M-am indragostit de inocenta, parfumul si delicatetea freziilor din prima clipa in care le-am vazut, in urma cu foarte multi ani. Desi pe atunci erau la moda garoafele si crizantemele, pe mine m-a atras o floare parca mai suava, mai feminina si mai colorata decat toate celelalte. O floare care parea ca ascunde un secret de nepatruns si care imi era aparent interzisa. Frezia si inefabilul din ea m-a facut sa-mi doresc s-o am mereu in preajma, dar asta s-a intamplat rar spre niciodata. Intotdeauna primeam, la inceput de primavara, eu sau mama, narcise, zambile sau orhidee. Orice altceva mai putin adoratele mele frezii mov (acestea imi placeau in mod deosebit).
Joi am venit obosita de la serviciu, am intrat in living si arome dulci de frezii m-au invaluit discret abandonandu-ma intr-o calma beatitudine. M-am intors pentru o clipa cu gandul in copilarie si am stiut ce aveam de facut. Tot ce vroiam era sa le am cu mine pentru totdeauna, sa le pot vedea ori de cate ori mi se face dor de frumusetea lor. Si asa a inceput jocul. Abia azi m-am saturat de fotografiat frezii… Iata si rezultatul:
Click pe imagini pentru a le vedea la dimensiuni originale.
Tot azi am aflat pentru prima data si semnificatia lor. Originare din Africa meridionala, primavaraticele frezii, iubitoare de soare si caldura, simbolizeaza misterul. Interesant cum aceste flori isi raspandesc incantatorul parfum doar in mediile pe care le gasesc prietenoase, acolo unde se simt iubite si protejate. Sunt flori sensibile, cu suflet, si poate acesta este motivul pentru care au exercitat dintotdeauna o puternica fascinatie asupra mea.
Şi mie îmi plac freziile. Păcat că nu se găsesc decât primăvara.
Le-ai fotografiat cu noul tău aparat?
Da, acesta este motivul pentru care am facut un set de cca 500 de fotografii cu frezii, florile mele preferate. :wub: Ma bucur ca-ti plac si tie. :happy:
Sunt facute de noul aparat, da, ce parere ai de imagini? Sunt reusite sau nu? :ermm:
Sunt splendide. Calitate ireproşabilă.
Şi te temeai că n-o să înveţi să-l mânuieşti…
Pai…dar o sa intelegi cat de curand cine ma ajuta in realizarea lor. :biggrin: :happy: :tongue: De ce am luat tocmai acest DSLR si nu altul…
Sunt frumoase freziile si miros frumos si arata foarte bine in pozele tale :) Eu am avut cateva in buchetul meu de cununie civila (combinate cu lalele) si mi-au fost foarte dragi :)
:wub: Wou, asta chiar e o frumoasa coincidenta pentru ca lalelele si freziile sunt florile mele preferate. Cred ca ai avut un buchet de mireasa foarte frumos
, cine l-a ales astfel? Tu ti-ai dorit combinatia? :unsure: :cheerful: 
A fost buchetul de cununie civila, nu de mireasa (cel de mireasa a fost cu orhidee verzi). Pe acesta l-am ales eu mergand la o florarie din cartier, pentru ca nu voiam sa cheltui mult. Pentru ca era sfarsitul lunii aprilie, mi-as fi dorit bujori, dar nu aveau. Apoi mi-au picat ochii pe niste lalele, am zis ca le vreau pe alea, erau roz, iar freziile (galbene si mov) le-am adaugat pentru culoare.
Oh, scuze de confuzie, nu am citi bine aseara, orhidee verzi zici? Nu am vazut niciodata…foarte special.
Hihi, sunt superbi si bujorii. :wub:
Unele dintre florile mele preferate :heart: .
:happy: Super. Alaturi de lalele? :dizzy:
Hortensii :biggrin: :heart: . Apoi lalele, bujori, garoafe albe si trandafirasi din aceia micuti si ranunculus.
Ah, da, exact, hortensiile tale iubite. :happy: Stai ca mi-am amintit ca mi-ai mai spus de ele, dar nu stiu de ce stiam eu de lalele… :ermm: :dizzy:
De ranunculus nu am auzit pana acum. :wassat: :tongue:
Sunt frumoase, intradevar, aceste flori. Pozele sunt superbe, pe bune, adica m-am indragosti de ele. As sta ore in sir doar ca sa le privesc. Se vede ca pe tine chiar te pasioneaza pozele. :happy: Continua tot asa! :wink:
Multumesc, Alex, nu pot sa-mi dau seama daca sunt bune sau nu, tocmai de aceea am postat aici fotografiile, sa aflu parerea voastra. Eu de fel sunt mai subiectiva…
Da, sunt foarte pasionata de fotografie. Dar nu sunt convinsa ca detin si talentul necesar pentru a transforma pasiunea in arta. :biggrin: Cred ca imi lipseste creativitatea, imaginatia. :dizzy: :ermm:
Dar iti multumesc frumos pentru comment. :blush:
Eu cred ca ai talent, si pot dovedi asta prin imaginile de mai sus. Modul in care ai surprins florile iti da o nota de creativitate, iar imaginatia o detine oricine, deci nu-ti face probleme. :biggrin: :happy:
Da, e adevarat, unii mai multa ca altii. Merci mult, mi-ai inseninat dimineata. :happy:
Uimitoare asemănarea între unii oameni şi frezii, nu crezi? Şi eu au suflet şi îl lasă descoperit doar în mediile prietenoase, unde se simt iubiţi şi protejaţi. Altfel şi-l ascund şi chiar îl pierd, puţin cîte puţin, la fel cum freziile îşi pierd parfumul…
Da, ai remarcat tu bine, Dragos, de aceea si iubesc freziile, pentru ca simt ca avem multe in comun.
Este extraordinar cum reactioneaza ele, parca ar avea suflet. Eu le percep ca fiind cele mai sensibile, delicate si frumoase flori si nu ma mai satur sa le privesc. :wub: Iar faptul ca simbolizeaza misterul, nu face altceva decat sa le sporeasca farmecul si sa creasca admiratia mea pentru ele. Sunt fantastice freziile astea. :cheerful: Si coloritul lor este impresionant… 
Este important sa-i ajutam pe cei din jur sa nu isi piarda sufletul, poate cel mai pretios lucru pe care il au (alaturi de viata, evident). :ninja:
Un suflet fără trup e doar o biată stafie. Un trup viu fără suflet e un duşman periculos – uită-te-n guvernele lumii…
Plantele, toate, au suflet… doar noi oamenii, în aroganţa noastră, nu sîntem capabili s-o recunoaştem şi să le respectăm aşa cum merită. Oare am mai rupe florile pentru pura noastră plăcere, dacă le-am auzi vaietele de durere…? Sau poate atunci s-ar emite o lege ca şi florile să fie asomate…?
Sa inteleg ca preferi florile in ghivece? :unsure: Care sunt preferatele tale, Dragos? :dizzy:
Le-aş prefera libere, acolo unde îşi găsesc ele teren prielnic, în armonie cu natura. Chiar şi pe colţ de stîncă, dacă aşa doresc.
Desigur, ghiveciul e o alternativă, dar nu e cu nimic diferit de puşcăria în cazul oamenilor, fiindcă acolo planta e la cheremul omului, nu al naturii. Oare de ce vrem noi cu tot dinadinsul să controlăm şi, făcînd asta, mai mult distrugem…?
Hmm, ciudate efecte are şi foamea asta. Te rog, dă-mi voie să tac pentru o perioadă.
Eu am vazut flori inflorind la propriu in ghivece ingrijite cu dragoste de oameni. Mergandu-le foarte bine, simtindu-se minunat acolo. Iar pentru un suflet agitat, o floare poate inseamna stropul de liniste si de bucurie de care are nevoie dimineata. Chiar si eu merg sa le admir imediat dupa trezire, sa vad ce mai fac, sa ma asigur ca totul e ok. :happy:
Ca sa-ti spun o mica istorioara si o mare dorinta personala legata de flori, a devenit un vis mai nou, sa merg in poiana cu narcise. In una din multele din tara… Am gasit una aproape de casa noastra de la tara si mi-am propus sa ajung acolo poate in luna mai, cand are loc festivalul narciselor. Ce m-a intristat cand am citit ca nu prea au mai ramas narcise pentru ca oamenii le-au rupt pentru a le comenrcializa. Sper sa nu fie adevarat…
Mulţumesc, e o foame impusă. Încerc să trec pentru a doua oară pe orez gol, fiindcă am fost prea sedentar anul trecut şi se simte cînd nu mai reuşesc să închei pantalonii. Peste ziua de ieri am trecut cu două căni de cafea şi trei linguriţe de dulceaţă – sfertul de pet de bere a fost bonus.
Îngrijirea florilor presupune timp, răbdare, cunoştinţe şi materiale. Iar dacă lipseşte una dintre ele sau îngrijitorul însuşi (căci nimeni nu e veşnic, nu-i aşa?), atunci ce se alege de acele flori frumoase din ghivece?
M-ai întrebat de florile mele preferate. N-aş şti să spun – îmi plac deopotrivă trandafirii grena şi garoafele bătute alb-roz, dar pînă la urmă orice floare are frumuseţea ei unică, aşteaptă doar ca ochii ce pot vedea, s-o descopere.
Întîmplător, am un rînd mic de narcise pe lîngă poteca spre poartă. Sînt simple, albe şi frumoase. Am avut şi zambile albastre dar nu ştiu ce s-a întîmplat cu ele, n-au mai ieşit deloc. Grădina a fost în paragină în ultimii ani ai tatălui meu şi se pare că nici eu – chiar mai tînăr fiind – nu reuşesc să-i ofer atenţia cuvenită, acum că i-am luat locul aici la casă. Şi mă doare faptul.
Wou, dar ce dieta drastica tii tu! Trei lingurite de dulceata? :wassat: Daca reusesti sa-l duci la bun sfarsit inseamna ca ai vointa de fier. :cheerful:
Am incerca si eu cu orez fiert si atat. Sincer? Nu am putut sa-l mananc, nu ca nu imi place, mi se pare imposibil. :)))
Da, asa e, florile au nevoie de atentie sporita, iar cel mai important, sa stii cum sa le ingrijesti, cata nevoie de apa si de soare au. Mie mi-au murit mai demult niste orhidee superbe si nici acum nu stiu ce am gresit…
Ce frumos, cand infloresc narcisele tale? In aprilie sau mai? Mie mi se pare ca narcisele nu sunt deloc rezistente. Imediat se ofliesc… :cwy:
Desigur, asa imi plac si mie toate florile, dar parca freziile imi sunt mai aproape de suflet, ma fascineaza cel mai tare. :cheerful:
La mine vei găsi un articol de acum cîţiva ani în care povestesc despre prima “cură” de orez. Sigur, nu-l fierb gol ci mai adaug o linguriţă de Delikat, cubuleţ sau ce-am la îndemînă, un fir de ulei, piper boabe şi măcinat şi la sfîrşit pătrunjel. Adică un pilaf în toată regula, doar că n-are carne. Ideea e că mănînc doar o dată pe zi sau o dată la două zile.
Sincer să fiu, n-am fost mare iubitor de flori la viaţa mea; mai ales în cei douăzeci de ani de bloc, singurele plante de care am putut avea grijă au fost cîteva fire de… ardei iute.
Aici însă am moştenit cîţiva cactuşi la ghivece, un Yucca pînă în tavan din care am scos pui şi am şi dat la prieteni, un lămîi pricăjit care mai mult “năpîrleşte” decît să se dezvolte şi ce creşte prin grădină din voia naturii (adică în principal ştevie 
) Ah şi era să uit de faimosul trifoi frez, care după spusele maică-mii e mai bătrîn decît mine! :biggrin:
Nici dacă m-ai bate n-aş şti să spun cînd înfloresc narcisele. Am să te anunţ cînd se va întîmpla, poate vii să le fotografiezi. Dar nu sînt un cîmp întreg ci doar cîteva cuiburi înşirate de-a lungul a ceva ce odată era o alee. Într-adevăr, nu rezistă prea mult, nu ştiu din ce cauză – poate soarele prea puternic sau lipsa de dragoste din partea oamenilor…
Asa mai merge, nu neg ca astfel il prepar si eu, fara carne. De fapt, orezul sarbesc se constituie in mancarea mea preferata, cea care imi iese cel mai bine.
Dar sa mananci o data la doua zile? Wou, dar tu esti foarte ambitios, e adevarat si faptul ca a venit primavara si poate nu prea mai avem apetitul din timpul iernii. :unsure: :tongue:
Ardeiul iute cica e foarte sanatos, pacat ca nu pot sa-l consum. Interesante plantele tale. :biggrin:
Da, pai tot asa, palcuri de narcise albe insirate pe un fel de alee avem si noi in gradina de la tara. Dar eu am observat mai mereu ca narcisele se trec repede, ca nu rezista decat cateva zile maxim. Iar aici chiar nu cred ca sunt oamenii de vina. Asa e soiul… :ermm: :dizzy:
Stai sa vezi ce coincidenta, tocmai m-a anuntat mama ca maine avem orez la masa de pranz.
Ambiţie am, dar n-o pun mereu la treabă, ci doar cînd mi se năzare. Trifoiul e în ghiveci, nu e de-ăla de-l mănîncă vitele ori mai-ştiu-eu-cine! Am pus o poză cu el afară pe pervaz, pe la mine pe acolo. L-am şi înmulţit astă-toamnă, am cîţiva pui frumoşi.
Cît despre ardei iute: mi-s pui de ungur, pe sfert – la ce altceva te poţi aştepta de la mine?
Din păcate, culmea ironiei e că aici la casă nu mi-a ieşit neam! nici măcar un fir, de cîte ori am pus.
Narcisele alea ţin totuşi ceva mai mult la mine, parcă. Sau o fi doar o falsă impresie fiindcă trec zilele prea greu. Am să le cronometrez… dacă nu uit. :biggrin:
Şi… poftă bună mîine la prînz! :biggrin: Cam pe la acea vreme, eu voi servi o porţie bună de plimbare cu treabă, dacă vremea nu-mi va face în ciudă. :unsure:
:biggrin: Apropos de trifoi, oare exista cel cu patru foi sau e doar un mit ca si norocul? :ninja: Ai gasit vreodata unul in iarba? :ermm:
Asta cred ca va ramane una din marile dileme ale vietii mele.
Dragos, cred ca e normal sa fim inconseceventi, cu toane. Mai luam o pauza, ne mai odihnim, ne satisfacem poftele si capriciile, apoi ne cumintim si o luam de la capat. Farmecul vietii. :biggrin:
Plimbare frumoasa iti doresc maine. Daca e ca zi, frig si soare, e bine. Eu nu vreau sa vina vara din martie. :angry: :biggrin: :tongue:
Ce-o mai fi normal, în ziua de azi? Cred că fiecare ar trebui să fim mai degrabă naturali, atîta vreme cît nu deranjăm pe cei de lîngă noi (prea tare). Eu cel puţin asta fac.
Departe e copilăria cu ale sale zbenguieli prin grădini şi parcuri… dar îmi amintesc, vag, de asemenea “anomalii” precum trifoiul cu patru foi. E normal să fie o raritate, altfel n-ar mai avea asemenea valoare – fie ea şi simbolică. Evident, norocul n-are nici o gară cu găsirea acelui mult-rîvnit simbol, însă la fel ca în marea iluzie vestică, fiecare are dreptul de a-şi căuta fericirea cum, cînd şi unde doreşte. Da, chiar şi alergînd desculţi prin iarbă!
Mulţumesc de urare! Eu aş vrea să-i fie fiecăruia aşa cum îşi doreşte mai bine. Un week-end cît mai plăcut!
Multumesc mult, Dragos, o zi senina iti doresc si eu, macar in suflet daca afara ninge. E comica totusi ninsoarea asta firava de martie. Tocmai am vazut ca miercuri vor fi 18 grade…
Pe naturalete mizez si eu. A gesturilor, a comportamentului, a reactiilor. Cu conditia exprimata de tine, evident! :wink:
Imi plac si mie foarte mult freziile. Imi place in special parfumul lor fin si elegant…
Fara ca asta sa insemne ca celelalte flori nu-mi plac. Imi plac si inca foarte mult.
Dar ca flori preferate cred ca am totusi trandafirii…
Fotografiile sunt foarte frumoase numai ca ceva nu functioneaza, n-am reusit, dand click, sa le vad marite, asa cum s-a intamplat la fotografiile de la Mogosoaia.
Le pot vedea insa daca dau deschidere in fila noua. Sunt absolut superbe! Cred ca aparatul tau face treaba foarte buna. Excelenta chiar!
Ai si trandafiri in gradina ta magica, Elly? :happy: :unsure:
Multumesc mult pentru parere, sunt primele mele fotografii cu flori, altele decat cele din ghivece :biggrin: , incercari de macro mai precis :dizzy: , cu noul aparat, si eram foarte curioasa de opinia voastra, daca va plac sau nu. :ermm:
Hm, la mine se deschis printr-un simplu click si nu am schimbat nimic fata de precedentele. :wassat:
Superbe freziile! Eu una le ador iar despre parfum nu pot spune decat atat: minunat! :heart:
Inca o iubitoare de frezii, bun venit pe blog, Simona. :happy: :cheerful: Totul este la superlativ la ele, look-ul, dar si mireasma. Ma bucur ori de cate ori aud ca cineva e indragostit de ele…
Merita.
Merci de like si te mai astept.
imi place mult, sa ofer frezii…
si mai ales… sunt fericit atunci cand sunt apreciate nu doar de politete… si de cele mai multe ori… sunt…
de fapt… stiu unele persoane care adora freziile… si frezii le ofer…
de obicei imi place sa stiu gusturile, dorintele si sa le implinest
sorei mele de ex… imi place sa-i ofer orhidee… pentru ca stiu cat de mult iubeste floarea asta…
E foarte bine asa, Ovi, daca stii exact ce flori prefera doamna respectiva, chiar ii faci o bucurie. Oricum, nu cred ca exista femeie care nu se bucura sincer atunci cand primeste flori frumoase…chiar daca nu sunt preferatele ei. Eu iubesc enorm toate florile. :wub:
Orhideele exotice se numara si ele printre preferatele mele. Imi plac pentru ca sunt foarte rezistente si le poti admira in glastra saptamani de-a randul. Freziile sunt bucurii de scurta durata… :cwy:
Vai, ce frumoase imagini!
Ma bucur ca-ti plac freziile mele, Tury. Si tu ne incanti cu imagini rapitoare. :wink:
Freziile, alături de lăcrămioare sunt florile mele preferate. Am găsit parfumuri cu miros de lăcrămioare, narcise, trandafiri, violete, bujori, dar niciunul cu miros de frezii. Cred că dacă aș găsi parfumul ăla, i-aș fi fidelă toată viața și nu mi-ar mai trebui un altul :)
Uite aici un parfum destul de ok, de la Avon, care miroase a frezii. Slip into se numeste. Mie imi place, dar parca nu e asa persistent. L-am cumparat o singura data.
-http://www.fragrantica.ro/parfum/Avon/Slip-Into-11397.html
Dar sunt sigura ca daca mergi intr-o parfumerie si ceri un astfel de parfum, ti se va prezenta o oferta bogata. Si cu un search pe google ar trebui sa dai peste ceva imbietor. :dizzy:
Mulțumesc mult pentru sugestie :*! Chiar am să-l caut , mai ales că Avon m-a dat gata cu multe parfumuri :)
O sa propun si eu in curand pe blog un alt parfum de la Avon. Ma rog, un motiv de discutie despre parfumuri. :biggrin:
buna dimineata!
isi face bine treaba noul aparat, se vede superrrrr:)
de s-ar inventa un aparat care sa poata reproduce si mirosul am vedea imaginea si am simti mireasma imbatatoare :)….dar pana atunci ne folosim de memoria olfactiva :P
am si eu in vaza frezii galbene si albe :)
un weekend frumos!
Neata, neata! :happy:
:unsure: As zice ca nu… Mai vedem. :tongue:
:biggrin: Ce dragut ca te-ai gandit la un astfel de aparat. Oare e in stare tehnica moderna sa-l produca?
Merci mult, ma bucur ca-ti place rezultatul. :blush:
Sa te bucuri de ele, cate zile te tin pe tine freziile? Le schimbi zilnic apa? :ermm:
Nu am o cultura bogata a florilor, abia le cunosc dupa nume, chiar daca ma cheama Florescu numele de familie, de florile astea doar acum am auzit si vazut pin niste fotografii foarte reusite.
:)) Haha, tare coincidenta cu numele. :biggrin: Pe mine ma cheama Narcisa si imi plac freziile.
Foarte frumoase fotografiile, Nice! Imi plac mult cele cu picaturi de apa :P
Da, par mai fresh, mai pline de viata cele cu stropii extrem de mici, de firavi.
Mai naturale asa. Deh, sunt la inceput si eu. :blush: :ermm: Multumesc mult, Raluca. :cheerful:
Foarte frumoase pozele. Freziile imi plac si mie, le-am descoperit si eu acum vreo 20 de ani si chiar preferam sa iau asa ceva decat flori mai ‘clasice’
Da, exact, freziile parca au avut intotdeauna ceva special.
Le-am admirat mereu pentru eleganta si delicate. :cheerful: De parfum nu mai zic.
Merci mult, Dojo. :happy:
Foarte frumoase pozele! Si mie imi plac la nebunie freziile, n-am cumparat/primit anul asta in schimb. S-a pus mai mult accentul pe ghiocei, zambile si trandafiri. :) Dar o sa aduc in casa pentru ca mi-s tare dragi si sunt atat de frumoase…
Da, Mihaela, nu stiu de ce lumea evita sa ofere frezii. Si eu primesc tot felul de flori, mai putin preferatele mele, freziile. Parca sunt setati toti pe zambile si trandafiri. Eu nici ghiocei nu prea primesc.
Ah, da, si pe orhidee. Nu ca mi-ar displacea, sunt superbe si spre deosebire de frezii rezista timp indelungat. :happy:
Merci mult. :cheerful:
Asa cum am “vazut” prima oara mi se poare o “frenezie” de culoari acest articol… nu sunt foarte familiar cu freziile :blush:
Mda, tu cam ai dreptate, Pato. :wink: :wink: Nici nu stiu cum nu am remarcat asemanarea de termeni. :biggrin: Freziile pot induce atat prin frumusete cat si prin parfum o adevarata frenezie a simturilor. Oare de aici sa le vina numele? :ermm: :dizzy: :unsure:
Pai de ce crezi ca am facut articolul, sa va bucurati si voi de splendoarea lor. :happy: Sau sa faceti cunostinta cu ele for the first time. :biggrin: :tongue: :silly:
pai sa-mi trimiti si parfumul :) :whistle:
Cam asta zicea si Lilly ceva mai de dimineata, ar fi bun un dispozitiv care sa reproduca atat aspectul cat si aroma florilor. Din pacate tehnologia nu e asa avansata cum am vrea sau crede noi. :biggrin: :cwy:
dar in niciun caz al mancarii! deci mai bine ne rezumam la ce se poate… daca daca ma prinde flamand Lilly cu o poza “frumos mirositoare” a ceea ce gateste ea, as face urat! :devil:
eu da, insa… e tortura! :whistle:
Eu nu am incredere deloc in ce pun astia in mancarea servita la colt de strada. Nu am incredere nici in ingredientele folosite pentru preparatele din restaurante, daramite in aceste mici dughene… :ermm:
:)) paranoia :)) :blush:
:biggrin: :ermm: :ninja: Ti se pare? :silly:
Foarte reusite fotografiile Nice! Clare, pline de culoare, proaspete..de primavara!
Freziile imi plac si mie foarte mult!
Un weekend minunat iti doresc!
Merci mult, Larisa, un weekend frumos si tie.
Ma intreb daca exista cineva care sa nu iubeasca freziile. Dintre doamne si domnisoare, evident, ca domnii vad ca nici nu au auzit de florile mele preferate. :biggrin: 
:ermm: :dizzy: :wassat:
Ma bucur ca iti plac florile, mie nu-mi plac:)
Nu-ti plac in general sau nu iti plac freziile mele? :ermm:
Ioi voiam sa dau edit. Freziile tale sunt superbe, sunt minunate. Dar eu nu stiu cum e sa fiu asa ca tine.. sa-mi placa sa simt mirosul florilor. Nu le suport pe cele care le are mami in casa, imi plac aspectul lor, imi place sa primesc, nu imi place sa le ingrijesc. Astea sunt crescute de tine, nu? Nu cred ca exista femeie sa nu-i placa florile, doar ca uneori exprimarea mea are de suferit:-w. Doamne fereste, pozele sunt exceptionale, chiar ma gandeam ca sunt atat de artistice. Doar ca eu am o problema cu florile, cand mi le lasa cineva in grija ele mor.. si de`atunci am zis ca le urasc:P :wub: dar mno.. poate ca nu-i chiar asa.
Ah, nu, freziile sunt primite de mama cu ocazia zilei ei de nastere, nu sunt din ghiveci. De schimbarea apei se ocupa ea, cand e acasa, cand nu, ma ocup eu. Sa stii ca nici eu nu ma prea pricep la flori, inca au prea multe secrete pentru mine. :cwy: Mi-au murit cateva de-a lungul timpului si am fost foarte dezamagita(de mine si de situatia in sine).
Acum am inteles perfect ce ai vrut sa spui. :biggrin:
Multumesc mult, Aniela.
Mi-ar fi parut rau sa nu intelegi. Doar ca eu uneori gresesc, vreau sa zic ceva.. si ca sa nu explic mai mult o zic mai scurt:)) fara efect aceasta situatie:P
Stai linistita, tututor ni se intampla genul asta de situatii. :ermm: De aceea sunt necesare lamuririle. :biggrin:
Oh,da!:) Mersi pentru intelegere:>
No prob. :happy:
Să înțeleg că ești înnebunită după flori? :D
Da, Creve, ai inteles perfect. Tu nu?
:unsure:
Îți dai seama cât îmi place să primesc flori :)))
:biggrin:
Se pun bine subalternii cu tine. Si clientii. :biggrin:
S zice că se dau flori bărbaților doar la spital sau la cimitir. Prefer să nu primesc flori :)))
Nu stiam, dar daca e adevarat, clar, te inteleg perfect! :biggrin: :ermm:
Acum cativa ani m-am indragostit si eu iremediabil de aceste flori gingase. Sotul meu nu rateaza nici un eveniment, mereu imi aduce frezii. :))
Super, transmite-i te rog sincerele mele felicitari. :biggrin: Ma bucur ca si tu esti fan frezii.
O adevarata frenezie, cum ar zice Pato. :biggrin: 
O floare foarte frumoasa. Cred ca ii voi cumpara mamei de ziua ei :) Mi-ai dat idee de cadou
Cred ca se va bucura foarte mult, eu una as fi incantata sa primesc frezii de la iubitul meu. :biggrin:
Floricele pe campii hai sa le adunam copii, ce culori frumoase :wub: , de ar fi si viata roz cum sunt florile tale Nice :) ce bine ar fi. Din pacate aceste frezii sunt o enigma pentru mine (mai ceva ca “Enigma Otiliei”) :silly: nu prea sunt familiar cu ele :cwy: :blush: , ca si floare/planta cred ca declar liliacul preferata mea, ador mirosul de liliac :wub: .
Foarte potrivita descrierea ta, Daniel, ca tot commentul in ansamblu de altfel. Sa stii ca si pentru mine freziile constituie o enigma, mereu ma minunez de aceste fapturi delicate si elegante, mereu ma cuceresc cu parfumul lor incantator.
:cheerful:
Si eu ador liliacul, inca nu e timpul lui, dar daca voi gasi in drumurile mele, cu siguranta voi surprinde cateva imagini graitoare pe care ti le voi dedica. :biggrin:
Da, ar fi, buna observatie, cu totii visam la “la vie en rose”… :whistle:
http://www.youtube.com/watch?v=0feNVUwQA8U
Multumesc anticipat pentru viitoarele poze cu mult indragitutl liliac :happy: ,cat de simplista e melodia dar totusi atat de complexa, e precum viata simpla dar din pacate noi o facem sa fie complicata, chiar daca nu sunt un iubitor de lb. franceza iti marturisesc ca am savurat melodia pe deplin. :cheerful:.
Stii ce ma intrebam acuma, daca nu cumva articolul de azi are vreo legatura cu mirosul parfumului tau? :whistle:
Nici eu nu sunt prietena cu limba franceza, Daniel, uneori o gasesc stresanta, parca ma zgarie pe timpan. Dar melodia lui Edith e absolut superba… :wub:
:biggrin: Dar mi-ar fi placut sa ai dreptate… 
Nu stiu ce sa zic, mie imi pare ca tendinta spre a complica lucrurile o are femeia, nu barbatul. Voi faceti totul sa para atat de simplu. Poate ma insel…
Parfumul din precedentul articol nu are ca note de varf freziile, ci zmeura.
Frumoase pozele si florile. Am doua plante de apartament si nu-s in stare sa am grija de ele :( mandarin sau ce o fi e aproape uscat..
Mihaela, sa stii ca nici mie nu-mi reuseste mereu. Cred ca e o adevarata arta sa ingrijesti florile…
Daca nu le pui muzica clasica Nice :) au si ele nevoie de entertaiment. :silly:
Hopa, ia te uita cine se pricepe la flori. Buna idee! Merci. :biggrin: :happy: :wink: :tongue:
Felicitări pentru shooting, îmi place la nebunie. :) Având în vedere că tocmai ți-am descoperit blogul, nu știu dacă ești fotograf profesionist sau nu, dar faci niște poze extraordinare.
Merci mult, Stefan, nu sunt fotograf profesionist, sunt unul amator. :biggrin: :cheerful: Bun venit pe blog!
Te astept oricand cu mare drag. :happy:
Superbe sunt fotografiile, mă declar încântată! :happy: Îmi plac, în mod special prima, ultima și _1457
Foarte reușite, a meritat să te învârți în jurul lor vreo două zile :silly:
Freziile sunt frumoase, într-adevăr. Mie îmi plac lăcrămioarele, cel mai mult. Apoi crinii și liliacul :tongue: Dincolo de aspect, pentru încântarea simțului meu olfactiv, care săracul nu e prea capabil în general.
Multumesc, Iulia :happy: , ma bucur mult ca-ti plac freziile mele :cheerful: , dar nu inteleg de unde ai gasit acel numar 1457? :dizzy: Sunt curioasa la ce imagine te referi? :wassat:
Iti dai seama cum ar fi sa pozezi niste lacrimioare cu picaturi de apa? Sau, ideal, cu roua, intr-o gradina?
Sper sa gasesc liliac dragut anul asta, primavara trecuta am vazut niste tufe in Gradina Botanica, dar pozele cu el nu mi-au iesit. :wassat: :ermm:
E a șaptea imagine, DSC_1457 e denumirea ei, așa cum o ai tu din calculator, bănuiesc
. Dacă trec cu mouse-ul peste imagini sau orice similar unui link, îmi apare mie în partea de jos a browserului, cu scris micuț, linkul sau pagina pe care ar deschide-o un click, acolo am văzut numărul.
Dacă dau un search pe google pentru lăcrămioare, cel mai multe fotografii sunt ,,standard”, ar fi grozave niște fotografii așa cum ziceai tu, cu rouă, în grădină, la o claritate superioară :happy: De îndată ce se va instala primavăra, vei avea o mulțime de natură de fotografiat :biggrin:
Gata, am reusit, acum stiu despre ce poza vorbesti. :cheerful:
Aici nu prea stiu locuri cu flori frumoase. Sa-ti spun sincer visez demult la un lan de maci sau de floarea soarelui. :wub: :happy: :dizzy: :ermm: Si la poiana cu narcise, evident. :blush:
Da, teoretic as avea, mai ales daca as pleca din Bucuresti. :biggrin:
Dacă vrei cîmpuri cu maci, va trebui să faci o mică vizită în Afganistan, că doar asta păzesc soldaţii acolo – doar nu credeai balivernele cu pacea mondială!? :ninja:
Lăcrămioarele ai vrea să fie cam în stilul ăsta? link
Iar dacă ai curaj, du-te şi pozează un liliac de peşteră – şi nu mă refer la Batman! :devil:
:)) Tare faza cu liliacul de pestera, nu, nu sunt atat de curajoasa. :sick: Brrr. :biggrin: :tongue:
Da, da, acelea sunt absolut superbe. As vrea eu sa reusesc o fotografie ca aceea. In my dreams. :whistle:
De ce nu? Închipuie-ţi că e un drăguţ de porcuşor de Guineea… cu aripi. Şi unde mai pui că e şi orb, săracu’. Aşa că, ce rău ar putea să-ţi facă? N-ar fi rău totuşi să porţi un batic bine strîns pe cap, cînd faci asta. :whistle: :tongue:
Cît despre poze, nu te mai alinta atîta :tongue: şi experimentează, ca să ajungi la performanţe ridicate. Observă, întreabă unde ai neclarităţi, învaţă şi mai presus de toate, antrenează-ţi ochiul “să vadă” (aşa cum spunea cineva recent). Atenţie la umbre, atenţie la linii (paralelismul cu marginile cadrului), focalizarea pe elementul principal şi alte mici secrete care pot transforma ceva – poate banal – într-o operă de artă.
Imaginea trebuie să exprime ceva, pentru a face conexiunea cu privitorul. În momentul în care ai reuşit să pui un sentiment (sau – de ce nu – mai multe) într-o imagine, ai devenit un artist adevărat.
Ca un mic indiciu, am să-ţi spun că dintre toate, cel mai mult îmi plac DSC_1462 şi DSC_1227. Şi nu uită că vorbesc exclusiv din postura privitorului dornic de sublim, neavînd cunoştinţe în domeniu. :wink:
P.S. Nici nu pot să văd pozele la mărimea originală, fiindcă banda mi-e căpăcită pentru încă vreo două-trei zile. E posibil ca şi altele să dezvăluie detalii care acum îmi scapă.
Momentan nu am pretentii de artist si nici nu stiu daca ma caracterizeaza acel tip de fotografie. Foarte lucrata, foarte studiata. Inca sunt la inceput, am aparat foto doar de un an si ar fi culmea sa ma gandesc atat de departe. Nu pot pretinde ca orice imagine de-a mea spune o poveste. Eu sunt un umil invatacel. :blush: :silly:
Şi vei învăţa în timp, aşa cum facem fiecare. Ştii vorba “omul cît trăieşte, învaţă”. :wink: Iar pretenţiile trebuie să le ai, de la tine însăţi, indiferent cît de mari, fiindcă doar ele te vor ajuta să te ridici. Şi chiar dacă nu vei ajunge poate acolo, în vîrf, vei fi parcurs deja suficient drum încît să merite osteneala. Dar nu vei şti niciodată dinainte dacă vei ajunge sau nu acolo, aşa că trebuie să încerci, cu voinţă şi ambiţie.
Ia legătura cu Mihaela (poza albă de la mine de pe site), e tot din Bucureşti şi poate vă întîlniţi la cîte o şedinţă foto, faceţi o drumeţie, cine ştie. E o fată de treabă, să ştii. :wink:
Momentan ma bazez pe pasiunea mistuitoare. :biggrin:
Keep the flame burnin’, baby!
Desi freziile se numara printre florile mele preferate nu am avut niciodata curiozitatea sa aflu mai multe despre ele. Nu stiam ca sunt flori de suflet. :)
am afcut si eu o sedinta foto la freziile primite de 8martie…dar n-am ajuns sa le pun pe blog. te descurci foarte bine cu noul aparat, felicitari!
Merci mult. :cheerful:
Draga Nice, din pacate, cred ca nici superbele tale poze nu ma pot ajuta sa tin minte cum arata freziile. Sunt, pur si simplu, incapabil, sa recunosc florile :dizzy: Imi plac, le iubesc, le vorbesc, ascult cu placere povesti despre ele. Poate ca eu sunt de vine ca nu mi-am dorit sa le cunosc mai bine…intr-o zi, poate voi schimba raportul :biggrin:
:biggrin: Ma cam asteptam la reactia asta a ta. Cei mai multi dintre comentatorii acestui articol (de sex masculin) nu au recunoscut florile din imagini. Era prima data cand le vedeau.
Freziile de astazi sunt o jalnica amintire a freziilor de odinioara ( de acum 25 de ani ) . Mai firave , cu florile mult mai mici, dar de un parfum ametitor. Erau suficiente 3 ca sa imbete in parfum intreaga camera. Nu erau din Olanda ci Romanesti si proveneau din timpurile cind inca nu se modificasera genetic sa fie mai mari ( cel putin dublu ) . Acum sunt mari si pe cit de mari pe atit au pierdut din parfum !! In anii epocii de aur serele Codlea Brasov erau cei mai mari producatori .
Daca gasiti pe undeva bulbi tranzmisi din aceea perioada ( sa nu fie Olandezi ) veti simtii ce inseamna parfum!
Eu am bulbi de lalele rosii din aceea perioada care an de an fac aceleasi superbe lalele , nu ca cele Olandeze care incepind din al -II-lea an degenereaza si florile sunt din ce in ce mai mici , ca pina la urma sa piara.
Daca cineva are la fel Frezii sunt amator !!
Cat de mult imi placccc..Doamne simteam un dor in sufletul meu dupa aroma lor deosebitaaaa !Multumesc ,mi-ai facut o mare bucurie .