Lună: ianuarie 2013

ONG! Toti suntem putin luati!

"zambeste"

Uneori ma intreb daca eu sunt anormal sau lumea din jurul meu a luat-o complet razna… Marturie imi stau intâmplarile prin care am trecut cu putina vreme in urma.

S-a organizat o competitie de bowling intre surdo-mutii din doua orase, de exemplu Baia-Mare si Satu-Mare. Cineva a considerat ca aceasta competitie trebuie ‘jurizata’ de oameni, sa zicem, normali.

Mi-am manifestat curiozitatea in legatura cu existenta unui juriu. O curiozitate neutra, facuta in gluma, fara sa aiba ca obiectiv ranirea cuiva. Nu cunosc legile unei competitii atât de acerbe si nervoase precum cea de bowling dar, din câte am observat eu, prea multe motive de cearta nu par sa existe. Iei bila, arunci bila, numeri popicele cazute. De ce ar fi nevoie de un juriu ‘normal’?

Si de aici a inceput totul… Am fost interpelat telefonic de un ONG. Eu ma cam feresc de ONG-uri, stiut fiind faptul ca Continuă să citești ONG! Toti suntem putin luati!

Share

Sfarsit de tragedie shakespeariana

"fericire"

Observand valul de ingrijorare starnit de articolul precedent printre cei care ma citesc, am zis sa nu las sa treaca momentul fara a trage cateva concluzii:

1. Sunteti absolut minunati, datorita gandurile voastre frumoase, a mesajelor pline de caldura, empatie si incurajare, care mi-au incalzit rapid sufletul trist, pot afirma ca problemele incep sa se evapore la fel de brusc precum au aparut, iar in locul lor pare a se instala o liniste si un optimism de bun augur pentru moralul meu.

2. Cum asa, va veti intreba, si pe buna dreptate. Cum este posibil ca vineri sa se scufunde planeta, tragedie shakespeariana nu alta, iar acum totul sa reintre in normal? In primul rand Drugwash a lansat o ipoteza destul de plauzibila, cum ca ametelile mele ar putea proveni de la Continuă să citești Sfarsit de tragedie shakespeariana

Share

Inceput de infarct

"portul dubrovnik"

Asa as putea caracteriza, metaforic, inceputul lui 2013. Un an care a debutat cum nu se putea mai dezastruos pe toate planurile vietii mele. Dar s-o luam metodic:

Profesional

Nimic nu anunta bomba ce urma sa cada. Si ne-a lovit crunt, din plin, iar efectul a fost devastator, joia trecuta. Initial am crezut ca e doar o gluma proasta, dar uluiala ne-a cuprins vineri cand socul si teroarea ni s-au cuibarit in inima. Se anunta un soi de examen, nu stiu cum altfel sa-l numesc, care trebuia pregatit ca la carte si trecut cu magna cum laude. Niste persoane cu functii inalte au dat un fel de lege la inceputul anului, pentru a-si justifica salariul, iar noi eram vizati. De vineri nu mai stiu ce e acela somn, nu mai cunosc semnificatia cuvantului odihna. Stresul este omniprezent si atotstapanitor. Ma simt hartuita si haituita de sefii cei mari, care par a avea o satisfactie deosebita cand isi chinuie subalternii. Am avut de intocmit mai multe proiecte, am muncit enorm, am cheltuit o gramada de bani si ieri am trecut cu emotii mari printr-o serie de examene. A fost o zi epuizanta, la sfarsitul careia m-am simtit mai suparata si mai nervoasa ca niciodata. Si mi-am adus aminte de o vorba mare rostita de un coleg de-al meu prin iarna lui 2012: “schimbarea guvernului, bucuria nebunilor”. Cred ca initial era vorba de Continuă să citești Inceput de infarct

Share

Cadoul de ziua mea merge la…

"trifoi cu patru foi"

Aseara am reusit sa ma ocup si de tragerea la sorti a micului premiu nice pus la bataie cu ocazia zilei noastre de nastere, a mea si a blogului. Am efectuat-o, asa cum va spuneam, cu ajutorul programului random.org, foarte contestat in ultimul timp de tot mai multi bloggeri. Se spune, si pe buna dreptate, ca o tragere la sorti in astfel de conditii, filmata sau nefilmata, poate fi masluita. Dai “generate” pana cand apare numarul dorit de tine, ca si initiator al concursului. Si ca sa v-o spun pe cea dreapta, si eu am unele indoieli in privinta tragerilor la sorti de genul acesta, ori de cate ori le vad pe alte bloguri, ma gandesc ca organizatorul concursului da premiul unui anumit participant, ales dintr-un motiv stiut doar de el.

In ziua de azi nu mai avem incredere nici in umbra noastra. Avem impresia ca toata lumea vrea sa profite de noi, sa ne insele, sa ne fraiereasca, iar corectitudinea a devenit o Continuă să citești Cadoul de ziua mea merge la…

Share

Cafea colorata si fresh de portocale

"la cafenea"
cafea in patru culori si fresh de portocale

Ziua plumburie a debutat furtunos cu o veste greu de digerat la serviciu. Era ultimul lucru la care ma asteptam, de ceva vreme totul imi merge pe dos, iar ghinioanele se tin scai de mine. Cu moralul la pamant, am pornit prin stropii mari de ploaie spre nicaieri. Mi se facuse frig, mainile neprotejate de manusi imi inghetasera, iar bocancii erau plini de apa. Am trecut pe langa un mall nou construit si de dupa geamurile ce anuntau triumfator existenta internetului gratuit prin wi-fi, o cafenea imbietoare ma invita calduros sa las timiditatea acasa si sa-i trec pragul.

Mi-am amintit instant de dorinta mea fierbinte pentru 2013 si am indraznit. Situata in drum spre serviciu, aproape de casa, cu design minimalist (asa cum imi place mie) si cu bauturi diverse la preturi modice, dotata cu internet wireless, era chiar cafeneaua visurilor mele. Cel putin la prima vedere. M-am instalat comod la o masa oarecare si in timp ce savuram cafeaua in patru culori comandata si muscam tacticos dintr-un sandwich cu sunca si cascaval, incepeam sa descopar ca Continuă să citești Cafea colorata si fresh de portocale

Share

Metamorfoze

rezol

De cateva saptamani ceva s-a schimbat in mine. Undeva la nivel psihic, profund, foarte greu de explicat in cuvinte. Primul semnal de alarma l-am tras in momentul cand am realizat ca sarbatorile de iarna nu ma mai emotioneaza ca altadata, ca nu mai simt magia Craciunului sau a trecerii dintre ani. Explozia de artificii a fost, de data asta, doar pe cer, nu si in sufletul meu. Totul a fost sec, lipsit de sentimente si semnificatii. E primul an cand nu reusesc sa vad stralucirea care insoteste zilele de sarbatoare, ele nu mi-au mai transmis bucuria, pacea si caldura de odinioara, ci mai degraba am privit totul ca pe un eveniment impus, pe care trebuie sa-l respectam cu sfintenie, care se repeta an de an si care, inevitabil, se transforma in ceva prozaic.

Altadata venirea zilei de nastere ma ingrijora teribil. Constientizam ca mai imbatranesc cu un an, ca imi trece viata, ma gandeam cu groaza ca imi pierd tineretea cea frumoasa si atat de pretioasa. De data asta insa am privit totul Continuă să citești Metamorfoze

Share

Sindromul post-vacanta

 

Later edit: in stanga sus am initiat un nou poll. Va invit la vot!

holiday-is-over

Am chefuit din plin de sarbatori, ne-am distrat la munte cu prietenii, ne-am relaxat si am dormit dupa pofta inimii, dar cum toate lucrurile frumoase trec repede, a sosit si momentul adevarului, intoarcerea la serviciu, la scoala sau la facultate. Dar oare ce simtim in clipa despartirii de zilele dulci de vacanta? Regrete, nostalgie, tristete sau, dimpotriva, entuziasmul unui nou inceput, bucuria revederii colegilor, sefilor, profesorilor? Mereu m-am intrebat, oare ce ganduri ii anima pe oameni in prima zi de dupa vacanta, cum petrec ei prima zi de…munca? Am imaginat trei scenarii, pentru fiecare destinatie in parte cate unul:

Scenariul 1. La scoala.

E dimineata, ajungi la scoala sau liceu, intri in clasa, apare si profesorul si pana sa te dezmeticesti, acesta anunta titlul noii lectii si incepe sa dicteze. “Azi vom discuta despre Unirea Principatelor Romane…” Soc total, uluiala generala, revolta spontana: “haideti dom’ profesor, e prima zi, nu putem si noi sa nu scriem?” se aud voci care incearca sa-l induplece pe nemilosul profesor sa renunte la predare. “Si ce ati dori sa facem”, intreaba profesorul nedumerit? “Sa stam!” raspunde clasa, cu insufletire, in cor. “Suntem si noi obositi dupa vacanta…” Replica profesorului nu se lasa asteptata Continuă să citești Sindromul post-vacanta

Share