fost acum 100 de ani, in copilarie. :silly: :tongue: :blush: :biggrin: Si mi-a placut enorm…
Si mie imi este dor de ea…mai ales ca acum ne-am trezit cu o iarna naprasnica pe cap. E aiurea rau de tot. :angry: :cwy:
Ma bucur ca-ti plac fotografiile. :heart:
ce frumoasa este Romania… locuri absolut minunate…
Asa este, Ovi, avem o tara nespus de frumoasa…pacar ca n-o prea valorificam. :cwy:
Cei mai faini sunt munții României! Excelente fotografii!
Las’că data viitoare n-ai să mai ratezi!
Da, Tury, sunt foarte faini, pacat ca doar de Alpi se vorbeste… :cwy: :ermm: :dizzy:
Multumesc mult, cu siguranta voi ajunge la primavara. :w00t: :silly: Abia astept, mor de nerabdare. :blush:
Eu am fost de trei ori la Castelul Bran. Hai ca iti ofer una din vizite
Glumesc, as vrea sa-ti treaca dezamagirea si m-am gandit sa te ajut cu o gluma. Imi pare rau ca n-ai reusit sa ajungi sa-l vezi. Nu e chiar Chambord dar e un castel frumos, mai ales cum sta el acolo, pe stanca aceea. Dupa parerea mea, pozitia ii confera un farmec extraordinar.
Fotografiile pe care le-ai facut, insa, ar trebui sa compenseze pe deplin pierderea, ca sa zic asa, pentru ca sunt niste fotografii superbe.
Pisoii sunt minunati, mai ales siamezul sau siameza, fiindca nu stiu de-i baiat sau fata. Marul rosu aplecat deasupra capitelor de fan e si el o aparitie. La fel capsuna in parg. Minunatii…cu toatele.
Multumesc ca ne-ai luat in aceasta vizita frumoasa, Nice!
Pai pentru pozitie mergeam mai mult, Elly. Auzisem de ea si stiam ca e foarte pitoreasca si spectaculoasa. :wub: Deci tu ai fost de trei ori! :shocked: Wou, inseamna ca ti-a placut mult de tot acolo. :biggrin: :happy:
Ma bucur mult ca ti-a placut si plimbarea prin zona dintre Subcarpatii Getici si de Curbura. :cheerful: Ma gandeam eu ca pisicuta cu ochii albastri iti va atrage atentia, si cealalta era tare simpatica, doar ca nu prea ma pricep eu la portrete. Si ele, animalutele, nici nu sunt modele ideale, nu stau o clipa sa le imortalizezi. :biggrin: Cel putin nu la mine.
Multumesc mult. :heart:
tu ai mers la munte nu la castel :P anul viitor sigur o sa-l vizitezi :)
ce verde frumos de toamna, si ce culoare are cerul, deosebite pozele :)
cred ca a fost un weekend minunat! :) vreau si eu un capsune…hmmm
A fost, Lilly, mi-a placut mult de tot, mai ales ca am facut multa miscare si am respirat aer curat. Multumesc mult :heart: , hehe, eu vreau sa vina vara direct! :wub: :w00t: :biggrin: :whistle:
Ei, Nice, nu oricine poate avea o întrevedere cu Dracula! ;) Poate ţi se “permite” să-i vizitezi locaşul, comentatorii tăi observ că sunt foare siguri de-acest lucru: “la anul ai să ajungi acolo negreşit”. :) Or fi vorbit cu Dracu(la) şi ţi-au asigurat bilet spre “împărăţia” sa (castelul său). Pai eu te îndemnam să te îmbraci bine, să bei ceaiuri, şi tu, tu ce gânduri aveai! Să-i faci o vizită lui :devil: Dincolo de glumă, mai multă legendă, mit, fals, comercial se-nvârte în jurul subiectului. Castelul nu este spectaculos, însă îţi oferă o experienţă altfel.
Multă linişte, rustic, deconectare, aer curat transmit fotografiile. Astfel de lucruri merită trăite.
:)) Esti amuzanta. :happy: :heart: Si tu ai vazut castelul, Antonela? Eh, chiar daca nu e cine stie ce, eu tot visez sa-l fotografiez intr-o buna zi intr-un peisaj tipic autumnal.
Da…m-am simtit minunat, a fost o evadare binevenita. :wub:
Splendide poze si detalii, a fost o escapada pentru suflet, de incarcat bateriile, as avea si eu nevoie de o experienta asemanatoare.
Ma bucur pentru tine. Seara frumoasa Nice!
Chiar asa a fost, Mihaela, o escapada pentru suflet, ce bine ai definit-o tu. :cheerful: :happy:
Iti doresc sa ai parte de weekenduri deconectante, pe placul tau. :kissing: Merci mult. O seara frumoasa si tie. :heart:
Sunt mirifice fotografiile! :biggrin: :silly: Ultima iese in evidenta placut prin “aroma” aceea de culori. Imi plac foarte mult, toate.
Lasa Nice, ca ocaziile mai vin. Dracula nu pleaca nicaieri, oricum. :wink:
Ce mesaj optimist si plin de adevar, asa e Alex, ocazii vor mai fi. Sper sa profit de ele pentru ca tare sunt curioasa in legatura cu acest castel atat de controversat.
Multumesc mult, tu intotdeauna atat de nice… :cheerful: :angel: :happy:
In loc sa te bucuri ca ai scapat, tu te plangi :)) Lasa ca daca vrei vorbesc cu el sa iti faca o vizita.
:biggrin: Tare asta, vezi cine vede partea plina a paharului? :tongue: :silly: Sunt momente in viata cand nu prea vrei sa scapi… :devil:
Aveam vreo 16 ani si m-am dus cu o prietena la bunica ei la tara. Ne-am imbracat in pantaloni scurti si in bluzite subtiri, am luat o cana de lut si am plecat pe dealuri, in cautare de fragi. Nu voi uita niciodata cum ne priveau batranii care erau la cosit sau ce mai faceau ei pe dealuri. Atat de tinere, de dezbracate, de vesele, de ciudate in ochii lor… :)))))
:biggrin: Ehe, dupa fragute pe dealuri, ce amintiri frumoase din copilarie. Nu le voi uita niciodata. Iar expresia oamenilor…priceless. :biggrin:
Chiar a fost frumos. Imaginile sunt fara cuvinte, se vede ca te pricepi la fotografiat,dar si aparatul e destul de performant. Ma bucur ca esti bine, si acest lucru se vede, se simte. O zi frumoasa sa ai!
Iti doresc si tie acelasi lucru, draga mea, sa fii bine. Sa fii fericita si sa uiti de gandurile negre. :cheerful: Big hug. :happy:
Îmi pare rău pentru ratare :( Sunt sigură că ar fi ieșit niște fotografii superbe, deci pierderea este și de partea noastră.
Important este că în cele din urmă tot îl vei vedea, chiar și la primăvară.
Îmi plac toate fotografiile din articol, dar misterul din prima m-a dat gata :)
Sper sa fie la fel de frumos si primavara, chiar daca eu mi-l doream inconjurat de colorile spectaculoase ale toamnei. Acum, in zona subcarpatica unde am stat nu am avut prea multe subiecte interesante…
Iti multumesc mult, si mie imi place tot prima fotografie. :wub:
Ai fost in niste locuri frumoase, pacat ca trebuie sa pleci in astfel de momente. Eu traiesc in astfel de locuri si nu-mi vine sa plec, ma ingrozesc cand trebuie sa merg la oras (1 sau de 2 ori pe luna). Am si munti prin apropiere.
Da, sunt locuri frumoase, insa pe termen lung m-as plictisi acolo, nu m-as vedea stand mai mult de doua saptamani cat sa ma pot plimba prin toate zonele de inters turistic din jur. Nu apartin acelor locuri, simt asta, viata la tara nu e pentru mine. Asa, o vacanta din cand in cand mai merge…
Eu imi doresc sa vad cat mai multe locuri frumoase din Europa. Poate dorinta mea unora li se pare deplasata… Stiu ca multi adora exclusiv Romania si localitatea in care s-au nascut. Si nu ar parasi-o niciodata, nici macar pentru a vedea altceva din lumea asta mare in calitate de turist.
Si eu vreau sa vad alte locuri, atat din tara noastra cat si din afara, insa nu as putea sa stau in alta tara mai mult de cateva saptamani, e un chin pentru mine, am incercat.
Cand esti in vizita intr-un astfel de loc (la tara) te plictisesti in momentul in care nu esti pe teritoriul tau si nu-ti gasesti un rost, dar daca esti la casa ta, in spatiul tau intim unde nimeni si nimic nu te poate deranja fara voia ta, e diferit, iti gasesti atat de multe lucruri pe care le poti face incat nu mai ai timp sa te plictisesti.
La cat mai multe locuri pe care sa le vizitezi!
Da, aici simt ca tine, nici eu nu as putea sa stau departe de tara prea mult timp…
Multumesc asemenea, Jorjette. :happy:
nu sunt fan al povestii sau personajului dar sunt un mare fan al peisajelor autentice romanesti :D fiindca sunt fermecatoare, pline de magie poate prin vraja ni se arata atatea frumuseti fiindca noi nu meritam! :blush:
Cum adica nu meritam, Pato? :dizzy: :wassat: :ermm: Zici asta pentru ca nu stim sa le pretuim, sa le ingrijim si sa le valorificam? :unsure:
toate 3…pretuim o data pe an, intr-o poza, cand trecem pe acolo aruncam ca toti ceilalti pe jos gunoiul, etc. :whistle:
Da, asta e partea pe care n-am mai abordat-o in articol de teama ca va iesi mult prea lung. Deja toate articolele mele sunt prea lungi si oamenii nu mai au rabdare sa le citeasca. Peste tot erau gunoaie, deseuri, peturi. O mizerie de nedescris. Intr-o curte am gasit o fetita de 5-6 anisori care se pregatea sa arunce o hartie intr-o valcea. Am oprit-o la timp… Mi-a marturisit ca mama o invatase…
Parinti iresponsabili. De la educatie ni se trage!
Zona este foarte frumoasa, am avut placerea de a ajunge si eu pe acolo…si chiar este minunata zona, eu am fost primavara nu toamna, dar tot era minunat de frumos peisajul. Iar imaginile surprinse sunt la fel cum ne’ai obisnuit, senzationale :)
:happy: Super, commentul tau ma incurajeaza sa merg si eu la Castel in primavara viitoare. Chiar daca visam sa-l fotografiez toamna, in octombrie mai precis. :biggrin:
Multumesc mult, esti nice. :biggrin: :cheerful:
Frumoasă țară avem. Păcat că nu avem timp să o vizităm :D Cred că o viață și tot nu ai putea să o vizitezi în toată frumusețea ei :D
Hehe, eu cred ca am vizitat-o in proportie de 65%. :dizzy: :ermm: :w00t: Pana la 100 de ani am timp si pentru ceilalti 35. :biggrin:
Așa mult? Ești o norocoasă :))
:ermm: :dizzy: :unsure: Hm, nu m-am gandit niciodata astfel la mine… :biggrin:
Ar trebui :P Eu cred că nici 1% nu am văzut și m-am plimbat și eu ceva :))
:ermm: :dizzy: :wassat: Ar trebui sa faci un articol pe tema asta. Sunt curioasa pe unde te-ai plimbat. :devil:
Aaa, nici așa :)) M-am plimbat și eu destul. Nici nu mai știu pe unde am fost peste tot. Dar știu că România e muuuuult mai mare de atât :D
Niciodata nu o sa putem vedea totul, va ramane intotdeuna ceva de vizitat… :cwy:
frumos, tot, scris, pozat! :)
Ma bucur ca ti-a placut. :happy: