Pentru ca ieri am avut o zi ceva mai scurta la serviciu, dupa terminarea programului am purces catre service-ul autorizat Canon din Bucuresti pentru a vedea ce are aparatul meu foto.
Planul era urmatorul: ajung acolo, il rog pe baiat sa mi-l repare pe loc, ca e o problema minora la mufa cablului de date si plec triumfatoare cu aparatul ca si nou. In cinci minute am si terminat! Piece of cake!
Desi la prima vedere adresa parea imposibil de gasit, pasii m-au purtat direct catre strada si mai apoi cladirea unde isi avea firma sediul. Pasii sau instinctul… Am urcat scarile usor sovaitoare, am ajuns pe un hol cu mai multe usi si la un moment dat am zarit o sageata care imi indica camera cautata. In biroul cochet nu era insa nimeni, iar din camera vecina s-a auzit o voce de barbat: “luati loc, suntem in pauza de masa”. Primul semn rau. “Hai ca am nimerit la fix” mi-am spus in sinea mea. Deh, e norocul meu proverbial… M-am asezat confortabil pe o canapea de piele si am asteptat nerabdatoare intoarcerea angajatului care trebuia sa se ocupe de rezolvarea problemei mele. Dintr-o data, patrunde in incapere, val-vartej, un tip inalt cu o farfurie din care se revarsau ciorchini de struguri mari, albi. In clipa urmatoare dispare in camera de langa, neuitand sa tranteasca si usa in urma lui. “Hm, sunt la desert oamenii”, m-am gandit, deci nu mai am mult de asteptat. Hai ca scap repede de aici!
Dupa cateva minute vine si “baiatul meu”. Sunt poftita sa iau loc pe un scaun, predau omului camera foto si stupoare, mi se spune ca aceasta nu mai e in garantie pentru ca nu apare seria pe ea. Iar problema nu e de la mufa, evident, ci de la placa electronica (sau ceva de genu’), mai grav de atat nici ca se putea, iar reparatia dureaza 10 zile nu 5 minute si ma costa 300 de lei.
Raman stupefiata. “Cum sa coste 300 de lei, ca un aparat nou este in prezent 399”, il chestionez vizibil marcata de cele aflate. Iar seria era trecuta exact in locul unde tii de obicei degetul mare pentru a face fotografii, deci e aproape imposibil sa nu se stearga… Doar daca nu-l folosesti deloc ai sanse sa ramana intacta. De ce nu au pus seria intr-un loc unde nu se atinge de mana fotografului?
“Eh, dar ca sa nu va punem la cheltuieli, veniti cu cutia aparatului cu alta ocazie”, ma lamureste angajatul, de parca mi-ar face favoarea vietii lui. Nici nu vreau sa-mi imaginez ce s-ar fi intamplat daca nu-mi pastram cutia.
Niciodata, dar niciodata lucrurile nu ies asa cum le planific eu sau le imaginez eu. Cum le doresc. Intotdeauna trebuie sa apara ceva, o surpriza de obicei neplacuta (sau chiar mai multe), ca sa le dea peste cap. Oare sa fie asta farmecul vietii? Imprevizibilul din ea? :unsure:
Voua va ies adesea lucrurile asa cum le planuiti si cum, evident, le doriti? In dragoste, la shopping, in vacante, la serviciu sau la scoala la examene?
Da, nasoala faza cu seria aparatului. Prostie…Si da, noroc ca ai tinut cutia. Si noi tot tinem cutii, desi la un moment dat devine enervant, am balconul plin cu cutii de la electronice, ca nu doar eu cumpar din astea, ci si iubitul, si pentru el si pentru work, asa ca…ne-am umplut de cutii. Ma enerveaza obligatia asta de a le tine pentru a beneficia de garantie.
Daca imi ies lucrurile asa cum le planuiesc? Putin probabil. Insa mereu eu ma gandesc si la ce e mai rau, asa incat ma gandesc ca oarecum ma astept, asa incat n-o sa ma surprinda nimic.
Pai eu nu stiam ca suntem obligati sa tinem cutia pentru a beneficia de o eventuala garantie. :wassat: Si habar nu aveam cu sta treaba cu seria. Efectiv nu are cum sa nu se stearga pentru ca e pozitionata in locul unde eu tin degetul mare pentru a sustine aparatul in timpul fotografiatului. Aparatul nu sta singur in aer si face poze… :alien: In fine, a fost invatatura de minte…
Eu arunc cutiile pentru ca la mine in casa nu e depozit. :dizzy: Si asa am multe hartoage pentru serviciu. :cwy: :sick:
Mihaela, exact aici am vrut sa ajung eu. Pentru ca se bate atat moneda pe gandirea pozitiva, am vrut sa arat ca nu e chiar asa. Se spune ca atragi lucrurile pe care le gandesti. Atunci de ce eu care gandesc pozitiv ma trezesc ca patesc aproape numai lucruri rele, invers de cum ma astept? :dizzy: :ninja: :blush:
Ce “inteligent” o fi inventat sa scrie seria langa butonul de facut fotografii? :w00t:
Nici cel de la “service’ nu se lasa mai jos! Nu sunt toate datele pe bonul de la magazin? Asa ma pot duce si eu cu o cutie luata de la un vecin si sa îmi dovedeasca ca nu e a aparatului! :ninja:
Am mai citit eu pe un blog al unei “inteligente” ca serviciile la voi s-au îmbunatatit mai ceva ca astea de aici din occident….. se vede! :sick:
Da, chiar ca “inteligent”, Minnie. :sick: Buna remarca ta, ori au facut-o special? :angry: Nu era trecuta sus, langa buton, ci jos, exact unde iti pozitionezi degetul mare pentru a sustine aparatul in timpul fotografiatului. In timp s-a sters, evident…
Ba da, datele sunt trecute pe bon, dar nu au avut cu ce sa confrunte din moment de pe aparat nu mai aparea seria. Eu am insa cutia si apare aceeasi seria ca pe bon asa ca totul e ok, probabil luni ma duc inapoi…
Nope, nu s-au imbunatatit deloc, iar atitudinea angajatului a lasat mult de dorit. Cel putin mie nu mi-a placut cum am fost tratata. :ninja: :wassat:
Da, urata intamplare si mai urata atitudinea angajatului. Si aiurea este si sa ajungi intr-un loc si angajatii sa fie la masa. Desigur este normal ca oamenii sa manance, dar uite, aici de exemplu, pentru evita astfel de situatii, exista o pauza de 1 ora cand firma/magazinul/banca ce-o fi ea este inchisa. Asa mi se pare ok si profesional pentru ambele parti.
Ma rog…
Noroc ca ai pastrat cutia.
Cat despre cum imi ies lucrurile..pai, uneori ies bine, alteori rau, asa este viata de obicei imprevizibila, asa ca am ajuns la concluzia ca e mai bine sa nu am prea mari asteptari si nici sa-mi fac prea multe planuri. Eu prefer sa iau lucrurile asa cum vin.
Da, foarte urata, asa am zis si eu, sper ca luni sa nu-l mai gasesc tot pe el. Dar oricum nici tipa care mi-a raspuns initial la telefon nu a fost mai amabila, mi-a vorbit in scarba, i-am si povestit mamei, super dezamagita, tratamentul la care am fost supusa.
Eh, era trecuta pe usa ora de masa, insa eu venisem direct la la job si atunci ajunsesem. De asta ziceam in articol ghinion proverbial. Insa nu am avut de asteptat decat vreo 20 de min…
Larisa, nu neaparat de planuri, dar eu incerc sa gandesc mereu pozitiv. Nu asa citim peste tot in carti si articolele din blogosfera, ca gandurile noastre se transforma in fapte? Ca atragem lucrurile pe care le gandim? Atunci ce sa fac, sa nu mai gandesc? Ca daca gandesc pozitiv vad ca nu prea functioneaza!
Si eu le iau cum vin, ca nu am incotro, dar parca mereu apar surprize neplacute care ma indispun si ma fac sa-mi pun problema ghinionului in viata.
Da, asa este toata lumea spune sa gandim pozitiv…e bine, nu zic nu…dar si eu am observat ca in practica asta nu atrage neaparat lucrurile pozitive si atunci, eu personal sunt dezamagita. Nici sa fii pesimist nu e bine, pe de alta parte. Cred ca undeva la mijloc este perfect, dar de obicei nu e asa usor de gasit echilibrul asta :ermm:
Larisa, eu inteleg gandirea pozitiva nu ca un entuziasm iesit din comun, niste planuri total rupte de realitate, cu mai degraba ca o incercare de a nu fi chinuit de ganduri negre si de a nu anticipa o catastrofa, o tradegie, un dezastru, de a nu pune raul inainte cu orice pret.
Calea de mijloc, echilibrul…da, el ar fi perfect. Dar pentru mine el e idealul spre care doar tanjesc fara sa ajung vreodata. Sau poate il ating uneori, dar fara a fi constienta de asta.
Daca ar iesi conform planului, nu am simti ca traim. Ce e viata fara un pic de agitatie si stres ? Ideea e sa nu plecam la drum cu asteptari foarte mari, eu asa fac. Plec cu gandul ca problema se va rezolva intr-un fel sau altul si voi vedea la fata locului cum ma descurc. Le iau din mers, nu imi mai fac planuri , planuri pentru ca stiu ca nu o sa iasa asa cum trebuie, mereu se schimba ceva, chiar daca e vorba de un detaliu minor. Dar e singurul loc unde il poti repara ?
Da, este locul scris pe garantie. Si il repar gratis…
Nu stiu ce sa zic, o viata fara planuri, nu e o viata complet dezorganizata? Sunt oameni care planifica totul pana la cel mai mic detaliu in viata lor. Nu stiu cum ar fi viata fara stres…cred ca mai frumoasa. Nu am trait niciodata in absenta lui. Dar imi doresc tare mult.
Incerc sa gandesc mereu pozitiv, caci se spune ca gandurile noastre se transforma in fapte. Dar in loc de lucruri bune atrag numai nenorociri. :wassat: :dizzy: :ermm:
mai nu ma plang, poate in dragoste inca n-am avut sansa sa o intalnesc pe cea potrivita… in rest totul e (m-ar invidia lumea daca ar sti).
Faza cu cutiile o stiu si eu si mi se pare hilara, adica sa pastrezi cutiile la orice, si la aragaz, frigider, masina de spalat dar ce aia mea e casa mea depozit de carton? :face:
Tu vorbesti serios? Chiar asa norocos esti, iti ies toate asa cum le planuiesti? Viata nu-ti ofera surprize la tot pasul asa cum imi pregateste mie? Dragostea vine la timpul potrivit, cand esti pregatit pentru ea. Aici e mult de discutat…
:wassat: :whistle:
Pai poate comerciantii isi imagineaza ca noi avem magazii, ca locuim la casa. Ca in America.
pai de obicei imi iese mai bine decat ma gandesc fiindca sunt foarte realist si pun cazul cel mai nefavorabil in fata… asa ca imi iau marje de eroare substantiale :blush:
:biggrin: iar in ultima vreme chiar am fost norocos, adica sunt.
Bun, bun, si atunci cum ramane cu gandirea pozitiva? Ca se bate atata moneda pe ea…
Vad ca toti care ati raspuns aici ati marturisit ca puneti raul in fata, ca va asteptati la lucruri rele. Nu se spune ca gandurile noastre atrag evenimente din viitor?
nu neaparat, paza buna trece primejdia rea :D :blush:
Tu incerci sa spui ca ramai cu picioarele pe pamant, ca nu te entuziasmezi? E putin diferit, da, fata de gandirea pozitiva.
ei se mai intampla sa-ti depaseasca si asteptarile :D, in bine:D :blush:
Se intampla, nu neg. Dar, dupa un timp Universul are grija sa echilibreze lucrurile si ti se intampla ceva care sa-ti strice bucuria. :ermm:
uite cine gandeste negativ! :tongue: Noapte buna, pe maine!
:biggrin:
Eh, nu chiar negativ, sunt doar corecta. Noapte buna, Pato, un weekend frumos iti doresc. Have fun!
sa zicem :tongue: . Multam de urari, la fel iti doresc!
Pato, ma stii pe mine altfel decat foarte sincera si foarte corecta?!? :ermm: :biggrin: :silly: :tongue:
Merci mult, sper sa am parte de doua zile linistite. :dizzy: :unsure:
pai cand te gandeai ca in 5 minunte se rezolva nu prea ai fost corecta :devil:
Pai asa speram, Pato. Ce puteam sa cred daca aparatul face in continuare fotografii? Ca e de vina mufa aceea unde se introduce cablul de date, nu? Eu mi-am propus sa gandesc mereu pozitiv, sa atrag lucrurile bune si frumoase in viata mea.
:happy: :biggrin: :dizzy: :ermm: :unsure: 
:silly: :angel: :blush:
asa sa faci, doar sa nu cazi prada viselor :D :unsure:
Frumoasa formulare, Pato. Ai tu dreptate, nu trebuie sa ne lasam prada visurilor… :alien: :dizzy:
Trebuia sa-i torni faza aia cu “Glumiti ! Stiti cine sunt eu? Sunt cetatean european si am drepturi!” :-)
Ori de câte ori am facut planuri lucrurile au iesit intotdeauna altfel. In tinerete ma gândeam la toate fazele posibile care ar putea sa-mi apara in cale atunci când as fi incercat sa ‘intru in vorba’ cu o fata si cream pentru fiecare un scenariu. Tot timpul s-a ivit acea neprevazuta n+1 varianta…
De ce se intampla Dragos asta? De ce daca se insista atat de tare pe gandirea pozitiva? Eu am gandit ca totul va fi bine, ca voi scapa de acolo cu aparatul reparat, ca nu are decat o mica defectiune. Cand colo, scenariul meu s-a dovedit a fi extrem de departe de realitate. Uite ce au raspuns cei dinaintea ta, ca ei pun raul in fata. Pai nu inseamna asta gandire negativa?
Eu nu mai inteleg nimic… :ermm: :dizzy:
Gândirea pozitia e in regula, ar trebuie sa stii sa o ‘pui in opera’. Pe de alta parte exista negativisti ‘extremi’ carora, nu stiu de ce, le merge bine.
Poti sa-mi dai macar cateva indicatii despre punerea corecta in opera? :ermm: :dizzy:
Silva
Eh, Dragos, chiar crezi ca o sa ajung vreodata la acele cursuri? :dizzy: :unsure:
Nu e obligatoriu sa te duci la cursuri, iti poti lua cartea scrisa de Silva si e suficient, daca-i urmezi instructiunile. Raportat la pretul cursului, cartea e aproape gratis :-) , probabil ca din cauza asta nici nu se vinde la curs :-)
O sa caut cartea atunci, merci de recomandare. :biggrin:
Ah, cat detest si eu sa pastrez cutiile… Si mai nou, la produsele electronice cumparate nu se mai da hartie de garantie, ci doar bonul care-ti arata ca ai cumparat acel produs. Si eu cum arunc de obicei mai toate bonurile, iti dai seama cum caut prin casa dupa ele.
Iar de situatiile planificate.. eu incerc mereu sa vad partea buna. Indiferent de ce rau a aparut in viata, mereu am cautat sa vad de ce a aparut, unde am gresit, iar apoi realizam de fapt ca asta ma duce pe drumul cel bun. Au fost multe situatii despre care nu intelegeam ce-am facut, unde-i rostul.. Iar rostul l-am aflat de obicei dupa cateva luni sau ani. Si asa consider ca a fost cea mai buna solutie.
Nu stiu daca are vreo noima ce-ti spun, dar sper sa intelegi :biggrin:
A, da? Nu stiam acest aspect…si scrie pe bonul de casa perioada de garantie, info despre service, alte reguli? :ermm: :unsure:
Si eu le arunc, Raluca, sau se mai intampla sa le ratacesc printr-un sertar sau un cotlon al casei… Ma rog, eu sunt si genul mai imprastiat asa. :biggrin: :blush: :tongue:
Da, inteleg perfect ce vreu sa spui, pentru ca si eu gandesc identic, incerc sa iau partea buna din orice lucru care mi se intampla, in cazul de fata, insa inseamna un drum in plus la service. Ma rog, am mai facut niste poze pe drum joi dupa amiaza, o plimbare prin parc… :biggrin:
Si eu cred ca totul se intampla cu un scop, Raluca.
De obicei nu mi se prea intampla dupa cum planuiesc, asa ca m-am invatat sa ma astept la ce-i mai rau ca sa am sansa de a fi placut surprinsa :biggrin:
Anda, atunci cum ramane cu mult trambitata gandire pozitiva? Vad ca toti comentatorii spun ca se gandesc la ce e mai rau… Eu, dimpotriva, incerc sa gandesc ca totul va fi bine, sperand ca gandurile mele sa se transforme in realitate/fapte. Nu prea functioneaza insa.
Cred ca e ok sa fii optimist, insa e o diferenta intre asta si a-ti forma asteptari prea mari. Conteaza si cum iti formulezi gandurile. Nu gandesc neaparat in sensul “sigur o sa stau la coada o ora
” , cat in termenii “probabil va fi mai multa lume la coada, deci ar fi bine sa ma incarc cu rabdare”.
Mie pana la urma tot o gandire pozitiva mi se pare, insa ajustata la niste asteptari realiste. Astfel ca nu voi fi dezamagita si nici nu ma voi enerva ca lucrurile nu merg cum am planuit, ba chiar voi avea un plan de atac. Iar daca cumva se intampla sa nu fie coada.. well, o surprinza placuta, nu?
Da, am inteles ce vrei sa spui tu, Anda. Eu numesc asta stiinta de a nu te lasa doborat de furtunile vietii, de a razbi printre greutati, de a intampina totul cu calm si de a gasi metode de rezolvare, mai degraba decat gandire pozitiva. Dar nici nu pot spune ca am citit prea multe carti pe marginea acestui subiect, e doar o viziune personala.
mda ne plac lucrurile din viata simple,corecte,frumoase si rapide :)) dar se pare ca nu e mereu asa…
Exact, Bucur. Asta ne plac si tocmai pe ele nu le avem. Incredibil cum se complica viata in ciuda incercarilor noastre de a o face simpla si usoara. :ermm: :alien:
Serios 300 ron??? bine ca ai cutia! nici nu vreau sa imi imaginez ce suparata ai fost! uneori mi se intampla si mie lucrurile exacte pe dos fata de cum cred eu! dar cand se intampla exact cum visez e superb! si au fost si cateva dati cand a fost mai bine decat puteam sa sper!
Da, am fost, dar mi-a trecut cand am vazut acasa cutia cu seria pe ea…corespunde cu cea de pe garantie asa ca mi-l vor repara for free.
Mai bine decat puteam spera? Hm, asa ceva nu cred ca mi s-a intamplat vreodata. Adica poate am avut parte de surprize frumoase, dar imediat s-a intamplat ceva rau astfel ca Universul a echilibrat rapid balanta. :alien:
daca este doar problema de descarcarea pozelor in comuter… poate poti sa scoti cardul si sa-l pui direct in computer… si nu mai repari aparatul… il lasi asa… si daca se mai defecteaza si altceva… il schimbi…
oricum… trebuia sa te invite la masa… mai ales ca… au fost struguri la deserte… nu au facut marturisiri… ce au avut la felul unul ??? la felul doi???
un strugure… as manca si eu… vezi… sorinta asta nu mi-a iesti cand… am citit postul tau…
daca nici la citirea un post… nu mi se implinesc dorintele… in dragoste… ce sa mai zic???
Ovi, aparatul este in garantie. O sa-l duc gratis la reparat. Cardul se pune direct doar in cititorul de carduri de la laptop, dar la PC nu am asa ceva. Si eu pe PC le vrea descarcate…
Neata,
Pentru o clipa am ramas socat credeam ca vorbim despre “Farmecul vietii” din Giulesti :), imi pare rau ca ti s-o stricat aparatul foto :cwy: astia cand ii vorba de reparat ceva tot timpul zic ca ii o problema mai mare ca sa scoata bani in plus ca si mecanicii auto daca nu merge de exemplu trapa zice ca ii dus motorasul de la ea si dureaza mult dar cand colo ii doar o siguranta de 5 lei care trebuie schimbata :ermm: .
Pot sa zic ca uneori imi iese ce imi planific acum depinde si de domeniu ca daca nu ma pricep degeaba planific.
Neata, Daniel, pai ce ar mai fi de spus despre giulesteni? In schimb despre imprevizibilul care ne paste la fiecare pas…sunt atatea de discutat. Nu nu ajunge o viata intreaga. :silly:
S-a stricat doar conexiunea cu USB-ul, in rest face fotografii…
Nu trebuie neaparat sa te pricepi, ci sa te inarmezi cu multa speranta sin ganduri bune. Functioneaza oare treaba asta in realitate? Sa crezi in tine, in faptele tale…cu adevarat. Iar ele sa se implineasca asisderea.
Suntem un popor alandala, asta e realitatea. Amabilitatea oare se va lipi de noi vreodată? Respectul față de client?
E porcărie chestia cu, ambalajul. Oricum e bine că ai cutia.
Crezi tu ca in alte tari clientii sunt tratati cu o mai mare amabilitate? Eu ma indoiesc. Tury. Da, bine ca am pastrat-o, ca acum eram prin magazin dupa DSLR-uri. :biggrin: :tongue:
Sunt și țări în care amabilitatea e afișată cum trebuie.
Hopaa, ești pusă deci serios pe dslr.
Hm, eu am fost in Spania, Belgia si Croatia si oamenii mi-au parut reci, nici macar politicosi. Ma refer la vanzatori in principal, la negustori, la cei cu care venea in contact si pe care ii plateam, de la care cumparam ceva. Nici la receptie nu mi s-a parut ca ar fi mai amabil personalul.
Tury, eu am fost destul de atenta la reactiile oamenilor, este un lucru care chiar ma intereseaza. Nu am vazut un zambet cald, nu am auzit o vorba buna… Dar cine stie, poate nu am fost eu in tarile potrivite. Si nici in Grecia la taverne nu am gasit ospatari prietenosi…
Pai da, sunt. Doar ca acum Nikonul meu(stii despre ce vorbesc) are un rival: Canon EOS 550 D. :dizzy: Sunt cam nehotarata… :unsure: :ninja:
Ți-am mai spus, Ca fotografie între Nikon și Canon nu sunt diferențe de luat în seamă. Singura diferență e că Canon-ul are aparate foto ce filmează mai bine decât Nikon-urile cu aceeași funcție (de filmat). La prețuri pe aparate de aceeași talie să zicem, Canon-ul e mai scump
Da, Tury, Canonul asta e putin mai scump, cam cu vreo 300 de lei… :ermm:
Asta și-ți scriam. De ce dorești neapărat Canon-ul? Vrei să și filmezi cu el?
Da, mi-ar placea… Dar cred ca l-as lua pe cel care se invata mai usor si care cantareste mai putin…
Dacă dorești să și filmezi, e indicat Canon-ul. Ca unelte sunt cam la fel atât doar că comenzile sunt invers.
Iti dai seama ca m-am invatat cu comenzile Canonului…dar invatul are si dezvat. :biggrin:
Buna seara Nice, ce faci draga mea?
Sper ca macar weekendul sa îti iasa asa cum l-ai programat! Pacat ca nu esti pe aproape ca te invitam la o cafea si o sueta :sideways: ….. stii tu, asa ca între fete cucuiete! :biggrin:
Buna, draga Minnie, uite pe aici, tocmai m-am intors din oras, de la cumparaturi…
Hehe, ce buna era acum o sueta intre fete, dar iata ca ne intalnim virtual, macar atat. :happy:
Nu stiu, nu prea stau sa ma gandesc daca imi ies lucrurile cum trebuie sau nu. Acum, daca m-ai intrebat, imi dau seama ca in general da. Doar problemele din plan strict personal, cele sentimentale adica, tocmai alea nu prea imi ies. Adica imi ies daca n-am vreo implicare
Cand chiar am, nu ies mai deloc 
Rad, ca n-am ce sa fac altceva.
Daca supravietuieste iernii. M-a slujit cu credinta si e prea bun pentru cat e de vechi. Adica in afara de faptul ca nu face poze noaptea, in rest cred ca le face foarte bine. Apropos de lucrurile care trebuie sa iasa bine… La serviciu…am scapat de stresul asta :wink: La shoping nu prea ma duc, ca nu stau bine financiar. Ma duc doar la cumparaturi :biggrin: Si cu sentimentele…ai vazut cum imi merge. Minunat! :silly: :tongue:
Acum, ca ai vorbit despre serie, m-am uitat si eu la aparatul meu. E tot cam pe unde spui tu si la mine, insa vad ca e bine merci acolo. Nu cred ca s-ar sterge niciodata, e mai cu simt de raspundere imprimata. Bine, aparatul meu e deja vintage :tongue: A facut exact 6 anisori, la anu’ il dau la scoala
Sper sa rezolvi saptamana care vine si ne anunti o victorie. Te pup!
Elly, sunt sigura ca va veni si ziua cand zambetul tau va fi unul fericit, si nu amar ca acum. Eu am fost extrem de trista si nefericita mult timp(dovada imi stau articolele din 2010 si inceputul lui 2011 si te inteleg perfect. Credeam ca dragostea imi este interzisa si nu intelegeam de ce. Apoi, cand imi pierdusem speranta, s-a intamplat o minune… Sper din tot sufletul sa ai si tu parte de o surpriza frumoasa in viata sentimentala cat de curand. Chiar daca ti-o doresti, chiar daca nu momentan, ea este binevenita, pentru ca are proprietatea de a vindeca toate ranile…
Hm, are 6 anisori? Si nu i s-a luat seria? Dar cate fotografii ai facut pana in prezent? Eu il am de 11 luni si am ajuns la cca 6000… Si seria era mic de tot scrisa, era inevitabil sa se stearga…
Nu se mai fac Elly lucrurile de altadata…
Eu am impresia ca ma pandeste ghinionul la fiecare pas. Altfel nu-mi explic de unde tot vin surprizele astea neplacute zilnic. Sau aproape zilnic… :alien: :ninja:
Da, luni ma duc din nou la service…sper sa nu mai tina 10 zile cu reparatia.
Weekend frumos in continuare, Elly, merci mult. :kissing:
Habar n-am cate am facut. Mii si mii de poze, am un card mic de doar 1 GB, ca e luat de acum 6 ani si el. Am laptopul plin de ele dar daca fac azi 50-60 le descarc si le sterg de pe card asa ca nu stiu in total. In anumite perioade n-am facut deloc poze. Cel mai mult am facut in calatorii, si mai ales de cand cu blogul. In rest, mai putin…
Noapte buna, Nice! :sleeping:
Neata. Elly, sa stii ca si eu am inceput sa fac poze tot datorita blogului… :cheerful:
La service nici nu trebuia sa te astepti sa se comporte angajatul cu tine altfel. Doar l-ai deranjat de la masa. Si eu daca sunt deranjat de la masa (rarele pauze de masa pe care le iau la munca) devin foarte uracios si expeditiv dar imi trece repede.
Nu l-am deranjat de la masa. Am asteptat pana a terminat pauza. La 14:30 cand incepea iar programul a intrat si el in birou si s-a ocupat de mine. Ciudat, cu celalalt client(un barbat) era foarte amabil…
Eu in ultimul timp numai de astfel de povesti am avut parte, dar le-am acceptat cu calm si am incercat sa raman in stare zen , sa nu ma las afectata. Asta este ,accept ce mi se intampla cu seninatate si speranta ca trec si problemele :)cat despre cei de la serviceul Canon..prefer sa ma abtin .. sa spunem ca am avut o experienta asa si asa cu ei .. dar iarasi..nu am pus la suflet! o duminica frumoasa!
Buna atitudinea ta, Cris. :wink: Pana la urma…ce ne mai ramane de facut? :dizzy:
Salutare!
No, e bini ca se rezolva
Normal ca lucrurile nu ies niciodata cum vrei, numai ca eu nu am tinut niciodata sa iasa ceva intr-un anume fel. Eu ma inchin si zic: Doamne, fie cum vrei tu! Si o iau din loc asteptandu-ma la orice :biggrin:
Sal, Marin! La orice e mai rau sau la orice e mai bine? :biggrin:
La orice. Incerc sa nu gandesc in rau si bine
Sunt un amestec ciudat de gandire logica si optimism exagerat :biggrin:
Combinatie fatala. :devil: Sincera sa fiu, nu prea stiu ce iese din ingredientele mentionate de tine. Dar uneori sunt si eu foarte optimista. Dar degeaba.
E o idee buna ce zice Marin
Sa incercam sa nu mai gandim in termeni de bine/rau…
Nu prea stiu cum am putea face asta, Iulia… :unsure:
ahh, nuuu, evident ca nu imi ies niciodata lucrurile asa cum le planuiesc de-acasa.
De-asta in ultima vreme am renuntat sa imi mai fac planificari.
Însa ceva n-am inteles : daca le vei duce cutia aparatului inseamna ca nu mai platesti nimic? Chiar daca a iesit din garantie?
Nu a iesit din garantie, adica nu au trecut cei 2 ani, ci nu mai are dreptul la garantie pentru ca nu are seria pe el.
Mihaela, dar a nu-ti planifica nimic in viata, nu inseamna in fapt o totala dezorganizare? :ermm:
Este ca ti-e frica? Te-ai obisnuit ca lucrurile sa mearga rau si de cele mai multe ori te astepti sa fie asa… Prin urmare universul iti da inapoi
. E foarte frustrant. Si eu o pateam de fiecare data. Am incercat din greu sa nu mai fiu pesimista.
Oricum asta e una. Sa nu uitam unde traim, la noi e posibil sa fie tot universul impotriva tarii :w00t:
Cu siguranta.
:cwy: Bine macar ca am identificat cauza. :alien:
Sper sa se rezolve in cele din urma, Nice
Sunt superbe fotografiile pe care le-ai postat in ultima perioada, cele de toamna! Eu inca nu mi-am schimbat acumulatorii si aparatul meu foto se odihneste bine mersi :whistle: E o toamna tare frumoasa, cred ca devine anotimpul meu preferat – mereu am zis ca fiecare anotimp are farmecul sau, dar parca toamna a castigat teren in ultimii ani
Avea un prieten o vorba: sa speri la ce-i mai bine, sa te pregatesti pentru ce-i mai rau
Lucrurile nu merg dupa cum planuiesc eu, uneori am surprize placute, alteori neplacute. Dar cred sincer ca acesta e farmecul vietii, da. Acest imprevizibil.
Mi-am dat seama ca am o nevoie de control relativ crescuta si din cauza asta m-au incercat foarte multe frustrari cand lucrurile nu ieseau asa cum planuiam sau voiam eu. Treptat, invat sa renunt la acest mod de raportare la viata. Nu tine totul de noi. Fac ce tine de mine cat mai bine cu putinta, si in rest… accept faptul ca sunt o infinitate de alti factori care pot influenta rezultatul final.
Optimismul are si el avantaje si dezavantaje. Trebuie ancorat si el in realitate. Plus ca nu presupune doar sa te gandesti ca totul va iesi bine si cum iti doresti tu, ci sa stii ca si daca nu iese bine (cred ca mai ales daca nu iese totul bine, ca sigur e usor sa fii optimist cand viata e roz si totul decurge perfect), deci si daca nu iese bine – nu e totul pierdut, si poti oricand sa mergi mai departe, sa crezi ca ai puterea sa treci peste obstacole. Eu asa vad un optimism in adevaratul sens al cuvantului
S-a rezolvat, Iulia, aparatul nu avea nimic. Cardul era de vina… :wassat:
Merci mult :heart: , cred ca te referi la cele postate pe fb…o sa fac in curand un articol cu ele. Da toamna devine si anotimpul meu preferat. Ciudata aceasta schimbare radicala de gandire. :ermm: :dizzy:
Da, asa il vad si eu…nu prea am cum sa te contrazic azi. Si in general tot ce spui tu e corect. :happy: :wink:
Da, da, la cele postate pe fb ma gandeam :happy: Sunt minunate, sa faci articolul, da
L-am publicat chiar acum, Iulia. :)
Ca sa raspund strict si la obiect: la scoala mi se intampla exact cum imi propuneam (ca doar stateam cu capul in carti si cursuri cat era ziua de lunga). La shopping – never. Nici nu are cum din moment ce ma duc sa imi cumpar o camasa si ajung sa imi iau pantaloni trei sferturi, si asa in plina iarna. La serviciu respect indeaproape toate taskurile, iar daca nu reusesc sa le fac la radio, le rezolv acasa. Nu las nimic pentru a doua zi. Iar in vacanta nu are cum sa nu se intample ceva nepravazut. De fapt, asta este si conditia pentru o vacanta amuzanta si de care imi place sa imi aduc aminte.
La vacanta iti dau dreptate, Iulia, cu toate ca eu am avut parte doar de surprize neplacute, dar in dragoste cum e? :biggrin: :tongue:
M-ai prins. In dragoste pana acum nu am fost luata pe nepregatite. Stiu, suna ciudat. Sa spunem ca niciodata nu mi-am facut planurile in directia asta, dar sunt foarte multumita de rezultate. Nu de alta dar trebuie sa-l vorbesc de bine pe cel care imi va purta numele peste 7 luni. (vom fi o familie de ciudati :)) )
:biggrin:
Iulia, esti o tanara foarte norocoasa. Felicitari pentru evenimentul ce va avea loc peste 7 luni. :happy:
Cred ca aveti o poveste foarte frumoasa de dragoste. Va doresc multa fericire.
Asa sa fie! Multumim mult. esti o draguta.
:happy: Cu mare drag. Incerc si eu sa fiu in ton cu nick-ul. :biggrin: :ermm: :tongue:
Nice, esti prea pesimista. Normal ca se intampla sa nu ne iasa mereu asa cum ne gandim, cum planuim, dar sunt si zile in care totul merge struna, cand apar chestii nesteptate, dar dragute, care rezolva situatii aparent de nerezolvat.
Oh, desigur ca apare, Vienela, o zi din asta dupa multe, prea multe rele… :ermm:
Of planurile astea! Imi place sa stiu lucrurile sub control, sa le analizez pana in mici detalii, iar experienta mi-a aratat ca mai bine tin secret pana ce primesc o confirmare sau dupa ce s-a intamplat, altfel apare triumfatoare dezamagirea.
Bonurile, alaturi de facturi, contracte si alte plati le tinem intr-o cutie speciala. Iar ambalajele le pastrez, stiu de la sot, bagate una intr-alta pentru a ocupa cat mai putin loc. Il iau ca pe un exercitiu al mintii :)
Imi place sa stiu lucrurile sub control, sa le analizez pana in mici detalii, iar experienta mi-a aratat ca mai bine tin secret pana ce primesc o confirmare sau dupa ce s-a intamplat, altfel apare triumfatoare dezamagirea.
__________________________________________
Exact acest lucru l-am observat si eu, Mihaela. Dar nu e atat de plan, cat de ceea ce speri sa se intample intr-o anumita problema. Atunci cand incerci sa crezi ca totul va fi bine…
pe acolo m-as plimba fara sa ezit..Superba poza si locul…
Multumesc mult, e parcul Herastrau din Bucuresti. :cheerful: Bun venit pe blog, te mai astept!
Nu stiu cum se nimeresti sa intru eu la spartul targului, dar deh, asta mi-e norocul… :D
Nu vreau sa spun decat ca la multe aparate au inceput sa coste piesele de schimb si reparatii mai mult decat costa el in sine, dar nu cred ca a fost cazul taul. Au aparut tot felul de franchize ale firmelor si fiecare dintre ele isi poate pune, teoretic, ce preturi vrea. Trebuia sa i-o servesti pe-aia cu “sunt cetatean european” (glumesc :D ).
Nu, Dana, nu a fost cazul, o sa dezvalui intr-un nou articol deznodamantul fericit al Canonului meu. :biggrin: Oricum tipul avea replica pentru orice! :angry:
Chestia cu ambalajul original este găselniţa cu care încuie pe mulţi. Trebuie să ai acasă un depozit cu toate cutiile şi chestiile din ele. Nu le ai? Te taxează, imediat.
Bun venit pe blog, Zamfir. Sa stii ca asa e, o sa povestesc deznodamantul acestei peripetii intr-un viitor articol.
Trebuie sa fim prudenti, atenti, sa pastram tot si sa nu le dam satisfactie. :biggrin: