De ce iubesc primavara

"peisaj de primavara"

Am citit putin mai devreme articolele din anii trecuti dedicate ei. Si toate aveau un numitor comun, in toate ma vaicaream de apatia instalata cu succes primavara, de somnolenta si lipsa de chef ce pun stapanire pe mine de indata ce da coltul ierbii. Ieri, de exemplu, intentionam sa va marturisesc aici, pe blog, motivele pentru care indragesc primavara, dar in cele din urma am ales sa dorm aproape toata ziua. Nu zic ca regret, in dimineata asta nu mai resimt nici pic de oboseala, dar sa vedem cat ma tine. Banuiesc ca de vina e astenia, dar de cativa ani sunt epuizata, fizic si psihic, si in celelalte anotimpuri… Am ajuns o leguma, cand, in fapt, eu sunt o floare (trimitere la numele meu real).

Dar sa revenim la subiect, adica la dragostea pentru anotimpul ce se pregateste, cu o usoara intarziere anul acesta, sa-si intre in drepturi. Ultima vizita in parcul de langa casa, caruia ii cunoasteti deja fiecare alee, copac si bancuta, mi-a dat suficiente motive pentru a ilustra in imagini adoratia fara margini pentru primavara.

1. In primul rand o iubesc pentru temperaturile moderate cu care vine, stiindu-se faptul ca nu agreez extremele, nici caldura ucigatoare a verii si nici gerul patrunzator al iernii. Doar intre 17 si 23 de grade Celsius ma simt cu adevarat fericita. Iar plimbarile prin parcurile si gradinile orasului sunt o placere in aceste conditii climatice. Mai ales daca si cerul este pictat cu norisori albi, pufosi, ca de vata. Continuă să citești De ce iubesc primavara

Share

Un necaz nu vine niciodata singur

produse-homemade

Probabil ca cei care au intrat pe blog in ultimele zile au sesizat momente cand pagina principala afisa un mesaj ciudat, inteles doar de programatori. Dupa ce aseara parea ca Mihai rezolvase problema, azi dimineata, inainte de a pleca la serviciu, am verificat blogul si am observat cu stupoare ca site-ul era din nou de neutilizat. In aceste conditii, publicarea unui articol este ultimul lucru pe care proprietarul blogului ar trebui sa-l faca, pentru ca perspectiva unei noi caderi pluteste amenintator in aer. Dar am zis sa risc, poate totusi am noroc si necazurile se mai si termina, iar soarele apare si pe straduta mea.

Care necazuri? Pai hai s-o luam metodic:

Saptamana a inceput cum nu se putea mai rau. Luni, cei doi sefi ai mei mi-au demonstrat ca si-au insusit perfect lectia minciunii si a tupeului si nu ezita sa o puna in practica ori de cate ori au ocazia, din pura placere, cu zambetul pe buze, doar pentru ca stiu ca avand o anumita functie, nu-i trage nimeni la raspundere si pot face exact ce vor ei si ce ii avantajeaza. Nu ce e drept, nu ce e corect. Ceva de genul: dragi angajati, Continuă să citești Un necaz nu vine niciodata singur

Share

Oameni prietenosi

oameni-prietenosi

M-a abordat ieri in autobuz. Un barbat intre doua varste, care statea in picioare langa mine, m-a vazut cu DSLR-ul la gat si s-a gandit sa ma avertizeze cu privire la eventualele pericole ce ma pandesc in parcurile bucurestene. Vizibil preocupat de soarta aparatului meu, mi-a povestit cum unei tinere fete i-a fost smuls din mana, de curand, un DSLR Nikon D5100, chiar la intrarea in parcul spre care ma indreptam si mi-a recomandat sa-l tin intotdeauna intr-o gentuta. Omul cara el insusi un rucsac plin de aparatura foto…

A coborat la aceeasi statie cu mine si am inceput o discutie pe marginea subiectului nostru favorit, fotografia. Conversatia s-a desfasurat atat de natural, incat simteam ca ne cunosteam de-o viata. Fara ifose si aere de superioritate, fara sa incerce sa ma impresioneze cu vastele sale cunostinte in domeniu, pret de 15-20 de minute am realizat ca uneori te poti intelege mai bine cu un necunoscut cu care imparti o anumita pasiune decat cu Continuă să citești Oameni prietenosi

Share

Evolutie sau regres?

"back in time"

Mi-e un dor teribil de inceputuri. De primele luni in blogosfera cand scriam pe blog tot ce-mi trecea prin minte, cand postam articole preluate de prin reviste, putin schimbate de mine, evident, dar cu mentionarea sursei, tot felul de clipuri, lepse, articole informative, generaliste. Imi lipsesc vremurile cand nu-mi pasa de nimeni si de nimic. Din pacate acum nu mai pot face asta. Nu mai pot sau nu mai vreau?

Acum scriu doar despre ce ma intereseaza pe mine in mod deosebit sau daca se intampla ceva senzational in viata mea, demn de a fi relatat si discutat cu voi. Si nu e bine, pentru ca nu mereu am chef de discutii, pentru ca nu in fiecare zi mi se intampla ceva nemaipomenit. Nu pot sa inventez povesti, nu pot scrie advertoriale si nu pot participa la campanii si jocuri intre bloggeri. Iar consecinta acestui fapt este postarea pe blog din an in pasti. Asta in conditiile in care toata lumea din jur posteaza cel putin un articol pe zi. Nu pot sau nu vreau?

Actuala tendinta in blogosfera e sa scrii texte cat mai Continuă să citești Evolutie sau regres?

Share

Cu Nikon D3200 la Palatul Mogosoaia

palatul-mogosoaia

Timpul ne schimba, uneori dramatic, iar acesta este un adevar de netagaduit. Ne schimba perceptia asupra lumii, planurile, optiunile, parerile si nu in ultimul rand pasiunile.

Am strabatut un drum lung si anevoios ca sa ajung azi aici. In 2005 am plecat pentru prima data in strainatate si nici prin cap nu mi-a trecut sa-mi iau aparatul foto cu mine (aveam o Smena ruseasca, cu film). Detestam tot ce avea legatura cu fotografia, simteam ca e un domeniu la care nu ma pricep deloc, fiind rezervat exclusiv profesionistilor. Pur si simplu nu ma atragea. In 2010 am facut poze in Spania cu telefonul, iar rezultatul a fost dezastruos. Abia in 2012 mi-am achizitionat o compacta si mi se parea o investitie pe viata. Sa va spun ca initial imi tremura mana pe camera de emotie?

Apoi am inceput sa vad pe net fotografii de o claritate ireprosabila, iar cel mai tare le admiram pe acelea cu bokeh superb. Am inteles pe loc ca asfel de instantanee imi doresc sa realizez si eu. In septembrie 2012, am ajuns in miez de noapte, intr-una din cele mai noi si moderne capitale europene, Podgorica, dar compacta a esuat in redarea oricarei imagini de la fata locului. Dezamagirea si frustarea mea au atins atunci cote nebanuite.

In februarie 2013 am decis sa fac pasul spre un DSLR. Am oscilat intre Nikon D3100 si varianta sa mai noua (lansare aprilie 2012) si usor imbunatatita, D3200. Cu ce m-a convis cel din urma? Continuă să citești Cu Nikon D3200 la Palatul Mogosoaia

Share

Frezii

"frezii"

M-am indragostit de inocenta, parfumul si delicatetea freziilor din prima clipa in care le-am vazut, in urma cu foarte multi ani. Desi pe atunci erau la moda garoafele si crizantemele, pe mine m-a atras o floare parca mai suava, mai feminina si mai colorata decat toate celelalte. O floare care parea ca ascunde un secret de nepatruns si care imi era aparent interzisa. Frezia si inefabilul din ea m-a facut sa-mi doresc s-o am mereu in preajma, dar asta s-a intamplat rar spre niciodata. Intotdeauna primeam, la inceput de primavara, eu sau mama, narcise, zambile sau orhidee. Orice altceva mai putin adoratele mele frezii mov (acestea imi placeau in mod deosebit).

Joi am venit obosita de la serviciu, am intrat in living si arome dulci de frezii m-au invaluit discret abandonandu-ma intr-o calma beatitudine. M-am intors pentru o clipa cu gandul in copilarie si am stiut ce aveam de facut. Tot ce vroiam era sa le am cu mine pentru totdeauna, sa le pot vedea ori de cate ori mi se face dor de frumusetea lor. Si asa a inceput jocul. Abia azi m-am saturat de fotografiat frezii… Iata si rezultatul: Continuă să citești Frezii

Share

Prejudecati sau snobism?

miu-miu

Vai ce bine miroase, ce parfum folosesti?”, ma intreaba o colega la serviciu, imediat ce simte arome floral-fructate, seducatoare, de zmeura, iasomie si ambra in aer.

O colega zic? Daca stau sa ma gandesc bine, aceasta intrebare imi este adresata de aproape toate doamnele si domnisoarele cu care vin in contact zilnic. Ultima data cand am fost la shopping, dupa ce am parasit cabina de proba, vanzatoarea care ma ajuta a venit la mine si m-a chestionat timid “va rog, imi spuneti ce parfum folositi, ca tocmai vin din cabina si miroase extraordinar de bine?”

Dar nu va puteti imagina dezamagirea si dezinteresul care se instala pe chipurile acestor persoane, atat de entuziasmate initial, cand auzeau numele si firma producatoare a respectivului parfum, care nu doar ca asa cum constati imediat miroase uluitor, dar este si persistent si deloc scump. De fapt este o apa de toaleta special creata de cei de la Avon pentru “romanticele incurabile care plutesc pe ringul de dans in bratele barbatului iubit”.

“Ah, de la Avon”, venea imediat Continuă să citești Prejudecati sau snobism?

Share