Lună: august 2012

Criticilor mei

Am scris articolul precedent ca raspuns la ideea enuntata de Radu intr-un text aparut pe blogul sau. Eram insa curioasa sa aflu si parerea voastra in legatura cu respectiva problema. Ei bine, in urma lecturarii comentariilor primite se impun cateva concluzii:

1. Summerday.ro nu intimideaza pe nimeni. Slava Domnului!  :cheerful:

2. Nu trebuie sa-i judecam pe ceilalti in functie de preferintele si de felul nostru de-a fi. Acesta este un blog de dezbateri. Imi doresc discutii vii, antrenante care sa conduca spre final la cea mai buna solutie de rezolvare a situatiei prezentate. Toate articolele sunt inspirate din viata autorului, din experientele lui, din necazurile si bucuriile sale. Sunt practic gandurile si parerile mele despre diferite evenimente, locuri sau oameni intalniti de-a lungul timpului. Daca m-ati intreba daca blogul meu este blogul pe care as vrea sa-l citesc, raspunsul ar fi categoric da. Si aici poate am gresit pentru ca am considerat ca ce-mi place mie, va placea si altora. Nu intotdeauna se intampla asta. Mergeam des pe alte bloguri, citeam textul, imi doream sa comentez si Continuă să citești Criticilor mei

Share

Bloguri intimidante

Tot colindand de zor prin blogosfera am descoperit doua pareri care m-au cam pus pe ganduri. De fapt, una dintre ele doar m-a surprins (neplacut), iar la cealalta m-a determinat sa scriu acest articol-raspuns.

Primul caz se refera la temerile unui tanar de a intra si posta pe blogurile unde gaseste foarte multe comentarii la articole. El le apreciaza drept intimidante si considera ca cititul tuturor parerilor deja exprimate constituie o uriasa pierdere de timp. Am realizat pe loc ca asta se intampla si pe blogul meu si, probabil, (si) acesta este un motiv pentru care oamenii il ocolesc. Revelatia a avut darul de a ma intrista si demoraliza peste masura…

Punctul meu de vedere este urmatorul: comentez cu placere acolo unde Continuă să citești Bloguri intimidante

Share

Sfaturi. Cand, cui, de ce?

“Cine asculta toate sfaturile care i se dau n-are timp sa fie el insusi” Carlo Goldoni

Probabil acesta este principiul dupa care am functionat in viata. Nu mi-a placut niciodata sa dau vina pe altii pentru greselile mele, iar daca am esuat intr-un domeniu sau am luat decizia eronata intr-o anumita situatie, macar nu am ramas cu regrete ca nu am fost suficient de puternica si hotarata sa ma bazez pe propriile cunostinte, rationamente, experiente, reactii. Ceva de genul: nu-mi dati sfaturi, stiu sa gresesc si singura! Da, am facut cum m-a dus pe mine capul si am avut sau nu dreptate, dar macar nu exista o alta persoana careia pot sa-i reprosez: uite, vezi ce mi-ai facut, din cauza ta sunt acum nefericita! Poate, pentru ca in acest caz, mi-e mai usor sa ma iert pe mine insami decat pe altul.

Nu-mi place sa primesc sfaturi. Desigur cand vine vorba de sanatate si bucatarie, nu ma feresc sa le cer. Iar prima persoana la care apelez, e si cea in care am cea mai mare incredere: mama. Atunci cand imi dau seama ca n-am nici cea mai vaga idee despre un lucru, cand ajung la capatul rabdarii si vad ca sunt total nepriceputa si nu-mi iese treaba oricat m-as stradui, atunci Continuă să citești Sfaturi. Cand, cui, de ce?

Share

Instrumente de tortura

Este ora cand somnul e mai dulce si mai odihnitor ca oricand si cand vantul curajos al diminetii iti invaluie trupul incins dupa o noapte tropicala intr-o racoare suava si binefacatoare. E ora 6:30 AM si e prima zi dintr-o vacanta (prea) mult asteptata. Visul cel mare, de liniste si pace, e pe cale sa se implineasca. De acum incolo nimeni nu te va putea necaji, tulbura sau stresa, nimic nu va putea sta in calea fericirii tale. Sunt indeplinite toate premisele pentru un concediu in care vei avea in sfarsit ocazia sa te relaxezi si sa te odihnesti in voie dupa un an de munca plin de sacrificii, renuntari, neimpliniri, frustrari si necazuri. Un an in care nimic nu a mers cum trebuia. Ai nevoie mai mult ca oricand de un moment de respiro. Si iata-l ca a sosit! Esti pregatita sa profiti din plin de el!

Insa magia momentului este curmata brusc, pentru ca in aerul parfumat al orasului in plina vara, rasuna cristalin un murmur continuu si monoton, care se transforma treptat intr-un zgomot asurzitor ce te trezeste inopinat din cel mai frumos vis si te arunca in cel mai negru cosmar. E nemilosul Continuă să citești Instrumente de tortura

Share

Un interviu, va rugam?!

Nu stiu cum fac, cum reusesc, dar se pare ca, in ultimul timp, pe unde umblu, dau doar de reporterite curioase si cameramani insistenti. Tocmai pe mine ma nimeresc pentru interviu, care nu sunt dispusa sa-mi dezvalui identitatea pe internet, daramite sa apar la televizor, sa ma vada o tara intreaga cum vorbesc pe diverse teme si raspund la tot felul de intrebari.

Banuiesc ca va aduceti cu totii aminte articolul unde prezentam trofeul Europa League expus la Arena Nationala din Bucuresti. Cu o tinuta de scandal, cu parul ravasit de vant, nefardata, ma indreptam nepasatoare spre locul unde, intr-o vitrina, trona in toata splendoarea ei, Cupa UEFA. Imediat am fost luat in vizor si filmata din toate unghiurile de cameramanul postat, sus, pe scari, asteptand potentialele victime, asa cum isi asteapta uliul prada. Continuă să citești Un interviu, va rugam?!

Share

Cine era Arabela?

Later Edit: Asa cum a ghicit Dragos la ora 9:42 AM, Arabela nu era altceva decat porecla pe care T.(tipul de care ma indragostisem) i-o daduse prietenului sau cel mai bun. Acesta avea, cum a precizat Marin in jur de ora 10, cioc, iar tenul sau era ceva mai inchis. Era o porecla data la misto, evident! Deci, Arabela era un barbat! :lol:

Oare cati dintre copiii si adolescentii care au urmarit serialul cehoslovac de televiziune, Arabela, nu au visat la inelul cu puteri magice, care putea indeplini orice dorinta prin simpla sa invartire sau la pelerina neagra care pusa pe umeri te facea invizibil si te transporta cu succes, instant, in locul unde trebuia sa ajungi? Cati dintre noi nu am fost fascinati de printesa Arabela si ne-am dorit-o departe de maleficul vrajitor Rumburak? Nu mai tin minte exact varsta la care am vizionat acest film, dar stiu ca eram topita dupa intrigile si aventurile personajelor sale. Cu certitudine pot afirma ca Arabela mi-a marcat copilaria, ajungand chiar obsedata de povestea ei.

La mult timp de la difuzarea serialului, cand deja eram o tanara studenta de 19 ani, am mers in excursie la Busteni cu o colega de facultate si prietenii acesteia. Inca din gara, am remarcat pe peron un tip din grup, un brunet fermecator, cu par carliontat, subtirel, tras prin inel. A fost dragoste la prima vedere, Continuă să citești Cine era Arabela?

Share

O lume a celor indrazneti

Cred cu tarie ca in ziua de azi, fara un strop de indrazneala, de initiativa, si mare atentie ca ma feresc sa aduc in discutie varianta negativa a acesteia, tupeul, nu faci mai nimic. Daca nu-ti ceri drepturile, daca nu te lupti pentru ele, daca nu pui piciorul in prag si nu cauti justitia, daca nu te ridici si iti spui curajos punctul de vedere, risti nu doar sa pierzi multe, sa ramai cu frustrari si regrete, dar si sa fii luat de fraier. Poate uneori crezi ca nu merita efortul, poate nu ai chef sa provoci o discutie sau chiar o cearta, poate pur si simplu nu e genul tau sa protestezi, accepti tot ce ti se intampla, ce ti se ofera si ce ti se da, senin, impacat cu situatia, in cel mai simplu stil fatalist.

Zilele trecute, suparata nevoie mare ca nimic Continuă să citești O lume a celor indrazneti

Share