Ma indrept oarecum entuziasmata de birou, ma asez pe scaun, deschid calculatorul cu intentia clara de a scrie un alt articol. Am in minte subiectul perfect care abia asteapta sa fie tratat asa cum se cuvine, iar cititorii, de asemenea, sunt nerabdatori sa gaseasca ceva nou pe blog. E neactualizat de patru zile si oamenii se intreaba deja nedumeriti, pe alocuri ingrijorati, oare ce se intampla, de ce nu apare nimic, de ce atata liniste? In plus, acest comportament este incongruent cu un blogger sadea, adica acela care ofera zilnic o sama de cuvinte din intelepciunea si experienta proprie celor care-l urmaresc cu infrigurare.
Motivele disparitiei pot fi diverse. Unul ar fi lipsa de idei, de subiecte interesante, captivante. Acum vreo trei ani, cand am inceput sa scriu pe blogul personal, am dat absolut intamplator peste articolul de ramas bun al unui tip care isi incheia chiar in acea zi misiunea de luminare a maselor cu un mesaj cat de poate de sugestiv:“dragi cititori, am ajuns la capat de drum, simt ca nu mai am nimic de transmis, am spus tot ce aveam de zis”. Atunci mi se parea de neconceput atitudinea sa, acum o consider de bun simt.
Pe altii ii pot coplesi problemele din viata reala si chiar nu isi mai gasesc timp pentru blog. Sau ii cuprinde depresia, dezgustul, plictiseala. Sau poate realizeaza ca lumea virtuala nu e decat o copie fidela a realitatii, o jungla in care supravietuiesc doar cei puternici si nu au de ce sa lupte pe doua fronturi, unul e deja prea mult. Ori toate astea la un loc, plus lipsa de inspiratie mentionata putin mai sus.
In cazul meu este fie oboseala, fie lipsa de chef. De obicei, vinerea sunt libera ca pasarea cerului si as putea concepe articolul vietii mele. Dar nu se intampla asta pentru ca imediat ce deschid blogul si incep sa navighez, realizez ca nu pot s-o fac. Nu vreau s-o fac pentru ca nu mai pot ramane aici, am nevoie ca de aer de o noua evadare din virtual. Inchid calculatorul si asa ramane toata ziua. Dupa sapte ani in online, primii cinci petrecuti zi si noapte pe bloguri, am ajuns aproape de saturatie.
Sunt curioasa, vi se intampla vreodata sa nu aveti chef (o zi sau mai multe) sa scrieti pe blog? Daca da, cum procedati, lasati totul balta si evadati pentru o vreme din virtual sau va ganditi ca trebuie sa oferiti ceva nou cititorilor, ca mai presus de orice blogul trebuie actualizat si faceti un efort supraomenesc, va moblizati ca sa publicati ceva, orice?
sursa foto: www.weheartit.com
Pentru astfel de zile mai pastrez cate un articol in draft
Eu prin blogging nu inteleg doar publicarea de articole, ci si interactiunea cu ceilalti bloggeri. Raspund la mine pe blog eventualelor comentarii, dar merg si pe la altii sa comentez. Uneori asta imi ia toata ziua si e destul de epuizant. Dupa am nevoie de 2-3 zile de refacere. Deh, am obosit si eu dupa atatia ani in online.
Oricum trebuie subliniat ca eu sunt spontana, nu programez articole, scriu exclusiv ce ma preocupa in ziua respectiva. Nu pot programa nimic, asa e structura mea interioara, eu insami sunt o fiinta libera care face ceva doar daca vrea, daca are chef. Mai ales ca mie blogul nu-mi da de mancare. La mine nu merg impunerile.
Buna dimineata! :biggrin:
Eu de obicei anunt cand dispar…. :tongue:
Prefer sa zic ceva, decat sa-mi gasesc casuta plina de email-uri! :))
weekend fain, Nice! :kissing:
Neata, draga Minnie. :happy: :biggrin: Desigur, tu foarte multi cititori, sunt constanti si te viziteaza de fiecare data cu mare drag si aplomb. Si i-ai obisnuit cu un anumit ritm de postare a articolelor. Dar sa zicem ca nu ai chef de blog intr-o zi, nu 4 zile sau o saptamana, atunci mai anunti?
Sau tu dispari de pe blog doar atunci cand sunt probleme majore, in rest ai tot timpul chef de scris? :ermm: :dizzy:
Merci asemenea, eu in weekend am chef de blogging. :w00t: :cheerful: :tongue:
Daca dispar o zi, nu cred ca zic nimic, desi nu am “disparut” pana acum! :biggrin:
Sunt rubrici la care ma înscriu aproape zilnic, daca vrei este ca un program fix, doar luni si joi este la alegere si, si atunci am încercat sa-mi fac o tema. Imi place sa “comunic”, mai ales în zilele ploioase si cum în ultima perioada a tot plouat…. :tongue:
Minnie, incep sa ador din ce in ce mai mult Olanda. Azi a plouat putin si la noi si toata atmosfera s-a racorit semnificativ. Love this feeling. :heart:
Hallo Nice!
Se va îndrepta vremea si aici de saptamana viitoare! cel puti asa ne promit meteorologii! :unsure:
Despre meciul de aseara… nu l-am vazut ca sincer nu ma interesat! Nemtii între ei…. :sick: dupa nume cel putin, ptr ca dupa fapte este un olandez! :shocked:
Arjen Robben, “die klootzak” a bagat golul decisiv pentru Bayern München! :shocked:
Il fac “klootzak” :pinch: ptr ca atunci cand joaca cu nationala Olandei atata se ….. :cwy: pe el, de nu se poate! E individualist si nu-mi place de el! Lasa, de acum or sa-l adore si mai rau nemtii! :biggrin:
Dupa amiaza placuta! :kissing:
Hello, Minnie, dar tu chiar te pricepi la fotbal! :biggrin: :w00t: :devil: Se pare ca te-ai informat in detaliu, stii si marcatorii golurilor din finala de ieri.
:wassat: Dar tu ai dreptate, Robben, individualist asa cum e el, e un fotbalist foarte bun, ne-a scos si noua, romanilor, peri albi, ori de cate ori am jucat cu Olanda. Si nu s-a intamplat de putine dati asta. :cwy: :biggrin: 
:ermm: Nu stiu cum se face ca mereu cadem cu batavii in preliminariile pentru diferitele turnee de fotbal(europene sau mondiale). 
:dizzy: :ermm:
Merci mult, asemenea, ma relaxez si eu cat mai pot. :biggrin: :dizzy: Si astept furtuna. :silly: :alien:
Chiar vine furtuna la voi? :ermm: Aici, toata dimineata a fost “gri” afara si de vre-o jumatate de ora a iesit soarele! :biggrin: Dar tot frig este, cam 10 grade!
Dar 10 grade? Doar atat in luna mai? Nu stiu, dar e cam putin comparativ cu ce se intampla aici, in sud-est, unde sunt zilnic peste 30. Noi ne coacem, voi inghetati de frig. :silly: :wassat: Am citit un comment lasat de Larisa la tine care zicea ca in Frata au fost 5 grade. Mai sa fie! Ce vreme capricioasa in Europa. Si atat de diferita. :alien: :ermm: :dizzy:
Hello hello, se pare ca la mine de la 1 mai se intampla asta zi de zi, am avut multe idei chiar foarte multe puteam sa public lejer un articol la 3 zile dar se pare ca alte activitati si-au facut loc in viata mea.
Evadare dupa evadare, se pare ca aceasta propozitie a pus stapanire pe viata mea si azi vreau sa ma bucur de weekend chiar daca vremea de afara nu prea e favorabila plimbarilor sunt sigur ca o sa gasesc ceva bun de facut.
Hello, cum nu e favorabila vremea de afara ca la mine e cald, cer senin, propice pentru evadari in aer liber.
:ermm: Da, am vazut ca nu ti-ai mai actualizat blogul, am mai intrat pe la tine si chiar ma intrebam, exact cum am scris in articol, ce se intampla cu tine, de ce nu mai scrii nimic. :dizzy: :ermm: :biggrin: :unsure:
Pai si evadarile astea isi au rostul lor, mai ales primavada si vara. La tine, bag de seama, e rost de distractie. :w00t:
Si nu pot sa nu te rog, in final, sa-mi dai un pronostic pentru meciul de diseara. Ce sa fie, Bayern sau Borussia? :devil: :biggrin: :ninja:
:dizzy:
Poate scrii un articol pe tema asta la tine. Eu am intentionat aseara, dar nu am avut chef.
:ninja: :alien: :angel: :blush:
In Banat nu e prea frumoasa vremea dar nu conteaza sa multumim naturii pentru ploaie ca daca nu ploua trebuia sa platim scump la toamna pentru legume si fructe.
Am auzit intrebarea asta cred ca toata saptamana nu stiu de ce toata lumea ma intreaba pe mine cine o sa castige diseara, eu unul tin cu Borussia doar ca sunt putin superstitios si nu imi place sa dau pronosticuri pentru ca atunci se intampla exact invers. Sper sa avem un meci frumos si daca se poate cu goluri multe, oricum o sa fie strans maxim un gol sau doua diferenta.
Hmm de ce nu am mai scris nici eu nu stiu sincer, pur si simplu cautam un subiect anume si intr-o zi sa nu crezi ca l-am si gasit doar ca am uitat (pff asa se intampla cand nu pui pe hartie imediat).Distractie unde e distractia la mine unul cu siguranta nu e :tongue: :unsure: :ninja: , in timpul saptamanii sunt prins cu treaba iar la sfarsit de saptamana evadez si eu pe unde pot de exemplu saptamana asta am fost la o zi din saptamana culturii in Timisoara asta a fost joi ieri am fost la o lectie demonstrativa de limba germana in Lugoj sa spunem doar ca revin la obiceiuri care ma caracterizau in liceu. :happy: :angel: :blush: .
:w00t:
O sa incerc azi sa scriu un articol pe tema asta :) o sa fie gata la ora 18:00. :wink:
E bine ca iti gasesti activitati pe gustul tau, Daniel. Ma bucur sa aud asta. A plouat putin si la noi, s-a mai racorit, atmosfera nu mai e asa incinsa ca de obicei. Lunile mai si iunie trebuie sa fie ploioase.
:w00t: :tongue:
Da, da, o sa vin de indata sa-l citesc. Nici eu nu ma incumet la un pronostic stiind ce echipe se intalnesc. Insa Bayern pare puternica exact ca o stanca. :alien:
Nu ofer neapărat cititorilor ci exprim de-ale mele; dac’am chef bineînțeles, dacă nu, ies la o berulă, două, pân’la 9! O poveste la terasă, crâșmă, parc; afli multe, vezi oameni. Când ma chef, oi scrie și-n junralul virtual.
Cam semanam noi doi aici, nu Tury? Bine, mai putin la partea cu berulele si carsma.
:ninja: :w00t: :cheerful: :silly:
Dupa cum știi și eu am avut o perioada de peste 1 an poate chiar 2 în care nu am mai scris. Timp aveam berechet pe atunci, doar că nu dispoziția necesară. Acum am dispoziția, cheful și chiar multe idei de împărtășit, dar acum nu mai am atâta timp disponibil. Organizarea e o problema în cele mai multe cazuri.
Chiar am pregatit un articol cu privire la organizare, ce-l voi publica peste vreo 2-3 zile.
Asta ziceam eu de fapt, ca nu pot fi organizata, pentru ca in acest caz pierzi spontaneitatea. Pe mine ea ma caracterizeaza, scriu doar ce ma preocupa in acea zi. Deseori nu ma preocupa nimic…
Dar nu toata lumea vede lucrurile ca mine, de aceea eram interesata de punctul vostru de vedere. Daca iese ceva profit din blog, da, e bine sa fii putin organizat. Putin mai mult. Daca nu…nu e musai. :biggrin:
E normal sa mai ai zile cand nu ai chef de scris pe blog. Cred ca am inceput sa devin dependenta de blogging. Trebuie neaparat sa imi iau un laptop cu internet mobil pentru cand voi pleca la tara pe vara, pentru ca nu cred ca voi suporta sa stau departe de acest ,,viciu”..blogging-ul.
Intotdeauna e ceva de scris, de spus, ideea e ca trebuie sa ai si inspiratie, si chef si timp.
Si eu am simtit exact ca tine intr-o perioada. Dar eu tot scriu pe blog de trei ani de acum, am inceput in martie 2010. A fost si pentru mine un viciu, iar entuziasmul era mare. Insa acum nu postez decat subiecte care ma preocupa pe mine foarte tare, subiecte de larg interes, subiecte in care se pot regasi si ceilalti. Da, e bine sa iti iei la tara laptopul. Si eu as proceda la fel. In strainatate nu as accesa netul, dar in vacanta in tara, da. :biggrin:
Si eu trec chiar prin faza asta. Eu prefer sa nu scriu daca nu am chef, cred ca e mai sanatos pe termen lung sa nu fac blogul o obligatie pentru mine si sa scriu doar atunci cand imi face placere.
Inseamna ca ma intelegi perfect! :w00t:
Eu ma lovesc de alte probleme! Am prea multe idei si nu am timp sa le scriu pe toate! Am vreo 5 vacante despre care inca nu am scris nimic iar Londra Paris/ Maroc sunt subiecte inepuizabile :))))
Problema e ca imi i-a prea mult timp sa le scriu + editarea pozelor asa ca uneori fac pauza, asta ma oboseste … totusi eu pregatesc articole in draft pt zile negre! Mi s-ar parea prea complicat sa scriu toate articolele in ziua publicarii mai ales la peste 5 articole/sapt asa cum scriu eu :) Le scriu pe toate cand am inspiratie si chef asa incat foarte rar imi e greu sa scriu un articol
Pauza totala fac de obicei doar atunci cand calatoresc!
Alice, sa stii ca si eu am uneori aceasta problema. Am ramas in urma cu multe articole din vacanta petrecuta toamna trecuta pe Coasta Dalmata, tocmai din cauza ca acele articole necesita timp din belsug. Insa articolele care vin din suflet, despre persoana mea, se scriu relativ rapid. Asta cu conditia sa am ceva de spus. Articolele informative ne fura multa energie si mult timp. Te inteleg perfect. Dar noi doua avem bloguri diferite, eu pun si foarte mare accent pe comunicarea cu oamenii pe propriul blog.
Pe blogurile de calatorii cu comunicarea e mai greu, nu e fiindca nu imi doresc dar majoritatea care comenteaza la mine sunt oameni ce nu au fost in locurile respective deci totul se rezuma imi place aia, vreau sa merg, nu ma tenteaza, ma tenteaza, am in plan … intelegi tu …
Asta e cu blogurile de nisa, e mai greu! vorbesc despre lucruri ce oamenii nu le cunosc, nu le simt, deci nu prea au nimic de spus! E un blog prea mult despre mine … si cu caracter informativ …
Am incercat cu discutiile turistice, acolo se mai comenteaza fiindca sunt subiecte ce tin de calatorie, pregatire, etccc nu de destinatie!
Da, articolele cu discutii turistice sunt de mare succes, oamenii chiar comenteaza frumos la ele. Dar si in rest ai destui comentatori, Alice. Eu vad bloguri de travel cu articole destul de bunicele, cu imagini superbe, dar fara comentarii. Tu stai chiar bine la capitolul asta, desi, vorba ta, nu prea sunt multe de spus, doar de citit si eventual de dat like.
Eu insa ii apreciez enorm pe cei care isi rup din timpul lor si lasa un gand bun, o parere interesanta pe blog. Cititorii sunt extrem de importanti pentru cei care isi monentizeaza blogul. La ei da, traficul e cel mai important. :biggrin:
Desi, la cat se misca de greu lucrurile in cazul meu, o asemenea problema nu poate sa apara (n-am mai scris de 8 luni pe blog), cred cu tarie ca trebuie sa iti oferi oricata pauza ai nevoie. Si mi se pare ca asta e valabil in orice plan, fiindca in momentul cand si lucrurile care iti fac placere devin o datorie – o corvoada – sau o rutina, pierzi din tine mai mult decat placerea de a face acel lucru. Nu pot sa dau un exemplu personal de practica in privinta blogului, dar pot sa iti dau un exemplu personal din alte domenii care ma pasioneaza. Imi place, de exemplu, sa invat si sunt in stare sa invat sau sa citesc zile si nopti dintr-un domeniu, intr-un ritm nebunesc (si pentru unii lipsit de sens) si asta fac, pana cand intr-o zi mi se pare ca nu mai intra nimic sau ca nu mai progresez la fel ca la inceput. Si atunci ma opresc. Pun totul in cui si plec sa fac altceva. Am invatat sa ma ascult si acum stiu bine ca daca procedez asa am toate sansele ca atunci cand ma voi reapuca de respectivul studiu, progresul din primele saptamani de dupa reluare va fi exceptional (imi cer scuze daca pare lauda! Nu e: incerc doar sa redau exact o situatie). Cand mi se pare ca mi-am permis o pauza prea lunga, mai rasfoiesc ce-am citit, imi fac insemnari sau incerc mici exercitii, ca sa nu zadarnicesc efortul anterior. Nu spun ca treaba asta poate functiona oricand, oricum, pentru oricine, dar cred ca toti avem dreptul de a ne trage sufletul din cand in cand, altfel ni se ard bateriile si ajungem sa distrugem constient sau inconstient ce-am construit.
Da, mai devreme sau mai tarziu, totul se transforma in rutina. Mie mi-au trebuit cam 3 ani sa ajung in acest punct. Obosesec din ce in ce mai repede si ma plictisesc din ce in ce mai tare de blogging. Am nevoie de pauze tot mai lungi. Desigur, mi-ar fi fost infint mai usor daca eram inscrisa in tot felul de campanii sau jocuri intre bloggeri. Gen Miercurea fara cuvinte sau Meloman pentru o zi. In fiecare zi aveam program pe blog. Si oamenii intrau garantat sa comenteze. Dar eu am vrut un blog personal, un blog unde sa scriu despre mine… Am vrut un blog in care oameni ca tine sa raspunda frumos, complex, interesant la subiecte care ma preocupa pe mine. Sunt foarte fericita si multumita cand apar astfel de oameni, cum esti si tu, care comenteaza aici. :happy: E cea mai mare satisfactie a mea.
Iti ziceam eu ca esti extraordinara. :cheerful:
:w00t: Cati dintre noi se pot mandri sa adora sa invete? :ermm: :dizzy: Cei mai multi o facem din obligatie. 
Aha! Tu ai scris acum, ca să ne explici că, fe fapt, tu nu vrei să scrii fiindcă ai îmbătrânit pe blog.
Unii îşi fac un blog când sunt deja bătrâni. Şi le e greu să ţină mausul în mâna-i tremurândă…
Cam aşa ar fi nu? Nu cred o iotă! Ai mâna sigură şi faci nişte poze minunate.
Termină cu prostiile şi bagă nişte poze, să ne uimeşti! Ai avut 4 zile de lene.
Ajunge, ce-i mult cauzează.
:)) Esti grozav, merci de incurajare. Din pacate este o realitate, am imbatranit la propriu scriind pe bloguri. Din pacate nu mai am energia de odinioara…
Acum, parca nici sa tot pun fotografii articole de articol nu e o solutie. O sa se plictiseasca si lumea, dar si eu. Din lac in put. Cum o dam nu e bine, cert e ca trebuie multa variatie pe blog. :cheerful:
Facă-se voia ta, întotdeauna! :wink:
Dragos, atat cat tine de mine da, se face, cand nu, nu. :biggrin: De cele mai multe ori nu tine de mine. :dizzy: :ermm:
De ce crezi că eu am făcut unele pauze? :))) Sunt normale astfel de momente, mai ales când blogul nu e sursă de bani :P Când e sursă de bani, vrând nevrând trebuie să ai chef :))
Exact, blogul asta nu-mi aduce decat satisfactii sufletesti, dar infinit mai importante decat cele materiale. De aceea imi permit sa-mi iau cate o pauza din cand in cand. Tot mai des.
:cheerful:
Stiu ca ai trecut si tu printr-o perioada de lipsa de chef(s-o numim asa), insa acum ai revenit in forta, ceea ce e mare lucru.
uneori pauzele astea sunt de bun augur :P
Da, ne incarcam bateriile si revenim in forta cu multe idei super.
:biggrin: :happy:
Credeai că eşti singura căreia i se întâmplă? De multe ori mi s-a întâmplat să mă apuc cu entuziam de scris, pentru ca după câteva rânduri să-mi dau seama că foaia nu vrea să se umple, deşi iniţial, în gând, mi se părea că am atâtea de spus… :unsure: :wassat: :dizzy: Evident renunţ, (doar n-o să trimit sms-uri ) şi amân pentru altă dată…, :cheerful: când se nimereşte. Uneori mai intervine lipsa de timp, în ultima vreme chiar mai pronunţat decât mă obişnuisem… da’ ăsta nu-i un motiv pentru care să mă panichez… :whistle: sau? Şi pt. că ai vechime prin sfera bloggingului, te întreb, de ce trebuie neapărat să apară zilnic un articol? Eu atât la tine, cât şi la alţii, dacă intru si nu-i ceva nou iau la răsfoit arhiva, iar tu chiar ai una voluminoasă :wink: deci nu mă plictisesc.
:tongue: :biggrin:
:ninja:
Ahhh, vorba unui comentator, când ai de gând să ne mai delectezi ochii cu nişte poze?!?
Nu ştiam că esti chiar atât de pasionată de fotbal (am mai citit eu prin nişte articole mai vechi da’ mă gândeam că or fi în colaborate cu Dragos :wink: ) Bate Dortmund, dacă tot vrei un pronostic, iar Daniel n-are curaj să se pronunţe, de fapt, cum şi mie mi se întâmplă de obicei ca lucrurile să iasă taman invers, ar trebui să spun Bayern :biggrin:
Stai asa, ca poate nu am inteles eu bine(am avut o zi teribila, am trecut prin mari emotii, abia am ajuns acasa), si tu esti fan Borussia? :biggrin: :ermm: :dizzy: Cum bine ai vazut, mai avem unul pe blog. Eu sunt stelista si atat.
Pasionata e mult spus, inainte de a scrie pe acest blog, postam comentarii in blogosfera sportiva. Acolo, pe un blog de fotbal, l-am intalnit pe Dragos. Deci nu m-a corupt el… El e dinamovist, eu stelista, incercam sa lasam pasiunile deoparte pentru binele blogului. :biggrin: :dizzy: :ermm: Eu am state vechi in blogosfera, uneori simt ca am petrecut toata viata pe blog.
Mi-ai facut o bucurie imensa prin dezvaluirea cu arhiva. Da, e destul de maricica, inainte eram destul de prolifica in materie de articole. Cred ca esti prima persoana care imi face un compliment atat de frumos! :blush: :silly:
Da, pregatesc un articol cu fotografii, cat de curand o sa apara, sunt nerabdatoare sa va arat ce am mai surprins prin oras.
Mi-e tare teama sa nu va plictisesc de moarte cu “operele mele de arta”. 
:alien:
Pai ce sa zic, din cate am observat, esti mult mai constant decat mine. Publici mai des articole, si articole adevarate! :happy:
:wink:
Glumeam, din articol lipsesc niste mutunachi din astia sugestivi, nu trebuie sa apara zilnic un articol. Dar la cei mai multi apare pentru ca isi imagineaza ca dl google apreciaza asta. Deci noi facem ce facem pentru google, pentru trafic, pentru eventualii cititori, nu pentru noi insine, pentru sufletul nostru?!? :dizzy: :ermm:
Evident, că sunt fan Borussia, din două motive, Dorinel Munteanu (provine din zona mea) a jucat cândva pe-acolo si Bayern a bătut acum ceva ani Steaua in Cupă :ninja: :devil: Ai ghicit…, :w00t: :tongue: :silly:
sunt stelist de prin clasa a V-a când aflasem eu ce e fotbalul şi interesant atunci Steaua era o echipă mai de mijloc, domina Craiova, apoi Dinamo dar a venit şi vremea Stelei când eram eu la liceu (n-am aşteptat eu degeaba… cei din urmă vor fi cei dintâi). Ah, Dragoş… dinamovist :shocked: nimeni nu-i perfect :whistle:
Nu cred că cineva se plictiseşte dacă îţi însoţeşti articolele cu poze (mai cu seamă atât de expresive, din contră… da’ gata nu te mai laud că roşeşti :blush: de atâta dat cu “periuţa :tongue: :silly: :biggrin: )
Eh, constant, ce să zic, e drept în martie şi aprilia am depăsit 20 de posturi în rest sub (12, 14, cam asa ceva) nici luna asta nu m-a dat hărnicia afară din casă. Dar, vorba ta, scriem de plăcere, dacă avem ce, acum în ultima vreme am găsit timp să mai răsfoiesc “magazinul istoric” (da îmi place istoria) si găsind chestii interesante, cel puţin din punctul meu de vedere am zis să împart cu voi noutăţile :wink:
Păi de dragul acestor “mutunachi” sugetivi am eu comentarii atât de lungi si de dese la tine :w00t: :tongue: :silly: :alien: :devil: :ninja: Glumeam, desigur :angel: sau poate… :devil:
Mai trebuia să reziste Borussia să reziste 5 minute… totusi să nu uităm că Bayern a “demolat” mitul Barça… oricum îmi pare rău de Borussia, cât ghinion au putut avea, acu nu zic, intrarea în prelungiri sau accederea până la loteria loviturilor de la 11 metri nu garanta victoria dar mai puteam spera :dizzy: :ermm:
Neataaa, deci am descoperit ca avem in comun inca doua lucruri faine de tot, unul ca amandoi suntem stelisti si al doilea ca adoram emoticoanele pe bloguri. Eu una sunt dependenta de ele, intr-un timp nu-mi mergeau si eram suparata rau. :biggrin:
:ermm: :dizzy: Imi par atat de expresivi si imi completeaza atat de bine gandurile… Nu stiu daca m-as face inteleasa fara ei. :tongue: :silly: :unsure:
Iar asta e cea mai mare bucurie a mea. :happy:
Pai vad ca te-ai acomodat repede pe aici, simte-te ca acasa. :cheerful: Eu ador comentatorii care folosesc din belsug emoticoanele si lasa pareri ample, complexe, asta inseamna ca se simt in largul lor pe blog, un semn ca le place aici.
Chiar imi pare rau de Borussia. Meritau amandoua sa castige, fotbalul e de multe ori nedrept, exact ca si viata. :angry: Mi-a parut rau ca s-a terminat asa repede finala, un spectacol de zile mari, incredibil ce fotbal pot practica nemtii astia. O finala de neuitat, absolut superba. :wub:
Sincera sa fiu, daca as vedea ca cititorii trag de mine, poate as scrie mai des. Dar cand in coltisorul meu de blogosfera bate vantul, ce sa mai zic? Scriu si eu din an in pasti! :dizzy: :ermm:
Păi, normal că m-am acomodat la tine, iar meritul îţi aparţine în totalitate :cheerful: Ahh da, mai sunt nişte motive: capricorn, stelistă, evident emoticonurile (mai mare dragul să dai clickuri pe “muţunachi” ăştia simpatici foc) :wub: :cheerful: :silly: :tongue: :alien:
:whistle: :wink: :biggrin: :ninja:
te întrebi de ce la ei se poate, simplu… pentru că naţia lor ia in serios chiar şi “joaca”, la ei nu există eternul specific românesc: las’ că merge şi aşa… :devil: :wassat: La noi cam totul se tratează cu superficialitate şi de aici probabil toate neîmplinirile de azi şi de ieri, aş spune şi de mâine :cwy: :unsure: 
:cheerful: :biggrin: :wink:
Am văzut multe comentarii lungi, de aceea mi-am permis şi eu să-ţi mai ocup din timp. :wink: :cheerful: Dacă vrei pot să fiu ceva ma telegrafic în exprimare, dar ar fi păcat, ce se-ntâmplă cu plăcerea de a folosi muţunachi :whistle: :tongue: :silly:
Mie chiar mi se pare că cititorii cam “trag” de tine, altfel n-ar exista comentarii în majoritate mai lungi decât posturile A-listerilor, nu crezi? :w00t:
Da, nemţii chiar au jucat fotbal…
O seară minunată, Nice! :cheerful: şi zâmbeşte :biggrin: mâine e luni şi nu prea o să ai motive, :whistle: aşa că măcar azi profită si
:cheerful: Hai ca v-am creat toate conditiile sa va simtit bine aici.
:cheerful: Apropos de echipa noastra preferata, evolutia Stelei ma cam nemultumeste, nu as mai vrea inca un meci pierdut. :angry: Macar asupra lui nu vor plana suspiciunile de blat… :ninja: :dizzy:
Am vazut si eu articolele A-listerilor, probabil ca vor sa ofere cititorilor mai degraba pastile informative, ironice sau umoristice, mai putin articole… Tot un fel de cancan e si ala. :devil:
Da, am vazut ca poti fi si telegrafic, insa aici punem accent pe comunicare si socializare. :cheerful: :happy:
:biggrin:
Cat despre trasatura noastra fundamentala, care insoteste de minune lozinca mentionata de tine…nu pot decat sa admit ca ai dreptate. Cu mare tristete insa. Astia suntem noi, de vina e si gena, dar si educatia. Pana la urma suntem latini. :ninja:
Pai asteptam un verdict foarte important pentru cariera mea. :ermm: Care s-a tot amanat tinandu-ma ca pe ghimpi tot weekendul de care nu prea am putut sa ma bucur. :sick: Sper din suflet ca maine sa fie mai bine… Multumesc mult, o saptamana cu multe realizari si momente de bucurie sa ai si tu, Centurion. :happy:
Nu atât evoluţia echipei, mai poţi prinde zile “proaste”. Mă deranjează atitudinea din teren, nu contează că matematic esti campioană, joci la victorie, la fel cum nu contează dacă conduci cu 3:0, ne te culci pe-o ureche, dai goluri că pe astea se joacă fotbalul :dizzy: :ermm: :whistle: Mai este si situatia în care conduşi fiind, aveau o stare de blazare în ei de abia se mişcau în teren, practic arătau că acceptă înfrângerea. :angry:
:ermm: :dizzy: Compară acum atitudinea asta cu ce a arătat ieri Borussia; de-asta n-o să avem noi fotbalul lor şi nici echipe prin finale. Mă îngrijorează şi faptul că rămânem făra un antrenor zic eu bun, fie si numai pt că jucând in Germania a împrumutat ceva din starea lor de spirit.
:cheerful: :biggrin: ne anunţi tu când nu mai e nevoie să te suţinem pe căi magice :silly: :tongue: :alien: Baftă multă! Să te odihneşti la noapte şi-ai să vezi cu totul decurge aşa cum trebuie, :cheerful: chiar dacă e luni :wink: :whistle: :happy:
Aveai şi tu un articol despre mentalitatea germană versus cea latină, parcă apărea lozinca şi pe-acolo scrisă de altcineva.
Referitor la viaţa profesională, îţi ţin pumnii mâine, si poimâine :wink: până se rezolvă
Cum adica ramanem fara antenor, pleaca Reghe? :wassat: :dizzy: :ermm: :cwy:
:ermm: Se pregatesc intens de noua campanie de calificare in UCL. :biggrin:
Pai…a explicat Falemi la tv cum sta treaba. Se pare ca Steaua a fost programata sa atinga forma maxima in grupele EL, acum joaca cu ultimele forte.
Wow, stii si de articolul cu latinii vs germani, nu incetezi sa ma uimesti. :happy: :silly:
Sa fie, sper ca maine sa aflu ce si cum si sa nu mai plutesc in incertitudinea asta care ma ucide lent dar sigur. Ufff.
Ooo, da. In ultimul timp cam asta simt mereu.
Si eu inainte credeam ca niciodata nu voi ramane fara ceva de spus. Aveam si draft-uri pregatite pentru zile mai pline. Dar vine momentul cand da, simti ca nu mai ai nimic de transmis.
Ca esti plictisit, fara chef, cand incepi sa preferi sa faci alte lucruri in loc sa scrii pe blog.
Acum nu stiu daca o sa-mi revin. Daca o sa mai scriu vreodata cate un articol/zi. Acum nu-mi vine sa cred ca inainte scriam si cate 3 pe zi…
Mihaela, noi doua cred ca am inceput sa scriem cam in acelasi timp, desi intalnirea s-a produs mult mai tarziu. Trecem amandoua prin aceasta stare de spirit, insa eu nu mi-am gasit alta pasiune, nu fac altceva, cand nu scriu pe bloguri pur si simplu ma relaxez, ma odihnesc. Serviciul asta pe langa ca e foarte obositor mai e si foarte stresant si psihic sunt daramata. Am nevoie de trei zile de liniste absoluta sa imi revin dupa o saptamana teribila de munca. Eu, asa cum zicea cineva mai sus, am imbatranit la propriu pe blog. In cazul tau cred ca ai foarte multe alte activitati care-ti ocupa timpul liber. Esti o tanara energica si ambitioasa, e lesne de inteles. Am fost si eu tanara odata si stiu perfect cum e. :w00t: :cheerful: :tongue: :silly: Nu credeam ca voi ajunge prea curand sa spun asta!
:ninja:
Deja stii parerea mea, un articole doua pe saptamana e deja prea bine. Cel putin pentru mine. Desigur, in vacanta poate o sa scriu trei/saptamana. :biggrin:
Si tu esti la fel de tanara! Cred ca stresul te face sa te simti atat de obosita…O sa vina si zile mai bune, sunt sigura.
Cel mai des sunt epuizata psihic. Acum insa da, e si o perioada de stres. :ermm:
Acum depinde ….Pauze trebuie să ai, sunt benefice, te reăncarci, te odihnești, te distrezi și …(poate) revii cu forțe noi pe blog. Dar voi scrieți pentru că aveți subiecte importante de dezbătut …Eu scriu pe blog pentru că așa vreau eu, pentru că îmi place …numai că în ultima vreme mai mult postez imagini decât ceva profund de scris :biggrin:
Chef de scris, de actualizat blogul nu poți avea întotdeauna…Te și poți plictisi …Cum era?! ”Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese.” :tongue: :wink:
Cât despre anunțat cititorii fideli ai blogului …depinde de tine …dacă este vorba despre o perioadă mai scurtă sau mai lungă …sunt ceva probleme și ceri puțină înțelegere (ce repede ne ”supărăm” când nu mai suntem băgați în seamă, noi, cititorii :tongue:) …Așadar cred că uneori trebuie măcar să anunți că nu vei mai scrie o perioadă pe blog ….sau că ai renunțat la el …unii vor cere motive, nu trebuie neapărat să le dezvălui.
Dar să nu-mi zici acuma că vrei să renunți! (postează numai pozele tale minunate și eu sunt mega-mulțumită :heart: ) (vezi, deja îți zic ce să faci ….greu cu cititorii aceștia care cred că le știu pe toate —-gen moi :whistle: )
Da, Alexandra, asta este si principalul motiv pentru care iau pauze atat de lungi(doua-trei zile), pentru a-mi incarca bateriile si a reveni in forta.
:cheerful:
Si eu scriu din pura placere, dar prefer sa abordez subiecte de larg interes(mai ales pentru mine). Scriu doar ce ma preocupa in acea zi, daca nu ma preocupa nimic, nu public nimic, evident.
:biggrin: :silly:
Nu stiu cat de profunde sunt articolele mele, mai degraba ideea ce rabate din ele este cea de socializare, comunicare, destindere. Iti dai seama ca nu fac aici filosofie. Ceva destul de usurel, pentru ca nici eu nu am chef de profunzimi dupa o zi epuizanta de munca. Si da, in ultimul timp mi-am innebunit cititorii cu fotografii. Si inca nu ati vazut totul.
Alexandra, nici prin cap nu-mi trece sa renunt. De fapt nu prea am cum, blogul este al meu, domeniul e cumparat pe numele meu pe viata. Nu pot sa-l inchid dupa ce am platit pe el atata banaret. :biggrin:
Multumesc mult de incurajare, nu plec nicaieri, vacanta mi-o petrec aici in blogosfera. :tongue: :ermm:
Mă bucur că nu pleci …. nu de alta, dar abia descoperisem și eu blogurile acestea, care îmi plac foarte mult …Nu este frumos să stresezi, dar m-aș fi simțit puțin ciudat, ca fără un prieten de nădejde.
Ai mai multe poze? Bring it on! Abia aștept să le văd și să ma minunez. Mi-ar fi plăcut și mie să mă ocup de fotografie, dar măcar le pot aprecia pe cele frumoase cu adevărat.
Mulți :kissing: :kissing: :kissing: !
ps: pauze de 2-3 zile? și eu care credeam că te referi la câteva săptămâni ….oricum nu contează, noi tot aici vom fi. O zi de luni cât mai frumoasă!
Se intampla tuturor,cred,iar tu chiar scrii de mult timp,ohoo :) Dar de ce trebuie sa scrii neaparat,poti sa postezi fotografii si gata,cand n-ai chef,si nici nu vrei sa inchizi blogul,nu?
Na,acum vad ca ai mai primit sfatul asta ;)
Da, ai remarcat perfect, Silving, scriu de-o viata pe bloguri. Dupa primii trei credeam ca ma retrag definitiv din online, cand colo, am revnit cu mai mare elan si mi-am deschis propriul blog. Care a supravietuit frumos pana azi…
Nici prin cap nu-mi trece sa-l inchid, domeniul e pe numele meu, am platit prea multi bani ca sa fac asta. Sa stii ca in ultimul timp am postat foarte multe fotografii personale. Insa oamenii vor diversitate. Si nu numai ei, si eu vreau sa vin cu ceva nou pe blog. In primul rand scriu pentru mine. Dar poze vor mai fi. Pentru ca am tolba plina. :biggrin: :tongue:
Eu inca nu am ajuns la acest stadiu in legatura cu blogul, cu alte activitati care mi-au placut asa s-a intamplat. Pe la 10 ani eram pasionat de electronica pana peste cap, m-am inscris la un cerc de electronica unde mergeam 3-4 zile pe saptamana, am participat la o gramada de concursuri, la faza locala am participat o singura data, iar la cea judeteana ma duceam doar pentru a putea participa la cea nationala, pe nivel de judet nu aveam concurenta, eram cel mai bun… Am ajuns la nivel national unde am luat de 3 ori la rand locurile 1 la proba de proiectare si practica, cu teoria tot timpul am stat mai prost. A fost o perioada foarte placuta, dar de doi ani s-au schimbat lucrurile, nu mai eram cel mai bun si am decazut mult, concursurile nu mai inseamna aceleasi lucruri si nu-mi mai aduc interesul, as renunta oricand, dar am o oarecare oblicatie, macar sa particip pentru a putea fi reprezentat jud. Hunedoara. In iunie am un nou concurs la Constanta, nu stiu ce voi face acolo, cel mai probabil voi lua ultimele locuri, nu am mai facut pregatire si nici nu am mai exersat nimic. Era un hobby fain, dar devenind rutina am renuntat la el, si probabil nu voi mai reveni dupa ce voi implinii 18 ani, mi se pare ca s-a dus vremea mea.
Da, si eu ma mir ca am rezistat atatia ani, cum ziceam in articol scriu pe bloguri inca din 2007 si le citesc din 2006. Uneori stateam pe blog zi si noapte… Imi este teama sa nu se transforme intr-o rutina daca scriu zilnic. Vreau sa scriu doar atunci cand am chef, cand simt ca trebuie sa scriu. :ermm: :dizzy:
Dar tu esti la inceput si acum entuziasmul este intotdeauna la cote maxime. :biggrin:
Ca si Alice, am ramas in urma cu subiectele si nu pentru ca nu am scris ba char am fost foarte activa atat ca blogger cat si ca cititor. Mi-am luat mai multe in carca si e extenuant pe atat de placut. Mai sunt cateva chestii care dau cu virgula dar nu intotdeauna depinde de mine. Eu sunt multumita. Si ce as mai dormi… :sleeping:
Zi faina :)
Eh, tineretea si energia isi spun cuvantul in cazul tau, Mihaela. :happy: :biggrin: :w00t: Merci asemenea. :heart:
Of! Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Măcar prima parte şi viaţă cât de lungă. Mi-e teamă că, tot aşteptând pilula magică, tot aşteptând să se inventeze regenerarea celulelor, tot aşteptând…mi-a expirat timpul:) Ar trebui să mă consolez cu acest fugit irreparabile tempus. Că nu pot şi nu vreau – e povestea mea. Cred că asta ne apasă atunci când avem stări din acelea pe care le menţionezi şi tu în confesiunea ta. Că timpul ăsta nu numai că trece, ne apasă, ne-a împovărat prea mult. Am acumulat oboseală. Eu apreciam un blogăr înaintat în vârsta, peste 70 de ani, care ţinea ritmul cu blogosfera. Pamfletarul. Nu ştiu dacă l-ai citit vreodată. Scrierile lui erau delicioase. Ei bine, într-o zi, ne anunţă că se retrage, nimeni nu crede sau toţi cred că-şi va reveni. Nu, omul îşi respectă decizia. Ultima postare : Sfârşit.
Când ceva nu mai merge, nu te mai pasionează (ca la început), sau nu-ţi mai aduce vreun beneficiu (nu neapărat material), efectiv, schimbi macazul. Există viaţă după blogosferă!:)) Aşa văd eu lucrurile. Deşi, am doar 6 luni de blogging…sunt obosită. Dar, vine vara … cine ştie cum ne revigorăm? Ce pot să-ţi spun: faci cum îţi dictează mintea şi sufletul.
Antonela, nu se pune problema sa inchid vreodata acest blog. Poate doar daca dispare internetul sau daca da faliment blogosfera.
Numele summerday este inregistrat de mine, pe numele meu, cumparat din banii mei de somer. Anul trecut a trebuit sa fac acest pas(am fost obligata) tocmai cand ramasesem pentru o luna si jumatate somera. Nu o sa uit niciodata cum mi-am dat eu tot somajul pe blog… Cum sa-l inchid? Nici nu se pune problema, eram doar curioasa daca voi mai obositi sau daca resimtiti ca si mine aceasta stare de apatie, uneori.
Nu stiam de acest domn mai in varsta, desigur, daca se va intampla sa nu mai vreau sa continui, voi lasa blogul neactualizat, dar de inchis e imposibil. Insa nu am ajuns chiar la capatul puterilor, ci doar sunt intr-o perioada extrem de stresanta cu munca. :ninja: :ermm: :sick:
O solutie ar fi sa vina mai repede vacanta. :wub: Atunci da, as scapa de griji. Insa pana atunci mai sunt cateva luni bune de tras! :angry: :silly:
Eu tocmai ce sunt intr-o astfel de perioada :unsure: ! De o saptamana n-am mai scris nimic pe blog. Macar am reusit sa mai citesc blogurile preferate cat de cat.
. O sa revin in curand.
Motivul: n-am avut timp! Luna mai a fost una mai plina, am avut si un examen pentru care a trebuit sa invat, si ceva de alergat, asa ca nu mi-a mai ramas mult timp liber. Asta este, sper ca cititorii sa ma ierte
Referitor la intrebarea ta, da, uneori mi se intampla sa am timp, dar sa nu am chef sau idei. Desigur ca as putea inventa ceva acolo, as putea incropi o postare, dar de obicei n-o fac. Prefer sa nu scriu nimic, sa fac altceva si cu siguranta inspiratia va veni mai tarziu.
Chiar ma intrebam ce se intampla, de ce nu mai scrii nimic nou pe blog, si iata ca vine si explicatia: ai avut un examen de dat (felicitari, sunt sigura ca te-ai descurcat onorabil) si nu ai avut timp de scris. Eh, da, in cazul asta cititorii tai vor intelege perfect, insa la mine abia acum incep examenele. :)) Pana acum m-am framantat si m-am stresat inutil. :biggrin:
Apreciez foarte mult ca mereu oferi cititorilor articole de cea mai buna calitate. :wub:
:cheerful: :wink: Dar cred ca asta stii deja. 
Multumesc Nice! Nu stiu acum cat de calitative sunt articolele, dar imi dau silinta sa nu scriu doar de dragul de a fi ceva nou acolo pe blog.
Cat despre examen, sper sa fie ok, rezultatele le voi avea in 3 saptamani. Deci emotiile n-au trecut inca :dizzy:
Aoleo, dar ce le ia asa mult sa corecteze? :wassat: Foarte neplacut, cum sa va tina 3 saptamani in emotii? :wassat: :ermm: Ce situatie aiurea… Stiu ca in general cei care sustin un examen sunt nerabdatori sa-si afle rezultatul. :biggrin:
Pai da, despre asta e vorba, asta apreciez, ca pui accent pe calitate, nu pe cantitate. :wink: Ca tii la imaginea ta, ca esti foarte serioasa si dai blogului aspect profesionist.
Eu las totul baltă cu săptămânile câteodată :) Sau mai pun câte un videoclip, sau un banc, să nu creadă lumea că am dispărut. Și asta e una din perioadele alea :)
Am vazut! :biggrin: Esti constant in inconstanta ta.
Nice, mie mi se intampla de multe ori sa n-am chef de citit sau scris… De obicei sa intampla cand psihic vorbind, sunt obosit… Dar imi revin mereu, fie dupa o ora sau 3 zile… :biggrin: Probabil ca dupa ce termin scoala, cu toate examenele, testele si toate cele, in vacanta, o sa imi sporesc activitatea in online. Chiar inainte sa citesc articolul si sa scriu acest comentariu, am terminat de invatat pentru chimie, si m-a cam “stors”
de energie.
Si da, cand nu am chef chiar de nimic, las totul balta si revin urmatoarea zi… Ma duc undeva sa ma relaxez, pe vremea asta ( bine, nu chiar pe vremea asta pentu ca acum ploua, dar mai devreme era soare si o temperatura perfecta), de preferat afara. :happy:
Alex, eu chiar nu pot sa-mi imaginez cum ai tu timp si de blog si de invatatura si relaxare. Esti un tanar uimitor! Felicitari ca te poti imparti pe atatea planuri. Sunt sigura ca traversezi o perioada incarcata la scoala si cu toate astea nu ti-ai abandonat pasiunile. Sa stii ca nu multi reusesc asta. :wink: Poate insa este vorba de o mare capacitate de munca din partea ta. Sau retii repede ceea ce ai de invatat. :biggrin:
Da, s-a pus pe furtuni si ploi in Bucuresti. Cand iti e lumea mai draga, hop vine ploaia. :biggrin: C-o fi bine, c-o fi rau, o sa vedem noi la toamna.
Chiar retin rapid lucruri, dar sunt cam puturos de felul meu, si capacitate de munca am, dar doar atunci cand am chef.. :biggrin: Oricum, pentru mine cuvantul “munca” are alt inteles :ninja: :alien:
Nici eu nu stiu cum am timp de toate, dar uite ca ma descurc :whistle: :biggrin: :silly:
Si nici nu se pune problema sa renunt la pasiuni din cauza scolii. Doamne fereste
Traiesc dupa niste criterii personale, iar scoala nu este ceva foarte important pentru mine. Este o necesitate care nu-si are locul in totalitate… :pinch: :wassat:
Mie-mi convine vremea. Ziua soare si cu un cer senin de un albastru perfect si temperatura de 20 de grade, iar seara o ploaie mai zdravana (imi plac mult ploile). Dupa mine daca ar fi 2 zile pe saptamana asa, as fi multumit, ca prea multa ploaie strica.
“si capacitate de munca am, dar doar atunci cand am chef.”
Incredibil ce bine ne asemanam aici! :biggrin: :devil: :silly: :blush: :angel: Interesant mod de a privi scoala, mi-ar placea sa dezvolti subiectul intr-un articol pe blogul tau.
Si eu ador vremea asta, Alex! :wub: :w00t: :happy:
sincer
eu as evada pentru cateva zile sa ma recreez si poate cine stie
cand revin poate gasesc un subiect bomba :tongue:
Mare dreptate ai, cam asta se intampla de fiecare data. :wink:
Vrei sa fiu sincera? Ca stii ca eu asa sunt. Stai sa raspunzi prea mult la comentarii. N-as avea atata rabdare nici sa ma bati.
:heart:
Adica chiar inteleg ca te oboseste chestia asta.
Daca nu pot raspunde, nu pot. Ai vazut ca am zile cand chiar nu pot raspunde. Asta este. Dar am si zile cand raspund. La toate. Sper sa-mi gasesc timp sa raspund la HW-ul acesta. Dar ieri n-am avut timp si azi a fost o zi ciudata. Abia acum, seara am reusit sa stau mai mult pe blog. La tine am intrat de ore bune si n-am putut citi ca mereu m-a intrerupt ceva.
Cum sa dispari? Deja cand trec 3-4 zile incep sa fiu preocupata ce se intampla. Bine ca ai postat, dar chiar ma gandeam ca vrei sa fugi de tot. Adevarul e ca ai mare vechime. Eu, cu un an si jumatate, ma numesc bebelus :wink:
Cand n-ai chef de un articol, fa o postare relaxata, cu cateva imagini frumoase. Fotografii, desigur. Plac mult fotografiile, e chestie verificata. Si pune o tema lejera de filosofat :wink: Asa, pe langa
Eu n-am evadat deloc pana acum. Daca n-am ce scrie, nu scriu. Am in draft zeci de texte…dar nu sunt finalizate. Si n-am chef nici asta sa fac uneori. Altele s-au perimat, nu mai sunt actuale…
Maine-poimaine sper sa ai alta stare de spirit. Seara frumoasa! Te pup!
Stiu, Elly, tot preumblatul asta prin blogosfera e obositor, nu doar raspunsul la mine. Dar pana la urma asa inteleg eu bloggingul, asta e esenta lui, nu as putea altfel. E mai importanta comunicarea decat actualizarea. Eh, inainte erau pe aici sute de comentarii si tot nu oboseam, chestia e ca fac asta de prea mult timp. Si entuziasmul nu mai e atat de mare ca la inceput. Nu mai sunt nici anumiti oameni, imi lipseste Dragos, imi lipseste Marin, imi lipsesc multi din trecut. Au aparut oameni draguti, pe care ii apreciez mult, dar eu ma atasasem si de cei din trecut si plecarea lor a lasat un mare gol in sufletul meu. Nu mai e la fel fara ei. In plus sunt cumva cu mainile legate caci nu mai pot publica chiar orice. Si nici nu mai sufar din dragoste, asta e foarte important in blogging pentru ca iti confera o anumita aura si multa inspiratie. :biggrin: :dizzy: :ermm:
Pai cititorilor mei(celor mai multi) nu prea le plac fotografiile… Sau nu le plac fotografiile mele… :ermm: Si nu vreau sa-i plictisesc cu ele. :angel:
Multumesc mult, depinde foarte tare de veste pe care o voi primi maine. O seara frumoasa si tie, Elly. :kissing:
Nice, am inteles punctul tau de vedere si il stiam de fapt. Dar e prea mult, te obosesti exagerat. E un adevarat forum aici.
Eu am cititori de toate categoriile. Si iubitori de fotografie dar si de articole scrise. Apar cand trebuie. Uneori si cand nu ma astept. Ceea ce e bine, fiindca imi place imprevizibilul. Dar frumos e ca nu sunt oameni care vorbesc foarte mult. Fiindca eu n-as sti ce sa fac in asa o situatie. Nu pot sa raspund chiar la tot, nu am timp. Am cunoscut oameni carora le plac fotografiile prin participarea la postarile saptamanale de fotografie. Si eu chiar postez destula fotografie la mine. Dar la care atasez o mica poveste. Prin care comunic unele idei si oamenii inteleg in general. Se mai intampla si sa nu fie intelese decat putin…dar nu-i nimic. M-am obisnuit.
Nici eu nu pot publica chiar orice. Cu cat cunosti oameni mai multi si mai mult…e mai greu. Eu caut cai de a publica diverse materiale-metafore. Cine intelege bine. Cine nu…asta este.
Cat despre cei care dispar…am si eu cativa amici ai blogului care au probleme si nu mai publica, nu mai citesc bloguri… Imi pare mai rau ca au probleme decat ca nu mai vin la mine, ca sa fiu foarte sincera.
Nu stiu ce sa zic…Poate e momentul sa schimbi ceva… E doar o idee.
Noapte buna iti spun si eu!
Elly, chiar daca sunt epuizata, sunt fericita asa. Acest schimb de opinii cu oamenii ma face fericita. Deja am schimbat ceva, am ales sa public mai rar… :biggrin:
Pai articolele metafore sunt intelese, dar poate nu pe loc. Mie mi se intampla sa-mi pice fisa dupa cateva zile sau chiar saptamani. Oricum atunci, pe moment, nici nu prea stiu ce sa spun la ele, ce sa comentez.
Singura pe aici nu ar fi deloc fun. Da, as fi mai odihnita, dar si extrem de dezamagita.
Ai mei nu cred ca au probleme ci doar ca sunt satui, dupa atata timp de blogging. Si s-au refugiat in real sau pe fb unde e mult mai lejer totul. Asa de lejer incat e o plictiseala teribila(din punctul meu de vedere, desigur).
Ah Nice, exact in starea asta sunt eu acum. Incerc sa ma mobilizez, probabil ca trec si printr-o perioada mai ciudata si nu imi dau seama cum sa ies din ea. Am incercat sa nu dispar cu totul, idei am, pe unele le-am transpus chiar ok in articole, dar nu au fost publicate. A fost un talmes balmes in ultima vreme si eu nu inteleg de unde au unii oameni atata timp si putere, pentru ca eu in momentul de fata ma simt la pamant . Imi pregatesc marea revenire, poate mai am admiratori care inca mai asteapta sa scriu, daca nu mai sunt poate se vor aduna din nou in casuta mea virtuala. :biggrin:
Draga Cornelia, te inteleg perfect! Nici eu nu stiu cum fac altii de au atata energie…
Eu sunt prin zona, acum ca m-am mai eliberat si iti astept cu mare interes articolele. :w00t: :cheerful:
Adevarul e ca am si eu zile in care doresc sa ma detasez total de online, de lucrurile facute la birou sau prin casa si sa ma axez doar pe libertate si timpul petrecut in aer liber. Sa fiu sincer, nu am timpul necesar in clipa de fata, abia astept sa scap de examene si sa pot sa ma bucur mai mult de natura, de prieteni…
Multa bafta la examene, Laurentiu. :wink: Stiu perfect cum e, tocmai am trecut si eu prin unul. :cwy:
pe toti ne incearca sentimente de acest gen
daca vrei sa fii pe piata trebuie sa te straduiesti sa nu-ti dezamagesti cititorii, sa scoti din tolba idei noi, sa raspunzi la comentarii, sa mentii blogul la aceleasi cote
in ultima perioada la mine cam bate vantul, nici chef nu am avut, nici idei, nici timp, oricum eu de la inceput am scis pentru mine, blogul m-a ajutat sa depasesc o anumita situatie, in timp s-au adaugat si cititori si cu siguranta sufera cand nu scriu si las casa virtuala in paragina
orice inceput are si un sfarsit si in timp am observat ca entuziasmul scade (in orice domeniu) :(
Lilly, acum entuziasmul vine si pleaca. La inceput era prezent zi de zi la cote maxime. Acum mai avem nevoie si de pauze. I love your blog! :wub:
in ultima vreme am ramas codasa la interactiuni. daca apuc sa citesc cateva bloguri, nu mai am energie sa scriu, asa ca fac ori una ori alta. uzual citesc un blog care-mi place incercand sa ajung la zi, daca e timp mai iau unul, scriu cate ceva sau comentez. nu fac nimic programat, ci doar cum se leaga, incercand sa pastrez o oarecare fluenta a postarilor. daca nu am inspiratie sau energie abandonez pur si simplu. cand reapar dau o tura si cine-i curios ma vede si-mi da binete.
incerc sa-mi reamintesc mereu ca adevarata viata e afara, nu in fata ecranului. numai bine iti doresc!
Am citit commentul tau exact inaintea unui moment important ieri. Si a fost bine! Iti multumesc! :heart:
cu mare placere, oricand! :heart:
Si eu am acelasi sentiment in ultimul timp, nu prea imi vine sa mai scriu, nu prea mai comentez pe celelalte bloguri. Si mie imi vine sa evadez din virtual, asa cum spui si tu. N-am mai avut nici dispozitie, nici idei (in primul rand). Timp mi-as fi gasit, daca intr-adevar imi doream asta.
Cat despre blog, caut sa fiu fidel principiului pe care mi l-am impus: sa nu scriu doar de dragul de a scrie, sa nu scriu lucruri in care nu cred, sa nu plictisesc. N-am abandonat dar activitatea (care si asa nu era tocmai una frecventa) s-a rarit.
Sper sa fiu mai motivat in viitor, pentru ca in urmatoarele saptamani prevad ca o sa am alte prioritati.
Imi place mult principiul tau, Danny. Oare de ce? :biggrin:
O sa trec ca vad ce ai mai publicat chiar azi. :blush:
Foarte simplu, când nu am chef să scriu pe blog, nu scriu. :) Sunt ferm convins că nu-mi duce nimeni lipsa. :)) Dacă nu scriu la mine pe blog atunci evident că nu umblu teleleu prin blogoseferă, cu siguranță am treburi mai importante de făcut în acel timp.
Da, exact, cand nu scriu stau cat mai departe de blogosfera, nu scriu la mine si atat! Si eu ma indoiesc ca exista cineva care-mi duce dorul pe aici.
Anul trecut ma simteam tare prost cand nu aveam chef sa scriu pe blog, cand imi venea chef de evadat din virtual, asa ca evitam sa las blogul singur. Apoi am inteles ca fiind epuizata sau plictisita, oricum nu fac mare branza stand la calculator. Nu ma mai simt vinovata cand lipsesc, nici nu simt nevoie sa dau explicatii.
Exact, mare lucru nu facem daca suntem plictisiti, mai bine departe de el o zi si cheful reapare rapid. :ninja: :devil: :w00t:
Mi se întâmplă foarte des să nu am chef de blogul meu sau de al altora. Mi se întâmpla și în urmă cu doi-trei ani, mi se întâmplă și acum. La mine e simplu, dacă nu am chef de ceva, nu fac. Prefer să evit impunerea oricărui tip de ,,trebuie”, mai ales dacă nu e cazul. Lipsa asta de chef e fie din cauza oboselii, fie că nu am timp, sau am prea multe pe cap. Uneori aș avea timp și aș vrea să scriu, dar nu mă pot concentra pe nimic anume. Uneori citesc articole scrise de alții și îmi plac mult – le răspund în minte și nu las comentariu. De cele mai multe ori revin, într-o zi în care am chef să și stau să scriu ce gândesc
Eu nu am treabă cu actualizarea propriului blog, au fost perioade în care activam și comentam de zor pe blogurile altora, mai puțin pe al meu. E după impulsuri de moment
Si eu care ziceam ca fac doar ce am chef si ca ghidez dupa impulsuri. Citind parerea ta imi dau seama ca nu prea e deloc asa. Eu nu comentez cand am chef pe blogurile celor care au lasat un comment la mine. De obicei le intorc imediat vizita… Ce farmec mai are sa comentez la un articol vechi de cinci zile cand omul vrea un raspuns pe loc sau macar in ziua publicarii? Nu zic ca e gresit cum procedezi tu, poate ceilalti agreaza acest stil, dar eu procedez cum as vrea eu sa se procedeze cu mine. Dar deja tu stii ce cred eu despre subiectul asta pentru ca l-am tot discutat de-a lungul timpului. Eu pot intelege ca suntem diferiti si incerc din rasputeri sa accept asta. E o provocare totusi.
:biggrin:
Cred că tu ești prea nice :tongue: Te gândești mereu la cum s-ar simți alții bine și încerci să ții cont de asta, e un lucru foarte ok, dar să nu pierzi din vedere faptul că e ok să te mai pui și pe tine pe primul loc, chiar dacă ți se par doar niște toane (lipsă de chef, etc).
Eu aș vrea să am mereu starea necesară și cheful de a scrie (articole, comentarii, răspunsuri la comentarii), dar știu că nu e așa. Și atunci am de ales dacă fac asta indiferent de cheful meu sau nu. Și am ales să interacționez cu oamenii doar atunci când chiar am chef/timp/starea de spirit necesară. Uite, acum scriu aici pentru că vreau pe bune să fac asta, nu e nici un fel de act politicos, de complezență, nu e nici rutină la mijloc. Și mă bucur na :)
Sigur, asta e partea bună. Partea proastă e că nu mă sincronizez prea bine cu oamenii și apar și eu răzleț când mi se năzare :silly:
Iulia, sa stii ca nici eu nu comentez din obligatie, chiar imi place sa scriu si pe alte bloguri. (desigur, pe unele imi place mai mult, pe altele mai putin in functie de articol in principal). Mai ales cand vad ca oamenii sunt asa draguti si isi rapesc timp pretios sa lase o parere aici.
:biggrin: Si eu am uneori articole care nu necesita o parere rapida. 
Modul tau de a comenta se preteaza fie pentru blogurile literare sau cele de informare(cele de nisa). Acolo chiar nu conteaza daca comentezi in ziua publicarii sau dupa doi ani.
Mi se pare chiar frumos faptul ca nu premeditezi posturile. Inseamna pur si simplu ca ai talent. Inspiratia iti vine cateodata, dar daca tie iti vine mereu inseamna ca asta chiar te pasioneaza cu adevarat si iti recomand sa nu dai deoparte asta niciodata!
Mult succes! :angel:
Merci mult. :happy: :cheerful:
au aparut scurte perioade cum e cea de acum cand efectiv nu puteam dedica prea mult timp blogului.
De la inceputuri am sustinut ca nu stiu unde va ajunge blogul si ca daca vor apare alte prioritati carora sa le dedic timpul meu(pretios de altfel) nu stiu ce se va intampla :face:
Desi nu stiu, uneori ma gandesc ca e posibil sa-l am toata viata, sa-l las mostenire vreunui nepot… :whistle: dar cine stie cat de demodat va fi la vremea aia sa ai asa ceva :-p :biggrin:
Nu stiu ia o pauza dar fa ceva, nu lenevi ca nu vine cheful asa. :tongue:
Pato, uneori sunt asa obosita din cauza jobului ca nu mai sunt in stare de nimic. :ninja:
si eu am avut forum pe care ma relaxam sau uneori ma agitam dupa job scriind si raspunzand. Dar apar situatii in care nu mai merge treaba. Oboseala extrema, nasterea a cate un junior in familie..catodata un concediu. Nu se poate tot timpul sa fii online.
Am trecut peste toate insa m-a daramat spamul. La un moment dat am inceput sa primesc sute de mesaje spam pe noapte, indiferent de filtre si protectii puse pe forum. Origine ruseasca subiect..pastile.
Am cedat nervos dupa o saptamana de lupta si am inchis forumul.. M a mustrat constiinta, aveam cereri sa il redeschid…dar am descoperit apoi zile de liniste, in care nu mai fugaream sa scriu sau sa raspund cuva pe forum…
Activitatea am continuat-o pe un blog insa la o scara mult mai mica.
Imi conserv linistea.
Ehe, eu mi-as dori sa am cititori care sa traga de mine sa scriu mai des. Ma enerveaza linistea de pe blog…
Eu, efort supra…orice pentru blog? nişiodată :biggrin: Iote de când nu am mai făcut nimic. Evădarile din virtual sunt sublime. Alaltăieri fusăi în munţi :biggrin: Pentru mine, lumea virtuală este un soi de necesitate a lumii prezentului şi uneori te mai acaparează, însă cred că aş putea renunţa la ea.
Am vazut, Marin, esti din ce in ce mai acaparat de lumea reala. Despre tine se poate spune ca evadezi din ce in ce mai rar in virtual.
:silly: :tongue: