Nu știu cum se nimerește, dar de vreo câțiva ani ziua de luni este cea mai epuizantă din săptămână. În primul rând că este extrem de solicitantă și aglomerată la serviciu și poate de aceea îmi pare lungă cât un secol. De multe ori simt că nu se mai sfârșește, iar când ajung acasă nu mă mai pot concentra, nu mai pot vorbi, nu mai pot gândi logic, comit cele mai jenante greșeli gramaticale în comentariile lăsate pe bloguri, căci de elaborarea unor articole nici nu poate fi vorba.
Lunea aceasta, însă, m-am gândit să schimb ceva. Să întroduc și un moment de relaxare în tumultul cotidian, să opresc puțin mașinăria infernală a timpului.
După cum știți, iar dacă nu erați în temă aflați acum, iubesc ceața. Da, da, este fenomenul meu meteorologic preferat. În poze. Cred că visul oricărui fotograf amator este să surprindă un peisaj idilic învăluit în ceată. Și cam asta intenționam și eu la început de săptămână, să descopăr misterul lui Brumar. Pentru că unii adoră luna noiembrie, dar cei mai mulți spun că ar fi cea mai deprimantă și anostă perioadă a toamnei. Oare chiar așa de rău să fie? Oare voi găsi copacii desfrunziți, aleile pustii, oare angoasele provocate de atmosfera sumbră, aproape hibernală, mă vor copleși?
Este încă foarte devreme, iar orașul este cuprins de o ceață opalescentă, decorul ideal pentru thriller-uri și filme de groază. Nici vorbă de spaimă de data asta, ba dimpotrivă, mizam pe faptul că nu se va ridica până după ora 11. În jur de 10:30, profitând de o mică pauză am zbughit-o în cel mai apropiat parc. Aici am rămas preț de o oră și m-am bucurat de natura încă proaspătă, vegetația luxuriantă, reflexiile lacului verde, de frunzele galben-arămii, de liniștea dimineții de noiembrie. De fiecare colțisor de paradis mai puțin de ceața care se risipise ca prin farmec…
…timp în care am reușit să elucidez misterul: orice lună, chiar și noiembrie are părțile ei frumoase, care te pot surpride plăcut. Și orice zi din săptămână poate fi memorabilă, chiar și o banală zi de luni…
Care este cea mai aglomerată și epuizantă zi din săptămână pentru voi?
In primul rand pozele sunt fara cuvinte. Toamna pentru mine are ceva aparte, chiar daca e ea mohorata in poze e atat de ofertanta. Esti o norocoasa ca aveti parcuri atat de frumoase acolo, cred ca acesta e avantajul unui oras mare. Pentru mine sunt doua zile grele lunea si vinerea. Lunea ca nu am niciun chef de munca dupa un week-end in care m-am relaxat, vinerea pentru ca deabea astept sa se termine serviciul ca sa inceapa week-end-ul! :happy:
Da, ai prins exact ideea, toamna, chiar si mohorata e atat de frumoasa. Si nu doar in poze, ci si in realitate. Nu stiu cum va fi decorul spre finalul lunii… :ermm: :dizzy:
Sunt si locuri frumoase, dar nu atat de frumoase cum mi-ar placea mie. :cwy: :devil: :tongue: :silly:
Nu e deloc placut sa muncesti vinerea. Eu anul trecut o aveam libera si eram obisnuita cu niste weekend-uri imense, interminabile. Acum vinerea merg la munca si nu e deloc fun. Mai ales ca lucrez pana tarziu, nu am zi scurta.
Deja ne gandim la weekend. :biggrin: :happy:
Faci nişte poze, de cad pe scări! Trebuie să iau liftul…
De obicei, lunea e o zi bună, în sensul că îmi rezolv
problemele profesionale. În restul zilelor din săptămână
lucrurile sunt amestecate. Dar îmi displace duminica seara,
când ştiu că a doua zi trebuie s-o iau de la capăt…
Oh, da, duminica seara, stiu sentimentul acela neplacut, gandul ca a doua zi o iei de la capat…
Pai da, lunea le rezolv si eu, dar mai conteaza si cum. Si cum cati nervi si cat stres si oboseala ma intorc acasa… Clar, lunea e cosmarul meu. :biggrin: :cwy:
Nice si mie imi place la nebunie ceata (desi, uneori pare … terifianta). Mai ales, imi place ceata toamna. Poate ca mai mult de cand, in ziua cununiei noastre (religioase), ceata a domnit ca o regina pana la ora 13 ….deci, destul de mult. Apoi, imediat cum s-a lasat seara, a aparut o ceata si mai densa, aproape laptoasa, care se lasase peste oras. O nebunie! Daca nu ai fi stiut, puteai sa te consideri intr-n oras abandonat
Iubesc ceata si toamna!
Cat am lucrat, dar si pe perioada studentiei, zilele de luni si miercuri mi se pareau … mizerabile. Luni pentru ca venea dupa weekend si parea o zi lunga, din nou treaba, nervi si agitatie (dar si reintalnirea cu colegii, rasete si planuri, conspiratii), iar miercuri pentru ca parea cea mai lunga zi din saptamana, cea mai obositoare fizic si mental. Minutele pareau ore, iar orele zile. Eciudat. Cum trecea ziua de miercuri, stiam ca mai e putin si vine weekendul ….Vinerea, cand lucram pana la 19 … parca nu se mai termina, dar stiam deja ca nu mai conteaza.
Intre timp, am ales sa divid fiecare zi in 2: pana la pranz si dupa. Iau fiecare perioada in parte si o “traiesc” cu bune si rele pana la sfarsitul ei. Apoi ma bucur: s-a dus o parte a zilei, gata!, mai ai doar una, treci tu si de asta.
Apoi zilele de luni imi placea sa ajung ceva mai devreme la birou, sa beau un ceai sau o cafea cu colegii, in bucatarie, sa “chat-uim” putin si parca altfel era energia pentru o zi grea. Miercurea o baie lunga dupa serviciu si un film bun sau o carte pentru a ma relaxa si a prinde energie pentru restul zilelor de lucru. Interesant cum si cele mai grele zile de lucru par altfel cand pornest din start cu ideea ca va fi altfel. Nu sunt o fana a pozitivismului (uneori chiar pot parea negativista), dar nu sunt inchistata in propriile idei si comportament pentru a nu alege o varianta care da roade, chiar daca nu e cea care imi vine natural.
O zi fara a rade e o zi irosita! (Charlie Chaplin) – adevarat! Astfel ca rad in fiecare zi ….ca sa alung norii gandurilor mele. :wink:
Da, am vazut pozele si pot spune ca ati avut o atmosfera deosebita la cununie. Mie una mi-a placut mult de tot. Deh, toamna, si mai ales ultima ei luna vine la pachet cu multa ceata. Aproape zilnic avem parte de ea in peisaj. Cred ca in cazul vostru ea a dat un farmec in plus momentului. Mai ales ca iti aduci aminte cu placere de acele clipe magice, unice, nespus de fericite.
Uneori am impresia ca imi citesti sufletul si scrii din el. Atat de bine rezonez cu gandurile si trairile tale. Dar asta ti-am mai spus. Si nu incetez sa ma minunez ca este posibil… :biggrin: :happy:
:wassat:
Ai dreptate tu cu miercurea, la mine s-a nimerit sa fie libera anul asta si abia o astept. Parca mai mult decat weekendul. Uite, de ex azi am avut o zi realmente fabuloasa. Oh, de ar fi toate asa…
Eh, daca ai colegi nice, da, mersul la serviciu poate fi o placere. Eu le schimb mereu si nu prea am cum sa leg relatii. Iar anul asta e o situatie si mai aiurea… Daca ramai intr-un loc mai mult timp e altceva. Dar si asa e greu in domeniul meu.
Ma bucur ca tu reusesti sa-ti faci cate o mica bucurie zilnic. Sa te relaxezi frumos, sa ai grija de sufletul tau. Ca de el uitam mai mereu. Pentru el ar trebui sa facem un efort. :dizzy: :ermm: Cam asta era ideea articolului, un pic de culoare adaugata unei zile gri.
Nice, sa stii ca de multe ori am observat ca parca scrii ceea ce simt eu. Si ma bucur ca se gasesc persoane dragi mie prin faptul ca rezoneaza su gandurile si sentimentele mele.
Dar pozele tale sunt cele care ma incanta mult, mult de tot. Ai asa o “magie” in mainile si ochii tai incat o vedem si noi.
Pupici multi si zile frumoase si colorate in continuare!
Alexandra, asta e lucrul cel mai frumos pe care-l reuseste internetul, blogul. De asta iubesc scrisul atat de mult… :wub: :w00t: :cheerful: :silly:
Multumesc mult :kissing: , ce sa zic, mi-ar placea sa invat photoshopul… :cwy: :dizzy:
Oh, asta imi doresc si eu cel mai mult si asta iti doresc si tie:fericire! :w00t: :happy:
Splendide poze. Ai surprins foarte frumos toamna. Orice strain le-ar vedea s-ar gandi la Romania ca destinatie turistica. Sunt sigura
De cand am terminat facultatea pentru mine luni nu mai e o zi atat de stresanta. Nu pot zice ca am o zi extrem de urata insa in general pot spune ca iubesc Vinerea. E ziua mea “libera” in care ies in oras, in care ma intalnesc cu prietenii. Restul sunt la fel, monotone, gri, obositoare, pline. Cel mai adesea nici nu imi dau seama cum a trecut ziua. Stiu sa spun zilnic cate (multe) lucruri am facut dar mai nimic pentru mine. Programul meu incepe dupa ora 23 cand ma bag in pat si citesc sau ne uitam la un film.
Multumesc, Alice, dar Romania chiar e o destinatie turistica. :biggrin: :happy: Ca nu stim noi sau nu reusim sa valorificam ce avem mai frumos, asa cum fac altii, asta e partea a doua. :dizzy: Poate nu avem atatea monumente impresionante, muzee, edificii deosebite, renumite in toata lumea, dar peisaje? La asta nu prea ne intrece nimeni. :biggrin:
Ce fain ca aveti o asemenea zi de intalnire. Insa ce-mi povestesti despre celelalte zile din saptamana nu e prea imbucurator. Cu toate ca si la mie e cam la fel. Cateva pete de culoare…din cand in cand. Azi da, a fost o zi superba. Se mai intampla si din astea.
:wassat: :silly: :alien:
Abia la ora 23 reusesti sa te relaxezi? :shocked: Nu muncesti cam mult? :dizzy: :cwy:
Foarte frumoase pozele Nice! Ai surprins foarte bine peisajul de toamna tarzie, iar ceata da o usoara nota de mister, ceea ce este fantastic. Insa cel mai tare imi place podul arcuit. Completeaza perfect decorul.
.
Recunosc Parcul National…e tare fain. Obisnuiam sa merg des acolo, era aproape de casa.
Si eu visez la niste fotografii “cetoase”, dar pana acum n-am avut norocul ca ceata sa ma prinda cu aparatul la mine
Larisa, cam greu s-ar intampla asta in Bucuresti. Aici in fiecare dimineata ceata pune stapanire pe oras. Ma mir ca nu aveti si voi parte de ea, mai ales cu Loara alaturi.
Aici, in fotografiile mele, nu e decat o zi mohorata surprinsa. Ceata se ridicase de o buna bucata de vreme. Sunt unele imagini in care este surprinsa extrem de clar. Pentru asta trebuie sa ajung in parc mai de dimineata. Lucru imposibil. :))
Podul ala este sarea si piperul parcului. Il infrumuseteaza, ii da un farmec aparte. Mai ales cand se reflecta clar in apa lacului.
Merci mult. :happy:
Neaţa. Nice!
Cea mai aglomerată şi epuizantă zi… Să vedem… :whistle: Păi, n-ar fi mai simplu s-o numesc pe cea mai relaxantă? :silly: :biggrin: Cred că ai ghicit deja, sâmbăta şi doar în parte (2/3) duminica :cheerful:
Toate pozele sunt faine, însă pentru mine acelea în care apare podeţul arcuit au un mic plus
N-aş spune despre luna noiembrie că ar fi cea mai deprimantă perioadă, de fapt n-aş cataloga astfel nicio altă lună, fiecare cu propriul farmec. Cât despre copacii desfrunziți şi aleile pustii, pot avea un farmec aparte, uneori chiar ar reprezenta peisajul ideal în care să vreau să mă plimb :alien: :silly:
Azi e joi, ar trebui să fie deja o zi mult mai prietenoasă, încă puţin şi e vineri, apoi sâmbătă :wink: :cheerful:
Neata, Centurion, asa zile bizi ai la serviciu? :cwy: :dizzy: Pai si cum de ai timp de blog? De articole? Mai ales ca astea cer gandire clara, concentrare, inspiratie. Nu esti obosit? Sau esti o persoana mai energica? Ca tu publici aproape zilnic… Eu am ajuns sa postez ceva o data pe saptamana. Si atunci consider ca e o mare reusita. :biggrin:
:cwy: :pouty: 
Ia te uite, deci tu preferi acest tip de peisaj pentru plimbari romantice. Hm, adevarul e ca si mie imi plac parcurile goale. Am iesit intr-o seara in IOR si era asa multa zarva inca s-a dus naibii tot romantismul. :angry: :devil: Deci da, cred ca ai dreptate. :biggrin: :w00t: :tongue:
Joi si vineri sunt zile ceva mai usoare. Insa momentan nu ma gandesc la weekend. :cwy:
Zi frumoasa, Centurion! :happy:
Bună, Nice!
Hai, să-ţi spun un mic secret, da’ să nu spui la nimeni :wink: Sâmbata şi duminica îmi permit să rup o oră jumate, chiar două, pentru a scrie (tastez rapid :biggrin: :alien: ) câteva rezumate la articolele istorice pe care le citesc în cursul săptămânii către seară :w00t: Cât despre celălalt gen de texte, aici e şi mai simplu :devil: le scriu la serviciu :ninja: :shocked: :tongue: şi mi le trimit prin mail… le mai fac mici retuşuri si gata! 
:tongue: Pfff, nu-ţi imaginezi câtă inspiraţie năvăleşte atunci când văd cum în jurul meu, unu’ încarcă şi trei descarcă… şi uite o modalitate de a evita să-mi fac nervi inutil :whistle: :wink: recomand metoda este infailibilă. :w00t: :devil: :biggrin:
Cu blogul e simplu!
Da, îmi plac peisajele pustii, de toamnă, nu mi se par defel deprimante (pot deveni decorul unor plimbări extrem de romantice, desigur, având companionul potrivit) :alien: cu siguranţă le prefer celor prea animate. :happy:
Seară faină!
Aha, la serviciu iti scrii articolele, da, uite eu nu am cum sa fac asta atat timp cat nu lucrez pe calculator. Nici macar nu avem calculator.
Si chiar daca am avea, nu ar fi timp de scris. Deh, sunt joburi si joburi, fiecare cu specificul lui, fiecare cu avaqntajele si dezavantajele lui.
:biggrin: :cwy:
Dar iti spun si eu un secret, nu as putea scrie un articol cu galagie pe fundal. :ermm: :dizzy: Trebuie neaparat sa fiu la biroul meu, in linistea deplina a camerei mele. Avantaj tu.
Nu ti se par deprimante? Poate pentru ca nu iti place aglomeratia, poate pentru ca preferi sa fii doar tu cu persoana iubita. Eu una asta vreau. In schimb sunt unii care prefera grupurile mari…despre asta in articolul pe care il tot aman. :biggrin:
Merci asemenea. :cheerful:
superbe fotografii… ale unui brumar, fara de bruma…
nu recunosc parcul… desi mi-as fi dorit… recunosc insa culorile… frunzele… apa…
la noi, a nins ieri… viscolit… dar fara sa se depuna… iar astazi dimineata… brrrr ca la minus 7 grade…
Multumesc mult, Ovi :cheerful: , momentan nu am vazut bruma, am fost exclusiv pentru a surprinde ceata, dar si bruma e incantatoare, da bine in fotografii, mi-ar placea s-o gasesc si s-o imortalizez. Ce dragut ar fi sa gasesc niste plante acoperite cu chiciura…
A nins deja? :shocked: Asa repede? :ermm: Oh, dar ce ger s-a instalat in NY. :sick: Sper sa nu ajunga si la noi in cateva zile, ca de obicei asa se intampla…
Inseamna ca ne vei delecta cu imagini hibernale cat de curand. :w00t:
ador nisoarea… dar am simtamantul ca nu este timpul pentru ea… asa ca… am rabdare sa o astept…
oricum… astazi a fost mai cald… si maine va fi si mai cald… deci… inca nu este iarna…
Oh, ce bine, inseamna ca a fost doar un teaser. :biggrin: Sau un avertisment.
Mey eu ca sofer nu iubesc ceata. :) Mai ales ca imi amintesc de o intamplare din adolescenta mea, aveam carnet de vreun an, fusesem seara la o meditatie si ma intorceam acasa. Stateam pe atunci in afara orasului. Si cand sa ajung spre casa (deci nu mai eram in oras) am dat peste o ceata din aia de nu vedeai la 2 metri. Colac peste pupaza, drumul nu era marcat, ca deh…Romania. Deci nu vedeai marcatia sensului de mers, unde e santul, unde e drumul. Si drumul nu era drept, erau si curbe. Cu chiu cu vai am ajuns acasa, sanatoasa si cu masina in regula, dar zau ca mi-a fost o teama…Nu era nici o masina pe drum, macar sa merg dupa ei. Imi venea la un moment dat sa ma dau jos din masina si sa pipai cu piciorul ca sa-mi dau seama unde e drum si unde e sant. :))
Cea mai aglomerata zi? Nu stiu ce sa-ti zic. Difera. Lunea pare mai grea ca vine dupa weekend. Dar uite, saptamana asta cea mai aglomerata zi a fost ieri, miercuri. Am avut niste drumuri pe la finante si am ajuns la birou de-abia la pranz si se adunase multa treaba, sarea toata lumea pe mine cu intrebari si task-uri, de nu stiam ce se intampla. :)
Eu o ador in poze. Le da un aer de mister, un farmec aparte. Imi place sa privesc asemenea peisaje, mai ales montane cu casute presarate pe culmi… :wub: :w00t: :cheerful:
Da, memorabila experienta ta. Vezi de ce nu am dat eu pentru carnet. Cred ca intram in panica sau coboram, vorba ta. Nici nu vreau sa imi imaginez ce a fost in inima ta. :ermm: :dizzy:
Da, sunt zile si zile. Eu am decis sa mi le fac frumoase si pe cele mai putin reusite dintr-un anumit punct de vedere. Atat cat pot. :biggrin: :dizzy: :unsure: :silly:
Pentru mine as zice ca cea mai grea e marti. Am si mult de lucru, si sedinta, plus ca atunci mi se aduna si toate acasa :) Luni e cam cea mai lejera la munca, deci am timp sa-mi intru in ritm.
Ce super, e cel mai bine asa… :cheerful: Sa ti se dea ocazia sa-ti intri treptat in ritm, nu sa te trezesti aruncat dintr-o data in valtoarea lucrurilor. :ermm: :angry: Partea cea mai rea e cand vii obosit de la job si acasa trebuie sa continui munca…
Care este? In cazul meu vorbim la plural: luni si vineri. Luni=programul pentru saptamana. :angel: Viner=target, pe repede-inainte pentru realizarea obiectivelor neatinse, propuse de luni :devil:
Si in restul zilelor ce faci? Relas? :biggrin:
Mie ceata nu-mi place nici afara,nici in poze.Nu se compara cu o poza cu un soare frumos,oricat ar fi ea de ceata.Dar fotografiile sunt frumoase,poate unde nici nu e ceata suficienta :D.Ce parc e?
Asa este, daca nu ai un stil anume, daca nu folosesti niste tehnici deosebite, fotografiile surprinse in zile mohorate nu se compara cu cele realizate pe timp insorit. Dar cele facute de profesionisti iti taie rasuflarea… Evident ca folosesc photoshopul. Asta pe langa obiective scumpe…
Parcul National, un parc micut din capitala. Dar e tare fain, mie mi-a prins bine sedinta… :happy:
Buna dimineata,
Ceea ce spui despre ziua de luni imi aminteste de o gluma(sau poate este un adevar, mai stii :biggrin: ) despre cum stii daca mai esti o persoana tanara sau nu. Era ceva de genul: persoanele tinere sunt cele care ajung luni dimineata obosite moarte la serviciu, iar vinerea sunt fresh si pregatiti sa inceapa petrecerile din weekend; persoanele in varsta, ajung luni dimineata odihniti la serviciu si gata de munca, dar obosesc pana vine ziua de vineri.
Deci tu, se vede treaba ca esti o persoana tanara, :kissing: .
Cele mai obositoare zile ale mele sunt primele zile cand revin la serviciu dupa concediu. Nu-mi ajunge doar una sa-mi intru in ritm, in prima saptamana sunt aeriana rau.
Iar pozele sunt foarte reusite, ca de obicei.
Neata, Luminita, cu putina intarziere, abia acum am intrat in casa si am si dat buzna pe blogul abandonat. :))
:biggrin: :devil: :silly:
Ce nice esti tu, mi-ai facut ziua mai frumoasa. Haioasa faza cu persoanele tinere…si e posibil sa contina un sambure de adevar. Eu insa sunt mereu epuizata, obosita. Cum zice cineva drag, sunt ramo.
Ei bine da, si la asta ne potrivit, chiar am scris un articol pe tema asta, si eu imi intru foarte greu in ritm.
http://www.summerday.ro/2013/01/13/sindromul-post-vacanta/
Cam doua-trei saptamani dureaza adaptarea… Mult. :cwy:
Multumesc mult. :heart:
Superbe pozele tale, ca de obicei. Am stat vreo 5 minute să o admir pe prima, în special… nu știu de ce-mi place atât de mult.
În legătură cu întrebarea ta, cred că lunea este epuizantă și pentru mine. Durează puțin până îmi reintru în ritmul săptămânal… Joia, în schimb, deși este cea mai aglomerată, este și cea mai puțin epuizantă… știu că vine weekendul repede-repede :cheerful:
Multumesc Oana, nici eu nu inteleg ce are asa deosebit prima imagine, dar a fost destul de apreciata chiar si in grupurile de fotografie de pe fb. Cred ca are o atmosfera aparte datorata podului si vegetatiei. :biggrin:
Uh, oare exista cineva care nu asteapta weekendul cu sufletul la gura? :cheerful: :blush: :tongue: :silly: :ermm: :dizzy:
Cu lunea sunt certata de ani de zile. Joia e ok anul asta…dar si ea e cam obositoare. :cwy:
Ştii piesa “Emoţie de toamnă” cântată de Nicu Alifantis versurile aparţinându-i lui Nichita Stănescu: “A venit (a venit) toamna, acoperă-mi inima cu ceva/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta”. O fredonam în timp ce-ţi savuram imaginile. Plăcute ochilor.
Acest anotimp oferă spre deliciul vederii o paletă bogată de culori, încât uităm după albul orbitor al iernii, ce gamă variată ne-aduce primăvara. Fotografiatul îţi aduce liniştea, relaxarea de care ai nevoie după o zi încărcată. Te face să te concentrezi pe lucrurile minunate pe care vrei să le şi imortalizezi şi să (mai) uiţi de alte cele. Tu ştii asta. ;)
Antonela, tu de ce nu ne arati pe blog cateva realizari fotografice personale?
:cheerful: Din cate am inteles te pricepi foarte bine la arta fotografica si trebuie sa recunosc sunt curioasa. :blush: Se vede clar ca intelegi ce inseamna pentru un suflet chinuit linistea oferita de fotografiat… :happy:
Cat de frumoase sunt acele versuri. :wub: Iar toamna chiar este un anotimp al emotiilor puternice. Sunt onorata ca te-ai gandit la ele in timp ce priveai imaginile din articol.
:happy:
La mine joia e mai aglomerata, dar nici ziua de luni nu’mi place:))
Ai facut niste poze de nu’mi pot lua privirea de la ele. In general faci astfel de poze, sincer. Macar in poze sa fie si toamna frumoasa, nu?:)) Raman la anotimp intermediar, de umplutura, dar se fac poze artistice interesante toamna, cromatica este foarte intensa in anotimpul asta si natura ofera astfel niste efecte faine.
Inceputul si mijlocul saptamanii. :biggrin:
Multumesc mult, Raluca, stiu ca esti fan toamna doar in poze. E bine si asa. Pentru mine e ideal. :biggrin: :happy:
Dar te previn ca timpul ne schimba. Si ca one day te poti trezi ca adori si tu toamna. Si dincolo de poze… Asta am patit eu, deci vorbesc din experienta proprie. :blush: :dizzy: :ermm:
Hello, hello.
Reusite poze Nice, dar cu siguranta nu sunt pentru mine par putin cam triste :( deci e clar ca nu ma dau in vant dupa misterul lui brumar.
Cred ca si la mine tot ziua de luni pare a fi cea mai ocupata, pentru ca dupa un weekend nu prea am chef sa ma duc la lucru.
Si duminica mai o am ocupata mai ales cand aveam de arbitrat dar acum e pauza pana la primavara asa ca pot sa stau linistit, o alta zi ocupata de viata sportiva e vinerea cand de la lucru trebuie sa plec direct la sedinta de arbitraj unde pierd vremea o ora si ajung acasa fara nici un chef de viata.
Buna, Daniel, uite ca n-as fi ghicit nici in o mie de ani ca esti un iubitor al soarelui, timpului frumos. Dar, imaginile din articol sunt cam triste. Am sesizat si eu. Dar asa este si sufletul nostru in absenta soarelui. In orasul meu acesta a uitat sa mai iasa si eu nu mai rezist. Unde mai pui ca simt asupra capului o presiune in permanenta. :dizzy: :ermm: Nu-mi prieste vremea lui Brumar… :ninja:
Normal ca nu are nimeni chef dupa relaxarea toatala din we. Iar daca acesta a fost plin de evenimente cu atat mai putin.
:cheerful:
Te-ai apucat iar de arbitraj?
Imi pare rau de voi dar la noi si azi e soare si frumos afara, o zi perfecta pentru plimbari cu bicicleta sau pe jos, chiar daca e putin cam rece. Si acus vine si decembrie si parca vad ca nu o sa fie cine stie ce zapada pe la noi :(. Vine 1 decembrie abia astept sa merg la Alba Iulia :wub:
Da m’am reapucat de arbitrat am avut vreo doua meciuri unde am facut cate o greseala pe meci dar la final toata lumea a fost multumita, nu e chiar asa greu arbitrajul asta, daca te concentrezi si nu te fura jocul e chiar usor, mai greu mi se pare sa fii arbitru de volei nu stiu de ce.
Un pronostic pe deseara pentru Grecia – Romania, eu unul o sa urmaresc si reprezentativa Panzerelor care se deplaseaza la Milano pentru un amical cu reprezentativa Italiei.
Daniel, cred ca ai trimis soarele ala si pe la noi ca azi a fost o zi fabuloasa, insorita, perfecta pentru fotografia adorata de tine(cea optimista). :biggrin: :happy:
Ce pronostic sa mai dau, am inteles ca ne conduce Grecia, eu am uitat televiziorul la Franta-Ucraina.
Am avut niste treburi… Poate o sa scriu despre ele.
E tare fain sa fii arbitru, mult succes in continuare, sa te tii de treaba! :happy: :cheerful:
frumoase fotografii, intradevar un noiembrie incantator…dar astept iarna :D :biggrin: A fost cald, nu a fost ploios, acum a venit si frigul…dar sa vina zapada!!!!!!!!!!!!!! :silly:
Multumesc, Pato, cred ca esti in elementul tau pe frigul asta.
Da…un strop de zapada mai lipseste. Pentru asta cred ca ar trebui sa te muti in NY(ca tot povestea Ovi ca la el a nins). Sau in nordul Europei. Acolo ai avea frig si zapada din belsug tot anul. :biggrin: :happy: :tongue: :silly:
Sau la munte la noi. :devil:
Ori o astept si-mi antrenez rabdarea :D, ca pe o virtute :devil:
:biggrin: Da, stii cum se spune, pentru lucrurile bune merita sa astepti…si-o viata. :ermm: :dizzy:
dar risti o viata pentru o incertitudine :D? :silly: :tongue: trebuie sa stii si cand trebuie sa-ti iei viata in maini
Pato, cei mai multi oameni habar nu au ce vor de la viata. Habar nu au ce vor in general. Foarte putini au planuri si le pun in aplicare. :dizzy:
In poze pentru mine orice anotimp e frumos, sunt unele mai bogate in culoare, mai vesele, dar in toate ai ce sa surprinzi, insa daca tin cont de soare, de temperaturile cu care ne confruntam… nu imi place nici toamna posomorata si nici geroasa iarna si intra lejer si primavara capriciosa. Sunt un om cu suflet mediteranean :biggrin: :blush: imi place soarele, caldura.
Cat despre zile si munci lunea sau vinerea, cat lucrez mai intens pentru un weekend mai lejer, sunt adesea cele mai aglomerate.
POzele tale sunt foarte frumoase, unele patrunzatoare si aduc atata liniste! :wub:
Mihaela, ce frumos ai recunoscut ca esti fana verii. :cheerful:
Adevarul ca si mie imi bate inima pentru un loc de la Mediterana. :wub: 
Cred ca stii si numele lui. :happy:
Merci mult. :heart:
Da, am vazut ca in weekend cam stai departe si de blog. :biggrin: :tongue:
Hm, da, cam multa liniste in ziua aia. Deh, era luni dimineata. Pana si natura era suparata ca incepuse o noua zi de munca.
Bine te-am regasit, draga Nice! Te-am citit in continuare, dar nu ti-am mai scris pentru ca doream, pe cat posibil, sa spun ceva interesant.
Ca de obicei, pozele sunt superbe, ajungi chiar sa apreciezi toamna cand le vezi!
N-as putea spune care e cea mai stresanta zi, iar zilele la mine curg aproape la felfiindca nu am inca un loc de munca. Cu toate acestea, incerc sa fac in asa fel incat sa nu se instaleze nedorita monotonie. Mie chiar imi place sa fiu ocupat, sa vedem daca voi mai gandi asa si pe viitor.
:biggrin: Danny, pai dupa principiul tau eu nu mai comentam niciodata pe bloguri. :ermm:
:tongue: Ce crezi ca eu ma uit sa vad daca am ceva interesant de spus? Nici vorba, doar comentez si atat. Imi spun si eu parerea…daca o fi buna sau rea, asta e, doar nu se supara nimeni pe mine pentru atata lucru. :silly: :tongue: :blush: 
Pai da, eu admirand-o din poze am inceput sa ma imprietenesc cu toamna…
Iar monotonia se instaleaza oricum. Nu prea avem cum s-o combatem dar rar. :dizzy:
Tu stii ca nu-mi place toamna, dar absolut de loc! :sick:
Vreau vara, vreau soare, vreau…… asta este si verbul care imi domina zodia de altfel! :biggrin:
Dar…. trebuie sa recunosc! FOTOGRAFIILE TALE SUNT GROZAVE! :tongue:
Cine spune ca detesta toamna! Minnie nascuta chiar in luna lui brumar. Asta e culmea.
:biggrin: :silly: Ironia sortii, stii de cine imi aduci tu aminte? De mine. La fel cum ai tu un cui impotriva toamnei, asa am eu impotriva iernii. :biggrin:
Merci mult. :kissing:
Aproape ca nu cred ca mai e nevoie sa spun si eu cat de frumoase sunt fotografiile. Dar trebuie s-o spun: sunt foarte frumoase.
Iarta-ma ca-s asa de trista insa dupa o zi ca cea de azi…
Nice, la mine timpul trece ciudat. Orice zi e la fel sau aproape la fel. Deci…nimic interesant. Ceea ce ma deranjeaza este ciudatenia zilelor si a evenimentelor care se deruleaza uneori fara sens parca… Uneori se aglomereaza o multime de probleme, alteori…pauza.
Ceata in fotografii mi se pare chiar fascinanta insa asta tot nu ma reconciliaza cu toamna. Azi, dupa ce o zi intreaga am tremurat la propriu la o inmormantare in familie…nici nu sunt capabila sa incerc macar sa fiu amabila cu ea, cu toamna. Suntem dusmance de moarte. Mi-a intrat frigul in oase atat de rau incat inca nu mi-am revenit nici acum. A fost vant, nor, ceata…oribil. Si peste toate atmosfera trista…
O noapte buna
Neata. :happy: :cheerful: Hm, Elly, lucrul asta este valabil si pentru mine. :ermm: Din pacate de multe ori lipseste echilibrul, cand prea mult cand deloc. :wassat: Poate de asta tanjesc eu asa mult dupa el. Niciodata nu am reusit sa inteleg fenomenul si eram sigura ca doar mie mi se intampla.
E neplacut, da. :cwy:
:biggrin: Pe mine ma amuza felul cum povestesti tu despre toamna. Dar normal ca te inteleg perfect, cam asa simt eu despre iarna(anotimpul in care m-am nascut). :ninja:
E greu in absenta soarelui, nu prea ai cum sa fii vesel, energic si optimist. Eu sunt meteosensibila si vremea asta nu-mi prieste deloc. :angry:
Multumesc mult, Elly. :heart:
Superbe imagini ! Felicitari !
Multumesc mult. :blush:
Cat de superbe sunt fotografiile, Nice! :happy: :biggrin: :silly: Te-ai intrecut pe tine. :whistle:
). Dar e ok in general.
Cea mai aglomerata si epuizanta zi din saptamana presupun ca e miercuri, cand am mai multe ore ca de obicei la scoala (+ plus ca sunt si de-alea mai solicitante, ca sa zic asa
Multumesc mult, Alex, sunt facute in fuga, tu esti tare nice ca de obicei.
:cheerful:
Eh, tu esti tanar, ai energie, totul ti se pare usor, nimic nu te doboara. That’s the spirit. :biggrin: :happy:
Și la mine tot lunea tinde să fie ea mai aglomerată, dar cam toată săptămâna e aglomerată. Lunea în schimb cam toată lumea se apucă de treabă și e normal să fie mai plină. De obicei vinerea e mai liber pentru că cei mai serioși și mai harnici deja și-au terminat treaba. Nu se apucă de pregătiri la sfârșit de săptămână.
Asa e Creve, vinerea e usoara si pentru mine. Desi tare mi-ar fi placut s-o am libera. :happy: :biggrin:
superbe imagini!
mie lunea nu-mi prea place…dar, ce sa fac?
Multumesc, coco. :heart:
singura mea problema e cand suna ceasul dimineata, ca-i we sau nu. in rest, odata scapata din ghearele somnului, ma bucur c-a inceput o noua zi, incerc sa bag in seama doar partile bune si de cele mai multe ori, reusesc :cheerful:
foarte frumos surprins parcul, imi place pustietatea, culorile, claritatea. daca era ceata, nu cred ca-ti iesea mare lucru. ceata asta e faina de la inaltime, printre culmi!
Hehe, da, am vazut ca reusesti de fiecare data. E si asta un secret. :happy:
Hm, cred ca ai dreptate cu ceata… :ermm: :dizzy:
Pentru mine noiembrie este una din cele mai frumoase luni: atunci e ziua sotului meu, şi de nume, şi de naştere, este luna in care parcă toate se aşează în aşteptare, şi parcă nici telefonul nu mai sună aiurea, nici poarta nu se mai deschide atat de des şi ne bucuram de viata tihnita in doi. Pădurea intra intr-un alt angrenaj de culori şi iarna pare inca departe. De iarnă nu ne bucuram niciunul, e prea grea pentru noi, cu tot muntele nostru şi cu toata stralucirea zăpezii. Frumoase fotografii!
Ah, tu stai in Brasov, ce zona frumoasa, aer curat, drumetii, aventura. Iar toamna la munte e de exceptie. Iarna nu imi place nici mie, desi sunt nascuta in mijlocul ei, cand e gerul mai naprasnic.
Multumesc mult, Adriana. Eu privesc lunile strict meteorologic. :biggrin: Zilele de nastere(ale mele) ma inspaimanta. :angry: Deh, asa e de la o varsta.