weheartit.com
Când scriu oamenii pe blog? Când vor să critice ceva, când vor să-și verse oful, când vor să împărtășească cu ceilalți o bucurie sau un necaz. Cu alte cuvinte, când au ceva de zis. Dar ce faci când nu ți se întâmplă nimic semnificativ și ai cea mai banală și plictisitoare existență din lume?
Viața mea din ultima vreme decurge lin: la serviciu s-au mai calmat apele, deși știu că este liniștea dinaintea furtunii, pe plan sentimental sunt mai fericită ca niciodată, cu sănătatea n-o duc rău deloc, deci, nimic interesant de povestit.
Cu o mică excepție ce-mi dă frisoane pe șira spinării, o problemă ce mă nemulțumește profund și din acest motiv consider că merită dezbătută cu voi.
Am observat că de când am început serviciul tot slăbesc. Încet, dar sigur. Cu toate că nu fac nimic special, poate doar…
Am detestat dintotdeuna urcatul scărilor. Mai ales a celor în spirală din clădirile vechi. Și tocmai de acest tip de tortură am parte la muncă. Prima dată, când am ajuns nu știu prin ce minune la etajul trei, am crezut că-mi dau duhul. Abia mai puteam respira, inima bătea năvalnic să-mi sară din piep, picioarele îmi tremurau, ochii mi se încețoșaseră, mă durea fiecare părticică din corp de parcă escaladasem Himalaya. Amețisem și mi se făcuse rău. Minute bune nu am putut vorbi și nu mi-am revenit din uluiala. Și supărare. Problema nu e că trebuie să urc o singură dată, că nu mă mai vaicăream atât, ci sunt nevoită să trec prin chinul ăsta de mai multe ori pe zi. De prea multe ori. Scările sunt abrupte și par că nu se mai termină… Și nu e chip să mă obișnuiesc cu ele, oricât aș repeta experiența. De fiecare dată mă epuizează, mă termină nu doar fizic, ci și psihic. Percep urcatul ca pe un soi de pedeapsă pentru că este foarte dureros. O fi benefic pentru sănătate, pentru îmbunătățirea ritmului cardiac, pentru tonifierea trupului, sculptarea feselor și coapselor, o prelungi viața și o scădea nivelul colesterolului, dar mie îmi provoacă doar dureri de cap. Pur și simplu nu mi se potrivește. Brrr, și gândul la scările mele de coșmar mă înfioară chiar și acum, când scriu. De cele mai multe ori mă mă uit admirativ la cei care aleg să urce scările de la metrou, eu fiind pe scara rulantă, pentru ei totul pare să fie atât de ușor…
Și ca să fiu bine înțeleasă, aș strânge din dinți și aș face efortul ăsta dacă s-ar merita, dacă la capătul scărilor m-ar întâmpina o panoramă răvășitoare, așa cum se întâmplă când urci în diferite turnuri ale orașelor medievale
o priveliște spectaculoasă asupra oceanului
sau asupra unei cascade învolburate dintr-un canion amețitor
Doar că, la serviciu, la capătul scărilor mă așteaptă doar…foarte mulți nervi.
În afară de urcatul scărilor, mai există și alte exerciții iritante, imposibile: abdomenele, genuflexiunile și mai ales flotările pe care niciodată nu am fost în stare să le execut corect. Și nici cu bicicleta magnetică nu m-am împăcat niciodată, în schimb, cea eliptică e mult mai abordabilă. Care sunt în opinia voastră cele mai nesuferite exerciții fizice, cele mai epuizante și mai greu de executat?
Dupa pererea mea, toate…nu-mi place sa fac sport, doar in apa ma simt cu adevarat in largul meu oricat efort as depune. Nu fac sport pentru a face sport, fac sport fiindca imi place sa fiu cu prieteni, sa socializez etc.
Nu as face sala de forta in viata mea, desi este o tendinta acum…nu ma simt cu nimic inferior unui pachet de muschi si prafuri, care-l ajuta sa urineze colorat :biggrin: , ba din contra!
Este drept ca nu sunt un tip sportiv, doar atletic! :whistle:
Pai ce, Pato, tu mergi cu amicii la bazin? Ehe, asta da distractie, eu mergeam singura si rar conversam cu cineva de acolo ca toti erau concentrati pe inot. Nu platisera atatia bani ca sa stea cu mine la taclale. Dar aici ne asemanam iar, si eu ador inotul si nu mi se pare deloc solicitant. Si chiar imi lipseste sportul asta. Ador apa, la fel ca si tine. :wub:
Nici tenisul nu ma obosea, dimpotriva, nu ma mai saturam de el. Niciodata nu ajungeam epuizata acasa de la tenis. Bine, nici nu l-am avut partener pe Federer. Sau pe Nadal.
Mie nu-mi plac barbatii cu muschi. Abia schitati nu e o problema, dar exagerati nu agreez. Nu-mi plac culturistii de exemplu. E vreo problema ca ii prefer pe cei naturali? :dizzy:
Da, imi plac barbatii atletici. :w00t:
:cheerful: Esti un norocos ca nu trebuie sa faci nimic pentru a te mentine in forma. 
inotul este o exceptie, cum spuneam mai sus.
Norocos :D :tongue:
Stai asa, nu te bucura prea mult, metabolismul se poate schimba radical dupa o anumita varsta. :biggrin: :ermm: :dizzy:
Exceptia de la regula, normal. :devil:
Vedem, dar dupa ce ma insor :)) :silly: ma apuc de bazin…dar ce bazin imi fac casa cu piscina sa dau burta jos :))(mi-o construiesc singur) :blush:
Hopa, inginerul din Pato iese la rampa. Cand oi avea casa te chem si eu sa-mi construiesti piscina. :tongue: Poate imi faci si mie o reducere ca deh, ne cunoastem. :devil: :blush: :silly: Toata viata am visat la casa cu piscina… Si teren de tenis. :biggrin:
Eu ma gandeam sa fac si munca de “dorel” ca sa dau burta jos :)) :tongue: …fireste in gluma.
Ce pret pune Pato pe silueta. Da, orice activitate e buna pentru a ne mentine in forma. Vad ca nu te dai in laturi de la nimic. :biggrin:
:blink: sper sa imi mentin silueta :D :angel:
De ce, ai auzit ca fetele prefera barbatii fit? :biggrin:
:unsure: :silly:
pentru a ma misca mai usor :D, mai bine! :whistle:
:biggrin: Doar de asta? Oh, si eu care te suspectam ca ai fi un Casanova modern. :biggrin: :tongue:
nu stii despre ce vorbesti! :tongue:
Glumeam, Pato, stiu ca esti un baiat serios.
:cheerful:
Văleu, ce-mi faci! Şi tocmai când vroiam să-mi iau inima in dinti pentru a mă reapuca serios de sport tu mă faci sa ma gandesc ce exercitii imi par nesuferite? Păi, toate! Iar in casa am doua scari interioare incomode incat le-as evita de n-ar fi sa trebuiasca sa mananc si sa dorm, altfel nu as incerca sa le ating. In plus…mi-am pus si eu problema asta cu existenta simpla din care nu mai ies subiecte pentru blog. Nu ies, nu ies, mai pun un subiect cu unul din cei 4 caini lşi mă asigur de ceva vizite. Doar că de când mi-a disparut cainele lup nici sa ma laud cu cei ramasi nu mai am chef. Te pup, mi-ai smuls un zâmbet. Eu m-as bucura sa slabesc, recunosc. Deci…să urc scarile …zici?
:cheerful: Esti amuzanta, Adriana, sinceritatea ta e reconfortanta. :happy: Toate sunt grele, este adevarat, doar ca unele parca sunt mai grele ca altele. :angry: Dar se pare ca astea dau rezultatele scontate. :unsure: Ai in casa doua scari interioare? Wow!
:wink: Sa nu-mi spui ca sunt in spirala…
Am vazut pe facebook ca ti-ai pierdut cainele lup, nu l-ai gasit? :ermm: :dizzy: :cwy: Eu speram ca ti l-a adus cineva inapoi, e greu sa te impaci cu o asemenea situatie…
Eu daca as vrea sa slabesc nu m-as apuca de urcat scari. As apela la o modalitate ceva mai putin dureroasa si solicitanta. :dizzy: Pana si stepperul mi se pare epuizant dupa 5 minute. Nici nu am conditie fizica, asta e adevarat. :blush: :silly:
Nu, nu am scari in spirală pentru ca am o casa mica, dar sunt abrupte. Câinele nu l-am mai gasit dar de ciuda am adoptat doi: una…tot lup, seamana perfect cu pierduta Zoe, şi un maidanez deosebit (chiar voi scrie intr-o zi despre asta, asa să-i fac intrarea in lumea asta virtuală). Zoe era prea frumoasa, era de concurs, sper sa-i fie bine acolo unde e. Iar cu …exercitiile fizice…m-am alintat putin. Orice fara sarituri…merge pt mine, chiar daca prefer sa stau sa va citesc pe voi decat sa merg la sport. Te pup, Nice. Din nou.
:devil: Bloggingul e cel mai placut si mai relaxant sport, Adriana. :wub: :wub: Total de acord. :happy:
Ce mult iubesti tu cainii… Si mie imi plac si sper la fel ca tine ca Zoe sa fie bine acolo unde e.
O seara frumoasa in continuare, fara sarituri. :biggrin: :happy: :kissing:
Ce urasc eu cel mai mult e alergatul si absolut toate ce ai mentionat tu mai sus: abdomenele, genuflexiunile și flotările. Bine ca nu le mai fac. Nici macar sa incewrc, iar de gandit, abia acuma ma gandesc la ele … cu placere … ca nu trebuie sa le fac :devil:
Mi-ar place sa stiu sa merg pe bicicleta, dar nu stiu de ce nu am mai invatat niciodata …. cred ca imi vor trebui roti ajutatoare, asa ca mi-am zis sa mai astept putin si ies cu Emilia la o raita … ea cu bicla ei, eu cu a mea … ambele cu roti ajutatoare …
PS: Ma bucur ca iti merge mai bine, pe toate planurile. Un respiro si apoi iar in valtoarea vietii, nu? Ia si inmagazineaza acuma energia buna, pentru viitor. Pupici si Weekend fain!
:)) Haha, tare de tot faza cu “ma gandesc la ele cu placere ca nu trebuie sa le fac. ” Mi se potriveste si mie remarca. Alergatul de asemenea ma oboseste, nu-l suport, nici nu stiu de ce nu l-am trecut in articol. Am uitat. :biggrin: Imi aduc aminte cum ajungeam la finish la probele de rezistenta. Credeam ca lesin… Nu, clar, nu sunt pentru mine activitatile astea epuizante. :biggrin:
Cu bicicleta e usor. E fun. N-am mai mers din copilarie, dar nu e cine stie ce filosofie. Se invata imediat. Ca si schiatul. Vad ca a ajuns si la noi moda asta cu bicla. Nu, nu o sa ai nevoie de roti ajutatoate.
Iti garantez ca e simplu de invatat. :cheerful:
Da, se anunta cateva evenimente neplacute in viitorul apropiat. La munca. :angry: :sick: Rar cand am si eu o clipa de liniste. Cum bine spuneai tu.
Merci mult, weekend frumos si tie in continuare. :kissing:
Hai mai Nice ca nu e dracul asa negru! :devil:
urca aici acasa 2 etaje fluierand si unde mai pui ca la doua zile mai trebuiesc si aspirate treptele ptr Mishu vine de afara si fuge pana sus, iar in zilele cu ploaie este un dezastru!! Dar in afara faptului ca ma sui de cateva ori pe zii de nevoie, o fac si de voie! :shocked:
Un exemplu! Eu care sunt sarita de varsta matusalemica
Da, si uite asa vara asta am reusit sa dau jos 6 kg fara prea mare efort si acum ma mentin in greutate. O adevarata sarbatore ptr mine urcatul pe scari, deci…….. :biggrin:
Felicitari, Minnie, 6 kg intr-o vara e o adevarata performanta.
:cheerful: :w00t: Te invidiez pentru forma si energia ta. :happy: Momentan sunt la inceput, nu a trecut decat o luna de cand fac efortul asta, probabil ca in timp ma voi obinui. Sper, ca altfel de dezastru. :ermm:
Dar, ca sa fiu mai precisa, eu stau la 9 si cand urc scarile de la bloc nu obosesc asa cum se patesc atunci cand le urc pe cele 3 de la serviciu. E adevarat ca la job urc de foarte multe ori, ca daca se intampla o data nu ma plangeam. :blush:
Buna
… sunt oameni care au ce scrie,@Nice, dar nu mai au chef
Referitor la problema ta cu scarile… incearca sa schimbi incaltamintea pe care o folosesti in mod normal la job – cu ceva mai comod (toc scurt, talpa moale). Cat despre unghiul scarilor… in timp dispare senzatia aia neplacuta.
Exercitii? Bricegele sunt destul de nasoale, de exemplu :biggrin: , mult mai neplacute decat abdomenele :tongue:
Buna, Sky, sa inteleg ca vorbesti din proprie experienta? Sa stii ca cheful asta ne paraseste treptat. La inceput entuziasmul e mare, dar o data cu trecerea timpului ne plictisim. Desigur ca mereu ai ceva de scris, dar conteaza sa-ti mai si doresti s-o faci. Sa simti ca trebuie so faci…
Sa stii ca s-ar putea sa ai dreptate, mereu am fost pe tocuri, nu foarte inalte, nu cui, dar destul de obositoare pe scari. :ermm: Dar nu am aceeasi problema cand urc cele 9 etaje ale blocului meu de ex. Sunt momente cand ajung in casa super fresh. Insa, la munca, de fiecare data e un adevarat chin sa ajung la 3. Nu prea stiu cum sa-mi explic asta. Poate ca sunt scari si scari, unele mai obositoare, altele mai relaxante. :dizzy:
Bricegele? :biggrin: :ermm: E prima data cand aud de aceste exercitii. :blush:
Dap, din experienta…
Iar exercitiul ala… :cheerful: e de preferat se pui o patura, ceva, pe jos
Te intinzi pe podea cu fata in sus, mainile pe langa corp, picioarele lipite unul de celalalt… si ramanand doar cu sezutul pe “sol” te arcuiesti (picioarele drepte) si atingi cu varfurile degetelor de la maini… degetele de la picioare, sau macar tibiile. Sa faci una-doua miscari de genul e ceva, dar sa faci 20… iti cam iese limba de-un cot :whistle:
:biggrin: Dar ce e supliciul asta? Sunt grele bricegele astea. Obisnuiam si eu sa fac astfel de exercitii, dar cand aveam 20 de ani si nu am rezistat prea mult. La finalul unei ore de “munca” eram transpirata toata si imi era rau. Am renuntat pentru ca era mai degraba o pedeapsa decat o placere.
Adevarul este ca atunci cand te chinui sa urci niste scari, oricat ar fi de lungi, pentru o panorama superba, parca pare mai usor :biggrin: insa cand o faci la serviciu… iti dau dreptate, n-ai nici o tragere de inima.
Cat despre exercitii fizice, eu le urasc pe toate
. Nu mi-au placut niciodata orele de educatie fizica si nici mai tarziu cand am incercat sa merg pe la diverse sali de fitness, nu m-a tinut mult. In schimb imi plac sporturile si activitatile in aer liber, chiar si joggingul, desi nu sunt in stare sa ma mobilizez prea des sa ies.
Ma bucur sa citesc ca-ti merge bine pe toate planurile,Nice! Iti doresc ca lucrurile sa continue tot asa! Weekend placut sa ai!
Da, asta cu mobilizarea e o problema. :biggrin: :dizzy: :cwy: Eu una sunt genul mai relaxat(a se citi lenes), lasa-ma sa te las. :blush: Cu greu am eu chef de ceva, mai ales de sport. In ultimul timp si scrisul mi se pare epuizant. :tongue: :silly:
Cand eram mai tanara mergeam cu drag pe munte si chiar la orele de ed fizica unde practicam baschet sau handbal. Nici saritul la lada nu-mi displacea.
Larisa, lasa ca acum ne mobilizam la fotografiat. :biggrin: Doar vremea sa tina cu noi. :ermm: :dizzy:
Ai mare dreptate, ideal ar fi sa continue asa… :happy: :ermm: :unsure:
Multumesc asemenea. :heart:
Dat fiind ca sunt o persoana lenese o sa spun ca in opinia mea toate exercitiile fizice sunt obositoare:)) Cu urcatul scarilor n’am treaba…stau la 2…deci urc zilnic de cateva ori 2 etaje :)) cu bicicleta…ma mai plimb vara, dar mai rar:)) iar exercitiile propriu-zise…alea sunt chin si tortura pentru mine :)) dupa 5-10 genoflexiuni sau abdomene ori 3 flotari(astea nu prea imi ies nici mie:)) ) deja am nevoie de 2h de somn :))
:biggrin: My kind of girl. :w00t: :silly: Parca mi-ai fi citit gandurile cu cele doua ore de somn. Tot la genul lenes ma incadrez si eu. Iar din cate am vazut in poze, tu nici nu mai ai nevoie sa slabesti. Esti super fit.
Si eu care credeam ca de la sport… :tongue: :devil:
:biggrin: Bună, Nice! Povestea ta îmi aminteşte de cele 3 săptămâni şi ceva din august, când aveam liftul în reparaţie capitală… :silly: Şi spre deosebire de tine eu aveam de urcat ŞASE etaje! Pfff… Odată ajuns la destinaţie îmi venea să exclam: “un fleac, m-au ciuruit!” :tongue: :biggrin: Bine, de obicei, ca să scap mai repede de calvar, urcam câte două trepte deodată… sportiv :wink:
Problemele majore apăreau însă când veneam de la cumpărături… regretam că nu există în magazine produse alimentare de la NASA :whistle:
Vorba unui comentariu anterior, foloseşte la serviciu o încăltăminte cât mai comodă :wink: :cheerful:
Seară faină, Nice
Pe mine m-ai binedispus cu articolul de azi :biggrin: 
Buna, Centurion, tu vorbesti serios, revizia a tinut la voi trei saptamani? Mamaaaa, cred ca faceam un scandal… Pfai, dar tu esti genul sportiv, am mai citit eu ca faci exercitii dimineata si chiar iti place acest ritual. Eu as fi preferat sa le urc pe ale mele 9 etaje decat pe cele in spirala de la munca. Eu cred ca sunt si scari mai usor de urcat, care nu-ti pun mari probleme. Dar de cele din imagine ce zici? Prima imagine…
Si nu urc o singura data ci de foarte multe ori. Asta e marele of. Da, cam asa ar trebui sa exclam si eu, un fleac, m-au ciuruit…
Adevarul e ca detest sa car sacose. Sa car orice. Doar aparatul foto e o dulce povara… :wub:
Asa ca te inteleg perfect, dar ce alimente au cei de la NASA? :ermm:
Ma bucur mult ca am reusit sa va aduc zambetul pe buze cu scarile mele :biggrin: :biggrin: , seara frumoasa si tie. :cheerful:
Păi, cică era reparaţie generală… n-am observat schimbări majore, da’ să nu fiu cârcotaş, totuşi la preţul cerut (500 şi ceva ron de apartament), trebuia să rezulte ceva asemănător lifturilor din filmele americane :w00t: sau ălora din Star Trek :biggrin:
Eu fac seara! Dar nu zilnic (4 zile / săptămână), doar pentru menţinerea stării optime de funcţionare 
:tongue: se cheamă cavalerism :wink: 
:silly: :biggrin:
Ahhh, nu eu :w00t: :tongue: Lucian (Florescu), scria pe blog despre programul de înviorare matinală
Habar n-am, dar am văzut pe Discovery un documentar referitor la subiectul alimentaţie astronauţilor, ceva “punguţe” conţinând diverse combinaţii calorice…
Da, înţeleg reticenţa de a căra sacoşe… da’ ce să fac… nu pot lăsa chestiune pe seama unei fiinţe delicate si firave
:biggrin:
Ce? Cum 500 de lei? :shocked: :cwy: Si ati dat? Eu cred ca faceam un scandal… :angry: :silly: :blush:
Bine, tu acum o sa intelegi ca eu fac toata ziua si din orice scandal, dar ce zici tu mi se pare jaf la drumul mare. :ermm: Sau vin cu revizia generala o data la 100 de ani? :)) La noi vin anual si tine o zi ca se intalnesc “baietii” cu mine pe scari si ii iau eu la rost cand termina mai repede ca nu-mi convine sa urc 9 etaje. :angel: Si cum ma vad cum imi promit ca se rezolva rapid sa nu trebuiasca sa sufar prea mult. :biggrin:
Aha, sa inteleg ca daca eu nu fac lucrul asta de 4 ori pe saptamana nu sunt in stare de functionare?! :tongue: Da, corect…
Aha, deci asta mananca ei… :dizzy:
Hehe, ce bine ca mai exista cavaleri in vremurile astea de restriste… :biggrin: :happy:
Nici eu nu mă omor după exerciţiile fizice.
Scările mă obosesc şi încerc să evit urcarea pe trepte.
Am făcute mai multe sporturi de performanţă, dar pe
alergătorii de fond, nu-i înţeleg.
La ce bun să alergi kilometri întregi, ca un bezmetic?
În schimb, aş sta în apă tot timpu. Când ajung la mare,
înot până la epuizare şi ies pe nisip cu părere de rău.
Ce-ţi veni să-mi aduci aminte?!
Ma bucur ca si tu esti pasionat de inot, e chiar o activitate fizica relaxanta, si eu procedez la fel la mare, stau mai mult in apa. Dar nu prea obosesc, mai si inot, dar mai si ma joc in valuri. :silly: Cand am parte de ele… :dizzy: In Grecia nu prea erau de ex. Mai mult la Mare Neagra la care nu prea mai am chef de mers. :ermm:
Nu-i inteleg nici eu, rezistenta nu a fost niciodata punctul meu forte. De alergat zic. :tongue:
Mie nu imi plac exercitiile pentru abdomene, mi se par cele mai grele, si trebuie sa fac multe, si pe o perioada indelungata ca sa dau jos burtica…atunci cand ma ingras pun pe burtica, si nu imi placeeee. Mi-a placut postarea ta de azi, si ma bucur ca esti bine!
Eu mai mult de zeci abdomene nu pot face actualmente. Sunt :sick:
Cand urcam astfel de trepte intotdeauna mi-a fost mai usor pe langa perete decat pe langa balustrada. Mai mult ma enerveaza sariturile decat urcatul scarilor, la fel si cu topaiala cu ridicare genunchiului la piept. Imi plac exercitiile statice, ce-i cu zdruncinaturi nu imi place, de aia m-am dus la fitness si nu am ales fitnessul. Tae-bo e undeva intre si acolo fac preferential, ma axez pe forta.
Ca tot vorbim de sport, incet-incet nu am mai reusit sa ies la alergat, in afara de “fuga” cu actele nu am mai prestart nici un sport. Dansul ma destinde :)
Da, Mihaela si mie tot pe langa perete imi place mai mult cand urc scarile. Ma simt mai in siguranta acolo. Poate pentru ca sunt mai late. Tae-bo si sporturi moderne nu am facut niciodata. Si tare ma tem ca nici nu o sa fac vreodata. :))
Sa stii ca si alergatul dupa acte prin oras este epuizant… :ermm:
Apropo de scari, pentru mine cea mai mare tortura a fost in Lisabona, la Padrao dos Doscobrimentos. Am tinut neaparat sa urc cele 6 etaje ca sa ajung in varf si sa admir privelistea, in ideea ca o data in viata ai ocazia asta. In contextul in care era super arsita afara plus ca urcasem deja intr-un turn si mai vizitasem vreo doua muzee inainte. Am urcat alea 6 etaje de am crezut ca-mi dau sufletul, a fost inrgozitor. Din varf era intr-adevar o priveliste, dar nu era cu nimic speciala de cea din turnul Belem si mai platisem si nu stiu cati euro pentru ea. Deci nu intotdeauna privelistea merita.
Cand m-am angajat la jobul meu, aveam biroul la etajul 3 si tot asa ca tine, trebuia sa urc in fecare zi, si apoi stateam 5 minute sa-mi trag sufletul. Noroc ca acum ne-am mutat la parter, desi mai urc din cand in cand la 3 pentru o sedinta si dupa aia simt ca mor un pic.
Cat despre sport, mie nu-mi place sa alerg sau sa sar. Nu numai ca obosesc, dar mi se face rau. Mie imi plac fie exercitiile la sol, de gen pilates sau yoga, fie alea amuzante, gen dans (dar tot din ala in care nu trebuie sa sar).
Yoga cred ca e cel mai relaxant. :))
Da, Anda, dar daca tot aveai ocazia, nu puteai s-o ratezi si apoi sa ramai cu gandul ce ar fi fost, cum ar fi fost. Desigur, nu toate privelistile sunt breathtaking, dar cele mai multe au darul de a te impesiona. Si de a dori sa scoti repede aparatul pentru a le importaliza. :biggrin: Eu nu am urcat in niciun turn din excursiile facute si am tot intalnit pe traseu. Si regret enorm. :cwy:
Oh, daca stii cat de mult mi-as dori sa lucrez si eu la parter.
Exact asta e senzatia dupa unele exercitii solicitante: ni se face rau. :sick: Ai descris perfect!
Aș mai adăuga ceva: scriem pe blog când avem timp. Săptămâna asta sunt prins între două simulări.
Nu prea fac sport din cauza unor probleme, dar dacă ar fi să fac o paralelă cu ceva ce nu-mi place ar fi matematica și fizica. Nu mă descurc prea bine…. :whistle:
Juma’ de weekend faină să ai, Nice.
Mult succes la simulari, Iulian, nu e cam devreme pentru ele? :ermm: Sau e vorba de simulari de cutremur si incendii? :biggrin:
:silly:
Aoleu, aici ne potrivim perfect, nici eu nu am suportat matematica si fizica in scoala. Si nici acum.
:))
Nu stiam ca nici tu nu le ai la inima. Dar ce materii iti plac? Informatica?
Of, cat de bine le zici tu, serviciul asta ma termina nu mai am timp de nimic. Nici macar de blog pe care l-am cam abandonat. Abia in weekend daca reusesc sa ma mai linistesc si eu. :dizzy:
Duminica relaxanta iti doresc. :cheerful:
Eu n-am de unde să fac rost de atâtea scări, că le-aș urca cu plăcere, aș considera că este o formă de sport. :) Dar… mă mulțumesc cu cei 5-6 km pe care-i parcurg zilnic pe jos (am renunțat la mașină, cel puțin până la prima zăpadă). Exerciții stresante? Pentru mine genuflexiunile erau un chin. Și încă mai sunt, dar momentan am renunțat la ele; nu mai am timp de sport. :biggrin:
5-6 km pe zi? Inseamna ca esti intr-o forma de invidiat! Poate as privi si eu urcatul scarilor ca pe o forma de sport daca scarile ar avea o alta forma, nu ar fi atat de abrupte, de inguste, in spirala. Cand ajung la etajul 3 am simt ca lesin. Deci, ideea e sa faci o forma placuta de sport. Pentru mine ideal ar fi inotul sau fotografiatul. :biggrin:
Pai ce nevoie mai ai de genuflexiuni daca mergi atat pe jos? :cheerful: :dizzy: :biggrin: :unsure:
Mie mi se pare super mersul pe jos. Si pentru fizic si pentru psihic. E relaxant, revigorant. :w00t:
nici eu nu-s prieten cu scarile… nici sa le urc… nici sa le cobor… si nu stiam ca ar fi benefice pentru inima… poate chiar dimpotriva… sau poate stiam eu eronat…
cel mai cel… intre sporturi… am apreciat tenis de camp… practicat in vremea studentiei…
militar fiind… mai facem ceva sport… si chiar aveam o conditie buna pentru asa ceva…
acum… ador plimbarile in parc… mersul lejer… iar restul las altora…
succes la obisnuitul cu scarile… daca tot asa obosesti… poate ar trebui sa faci ceva pentru asta…
duminica minunata sa ai…
Ovi, obosesc da, pentru ca nu urc o data pe zi ci de multe ori, asta e problema. Pai ce sa fac, sper sa ma obisnuiesc. Poate peste 6 luni?
:cheerful:
Sunt si activitati care nu ma obosesc. Una dintre ele e cea amintita de tine, tenisul. Foarte relaxant sportul asta. Si foarte frumos. Cat despre plimbarile prin parc cu aparatul foto ce mai e de spus? Il ador. :wub:
Merci asemenea.
Ioi, eu ador sa urc si sa cobor scarile. La metrou rare ori cand folosesc rulantele. Doar cand ma intorc de la scoala, pentru ca sunt cu colegii cobor pe ele pentru a putea vorbi cu ei, dar in rest… prefer sa le folosesc pe cele clasice
Mie in general imi place miscarea, mai ales cea suplimentara. De exemplu cand pierd o masina (lucru care se intampla des :ermm: ). In loc sa stau sa astept alta, merg o statie pe jos si o iau de acolo. Mi se pare mult mai convenabil.
Cele mai nesuferite exercitii dupa parerea mea sunt cele ale partii inferioare a abdomenului si a muschilor oblici. Sunt obositoare, te solicita foarte mult si sunt si greu de practicat corect. Nu mai stiu cum se numesc, dar oricum… sunt nasoale. Cand le-am inclus in micul meu antrenament zilnic pentru prima data, abia mai puteam ridica picioarele. Acum m-am obisnuit. :silly:
Iti dai seama ca nu pot compara scarile de la metro cu cele in spirala si inguste de la mine de la munca. Alea de la metrou sunt usurele, dar oricum eu le evit ca vreau sa ajung mai repede la destinatie si urc si cand sunt pe cele rulante. Merg mai repede asa. :silly: Eu sunt mereu contracronometru…
Si eu mai practic sportul asta cu urmatoarea statie. Dar asta pentru ca detest sa astept… Nu am rabdare pentru astfel de faze. :devil:
Si pe mine m-au luat prin surprindere, dar asta e, trecem peste.
Teoria n-ar fi o problema la mate si fizica, dar practica ma cam omoara, mai ales cand e vorba de geometrie, insa in ultimul timp nu stiu cum s-au aliniat constelatiile pentru ca am luat o nota mult mai mare decat ma asteptam la fizica. 9 e ok pentru mine in cazul asta. :)
Imi place romana, poate ca de-aia nu suport persoanele care sufera de “sindromul ke faki”…
Da, simt ca viitorul meu o sa fie legat de informatica. Stiu ceva programare (chestii mai basic), insa vreau sa ma indrept spre latura creativa (editare video, grafica).
Scuze pt eventualele greseli. Iar scriu de pe touch. :)
Oho, 9 e o nota excelenta, felicitari, Iulian. Stiu, stiu, si pe mine tot practica ma omoara. :)) Cu teoria stau bine cam in orice domeniu. :))
Romana a fost si materia mea preferata… :wub:
Eh, ai tot timpul sa inveti la perfectie informatica. :biggrin:
Hehe, ma obosesc scarile in perioadele in care am o conditie fizica deplorabila. De obicei, daca fac miscare zilnic, nu am probleme nici cu scarile. Insa, daca nu, sa stii ca si pe mine ma ia cu ameteli si dureri de cap… de obicei, tocmai asa imi dau seama ca sunt la pamant cu fizicul :tongue:
Mie imi plac exercitiile fizice, in principiu pentru ca atunci cand sunt facute corect imi simt corpul mai viu, simt ca “exista”, e mai concret. Nu stiu daca are sens ce zic.
Iti pun o poza, caci mi-e greu sa explic:
Insa am si eu un soi de exercitiu care m-a facut dintotdeauna sa plang psihic
http://femeiafit.ro/wp-content/uploads/2012/07/Plansa-DreaptaStanga.jpg
E foarte bun pentru corp, dar dureros daca e sa il faci cum trebuie, pe timp mai lung de 5 secunde hahah :silly:
Da, Iulia, are sens ce spui, la fel simt si eu, un pic prea viu dupa gustul meu. :biggrin:
:blush: :angel: :silly:
Exercitiul postat de tine e…cum sa zic ca sa ma intelegi exact, crunt. Nici macar nu ma gandesc sa-l incerc vreodata. :devil: Cu siguranta e pentru avansati, nu vezi cu arata tipa aia? :whistle: Se vede ca mananca sport pe paine. :biggrin: :wassat:
Da, recunosc, sunt la pamant cu fizicul, dar asta pentru ca detest sa fac exercitii.
Un fizic slabit se mai datoreaza si lipsei somnului, unei alimentatii sanatoase, oboselii, stresului, etc. Eu cred ca minimul de miscare pe care ar trebui sa o facem zilnic e fie si doar o plimbare de vreo jumatate de ora. Te misti si te relaxezi, in acelasi timp, dar fara sa te epuizezi
Cu exercitiul respectiv ne tortura la taekwando :silly: Era horror, incepea sa numere cica pana la 20 in ceva limba straina si nu mai terminaaaaaaaa
:face: L-am mai facut de atunci si acasa uneori, insa niciodata atat de mult precum la antrenamente.
Cand nu sta cineva cu “biciul” pe tine parca e si mai greu de facut :biggrin: :tongue:
Da, toati acesti factori contribuie la lipsa unei conditii fizice decente. Mai ales alimentatia si stresul. Exact, o activitate relaxanta e recomandabila uneia care te solicita la maximum.
Cum ii spuneam si Adrianei, bloggingul e cel mai placut sport din lume. :biggrin: :devil:
Aoleo, Iulia, acum stiu de ce nici prin cap nu mi-a trecut mie sa merg la taekwando sau tae-bo. Cred ca astea ma omorau din prima zi. :silly: :angry:
hihi, bloggingul – ca sport pentru minte si suflet :happy:
Exact, mai ales pentru suflet(cel putin in cazul meu). Pentru a-l bucura si linisti si pe el. :happy:
:cheerful:
Nu stiu ce sa zic, n-am problema asta. La fostul meu job aveam doua birouri, la diferenta de doua etaje unul de altul. Si faceam drumul intre ele si de 25 de ori in unele zile.
Dar tu stii ca mie nu mi-e greu sa fac miscare. Destul ca nu stiu sa inot, nu stiu tenis, nimic altceva. Doar cu atletismul ce ma impac.
Cat despre exercitii grele poate flotarile sa fie, pe care le-am incercat candva, dar asa cum le-am incercat le-am si lasat. Nu sunt de mine.
Si, ca sa spun sincer, as urca si cate 5 etaje zilnic doar sa am unde, adica un job.
Da, stiu ca tu esti mai degraba genul sportiv, iar eu genul lenes. :biggrin: :tongue: :silly: Si da, probabil ca pare ca ma lamentez toata ziua in articole, dar asta e si rolul blogului. :biggrin: :blush: :ninja: Cel putin in viziunea mea. Elly, sunt astfel de oameni pe planeta, nemultumiti in permanenta. Si oameni care vad mereu doar partea plina a paharului. Mie imi place sa le vad pe ambele, deci sunt ceea ce se cheama o realista. :biggrin: :happy:
Mi-as fi dorit sa ajung si eu la Sighisoara anul acesta, sa urc in Turnul cu Ceas… Astfel de turnuri erau in toate orasele Croatiei si noi nu am avut timp pentru niciunul.
Flotările, hm! *zice Oana pufăind pe nas, știind că în viața ei nu a executat mai mult de 5 corect și nici nu are de gând să mai încerce*. Cu scările n-am probleme, locuiesc la etajul 8 și când se strică liftul… nu prea am de ales. Am antrenament. Mie alergatul mi se pare o pedeapsă cruntă: dacă trebuie să stau 15 minute după un autobuz, am să stau, n-am să alerg să-l prind pe cel care e cu mult înaintea mea. Oribil alergatul. ORIBIL.
:biggrin: Oana, sa inteleg ca la voi se strica des liftul? :biggrin: :dizzy: :unsure: Nici eu nu am probleme cu scarile de la bloc, sunt lejere, relaxante, si locuiesc la 9. Uneori ajungeam la etajul meu si nu-mi venea sa cred ce repede am urcat.
Nici mie nu-mi place sa alerg. Obosesc extrem de repede… :sick:
Cele mai enervante din punctul meu de vedere sunt abdomenele . Ajunsesem la un moment dat sa fac 3 serii de 40 cu 1 min pauza intre ele si chiar daca al meu corp se obisnuise cu efortul eu tot le detestam :D Asta cu scarile si eu urc si cobor zilnic de cateva ori , dar vad asta ca pe un lucru bun : fac miscare si nu stau numai in fata calculatorului. Desi am cateodata momente in care as da orice sa nu cobor scarile, pentru ca trebuie sa le urc apoi :)))))))
Cornelia, miscarea e buna, eu sunt pentru, nimic de obiectat pana aici, dar sa fie una ceva mai lejera, mai abordabila, care sa nu te streseze si sa-ti provoace stari de rau, de lesin…
Adica dupa o serie eu cadeam lata… :sick: Sau doreai sa ai un abdomen bine definit? :biggrin:
3 serii de 40 de abdomene? :wassat: :biggrin: Dar de ce asa multe?
Pe vremea aia eram mai tanara :)))) plus ca imi doream si eu un abdomen plat ( n-am avut niciodata si nu stiu daca voi avea) sau macar sa nu mai am burtica. Asa imi daduse tema profesorul de sport si invatasem sa le fac si corect. Acum …cred ca daca ma pui sa fac 10 deja gafai :)))
Abdomen plat, zici? :whistle: :biggrin: Numai cu abdomene se poate obtine? :unsure: :tongue:
Toate. :)) De fapt sa zicem abdomenele. Chestia e ca eu am in continuare probleme cu spatele si trebuie neaparat sa ma apuc de sport…insa nu-mi vine deloc. Desi as avea banii ptr abonament, as avea si timp, numai lenea asta ma opreste.
Ma bucur ca-ti merg toate bine. :)
Hehe, nici tu nu iubesti prea mult sportul. :w00t: Iata un domeniu in care ne asemanam. :biggrin:
:cheerful:
:ermm: :dizzy:
Mihaela, da, momentan. Am avut doua saptamani mai linistite. Si pline de bucurii. Dar la mine fericirea tine putin. Cum vine, asa pleaca. Sa nu te mire daca in curand vor incepe (iar) lamentarile pe blog.
acum ca ma intrebi, realizez ca nu m-am gandit niciodata la asta. cred ca tine de starea sufleteasca. pt scarile tale, de ex, poti pleca putin mai repede de acasa si sa le urci lent, cu pauze, cu casti in urechi ascultand ceva la radio sau cateva piese care-ti plac. iti poti face planuri pt we care urmeaza in timp ce urci sau sa te gandesti unde ti-ai dori sa fii in clipa aia si sa dezvolti subiectul :biggrin:
Chiar plec mai devreme de acasa, problema e ca dupa ce le urc o data, le mai urc de enspe mii de ori in cadrul aceleiasi zile de munca… Aici e aici. Pauze fac, inevitabil, si toata lumea rade de mine… Ceilalti le urca fluierand. :biggrin:
intr-un fel e bine, vrei nu vrei faci sport, economisesti timp, nu mai mergi la sala :biggrin:
eu am locuit 18ani, primii, la etajul 4 fara lift. ne intreceam pe scari cine ajunge primul sus, am antrenament de mica!
Hehe, sportiva de mica, de acolo ti se trage!
Iubesc abdomenele, sunt cele mai usoare exercitii pentru mine. Am muschi buni, au fost vremuri cand faceam 100 de abdomene in fiecare seara. Cu asta imi ocupam 1 ora din viata, proasta alegere.
Flotari nu pot sa fac nici una
Genoflexiuni maxim 20
Pe bicicleta ma pot da cat vrei dar de fugit nu mai mult de 5 minute :)
Iar scarile le urasc din toata inima! O singura data am incercat sa urc in turn in Viena. Am renunta pe la 200 de scari. A fos horror, cea mai neplcuta amintire ever! M-am ales cu tremurici de picioare, febra musculara in prima zi de vacanta, strsul de a cobora cand toata lumea urca, claustrofobia, fiindca turnul bisericii e foarte ingust! chiar groaznic
De atunci nu am mai urcat niciodata in nici un turn. Ma catar sa vad panorama orasului daca nu e prea scump si pot sa ma duc cu mijloc de transport. Altfel adio …
:))”Flotari nu pot sa fac nici una
:biggrin”: :w00t: Foarte tare asta, nici eu nu pot sa fac flotari deloc. Cred ca nu avem forta in brate?! :unsure: :ermm:
:biggrin: :ermm: :dizzy:
Wou, 100 de abdomene? Dar de ce zici proasta alegere, ca sportul e sanatate curata.
Da, Alice, un lift sau niste rulante sunt ideale pentru urcarea intr-un turn. Dar de obicei nu prea exista… Trebuie sa face un efort extrem. :ermm: :biggrin: :angry:
Ah, si eu am frica de scari,numai de coborat scari. Cu urcatul nu am probleme, dar cand se pune problema de coborat, mi se strange inima de fiecare data. Teama asta am capatat-o in urma unui accident rutier, cand a trebuit sa stau imobilizata in pat timp de 2 luni. Cea mai mare spaima a mea de-a lungul covalescentei a fost, ca nu voi reusi sa cobor scarile cand ma voi pune pe picioare. Din fericire m-am descurcat, dar nu ma pot abtine sa nu ma tin de bara de fiecare data cand cobor scarile. Sa nu mai zic ca cele in forma de spirala ma ingrozesc de-a dreptul.
In privinta exercitiilor de intretinere(in afara flotarilor-cine le-a inventat?), nu am mari probleme, la inceput ii mai greu, dar usor usor corpul meu isi aminteste si intra in ritm. Insa totul este sa ma tin de ele( de apucat ma apuc, dar de tinut, mai greu), pentru ca si eu sunt o lenesa in privinta asta. Acum am gasit ceva mai usor pentru intretinere, merg la masaj saptamanal. Pe langa faptul ca ma relaxez, mi se modeleaza si corpul.
Nu stiu sa inot, si-mi este tare ciuda, dar nu-mi pot depasi frica de apa.
Ai dreptate, Luminita, imi aduc aminte ca la inceput imi era si mie frica sa cobor scarile de la munca(cele in spirala). Ma temeam sa nu pun gresit piciorul, sa nu ametesc, sa nu ma dezechilibrez. Am avut colege care au cazut…si numai ele stiu cat au patimit. Iar tu ai fost greu incercata cu acel accident rutier… :cwy: :ermm: :wassat:
Sa stii ca am aceeasi problema ca tine, imi intru in ritm destul de repede, dar nu ma tin sport. Doar de blog m-am tinut. Si de serviciu. :biggrin: La blog a fost din prea mare pasiune, iar la serviciu de nevoie.
Pai trebuie sa privesti apa ca pe un prieten, ca pe un loc in care te simti bine. Incepi sa inveti intr-un bazin cu apa mai mica, nu intr-unul cu apa adanca rau. Si ideal e sa incepi cu stilul bras(broasca). E foarte simplu, il prinzi imediat, iar teama de apa e inlocuita cu dragostea de apa. :wub: :biggrin:
trebuie neaparat sa schimbi serviciul…neaparat…nu se merita!!! incepe cautarile si…un sut in fund alora!!!!!!!!
:biggrin:
Dupa ce m-am chinuit atat sa-l obtin? 
Toata copilaria am locuit la etajul trei si cum pe vremea aceea nu exista internet care sa te tina nelegat in casa, urcam si coboram scarile de zeci de ori zilnic, deci clar nu mi se pare greu.
Singurul lucru care ma omoara este stersul prafului din casa, cu tot cortegiul de mutari de obiecte si repus in pozitia initiala. :)))
:biggrin:
Nici eu nu agreez stersul prafului, asta e de obicei responsabilitatea mamei. :devil: :angel: :silly:
Recepția mărfii :)) Să descarci multă marfă aia e groaznic :)))