Asupra firii mele impresionabile, dublata si de inocenta specifica varstei, povestea executiei sangeroase a domnului Tarii Romanesti, Constantin Brancoveanu, si a celor patru fii ai sai, citita in copilarie, a avut un impact greu de imaginat. Nu am inteles mult timp de ce sultanul a trebuit sa recurga la o metoda atat de sadica pentru a-l inlatura pe “tradator” si de ce un neam atat de viteaz si neinfricat ca al nostru, care castiga, cel putin in cartile de istorie, batalie dupa batalie, nimicindu-si dusmanii veniti sa ne cotropeasca tarisoara, a trebuit sa accepte statutul de vasal al strainilor atata amar de vreme. De aici pana la caderea in dizgratie a turcilor nu a fost decat un pas. Pe scurt, nu agreez turcii, nu-i detest, dar nici fana lor sau a tarii lor nu sunt, orice ar face, nu pot sa-i simpatizez, desi am avut cateva contacte cu urmasii ienicerilor si spahiilor de altadata si nu a fost chiar atat de rau. Poate si unde un spirit pacifist ca al meu vine in contradictie cu cel razboinic, cuceritor, al locuitorilor Asiei Mici.
De Mogosoaia am auzit prima data in 2008, pe cand ma aflam in fata parcului “Mini-Europa” din Bruxelles. Tocmai admirasem simbolul capitalei Belgiei, vestitul Atomium si mi se parea interesant sa vizitez si cele mai importante obiective turistice ale batranului continent, la scara mica, evident, situate chiar langa acesta, unde Romania era reprezentata de Palatul Brancovenesc, dar timpul scurt pana la decolarea avionului si pretul piperat al biletului de intrare m-au determinat sa renunt la idee.
Din acea clipa am inceput sa visez la Continuă să citești Coincidenta sau nu?
