Ultima data când am ieșit la fotografiat, în Herăstrău fiind, după aproximativ 500 de capturi ale toamnei bucureștene, m-am așezat epuizată pe o bancă și m-am gândit, sătulă de atâta pozat, că o să-mi reiau activitatea preferata abia la primăvară. Dar azi dimineață, după serviciu (am avut doar o ședința scurtă), pașii m-au purtat direct spre parcul de lângă casă, unde speram să petrec o zi relaxanta, în mijlocul naturii înveșmântate în alb stralucitor. Se anunțase o zi cu temperaturi de minus 10 grade Celsius, dar nici măcar acest amănunt nu mi-a stat în cale, vroiam cu orice preț să simt zăpada cum scârție sub picioare, gerul să-mi îmbujoreze obrajii, iar mâinile să-mi înghețe pe aparatul foto. Așadar, dornică de senzații tari, am purces plină de entuziasm spre locul unde intenționam să uit de toate problemele, să mă simt bine și să mă concentrez pe imortalizat imagini de iarnă. Continuă să citești Cu aparatul foto in vacanta?
Lună: decembrie 2012
O zi frumoasa
De ceva vreme nu mai trăisem o zi la intensitate maximă. Demult nu mai avusesem o zi memorabilă. Am putea s-o numim o experiență reușită. Sau un eveniment remarcabil. O zi lungă, pe cât de obositoare, epuizantă pe alocuri, pe atât de frumoasă, la finalul căreia am fost fericită. Știți voi, genul acela de fericire care deși durează doar câteva minute, îți da aripi, încredere în tine, îți luminează chipul, dar și sufletul și face ca atunci când pui capul pe pernă, noaptea, să adormi liniștit, cu zâmbetul pe buze.
O zi în care am muncit mult, cu folos, dar am și glumit, am râs, am ascultat povești de viață, am primit sfaturi bune și am cunoscut oameni minunați. Am vrut să-mi dovedesc ceva și am izbutit. Și, poate cel mai important, am aflat că pot fi un lider și un organizator desăvârșit, iar cei care m-au acuzat de incompetența s-au înșelat amarnic.
Probabil ați remarcat absența mea din blogosfera. Am fost angrenata în alegerile din 9 decembrie, în calitate de Continuă să citești O zi frumoasa
Din respect pentru cititori
Cu ocazia peregrinarilor mele prin online-ul romanesc, am aterizat intr-o buna zi pe blogul unor hateri. Aici, am asistat la o scena cel putin interesanta intre unul dintre proprietari si o bloggerita cu state vechi, deja celebra in blogosfera care intrase sa-si spuna parerea in legatura cu subiectul spinos, propus spre dezbatere de gazda primitoare. Interventia ei a fost dezavuata si rapid taxata de haterul respectiv, care a desfiintat-o efectiv, aducandu-i la cunostinta ca nu are voie sa se pronunte atat timp cat nu respecta limba romana. “Tu esti un nimeni atat timp cat nu folosesti diacritice pe propriul blog”, i-a adus el la cunostinta fetei ca nu da doi bani pe opinia sa.
Pe loc m-am gandit la Continuă să citești Din respect pentru cititori
Odihna activa vs odihna pasiva
Acum cinci ani, cand intram in blogosfera, mai intai ca cititor, apoi ca postator si in cele din urma in calitate de autor de articole, cautam o modalitate de odihna (oarecum) activa. Veneam acasa epuizata de la serviciu si tot ce imi doream era sa am parte de cateva ore departe de lumea dezlantuita, un timp doar pentru mine insami, in care sa ma calmez, sa uit de tot si de toate, practic, sa ma refac psihic dupa inca o zi desfasurata in haos si nebunie. Nu vroiam sa vad pe nimeni, nu mai puteam sa vorbesc cu nimeni. Visam la tihna si linistea absoluta, profunda, din camera mea, pe drumul spre casa, prin tumultul marelui oras. Aveam nevoie de aceasta recuperare nervoasa si emotionala, pe care o puteam obtine si prin somn, pentru a o lua a doua zi de la capat, pentru a reusi sa rezist eroic pe baricadele unui job pe care lumea tinde sa-l minimalizeze si sa-l considere super relaxant. Dar nu puteam adormi, pentru ca miliarde de ganduri si de amintiri ma impresurau si ma torturau pana renuntam la ideea nu foarte fericita.
Desigur, puteam alege orice forma de odihna activa: o evadare Continuă să citești Odihna activa vs odihna pasiva
Wishlist de sarbatori
Pentru ca am reusit intr-un timp record, iar cca doi ani de la primii pasi in blogosfera zic eu ca nu sunt multi, sa ma indragostesc de toamna, de data aceasta provocarea este uriasa, incerc sa-mi apropii iarna de suflet, sa ma imprietenesc putin cu ea si, spuneti si voi daca prima zi din anotimpul alb, 1 decembrie, nu este ocazia ideala pentru a intra in spiritul sarbatorilor care sunt atat de aproape. Si pentru a-i da Cezarului ce-i al Cezarului, adica pentru a aniversa cum se cuvine venirea iernii, va propun tuturor o Continuă să citești Wishlist de sarbatori