Irationalul nostru cel de ne-toate zilele…

Titlu: Irational in mod previzibil – fortele ascunse care ne influenteaza deciziile

Autor: Dan Ariely

Editura Publica, 2010

Motto: “Din criza se intrupeaza oportunitatea”

Gluma: “Voiam sa cumpar un pepene, asa ca m-am dus in piata. Am gasit un loc unde se vindeau pepeni; erau cam de aceeasi marime, iar vânzatorul pusese un biletel: un pepene – 3 lei; 3 pepeni – 10 lei. Mi-am zis: uite o ocazie buna de a-i da o lectie de logica acestui vânzator! Asa ca am cerut un pepene si am platit 3 lei; apoi am mai cerut un pepene si am mai dat 3 lei; in sfârsit, am mai cerut un pepene, tot contra a 3 lei. La sfârsit, invingator, i-am spus vânzatorului: vezi?, am cumparat 3 pepeni cu doar 9 lei, nu cu 10! Da, mi-a replicat el, dar nu-i asa ca ati venit sa cumparati un singur pepene?”

Dan Ariely a trecut printr-o experienta tare neplacuta atunci când era soldat in armata Israelului. A explodat o grenada de semnalizare si s-a umplut de arsuri de gradul trei pe 70% din corp. Urmatorii 3 ani i-a petrecut in spital si a avut muuuuuuult timp de gândire. Spre deosebire de pacientii obisnuiti, care nu pot iesi din bucla auto-compatimirii, Dan a incercat sa fie constructiv si sa nu cada prea tare in depresie. La inceput s-a intrebat ce le face pe unele asistente sa schimbe bandajele mai repede (ca sa scurteze timpul suferintei, cu pretul cresterii durerii), iar pe altele – mai incet (ca sa…invers). Usurel-usurel si-a construit o minte analitica, a inceput sa-si puna tot felul de intrebari legate de comportamentul oamenilor, mai ales daca acesta parea la prima vedere irational. Cum aleg oamenii pe ce cale sa apuce si de ce? Mintea lui vesnic efervescenta, in calitatea sa de psiholog si de titular al catedrei de economie behaviorista (stiu, suna a la Spiru Haret, asta e) la Duke University, a imaginat (si a pus la punct) tot felul de experimente, pe baza a tot felul de chestionare si scenarii, in cautarea unor raspunsuri. Cât costa un cost zero? De ce suntem incântati sa facem un lucru, dar nu si când ne plateste cineva pentru asta? De ce nu ne putem determina sa facem lucruri pe care vrem sa le facem? Ultimele subiecte m-au interesat extrem de mult, trebuie sa recunosc.

Si tot asa.

Personal, am fost intrigat: cum de i-au venit asemenea idei? Ce minte a putut nascoci seriile de experimente descrise in lucrare?
Cartea e scrisa in stilul soft tipic american. Situatiile serioase sunt ‘impachetate’ intr-un limbaj simplu, uneori glumet, ca sa fie intelese cam de toata lumea. Ei bine, si de la el vom afla (si e unul din cei care au spus-o inaintea declansarii crizei, nu a gasit ‘explicatia’ dupa aia) ceea ce acum e deja notoriu (sau…ar trebui sa fie): ce a declansat criza globala si cum au ajuns banci serioase sa nu poata face diferenta intre cât ii trebuie de fapt unui client si cât poate acesta imprumuta.

O carte usoara despre lucruri ‘grele’. Merita citita!

Marturisesc faptul ca si eu am dat in viata de câteva aspecte ale comportamentului irational (ma rog….din punctul meu de vedere). Ce oare le mâna pe reprezentantele sexului frumos sa se ‘spele pe cap’? Cum adica te speli pe cap??? Nu te speli pe tot corpul? Ca sa nu mai spun ca am intânit si barbati care se ‘spalau pe cap’. Sau pe picioare. Fa nene dus de sus pâna jos, ce e asa dificil?? Sau ce-o face pe minunata faptura de lânga mine sa cumpere in continuare chestii de care oricum avem frigiderul plin? Sau ce o facea pe bunica mea, spre sfârsitul fiecarei mese de prânz (in conditiile in care ceilalti inca mai mâncau) sa se ridice si sa ne informeze pe tonul cel mai zglobiu cu putinta: ei, dragii mei, si acum ma duc sa-mi fac o clisma!

Voi ati detectat urme de comportament irational la voi sau la cunostintele voastre? O situatie in care ati actionat intr-un anume fel iar apoi v-ati intrebat muuuuuuuuuulta vreme de ce ati procedat asa?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

74 de comentarii la “Irationalul nostru cel de ne-toate zilele…”

    1. Minnie, eu cred ca ai dreptate, uneori luam decizii pripite pentru ca pur si simplu trebuie sa actionam la foc automat, nu avem timp sa meditam, suntem pusi in fata faptului implinit. Uneori din impuls ies si lucruri frumoase. Atunci se numeste ca am fost spontani. :tongue: :cheerful:
      Cartea recenzata de Dragos cred ca se refera insa la lucrurile ilogice din viata noastra pe care le realizam in mod repetat si pe care nu le putem schimba desi stim ca sunt gresite. Eu asta am inteles, poate dezleaga el misterul. El, Dragos. :biggrin:

      1. Dupa cum zice si titlul, chiar s irationalul poate fi …previzibil. Este irational din punctul nostru de vedere, al oamenilor obisnuiti, intrucât nu gasim explicatii … rationale. Dar pentru cineva care stie sa patrunda pâna la tabloul de comanda al subconstientului nostru….

  1. Pai…si eu ma duc sa ma spal uneori doar pe picioare sau numai pe cap. De ce? Ete, asa imi vine. Spalatul pe picioare seara e de la bunicul meu luat. Ma relaxeaza :biggrin: eu am un par care necesita uneori spalari repetate si dese. Asa ca e musai sa il rezolv numai pe el :cool:
    Inca mai tin cu Steaua…
    Vorbesc singur si imi raspund…
    Cumpar de la un anumit magazin pentru ca imi plac vanzatoarele :biggrin:
    Eu inca ma intreb de ce dracu m-am insurat acu 5 ani? :w00t:
    La mine lista continua…

    1. Marin, nu-mi mai aminti de Steaua… :cwy: :tongue: :lol:
      Vad ca ai gasit explicatii pentru unele din actiunile tale. Cred ca aia cu vorbitul ti se trage de la faptul ca esti un interlocutor atat de bun incat nu vrei sa ratezi sansa de a-ti raspunde la propriile intrebari. Sau ca esti framantat de prea multe intrebari existentiale, la care, intr-un fel sau altul, trebuie sa-ti dai un raspuns. :biggrin:

        1. Neata, faina piesa pe acordurile careia sa-ti incepi dimineata. :happy: Merci de cadoul matinal. :cool: :cheerful: :blush:
          E frumoasa doza de nebunie zilnca, e chiar necesara pentru a alunga rutina, monotonia, dar nu cred ca la ea se refera autorul cartii. Eu am inteles ca aduce in prin plan actiunile mai degraba prostesti, la care te inchini cand le auzi. Gen, ce-o fi fost in mintea lui? Si care nu aduc nimanui beneficii…
          Marin, si o veste buna, m-am refacut complet, sunt ca noua. Se pare ca totul era de la vreme, sunt meteosensibila… :cwy: :tongue: :silly:

                1. :blush: :w00t: Cam tarziu, Marin. Dupa aproape 3 ani? :biggrin: :unsure: :ninja: :tongue:
                  La cate actiuni de voluntariat ai organizat tu ireprosabil, cred ca numai imprevizibil si irational nu esti! Dar mna, cine sunt eu sa te contrazic? :dizzy: :ermm: :cheerful: :silly:

                2. :biggrin: Ce pot sa spun? Ma indragostesc greu :tongue: Vorba aia: ce conteaza 2 ani jumate pe langa o eternitate? :biggrin:

                  Mda, asa o fi (nu chiar ireprosabil), tocmai de aia sunt irational :biggrin:

                3. Pai da, dupa o anumita varsta si experienta de viata ne indragostim mai greu sau deloc. :dizzy: :ermm:
                  Aha, deci daca nu erai irational nu te bagai in afacere! :biggrin: :unsure:

                4. Măi, nu știu dacă mă îndrăgostesc greu sau mă las greu. Depinde de argumente :cool: Cu cat sunt mai iraționale, cu atat mai bine :tongue: Cum e asta cu blonda/bruneta :tongue:

                  In general, proiectele pe care le-am coordonat eu au fost aproape fara buget si pe chestiuni sensibile si au implicat toate sa conving cat mai multe autoritati.

                5. Marin, dragostea nu are nimic in comun cu ratiunea. Sau are?
                  Persuasiunea e o calitatea importanta in domeniul in care activezi tu, Marin. :wink: :biggrin:

                6. Hey :)

                  Nu stiu ce sa iti spun…e adevarat ca atunci cand ne indragostim alegem sa neglijam mare parte din ratiune doar pentru ca ne incredem mai mult decat trebuie intr-o alta persoana. Acum, la fel de adevarat este ca nu ne indragostim de orice persoana. Ci de un anumit tipar de om (si fizic si moral). Prin urmare, ceva logica trebuie sa fie. Apoi, dupa o anumita varsta, incepem sa cautam anumite lucruri la persoana de langa noi.

                7. Hm, chiar nu stiu daca m-am indragostit dupa tipare… :ermm: :dizzy:
                  Da, total de acord cu ultima afirmatie. Uite eu imi doresc un barbat dispus sa iasa din tara, sa mearga cu mine in excursii prin tarile Europei. :tongue: :silly: :cheerful: :lol:

                8. Un barbat dispus sa iasa din tara cu tine??? Ca sa-l cari pe la toate boutiqurile si magazinele de suveniruri? Pe la toate standurile de palariute, posetute, sandalute si iconite?

                  Sa-mi spui si mie când il gasesti!

      1. Pai da vacitim, dar probabil ca bunicul tau nu putea sa se spele dintr-o data, ca sa zic asa, de sus si pâna jos. Pe tine ce te impiedica? :-)

        Ei lasa, ca irationalul meu e si mai tare ca al tau. Eu tin cu Dinamo, in ciuda nentorilor, elfsborgilor, vorsklavilor si multor altor nulitati cu foarte multe consoane care au reusit sa ne faca de râs.

        Numai pe Steaua o s-o batem azi :-)

          1. Dragos, de acord cu tine in ceea ce o priveste pe Dinamo, numai ca pana anul asta nici cu Steaua nu imi era mai bine. Eu pana prin 2006, stiam din 94 toate echipele Stelei. Crezi ca le mai stiu dupa 2007, le-a schimbat ciobanul ca pe sosete :biggrin: E adevarat ca omul baga bani, e de apreciat….totusi….

            Nu ma impiedica nimic sa ma spal si pe restul corpului, si o si fac, parol :tongue: Dar unoeri ma spal doar pe picioare :biggrin:

            Nice, eu merg cu tine oriude….daca platesti :biggrin:

                1. Aha, deci era o provocare! Ca tot stii tu ca raspund la ele. Daca aveam si banii necesari te luam cu mine intr-o insula exotica din Croatia. In Vis de exemplu. :wub:

                2. E cat se poate de real Visul asta Marin. Dar e o insula de vis… :w00t:
                  Ca toate insulelel lor de altfel.
                  Banuiesc ca in limba croata vis inseamna ceva. Si nu tocmai vis. :tongue:

  2. Foarte tare gluma cu pepenii :))). Mi-a placut. Interesanta si cartea…
    Cat despre lucruri irationale care le facem, vorba lui Minnie, poate uneori tine de viteza, poate alteori de obiceiurile fiecaruia, obiceiuri care se pastreaza fara sa ne intrebam adesea de ce, de gusturi, preferinte…nu stiu, zic. Cred ca fiecare are piticii lui irationali cum s-ar zice …. :tongue:

    1. Da, n-am reusit sa batem turma. N-a vrut arbitrul, na!

      Pe arbitru il cheama Boucaut. Dupa acest meci e musai sa-si schimbe numele in Oaiecaut.

          1. Nu ar fi primul ‘experiment’ de gen. Am citit o carte despre Mossad. 80% din informatiile Mossad-ului proveneau din presa (acum cred ca provin 90%, si cu foarte multe amanunte adiacente, având in vedere deschiderea pe care p ofera on-ul, unde tot omul cu tastatura e scriitor si tot omul cu telefon mobil mai evoluat este fotograf).

            1. Dragos, hai sa ne lamurim, eu am o “sapuniera” si in niciun caz nu ma pretind fotograf. Ar fi culmea. Tu stii mai bine ce meserie am… :tongue:
              A, ca sunt pasionata de fotografie, e cu totul altceva. Dar nici ceilalti pasionati(la fel ca mine) nu se pretinf fotografi. :ninja:

  3. Dragos, si eu zic “ma duc sa ma spal de cap”. Asta nu inseamna ca ma spal doar pe cap!!!! Inseamna ca ma spal si pe cap atunci cand fac baie, pentru ca de obicei(adica zilnic) fac doar dus. Ma spal pe cap doar de doua ori pe saptamana, si atunci, pentru a sublinia acest lucru, ca baia tine mai mult ca de obicei(eu am parul lung si des si dureaza sa-l spal) ii anunt pe cei din casa ca sa stie ca baia o sa fie ocupata mai mult timp.
    Asta nu inseamna ca ma spal doar pe cap, evident ca ma spal si pe corp. Sper ca ai inteles ideea, ca daca nu incerc s-o mai explic o data. Se intampla in trecut, cand nu aveam apa, sa ne spalam doar pe cap in chiuveta. In chiuveta nu te poti spala si pe corp…
    Dar nu cred ca la astfel de spalat te refereai tu.
    Aia cu cumparatul alimentelor pe care le ai in cantitati insemnate in frigider eu nu o inteleg. Nu am facut niciodata asa ceva. :ermm:

    De ce suntem incântati sa facem un lucru, dar nu si când ne plateste cineva pentru asta? Pentru ca atunci cand suntem platiti pentru o anumita activitate, pare a intra la categoria munca, adica OBLIGATIE. Noi face cu placere doar ce nu ne este IMPUS. E chestie de perceptie. Eu ma tem sa scriu articole platite de teama ca imi va disparea placerea pentru blogging. Pasiunile le facem for free!

    De ce nu ne putem determina sa facem lucruri pe care vrem sa le facem? Pentru ca ne depasesc, pentru ca nu avem mijloacele necesare, pentru ca nu avem suficienta ambitie. Si eu vreau un weekend in Praga, dar nu am bani, deci, nu-mi permit. As putea sa-mi mai iau in job, teoretic. Dar e imposibil, in general teoria nu se pupa cu practica, nu mai am putere fizica pentru altceva, ajung acasa extenuata dupa serviciu.
    Dragos, noi vrem multe, e in firea noastra sa visam. Nu trebuie sa ne indeplinim mereu visurile. Visam pentru ca ne place. E suficient…

    1. Eu ma refeream la modul general, nu punctual, pentru fiecare. expresia asta am auzit-o si in case unde erau doua bai si locuiau doua persoane.

      Da, cam asta e si concluzia cartii :-)

      1. Dragos, e un fel de-a spune, nu inseamna ca nu te speli si pe corp. Efectiv nu ai cum, doar esti sub dus! Sau in cada plina cu apa, nu prea ai cum sa te feresti de ea.
        Pentru femei, care au parul lung in general, spalatul pe cap e mai special. Dureaza mult, e o ditamai operatiunea(samponare, balsam, clatire, uscare, coafare).

  4. Ohoo…actionez irational zi de zi. Nici nu-mi mai pun problema de ce fac asta. Probabil ca tuturor oamenilor li se intampla asa ceva. Deci mi se pare o normalitate deja.
    Mi-a placut gluma cu pepenii :smile: N-o stiam.

    1. Ai dreptate, Alice, dar ceva imi spune ca nu la genul asta de spontaneitate se refera articolul. Aici e musai sa ne lamureasca Dragos. Din cate am inteles eu autorul are in vedere acele lucruri prostesti pe care le fac oamenii cateodata. Nu acele lucruri spontane, care ies bine. Aia cu clisma e teribila de ex. :face: :sick:

        1. :lol: Asta se numeste curiozitate si zic eu e foarte normala. Si eu procedez identic. :silly:
          Stai linistitita ca nici eu nu am stiu sa dau exemple… Ce fac eu poate parea prostesc altora, dar mie mi se pare ok. :blush: :tongue:

          1. Da, cartea se refera la lucrurile aparent irationale pe care le facem si are in vedere mai ales componentele sociale si financiare. De exemplu fascinatia pentru ‘gratis!’. In carte e descris un experiment cu doua ciocolati, una de buna calitate, care e vânduta cu 15 centi, si una de proasta calitate, care e vânduta cu un cent. Clientii veneau, faceau comparatia calitate / pret si o cumparau in general pe cea mai scumpa. Apoi au scazut pretul amândurora cu un cent. Diferenta a ramas aceeasi, numai ca cea de calitate inferioara era acum ‘gratis!’. Ghici ce s-a intâmplat…

  5. superba chestia cu pepenii…
    un coleg… a scos in strada o masa… si a pus pe ea un bilet ca-i gratis… cine vrea o poate lua… dupa trei zile… masa era tot acolo…
    a schimbat biletul… si a pus unul in care zicea ca masa, costa 10 doari… si in urmatoarea jumatate de ora… masa a disparut…
    cel mai tare insa… o intamplare… evident cu romani…
    doi romani… mergeau spre servici… de fapt… mergeau spre al treile care ii ducea cu masina… cand in strada vad ei un dulap… pisa de mobila… frumoasa… buna… si o iau… o duc la cel de-al treilea… si ii spun… uite.. am gasit asta… si iti facem un cadou… asta se bucura… si ies iara in strada ca sa pornesaca spre serivci… in strada… erau doi care cautau mobila… se intrebau cine a luat-o… unde este… ei de fapt, se mutau… si scosese prima piesa din casa… care a si disparut imediat…
    evident… romanii au tacut… au mers mai departe…

    1. :biggrin: :cwy: :dizzy: Bun exemplu, Ovi. Cu alte cuvinte romanul e profitor(sa ma exprim bland) :wassat:
      Daca au vazut ca oamenii isi cautau mobila, deja avem de-a face cu o infractiune, nu? :ermm:

      1. Ah, românii … sunt adorabili, nu-i asa? :-)

        Si mie mi s-a intâmplat ceva cu o masina de spalat. Cumparasem una noua si cea veche nu-mi mai era de niciun folos. Am scos-o pe casa scarii gândindu-ma ingrozit ce naiba as putea sa fac cu ea, unde sa o arunc. Am fost scutit de griji, a disparut dupa un sfert de ora :-)

  6. Ceea ce pentru unii este normal, pentru altii poate parea irational. Foarte rar imi dau asemenea teme de gandit. Eu prefer sa traiesc asa cum simt, fara sa ma intreb daca ceea ce fac este bine, normal sau rational.Totusi, imi este foarte usor sa vad la altii chestii care mi se par irationale din punctul meu de vedere. :))

    1. Cat de bine ne asemanam din acest punct de vedere. Sa stii ca e usor sa vezi irationalul altuia, dar si mai usor e sa-l judeci.
      De fapt, eu mereu ma intreb ce mai e normal pe lumea asta… :ermm:

  7. Cred ca toti avem momente in care ne comportam irational. In unele clipe anticipam “crizele” irationale, in alte situatii ne lasam purtati de val pentru ca ne place (in cazul cumparaturilor din impuls de exemplu), iar in restul situatiilor ne luam chiar si pe noi insine prin surprindere. Cred ca asta face parte din farmecul nostru, altfel am deveni prea plicticosi si previzibili.

  8. cand am timp ma gandesc deseori la “DE CE?” multe chestii nu mi le pot explica :) :biggrin: viata asa a fost creata sa fie interesanta! :whistle: daca nu te-ai mai gandi tu la asta te-ai simtit mai bine? :lol:

    1. Pato, uneori intrebarile ne chinuiesc luni sau ani de zile, iar intr-o zi, dintr-o data, cand te astepti mai putin, vine si revelatia.
      Nu e vorba ca nu vrei sa te mai gandesti, cateodata chiar nu poti, iti dau tarcoale si nu te lasa sa traiesti in pace pana nu le gasesti rezolvarea.

  9. Cam greu sa mai faci diferenta intre rational si irational , la fel cum e si ce e bine si ce e rau. E o linie fine intre cele doua. Cum spunea si Vienela, poate mie mi se pare irational ca tu te-ai decis sa pleci in lume si sa nu te mai intorci , pe cand tie ti se poate parea perfect normal sa iti schimbi total viata. Chiar si deciziile mici pot fi luate in considerare aici in discutie.Am si eu momente in care comportamentul meu este total irational si nu imi dau seama de ce nu ma pot controla. Ajung sa regret ca am facut anumite lucruri sau ca am spus anumite vorbe .. Eu ma consolez prin faptul ca suport consecintele si incerc sa imi repar greselile ulterior . Uneori imi iese, alteori nu . Ca asa-i in tenis :))))

  10. vreau si eu un pepene gustos :)
    si atunci cand esti irational tot rational gandesti :P ai cumparat 3 pepeni sa demonstrezi ceva chiar daca nu aveai nevoie de 3 pepeni,dar ai avut un rationament :)
    nu intotdeauna ne putem explica comportamentul si gandirea dar e bine ca incercam :)

    1. :biggrin: Are dreptate, Lilly, poti gasi rationalul in cele mai irationale actiuni.
      Si eu vreau un pepene gustos, n-am mai mancat unul de vreo 3 ani. :dizzy: :cwy:

  11. imi place modul in care e scrisa cartea si bineinteles am adorat faza cu pepenii. ma atrag mintile care debiteaza chestii interesante si oamenii care gandesc mai mult si uneori ii determina pe cei din jur sa faca ce doresc ei. mda, uneori se numeste manipulare :biggrin:

  12. Da, omul a reusit sa face ceva foarte productiv cu mintea lui. In astfel de perioade, cand ai atat de mult timp la dispozitie, doar tu cu tine insuti, fie o iei razna, fie te ,,luminezi” :lol: Uite, toata lumea studiaza patologia si irationalul dus la extrem, in cazul tulburarilor psihice, anormalitatea (aia negativa) cu alte cuvinte.
    Foarte putini oameni ar reusi insa sa depisteze irationalul in ceea ce societatea considera perfect normal, in lucrurile pe care toti le accepta ca fiind standard si nimeni nu isi mai pune intrebari vizavi de ele. Cred ca aici e genialitatea autorului (sunt foarte bune intrebarile pe care le-ai mentionat si tu in articol), e greu sa privesti cu ochi critic si dintr-o perspectiva de ,,extraterestru” lucruri banale aparent, care nu sunt chestionate de nimeni.

    Sigur, si irationalul asta are explicatii, dar ramane irational.
    Acum ma bantuie intrebarea asta: ,,De ce suntem incântati sa facem un lucru, dar nu si când ne plateste cineva pentru asta?”. Nice zicea bine, pentru ca devine obligatie, o percepem diferit. Dar de ce se intampla asta? Ma intreb daca nu are legatura cu activarea sistemului dopaminergic (cel care moduleaza recompensele) din corpul nostru. In momentul in care suntem platiti, avem o recompensa pentru activitatea respectiva, iar activarea sistemului dopaminergic s-ar putea sa comute atentia de pe activitate, pe recompensa. Asadar, placerea nu ne-o mai luam din simpla desfasurare a activitatii, ci din recompensa (si uai ce frustrari apar daca nici recompensa aia nu ne satisface :silly: ). E doar o ipoteza, n-am eu destule cunostinte in domeniu :ninja:

    Am adaugat cartea pe listuta :tongue: Mi-am dat seama zilele trecute ca daca as fi mai consecventa, intr-un an, maxim doi, mi-as epuiza lista aia de carti :lol: Nu e chiar asa infinita, dar e deschisa :happy:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *