Cea dintai ma bantuie de mult timp, de la varsta de 11-12 ani, cand am compus prima mea poezie si am cochetat cu ideea unui roman de aventuri. In liceu adoram pur si simplu literatura, nici nu era prea greu cu 10 ore de romana pe saptamana. Pe cea de-a doua am descoperit-o de curand, si a venit ca urmare fireasca a primei. Pentru ca, in viziunea mea, este vital sa-mi insotesc textul si de o imagine sugestiva. Pentru ca cele doua nu se exclud, ci se completeaza in cel mai fericit mod cu putinta.
Ambele satisfac nevoia de frumos, de visare si emotie. Ambele solicita imaginatia, punand-o serios la lucru. Imaginatia, dar si talentul. Ambele au efect terapeutic asupra unui suflet zbuciumat, in cautare de raspunsuri. Scrisul este eliberator, relaxant, reconfortant. Acolo, pe coala de hartie sau pe foaia virtuala, iti pui o particica din viata ta, din crezul si sperantele tale. Revarsarea de sentimente ardente in slove mestesugite, magice nu e decat o descatusare a sufletului dornic de a zburda liber, neingradit, de a se face auzit si totodata inteles.
Fotografiatul e cea mai recenta pasiune a mea. Nu de putine ori m-am plimbat abatuta, coplesita de mii de ganduri negre si strivita de necazuri, pe aleile umbroase ale parcurilor sau gradinilor. De indata ce imi fixam obiectivele, cautam cu rabdare cele mai potrivite unghiuri si pozitii si incepeam sa fac fotografii, uitam ca prin farmec de toate supararile din lume. Concentrarea era maxima, astfel ca pentru doua sau chiar trei ore o liniste deplina si binefacatoare imi invada fiinta.
Ambele activitati transmit stari si mesaje, ambele emotioneaza profund sau ne infrumuseteaza pentru o clipa vietile. Amandoua se fac cu sufletul si se adreseaza sufletului. Chiar nu ma pot hotari care imi este mai draga. Scrisul mi-a adus satisfactii enorme de-a lungul timpului, acum urmeaza marele examen pe care-l dau in calitate de fotograf amator. In curand voi pleca in vacanta, prilej pentru a-mi testa talentul in domeniu. Astept cu nerabdare verdictul final desprins din reactiile voastre. M-am antrenat 6 luni de zile pentru acest moment.
Care dintre cele doua activitati va este mai aproape de suflet, care va place mai mult si va aduce satisfactii mai mari, scrisul sau fotografiatul? Exista o alta pasiune care va relaxeaza si va binedispune mai mult decat cele doua?
sursa foto: www.weheartit.com
te felicit pentru aceste talente de care dispui si ma bucur ca le impartasesti cu noi :)
eu nu sunt talentata, n-am fost niciodata nici la scris nici la fotografiat, imi plac si deasta sunt pasionata de ele, sunt instrumente prin care imi exprim si eu anumite stari si trairi si imi place sa le impartasesc cu voi :)
alte pasiuni ar fi muzica si dansul :)
Multumesc Lilly, dar sper ca nu s-a inteles ca pretind ca as avea talent, cele doua activitati pe care le iubesc enorm sunt doar pasiuni. :biggrin: :wub: Si au eu o vaga banuiala ca asa vor si ramane. :dizzy: :ermm: Imi vad lungul nasului, niciodata nu as putea afirma ca sunt scriitoare sau fotografa. :ninja: :blush: :angel:
:w00t:
Muzica sa o intrepretezi sau doar sa o asculti? Ca la dans stiu deja raspunsul. :biggrin:
Bun, bun, esti pasionata, dar care dintre cele 4 pasiuni insirate aici iti este mai draga. Care iti este mai aproape de suflet, ca la mine e momentan un duel pe viata si pe moarte intre scris si fotografiat si sunt curioasa care va invinge. Inclin asa putin spre fotografie…
Si sa stii ca ultimele tale poze de pe blog demonstreaza un real talent. Poate nu esti tu constienta de el, asta e altceva. :biggrin:
ei vezi si eu te vad pe tine talentata nu doar pasionata si sincer ar fi pacat sa renunti la scris si fotografie pentru ca ti se potrivesc foarte bine :)
muzica imi place sa o ascult, de fredonat mai fredonez eu dar nimic mai mult :)
e greu sa aleg intre aceste pasiuni, fiecare e cu satisfactia ei, important e sa nu pierd niciuna :)
Asa este, Lilly, si eu ma gandesc cu groaza ca s-ar putea sa vina si clipa in care voi ramane fara pasiuni… :cwy:
Scrisul. Nu stiu cat de talentata sunt acum, dar in copilarie eram mereu felicitata de profesori pentru creativitatea de care dadeam dovada. Imi placea si atunci sa citesc si cred ca de aceea reuseam sa scriu compuneri reusite. Am participat si la olimpiade, in gimnaziu se punea accent pe astfel de compuneri, pe creativitate, imaginatie…si nu duceam lipsa de acestea.
Insa fiind la clasa de mate-info n-am avut ce face si am lasat aceasta pasiune deoparte si m-am concentrat pe matematica si mi-am dezvoltat mai mult aceasta parte mai calculata, realista. Si cred ca atunci mi-am pierdut acest talent pentru a scrie.
Mi-am redescoperit dragostea de a scrie odata cu blogul…dar nu mai e la fel. Scriu direct, nu-mi place sa elaborez prea mult, sa divaghez, sa pun prea multa imaginatie. Imi place sa fie totul clar, direct.
Mihaela, eu gasesc pline de imaginatie si creativitate articolele tale despre ceai, de exemplu. Si am vazut ca nu doar eu le laud, mai sunt si altii. :biggrin: :wink:
Sunt ca niste povesti, nu doar simple articole…daca intelegi ce vreau sa spun. Mi se pare destul de dificil sa obtii acest efect asupra cititorului. Eu cred ca punem suflet atunci cand ne place mult un lucru. Cand face parte din fiinta noastra. Oricum, creativitatea se observa si in recenziile de carte, sa stii.
Hehe, si mie imi placeau compunerile din generala si liceu. Cred ca le simtem putin lipsa si de aceea am decis sa-mi deschid blogul. :biggrin:
Ce efect are scrisul asupra ta? Te relaxeaza, te binedispune? Te elibereaza? Il poti compara cu cel al cititului sau al vizionarii de seriale(alte doua pasiuni ale tale)? :dizzy:
Nu stiu daca ma elibereaza…dar ma relaxeaza. Imi place sa scriu pe blog. Imi place sa povestesc si majoritatea articolelor le scriu din dorinta de a ajuta lumea…cu o informatie de exemplu. De aceea multe sunt informative.
Cred ca cititul imi place mai mult. Vizionarea de seriale…e doar un mod de a petrece timpul liber.
Da, pai daca sunt informative, e bine ca abordezi stilul direct, clar. Nu prea e nevoie de metafora… :biggrin:
Aha, deci este cum am banuit eu, cea mai draga pasiune a ta e cititul. :happy: Ma rog, e destul de evident. :tongue:
Pentru mine unele articole au fost eliberatoare, altele doar cu efect de relaxare. Dar e bine ca am gasit un medicament pentru starile de tristete si ingrijorare:scrisul. :cheerful:
Ambele! Ca și tine, la nivel de amator.
Dar, am o nelămurire. Pozele din articolele publicate, îți aparțin?
Mie nu mi se pare ca fotografia e la nivel amator. Adica noi doi nu suntem totusi la acelasi nivel, iar eu pretind ca sunt amatoare, daca intelegi ce vreau sa spun.
Nu poti sa diferentiezi, sa-mi spui care iti este mai draga? Poti sa-mi spun ce efect are fotografia asupra ta? Te linisteste, te relaxeaza, te elibereaza, te face fericit, te face sa visezi? :ermm:
Da, cele mai multe imi apartin. Cele care nu imi apartin sunt luate de pe weheartit.
Hmm… aș putea spune că dacă aș fi constrâns să renunț la una din ele, aș renunța la scris.
Eu unul nu știu cum arată o fotografie făcută de tine fiindcă nu îmi amintesc să fi văzut vreuna semnată sau vreo sursă indicată atunci când ai o imagine preluată… de exemplu cea din acest articol… nu e semnată :P și nici nu e „linked” ci e pe propriul domeniu încărcată. Nu-mi spune nimic despre ea, decât că e aici. Înțelegi ce vreau să zic?
Am citit undeva și spun mai departe: fotograful amator se diferențiază de cel profesionist doar financiar. Cel profesionist face bani din fotografie, cel amator o face doar de plăcere. Asta nu înseamnă că unul e mai bun decât celălalt. Așa că, atâta timp cât nici eu, nici tu nu facem asta pe bani, suntem amatori. Cel puțin așa văd eu lucrurile. Puteți să mă contraziceți, să luați sensul de „amator” drept „novice”
Radu, fotografiile mele sunt naturale. Nu folosesc photoshopul, nu le editez deloc. Am o camera digitala, cred ca poti face diferenta cu usurinta intre cele de pe respectivul site si cele realizate de mine. Mie nu-mi place sa pun watermark.
Am inteles, atunci da, suntem multi amatori… :biggrin:
Cât despre nivelul dintre noi doi.. habar nu am. Sunt conștient că fotografiile mele nu sunt tocmai senzaționale sau excelente, dar mie îmi place să le fac și mă bucur când unele ies cât de cât așa cum ar trebui… încă învăț, mereu învăț și aproape mereu fotografiez câte ceva….
Când ies doar să mă plimb sau să fac fotografii doar pentru mine, nu adun multe cadre, dar dacă e un eveniment sau sunt chemat special pentru a fotografia, fac chiar peste o mie de poze … să am de unde alege :D
Din locurile în care merg, cu greu șterg o imagine, chiar dacă nu a ieșit așa cum trebuia, fiindcă fiecare cadru e o amintire pe care vreau să o păstrez.
Nici mie nu-mi vine sa sterg nicio fotografie, si cu toate astea sunt nevoita s-o fac. Asta pana imi cumpar un stick. :biggrin:
Recent am descoperit si eu fotografia, inca sunt un novice… am avut noroc de niste fotografii senzationale probabil ca e norocul incepatorului. Pe viitor nu stiu ce va fi, imi place aparatul foto, am dese ori rabdarea necesara dar lenea ma cam impiedica sa descopar locuri noi, sau chiar sa regasesc locuri vechi. Comoditatea e un adversar puternic.
Ce parere ai de ultimele mele fotografii?
Vin acum sa le vad, Pato! :biggrin:
:w00t:
Da, conteaza enorm locatia, Grecia e scena ideala pentru apusuri de soare de vis. Sau pentru a surprinde rasaritul, marea, valurile… Mai ales in insule.
Ce efect are asupra ta fotografiatul? Ce sentimente iti trezeste? Poti spune ca scrisul este marea ta pasiune? :dizzy: :ermm:
nu cred ca pot spune ca scrisul e marea mea pasiune, imi place sa scriu pe blog… nu ma vad sa am carti publicate, sau articole in presa. Cine stiu poate daca o va cere vremea, eventual tratate stiintifice, glumesc.
Marea mea pasiune este si va ramane apa… si cam tot ce e legat de ea.
Fotografiatul? E premator sa ma pronunt…nu-mi creaza stari deosebite doar ma ajuta, cum n-as putea sa-ti spun.
De pasiune la nivel de blog ziceam, Pato, pai ce crezi tu, ca eu ma apuc de scris carti sau articole in reviste? :ermm: :dizzy:
:ermm:
Pe mine, de exemplu, fotografiatul ma ajuta sa scap de gandurile negre, sa ma linistesc pentru o vreme. Mental zic. E un fel de refugiu, un fel de evadare. Tu nu uiti de tot cand iei cadre? Nu esti super atent si concentrat?
Frumoasa marea ta pasiune. Bine ca nu e aerul, ca ala e mai periculos decat apa. In viziunea mea. :pouty:
nu simt nimic cand fac poze :D, poate fiindca nu e dslr…il pun pe automat doar fixez cadrul ma gandesc sa nu fie vreo buba si pozez…
Alta e sa te uiti prin obiectiv, sa setezi chestii, sa invarti de rotitele obiectivului pentru zoom, focalizare, claritate si ce o mai fi ca nu stiu :D :whistle:
Incredibil, tu vrei sa spui ca pozele alea sunt facut pe modul automat? :wassat: :shocked:
Eu setez de-mi vine rau. Fac o poza in zeci de moduri posibile, in 10 minute am strans 200 de fotografii. Pai da, in cazul asta chiar ai de ce sa-ti lauzi aparatul. Al meu nu face poze prea calitative pe modul automat. Cel putin mie nu-mi plac, nu sunt multumita de ele. :angry: :unsure: :wassat:
daaaa :whistle: ei dar lasa ca fiecare cu norocul lui, si tu ai facut poze superbe… si ai zis ca-ti face bine sa te concentrezi sa faci setari :D :biggrin:
Da, imi face bine, e terapeutic, insa vezi tu, Pato, aici exista o problema, eu trag multe duble si astfel se consuma repede si spatiul de memorie si bateria… Abia acasa imi dau seama ce am facut bine si ce nu, ce pot sterge si ce nu. In doua ore mie mi se descarca aparatul, tie? :ermm: :unsure:
=)) eu ma duc la 5-6 sedinte foto :)) linistit daca nu si mai bine! =))
:wassat: :shocked: Pai mie nici la una nu-mi ajunge. Fac cam 500 de poze odata. :ermm: :silly: :blush: :angel: :alien:
eu fac 500-600 de poze spre exemplu cand am fost in grecia atatea am facut in 10 zile iar in unele zile n-am facut deloc… si am incarcat acumulatorul o data… si inca e incarcat de atunci.
Pato, tu semeni cu mama, s-a intors din Londra si Paris cu 200 de poze.
:biggrin: :cwy: Eu sunt genul perfectionist, pana nu-mi iese un cadrul cum vreau eu, nu ma las. :happy: Ar trebui sa ma vezi la lucru, cum intorc de rotitele alea pana nu mai pot, zici ca acum se strica aparatul. :ermm: Pai eu fac 300 de poze lejer la o iesire in IOR(parcul de langa blocul meu). :w00t: :angel: :silly:
Ambele!
La fel de mult? Ca eu am impresia ca fotografie ti-e mai aproape de suflet…asa dai impresia. Stii cum am dedus asta? Fotografii postezi des pe fb, articole pe blog mai rar. :silly:
Apăi pe bogul ăsta dar scriu în alte părți de-mi sar capacele
Aoleo, atunci permite-mi sa-mi prezint scuzele de rigoare. :biggrin: :angel: :blush: :tongue:
Hallo Nice! Cred ca combinatia dintre cele doua e perfecta. Se pot asocia atat de bine!
Postarea mea de azi cu decembrie nu ar fi avut farmec fara fotografii, nu? :wassat:
Buna, Minnie :cheerful: , desigur, este o imbinare armonioasa intre cele doua, insa eu eram curioasa care dintre cele doua activitati iti este tie mai draga, mai aproape de suflet? Ce efect are scrisul asupra ta? :dizzy: Te relaxeaza, te elibereaza? :unsure: Are efect terapeutic? :happy: Dar fotografiatul? Ce iti place sa fotografiezi mai mult, oameni sau peisaje? :unsure:
Sorry am fost la tv ptr ca a fost un film pe care vroiam sa îl vad, scrisul acum este ptr mine ca un exercitiu, precis ce a zis W al meu, “ai început sa te descurci mai bine în romana” :)
despre fotografiat nu am preferinte…… tot ce îmi place fotografiez.
Minnie, tu de fapt iti exersezi romana? :biggrin: :tongue: :silly: Eu simt ca iti place mult de tot sa scrii, in timp te vei reobisnui cu limba materna.
Da sorry, cand stai si 10 ore pe zii si vorbesti în alta limba si începi sa gandesti în acealimba e greu, uiti cuvinte, de fapt nu le uiti dar daca nu le mai folosesti începi sa le cauti în memorie…….. si iese un talmes balmes…… :blush:
Minnie, dar te descurci excelent.
Dupa 30 de ani altii uitau totul! :dizzy:
Cate-o dat este asa un amalgam în mintea mea, de ex. se vorbeste olandeza dar unii colegi o mai dau si pe dialect si trebuie sa fiu atenta ce spun, la tv filmele sunt în engleza si mai este si romana…….. iar daca fiimea e acasa vorbeste si aia cate-o data în spaniola, nu cu mine dar oricum în casa…… e ca la turnul babel,:dizzy: îmi aduc aminte ca venise un var care are o fiica casatorita cu un neamt si……… lasa era turnul babel, se facusera “bisericute” si toti vorbeau o data, îti dai seama? :cwy:
Da, imi dau seama, dar are si haosul asta farmecul lui.
Cred. :biggrin: :dizzy:
Cred ca te parasesc…. sorry!
Saptamana care va urma voi fi mai putin pe net. Schimbam bucataria si cred ca nu mai e cazul sa îti explic ce si cum. Asta se va întampla joi, dar trebuie sa golesc tot ce am în dulapuri si asa mai departe…….
Maine încerc sa postez ceva din Tenerife dar e tare greu ptr ca fotografiile facute sunt aproape toate cu mine, pe vremea aia nu aveam blog! Deci, o gramada de selectat, sa vad ce iese.ok? Te pup si noapte buna! :heart: :kissing:
Abia astept postarea exotica din Caraibe, Minnie. :biggrin: :happy: Mult succes cu schimbarile prin casa, te pup, o noapte linistita. :heart:
Si eu te felicit pentru cele doua pasiuni-talente, si pentru scris (scrii foarte fain, imi place tare mult) si pentru fotografii! Si eu cochetez cu amandoua, desi nu stiu cat de talentata sunt :)). Pentru mine sunt pasiuni relativ noi, acum cativa ani nu aveam treaba nici cu una nici cu alta. De fapt cu scrisul cchetez de cand am blogul, si se rezuma doar la blog, n-am scris niciodata altceva …
Au venit ambele odata cu …muntele … Mergem pe munte si m-am gandit ca ar fi fain sa scriu jurnale de tura si mi-am facut un blog, la inceput despre munte, care a degenerat in ceea ce este el acum. Si cu fotografia la fel, mergeam pe munte, vedeam peisaje frumoase si am inceput sa fotografiez, mai mult si mai mult, apoi nu numai la munte si tot asa…
Acum imi sunt dragi amandoua, dar cred ca fotografia imi este mai draga si incerc sa invat cat pot de mult.
Ce bine ca a degenerat, ca era pacat sa te opresti exclusiv asupra subiectelor montane. Si mie imi place mult de tot cum scrii tu, dar trebuie sa-ti marturisesc ca nu stiu care sunt mai frumoase, articolele sau fotografiile!?! :biggrin: :happy: Zic asta pentru ca de la text mai imi pot lua ochii, de la imagini ba. :silly:
:cheerful:
Bine, ai si un aparat care te ajuta, iar de locatie nu mai spun. :wub: Apropos, ce iti place sa fotografiezi mai mult si mai mult, oameni sau peisaje? :ermm: :dizzy:
Multumesc mult, sa le spunem activitati care ma pasioneaza foarte mult. :biggrin: :blush:
Eram sigura ca in cazul tau balanta va inclina spre fotografie… :w00t:
Scuze ca intervin, dar imi bag si eu nasul :D…mie nu-mi place sa fotografiez oameni :D :blush: nu stiu de ce dar chiar evit
Pato, ce ne mai asemanam aici, si eu evit sa fotografiez oamenii. Bine, e si chestia ca multi se uita urat la noi cand ne vad cu aparatul in mana. Uneori mi-e si teama sa nu-mi atraga atentia. Desi, stiam ca pe domeniul public ai voie sa fotografiezi pe cine vrei tu. Sper sa nu ma insel…
Dar pasiunea mea raman peisajele, indiscutabil. :happy: :wub:
Multumesc!
Mai am multe de invatat…
Sincera sa fiu, fotografiez mai mult peisaje, ca sunt mai la indemana :p. Imi place sa fotografiez si oameni, dar nu prea am avut pe cine sa exersez :)) si nu prea imi ies bine :D …mai am nevoie de ceva exercitiu.
Da, aici e problema, nu avem pe cine exersa. :biggrin: :dizzy: Oricum, pe facebook sunt niste grupuri de fotografie(destul de multe) si din cate am observat, cele mai multe like-uri le primesc fotografiile cu peisaje(apusuri mai ales). Fotografiile cu oameni rar cand sunt apreciate. Nu prea inteleg eu de ce… :ermm:
Evident, eu merg pe scris :D De la început la sfârșit. De altfel, tot din scris am trăit și trăiesc. Și/mi place. O pasiune mai mare ca scrisul? Doar lectura…asta însă cred că e deja boala:P
Marin, ce efect are scrisul asupra ta? Asupra mea, de exemplu, are uneori efect tamaduitor, e ca un pansament de pus la rana. :biggrin: :cheerful: Altadata ma destinde, ma relaxeaza. :happy: Ma face sa uit de probleme. :blush: Poate fi un refugiu… :alien:
Da, stiu ca lectura e marea ta pasiune, eu insa, iti marturisesc, nu mereu ma pot concentra la citit. Pe cand cu scrisul e mai usor. :angel: :devil: :w00t:
Inteleg ce spui prin efect tamaduitor. Eu zilnic scriu câte ceva; e deja un mod de viața….dacă nu scriu câte ceva- o impresie, un gând, un fragment de orice fel, nu mă simt prea bine :D Poeziile mele de la inceput au fost scrise ca pansament pe rana ;)
Trăiesc ca să citesc! E tot ce pot spune :)))
Asa e, Marin, la un moment dat pasiunea pentru scris devine parte din noi, este un mod de viata. O viata fara scris nu mai e posibila, asa cum nu se poate nici scrisul fara viata. Cele doua se intrepatrund cumva. :dizzy: :biggrin: :cheerful:
Hehe, tu ai nevoie de carti ca de aer. :w00t:
Dacă ar fi să aleg între scris și fotografie, aș alege fotografia, dar nu pot să o numesc pasiune, ci mai mult un hobby. Poate și din cauză că fotografia am “descoperit-o” de curând, pe când de scris … scriu de mult timp :)
Pai care e diferenta in viziunea ta dintre pasiune si hobby? Ca din punctul meu de vedere nu exista niciuna.
Ce iti place sa fotografiezi cel mai mult, oameni sau peisaje?
Hobby e atunci când iți petreci timpul liber cu camera în mână, căutând “subiecte”, pasiunea e atunci când îți vinzi mașina să-ți cumperi un DSLR :)
Pentru mine hobby este o activitate relaxantă, care îmi face plăcere, ceva pentru a-mi petrece timpul liber cu folos…. Pasiunea este mai mult decât un hobby; pasiunea îți acaparează cea mai mare parte a timpului; activitățile, comportamentul, sunt influențate de acea pasiune, te gândești tot timpul la acea pasiune, pe care o consideri interesantă și fascinantă. Dar văd că m-am întins la vorbă, data viitoare am să fiu mai succint.
La fotografie, zic și eu ca Pato… nu știu de ce, nu prea-mi place să fotografiez oameni :)
Eu prefer descrierile exhaustive, nu succinte. :wink: :biggrin: :tongue:
:wub:
Pai eu ce sa fac, ca nu am masina de vandut? :biggrin: Da, daca pui asa problema, ai dreptate, e diferenta de timpul investit in respectiva activitate. Si de intensitate a sentimentului de placere…
Si eu tot cu peisajele sunt.
Clar scrisul! (Chiar daca in vacanta am dat cam rar pe blog) De fotografie am in plan sa ma apuc. Poate pe la sfarsitul anului.. :silly:
De ce tocmai la sfarsitul anului? :wassat: E ziua ta sau iti place sa faci poze hibernale? :biggrin: :dizzy:
:cheerful: Si cu photoshopul… :tongue:
Eh, dar eu am vazut ca mai cochetai cu fotografia pe blog…
Asa putin. Insa ma gandesc ca pe atunci o sa am un aparat foto semi-profesional si o sa am si timpul necesar :silly:
:cwy: Vreau si eu aparat din ala, parca bridge se numeste, nu? Abia astept sa ti-l cumperi si sa ni-l arati si noua pe blog. :happy:
Chiar ma suprinde evolutia ta, Nice, din ultima perioada, in ceea ce priveste modul in care te raportezi la fotografie, de exemplu. Imi place ca ti-ai deschis mintea inspre ceva nou tie, si uite… ti-ai descoperit o pasiune. Se vede ca esti dedicata fotografiei si mi se pare ca nici dorinta de a scrie nu te paraseste, iar asta e bine :happy:
Dintre cele doua, nu stiu care imi sunt mai aproape de suflet. Cred ca nici scrisul, nici fotografia nu sunt tocmai niste pasiuni pentru mine, desi le mai practic din cand in cand. Ele sunt niste unelte pentru mine, fotografiez pentru a opri timpul in loc, scriu pentru a nu uita.
Sculptatul ma relaxa cu adevarat, ma calma defapt, insa nu reusesc nicicum sa reiau ultima lucrare inceputa.. parca m-am blocat intr-un nod de lemn. Lectura imi aduce satisfactii. Ce ma face cu adevarat fericita sunt plimbarile in natura, sa descopar locuri noi si neumblate. Nu stiu daca intra la categoria ,,pasiuni”, dar e pe-acolo probabil.
Iulia, poate pentru ca este foarte noua pentru mine, stii cum se spune despre un copil si jucaria sa proaspat primita. Eu astept cu viu interes vacanta in Croatia pentru a-mi face o parere, pentru a-mi da seama daca e doar fascinatia inceputului sau o pasiune in toata puterea cuvantului. Daca se va dovedi un adevarat fiasco, nu stiu cat voi avea puterea sa merg mai departe. Pentru ca, momentan, eu deja visez la un aparat semi-profesional. Poate si niste cursuri mi-ar prinde bine…
Sa stii ca te inteleg perfect, pentru ca am fost si eu pasionata, e drept ca pentru putin timp, de plimbatul prin natura si mai ales de descoperirea unor locuri noi, neumblate(se intampla undeva la granita dintre adolescenta si tinerete). Este cu adevarat relaxant si reconfortant, o bucurie a sufletului. :cheerful:
S-ar putea sa fie si entuziasmul inceputului, dar asta nu ar face-o neaparat mai putin o pasiune. Doar timpul va decide daca e ceva trecator, sau nu. Caci rabdare si ochi pentru frumos, ai, Nice
Restul, ce tine de tehnica aparatului foto in sine se poate invata, nu e problema.
Eu zic sa iei putin din presiune de pe umerii tai. Sa privesti Croatia ca pe o oportunitate de a face fotografii frumoase si, mai ales, de a ramane cu amintiri minunate, si mai putin ca pe un ,,test” fotografic. Chiar si cei mai buni fotografi au momente in care nu reusesc sa surprinda ce isi doresc, asta nu inseamna ca pasiunea lor nu e reala. Cred ca atat timp cat te vei simti bine acolo, vei face si fotografii reusite. Cand ochiul tau reuseste sa vada frumusetea din jurul tau, e o idee mai usor sa indrepti aparatul in directia buna.
Multumesc pentru sfat, Iulia, sa stii ca ai dreptate, acum nu ma duc in Croatia pentru vacanta, ci pentru fotografii. :wassat: :shocked: Asa simt si mi se pare tare aiurea. Parca ma pregatesc de examen(caci deh, pentru asta m-am pregatit atatea luni).
:wassat: :dizzy:
Numai fotografii am in cap, doar la aparat, spatiu pe card, incarcare baterii ma gandesc non stop, cum sa fac sa fie bine, sa iasa totul asa cum imi doresc.
Eu as vrea sa ma bucur de momentul trait, dar in nicio vacanta nu am reusit sa ma relaxez pe deplin… Abia cand ajung acasa imi dau seama cat de frumos a fost. :wassat: :silly: Nu prea inteleg de ce! :ermm:
Cred ca nu esti singura care pateste asta, trebuie sa invatam sa traim clipa prezenta mai mult, sa fim mai prezenti in tot ceea ce facem..
Eu sunt convinsa ca fotografiile vor fi minunate, nu te mai stresa (dar da, sa nu uiti de baterii si card :silly: )
Uite, dupa am citit commentul tau m-am gandit ca ar fi bine sa fac un articol pe tema asta. Si, evident, as vrea sa fie fun(articolul), dar nu stiu daca o sa-mi reuseasca. :biggrin: In minte e usor, pe foaie devine greu spre imposibil. :dizzy:
Pentru mine scrisul e mai important. Asa cum zicea Corin Braga, eu nu scriu de placere, eu scriu de nevoie. Daca nu scriu, fac compuneri in gand. Nu ma simt eu fara sa scriu. O buna bucata de timp, cand lucram in editura, m-am apropiat foarte tare de lumea asta. Chiar mi s-a propus sa scriu o carte de proza scurta (propunere pe care am amanat-o pana a fost prea tarziu, oricum, nu-mi pare rau).
Respect fotografia si te inteleg la partea cu imaginile, insa eu nici la stadiul de fotograf amator macar nu sunt :whistle: Am alte pasiuni mai mici, dar momentan nimic mai important decat scrisul.
Hm, da, as putea spune si eu acelasi lucru, ca scriu de nevoie, nevoia de a ma relaxa si de a comunica. Dar e si un fel de defulare, atunci cand imi descarc preaplinul sufletesc… :ermm:
scrisul… indiscutabil scrisul…
Ovi, si eu care eram sigura ca o sa spui fotografia, indiscutabil fotografia. :biggrin: Dar inteleg ca scrisul e mai aproape de sufletul tau. E parte din el. :wink:
La mine e castigator totusi scrisul, desi imi place foarte mult si fotografia. Si chiar postez destul de multa fotografie, dupa cum cred ca ai observat. Imi place fotografia fiindca pot fantaza cu aparatul, desi fotografiez lucruri foarte obisnuite…prezentandu-le in moduri putin mai neobisnuite. Si am observat ca fotografia mea, asa, ca termene generic, e destul de apreciata.
Daca mi s-ar cere sa aleg…ar fi destul de greu.
Elly, fotografiile tale sunt superbe, am o curiozitate, ce aparat detii? Mie imi plac foarte mult cele de la mare(ai mai pus tu pe blog).
Am un aparat care a fost bun dar acum e demodat. Am dat vreo 450 de lei pe el in 2006. Plus card, plus gentuta de firma, incarcator de acumulatori…a costat mult cu totul.
Un Canon… simplu, destul de batraior…insa eu sunt inca multumita de el. Noaptea face poze destul de proaste. In rest, foarte OK. PowerShot A430, acesta e modelul. Il mai poti gasi pe net, doar ca poza si cateva vorbe. Tot ce am postat, cu el este facut.
Nu pot sa cred!!! Eram sigura ca le faci cu un DSLR…asa ceva nu mi-as fi imaginat niciodata. Ies super!
:wassat: :wub:
Scrisul si fotogafia in egala masura, desi scrisul mi-e mai la indemana. Ambele sunt pasiuni, dar una dintre ele chiar se leaga de pregatirea mea, asa ca e mai profesionist facuta. Si nu, nu ma relaxeaza, pentru ca ma implic destul de mult in ceea ce fac. :)
Da, se vede dupa felul cum scrii ca e mai mult decat o pasiune, e o profesie.
:cheerful:
Fara sa stau pe ganduri, prefer scrisul, chiar daca au si fotografiile rostul lor. Dar mai mult decat scrisul, ma pasioneaza cititul. :))
Vienela, sa stii ca nu esti singura. Foarte multi din cei care si-au exprimat pana acum opinia, au recunoscut ca au ca mare pasiune cititul. Iar aceasta preocupare se poate vedea cu ochiul liber in felul cu scrii. :biggrin:
Eu militez pentru foto+text. Sau invers. Una fara cealalta e ca o mancare nesarata. :biggrin:
la mine e doar chestie de dispozitie, acum tanjesc rau dupa vacanta, a fost si cumplit de cald, m-am parasit inspiratia aproape complet. oscliez, n-as sti sa spun ce-mi place mai mult dintre cele doua…
alte pasiuni ar fi filmele, cartile si tot felul de chestii noi pe care le practic o vreme, le abandoze, le reiau dupa un timp…
Uff, ce-a fost mai greu a trecut, in Bucuresti s-a racorit semnificativ, cred ca si la tine in zona. Cine are chef si inspiratie cand e mai mult lesinat? Sa fim seriosi, avem nevoie de putin energie, de cadrul adecvat pentru desfasurarea pasiunilor noastre. Tot nu mi-ai spus unde pleci in vacanta. Sau e secret? :biggrin:
:tongue:
Buna! Greu de decis… A fost o perioada (pana acum un an) cand scriam (stii si tu), poezii (de dragoste, in mare parte), unele din ele mai reusite, dar acum nu mai pot scrie, nu mai am “feeling-ul” ala, sunt mai “cerebral” acum mai mult ca niciodata. Se va intoarce, poate, intr-o zi starea aia. Cat despre fotografie, nu excelez in domeniu, folosec rar aparatul foto, doar cand plec undeva si atunci pe modul “auto”. Pentru poze reusite e nevoie sa inveti la perfectie toate setarile si sa stai sa le modifici in functie de fiecare poza. E aprea multe migala penru mine. :biggrin: . In schimb noua mea pasiune este plimbatul in zone cu cladiri vechi (din Bucuresti sau si din alte orase cand am ocazia) si sa sa le admir arhitectura (chiar daca majorotatea nu sunt intr-o conditie prea buna). :biggrin:
Buna, MT. Nu stiu daca iti mai aduci aminte discutiile noastre de pe mess, dar ma bucura mult transformarea asta a ta. Era previzibila(pentru mine) dar tu o tineai pe a ta. :biggrin: :w00t: :tongue: :silly:
Ai facut ceva cursuri de istoria artei? Care este stilul arhitectural preferat? Al meu e cel flamand, evident. :biggrin: :happy: :wub:
Da, im aduc aminte, tare pampalau mai eram atunci. :biggrin: Cand ma gandesc in urma ma amuza teribil, la urma urmei asta e viata si nu regtret nimic din ce am facut pana acum, chiar daca nu am luat mereu cele mai intelepte decizii.
Imi place la nebunie stilul gotic. Insa am destule carente in ceea ce priveste arhitectura, am studiat un pic la facultate despre stiluri arhitecturale si elemnete arhitecturale, dar insuficient fata de cat as vrea eu sa cunosc si am uitat multe chestii importante. Cand o sa am mai mult timp vreau sa ma documentez mai serios.
Erai tanar si indragostit. :biggrin: :devil: Ups, nelinistit vreau sa spun. :silly: Pai ce treaba are tineretea cu intelepciunea?
:dizzy:
Si mie imi place goticul, uite de exemplu ador Domul din Milano(o constructie destul de controversata), iar din neogotic imi place Palatul Westminister. Dar si eu am mari carente in domeniu, chiar intentionam intr-o vreme sa scriu un articol pe tema asta. Ce zici? :ermm:
Daca Domul e o constructie controversata, sa vezi Catredrala Manurii Neamului, in stilul megalomanic caracteristic lui Ceausescu si altora ca el. Stlul neogroaznic cred ca e mai “stilat” decat magaoaia aia.
P.S. – Palatele tiganesti au fost incadrate de noi in stilul “neogroaznic” intr-o practica din anul al II-lea cand am trecut printr-o localitate care abunda in astfel de constructii. :biggrin:
MT, iti marturisesc sincer, nu stiu prea multe despre catedrala mentionata de tine. A fost construita deja sau e in faza de proiect?
Am vazut palatele romilor intr-un reportaj la tv chiar zilele trecute. Chiar nu as putea descrie sentimentul incercat. :sick: :alien:
Catedrala Manurii Neamului este deocamdata doar o mare gaura in spatele Palatului Parlamentului (care va primi un frate mai mare) care va arunca si mai in necunoscut istoria acelui spatiu, fostul cartier Uranus.
Aha, am inteles, e in faza de proiect… :ermm: :dizzy:
Fotografia, cu siguranţă; îmi place că deşi un obiect sau un peisaj nu se schimbă, îl pot fotografia în moduri diferite, pot să-mi las amprenta personală asupra locului sau al obiectului prin modul în care îl surprind. Cu scrisul am o mică-mare dezamăgire, fiindcă totul sună excelent la mine-n cap şi pe hârtie/Word parcă se transformă.
Oana, ce bine imi pare ca avem in comun aceasta pasiune, unde pot vede creatiile tale? :cheerful: :unsure:
Dintre cele două aleg fotografia, însă dacă ar fi să aleg o altă pasiune, aceea ar fi desenul. Aș fi spus mozaicul, dar este mai mult decât o pasiune :)
Da, stiu, e o profesie, un stil de viata. :biggrin:
Si eu de ceva vreme pe langa scris am hobby-ul acesta al fotografiilor. Am un aparat vechi, pe care il folosesc si acum si am o mare grija de el, asa cum e in stadiul de acum.
Intr-adevar articolele sunt altfel insotite si de fotografii, originale.
Am avut tentative sa intru in grupuri cu aceleasi hobby-uri pentru a putea haladui si a pune in instantanee momente asa cum ne inspira pe moment. Vorba ta unghiul, starea de moment, ce vrei sa transmiti. Bine ca uneori trebuie sa te grabesti astfel incat pierzi momentul :))
Am vorbit cam mult de fotografie, insa scrisul a fost prima pasiune.
La cat mai bune instantanee !!! :)
Multumesc mult, Anca.
Pai si nu visezi la un bridge sau un DSLR? :unsure:
Scriu cu placere dar fac fotografii din joaca! cand scriu trebuie sa o fac responsabil! Sa am grija cum scriu, corect, expresiv, scurt si la obiect! Imi place dar fotografia din start o intrece! Cand fac poze ma joc, cand fac poze nu am reguli si limite, pot sa tin aparatul cu susul in jos, pot sa pozez un ochi de copil, o pisica, un peisaj, o adunatura de porcarii si tot imi place! Mai fac si aici greseli, ma mai trezesc cu poze miscate, cu poze arse, dar la cate fac, intotdeauna ma pot “lipsi” de ele :)) Nu fac poze de profesionist, nici nu am pretentia, pt mine e doar joaca!
Aha, deci marea ta pasiune este pentru fotografie. :biggrin:
Scrisul, dar asta pentru ca nu ma pricep la fotografie. Am incercat si chiar ma gandeam sa fac un curs. Dar inca de cand am inceput sa am eu framantari in viata, mi-a placut sa ma eliberez prin scris. Am caiete intregi cu ganduri bune si mai putin bune si cand le recitesc ma bufneste rasul ..Mereu am putut sa imi exprim emotiile prin scris, mult mai bine decat prin graiul viu.Acum sa ne intelegem , vorbesc despre scrisul intr-un fel de jurnal , ca la blogging nu sunt chiar as..Dar ma imbunatatesc , sau cel putin asa imi place mie sa cred :D
Marmotica, dar nici nu eu nu ma pricep la fotografie. Asta nu inseamna ca nu ador sa surprind clipe de viata. :happy: :tongue:
fotografia.
eu aia as alege.
ca vreau sa am aparat foto mesrerias.
as face niste poze de ar ramane lumea ţuţ…
zi si mie te rog cum se numea vechea ta tema.
aia cu baseballul.
sarut mana!
Photografic film, de ce? :biggrin: Iti place asa mult incat o vrei si tu? :tongue:
am s-o iau s-o modific, vreau sa schimb tema la mine…
:)
cuvintele… aduc viata… pentru ca dezvaluiesc suflet si simtaminte…
fotografia este superba… expresiva… dar… exprima ceva din afara sufletului meu… ceva ce-mi place… dar nu la mine… ci langa mine…
cuvintele raman parte din mine…sau poate ca… doar eu, sunt parte din ele… ori… poate chiar ele, sunt… si tocmai de aceia, ma pierd in ele… in mine insumi… sau poate nici cel putin pierdere nu-s… ci ele ratacitoare-n mine… pana la identificarea, prin modelare…
Mare dreptate ai, Ovi.
Nu le poti desparti una de alta, scrisul si fotografia, ca sunt complementare si in acelasi timp domenii diferite. Poti descrie o gramada de lucruri prin cuvinte, dar nu poti descrie un rasarit, un apus de soare, un camp cu flori sau o panorama de pe un deal inalt astfel incat oamenii sa le vada pe fiecare in parte la fel cum le vezi tu. O poza,cu o poza e altceva.
Sau reuniuni de familie, care nu se intampla atat de des.Depinde, sunt momente si momente .Si da, sunt mai multe lucruri care ma relaxeaza mai mult decat cele doua, dar niciuna ca scrisul. :wub:
La mine, de sufletul meu scrisul sta mai aproape, fotografia e mai mult ” eh, uite ce misto se vede, hai sa-i fac poza :cheerful: ” Sau…”mhm…mi s-a invechit poza de profil de pe facebook, hai sa-mi fac alta.”
Deci scrisul, am inteles.
Bafta!
Scrisul se completează prin fotografie şi invers!:D
Da, asta am scris si eu in articol…
Mie imi place sa fiu fotografiata. La scris sunt antitalent :-(