Complexa, schimbatoare, misterioasa, natura umana m-a intrigat atat de mult in trecut incat ridicasem socializarea la rang de hobby. Imi placea sa cunosc oameni si sa le ascult povestile de viata. Vroiam sa descopar firi, obiceiuri si temperamente diferite si, poate mai mult decat femeile, cei care-mi starneau curiozitatea erau barbatii. Imi doream sa le descifrez personalitatea, sa le inteleg reactiile in anumite situatii. Sa stiu cum sunt si de ce sunt asa. Ii analizam indelung, dar niciodata nu ma grabeam sa pun etichete, nu dadeam verdicte si nu judecam. Asteptam rabdatoare sa vad daca-i prind pe picior gresit, il lasam sa-si dea arama pe fata. Se spune ca cel mai bine cunosti omul in actiune…
In schimb, natura ma lasa rece. Copacii mi se pareau banali, niciodata nu am fost in stare sa identific un artar, un frasin sau un stejar pedunculat, iarba total neinteresanta, muntii ma iritau, florile erau dragute si atat, fenomenele orajoase ma ingrozeau. Nici macar in imagini nu-mi placea s-o imortalizez, fotografiile cu peisaje mi se pareau de-a dreptul plictisitoare. Chiar nu pricepeam obsesia celorlalti pentru a surprinde magia apusului de soare!
De la un timp, insa, oamenii nu mi se mai par atat de captivanti. Nici ei si nici ispravile lor. Nu mai am chef sa-i ascult si sa-i descopar ca altadata. Analizele minutioase si-au pierdut farmecul. Nu pot spune ca am aflat tot ce era de aflat, ca stiu totul despre ei. Nu pot afirma ca din cauza dezamagirilor oamenii imi sunt mai putin dragi. Dar ceva ma tine departe de ei zilele astea. In schimb imi gasesc din ce in ce mai mult linistea si bucuria de a trai in sanul naturii, locul ideal pentru desfatarea simturilor si dobandirea armoniei interioare. Ador sa privesc, sa admir si sa fotografiez norisorii pufosi ca vata de zahar:
Apa, in toate ipostazele ei:
Apusul sau rasaritul de soare, momentele cele mai romantice din zi:
M-am imprietenit cu natura, acum pe ea vreau s-o cunosc mai bine, de ea sunt atrasa si fascinata. Acum, chiar si cel mai mic si fragil fir de iarba imi spune o poveste. Exact ce ziceam la inceput, natura umana e de vina! Atat de imprevizibila, atat de surprinzatoare…
Ce va fascineaza si intereseaza pe voi mai mult, natura sau natura umana? Despre care din cele doua vreti sa aflati mai multe? Care detine mai multe mistere pentru voi?
Incearca sa cunosti natura de la care primesti intodeauna ceva, pe langa sanatate, liniste si relaxare. Este mai greu pana dorim sa vrem sa cunoastem detaliile din natura care ne ajuta enorm. Daca ajungem sa intelegem si sa ne folosim de natura, o sa ajungem departe.
Asa este, albinuto, natura e izvor de sanatate pentru trup si pentru minte. Deocamndata sunt la inceput, nu i-am descifrat toate tainele. :dizzy: Pur si simplu nu am fost interesanta. Natura umana era pe primul loc. Si pe al doilea, si pe al treilea…. :biggrin: Not anymore. Ceva s-a intamplat, de fapt stiu prea bine ce, si interesul meu s-a mutat spre ceva ce nu ma poate dezamagi la fel de tare. Sper. :cheerful: :ermm:
Buna seara Nice! :biggrin:
Cred ca ai sa cunosti cel mai bine natura atunci cand vei avea un petic de gradina. Atunci cand ai sa plantezi tu flori si cu mainile goale ai sa zmulgi buruieni si cand ai sa stii ce flori trebuiesc ocrotite de ger si ce plante ocrotite de soare. :tongue:
Eu am asa un peticel si simti cs atunci cand lucrezi pamantul el te rasplateste. :heart:
O experienta foarte frumoasa
Natura umana nu ma intereseaza! E rea si perversa si nici-o data nu stii daca te poti bucura de un “prieten” asa cum te poti bucura de Peticelul de gradina”
Buna, Minnie :cheerful: , intelept ai grait. :happy:
Imi place mult de tot cum ai caracterizat natura umana, de ce sa ne ascundem dupa deget si sa nu marturisim drept, asa e! :alien:
:silly: Si nu sunt chiar priceputa…sa zic asa. :blush: Mama, insa, cand e acasa, le pune pe picioare rapid. :biggrin: 
:ninja:
Nu stiu ce sa zic, poate daca era altfel, nu ne fascina atat de tare? Macar pentru o vreme…
Poate bunatatea si simplitatea ne plictisesc? Poate un comportament egal, rectiliniu, nu ne-ar starni curiozitatea? Oare de ce nu ma mira ca persoanjele negative au fost mai mereu preferatele publicului, iar actorii si-au dorit mereu sa le dea viata?
Da, mi-ar placea o casuta cu o gradina mica plina de flori multicolore, momentan locuiesc la bloc si le ingrijesc pe cele din ghivecele din balcon.
Eu cred ca natura nu ne poate dezamagi la fel de tare ca oamenii. Mai sunt si exceptii, desigur…
Bineanteles ca si natura ne dezamageste, asta în ochii nostri ptr ca poate… se apara, se razbuna, se aprinde, se înversuneaza…… cine stie! :getlost:
Da, Minnie, razbunarea ei e teribila, nu te pui cu natura dezlantuita, cu sihiile. Eruptiile vulcanice, seismele, aluncarile de teren, inundatiile, seceta, tornadele, tsunami, incendiile, uraganele sunt doar cateva hazarde naturala inspaimantatoare. Din care scapa cu viata doar cei norocosi….
Dar de natura umana nu scapa decat cei norocosi? UN om beat e o natura dezlantuita! :w00t: Sau nu?
Ba da, Minnie, ai dreptate, trebuie sa ne ferim si de natura umana dezlantuita. Uneori din senin ca si cealalta. De multe ori m-am intrebat, cum e posibil ca un om bun si bland sa se transforme intr-o secunda intr-o fiara. Deh, misterele naturii umane. Cine s-o inteleaga? :dizzy: :unsure:
Imi place sa admir natura, de cele mai multe ori pe viu. Imi plac peisajele alea “breathtaking”. Imi place sentimentul ala de coplesire pe care-l ai cand ajungi intr-un loc cu adevarat frumos. Cu toate astea, daca e vorba de a descoperi, prefer sa descopar natura umana. Mi se pare mai interesanta.
Exact asa gandeam si eu la varsta ta, Anda. Tot pe cea umana o preferam. Mi se parea ca a descoperi misterele ce salasluiau in adancul sufletului uman nu se putea compara cu nicio alta activitate din lume. Dar ce e prea mult strica.
Nu stiu, dar nu mi se mai pare o activitate care sa-mi ofere satisfactii(rewarding). Pe acestea le gasesc in sanul naturii.
Eu cred ca sunt fascinanta amandoua, trebuie doar gasit un echilibru intre ele, ca peste tot in viata. Eu gasesc interesanti si oamenii, felul lor de a fi, de a gandi, de a reactiona si mai ales faptul ca suntem atat de diferiti unii de altii, si totodata si natura cu toate frumusetile si minunatiile, de la cele mai mici fire de iarba, pana munti, oceane apusuri si rasarituri de soare etc.
Asa este, Larisa, gasirea acestui echilibru este de preferat, si da, e interesant sa vezi cum gandesc oamenii, mai ales daca o fac total diferit de tine. Pana la un punct…cand apar divergentele si dintr-o data nu mai e interesant ci iritant.
:devil: Daca ganditi la fel, intervine plictiseala, daca ganditi diferit, intervine, inevitabil, ruptura. Si iata cum un echilibru ar fi si aici binevenit.
Nu stiu, poate am nevoie mai mult ca oricand de liniste si pace, de aceea m-am reorientat spre natura. Intr-o zi eram foarte suparata si dezamagita, am trecut pe langa banca din prima poza, m-am asezat pe ea si intr-o clipa m-am calmat. Parca niciun norisor nu mai brazda cerul sufletului meu zbuciumat…
E uluitoare puterea naturii. Abia acum am inteles.
In natura ma simt in largul meu. Natura umana se cere mereu descoperita. Uneori, te mai retragi in natura ca sa uit de natura umana… :)
Foarte frumos spus, Dana. Asa este, uneori natura umana ne copleseste si avem nevoie de un refugiu. Iar natura ni-l ofera cu atata generozitate… :happy: :w00t:
E foarte important sa ne simtim in largul nostru printre oameni. Insa nu mereu e posibil… :cwy: :dizzy:
Pe mine, personal, nu ma pasioneaza intr-un mod direct procesul de a afla mai multe despre natura; pana la urma, caci foarte frumos imi spunea bunicul, cu cat cunoastem mai putin un lucru, cu atat mai frumos devine. Sa-mi spui daca n-avea el dreptate.
Devine mai interesant si mai intrigant, nu neaparat mai frumos. Si in acest caz, cu atat mai mult vrem sa facem ceva sa-i descoperim tainele, nu ne lasam pana nu investigam tot.
Nici sa admiri natura, s-o fotografiezi nu-ti place, Ciprian?
S-o fotografiez si normal ca-mi place; chiar ador sa fac asta! :)
Si unde iti putem admira creatiile? :biggrin: :dizzy: Ca pe blog nu vad nimic… :ermm:
Pai de ce crezi ca m-am mutat? Oricum, desprins cu totul de natura umana nu sunt, ca nu sunt chiar pustnic :-)
Dragos, deci si tu te-ai aplecat tot spre natura… Si eu care eram convinsa ca cel mai mult te intriga si te fascineaza natura…feminina. :biggrin: :tongue: :dizzy:
Eh, da…..dar, daca n-am succes, doar n-o s-o tin langa precum retarzii de Ponta si Antenescu….adica plagiatorul si repetentul…Asta e, ma intriga si ma fascineaza natura feminina, dar se pare ca eu pe ea nu!
:wassat: :dizzy: Cum ai ajuns la concluzia asta, Dragos? :unsure:
Presupun ca, daca ar fi altfel, as fi primit niste semnale. Este o gândire inginereasca: trimiti semnale, astepti sa primesti inapoi niste semnale. Feedback am impresia ca ii zice. Nu le primesti, asta e! Keep going!
Dragos, eu te vad mereu inconjurat de fete pe facebook. :biggrin: :wink: Sau nu e suficient feedback-ul de acolo? :dizzy:
Neata! chiar zilele trecute spuneam ca uneori nu ma mai satur sa privesc natura cu frumusetiile ei, privesc, absorb energie si nu ma satur ….si fac asta again and again and again
cat despre oameni desigur ca si aici este setea de cunoastere pentru ca asta ma ajuta sa ma cunosc pe mine mai bine
o zi buna!
Aha, de fapt cunosterea celorlalti este o forma de a ne cunoste pe noi insine, foarte adevarat! Momentan vreau sa ma descoper doar in raport cu natura, cred ca si astfel pot descoperi multe lucruri interesante.
Nu stiu ce sa zic, Lilly, apropos de cuvintele tale, mie mi se pare ca doar din natura obtin acea energie de care aminteai tu, de la oameni simt anumite vibratii negative… Nu chiar de la toti si nu mereu, dar cred ca acum se intampla mai des si de aici refugiul in sanul naturii.
O zi fantastica si tie! :happy: :w00t:
femeia nu pot sa o inteleg, nu stiu sincer daca chiar mi-as dori fiindca poate il consider un joc placut…pana la un punct :silly:
Asa e, Pato, la inceput, intre fete si baieti totul e un joc. La varste mai inaintate, cand ne maturizam cu adevarat(?) cand devenim femei si barbati, jocul asta nu se mai practica. Dar in adolescenta si tinerete, voi mai ales il priviti ca un simplu joc. Daca e sa iasa ceva mai mult si mai serios…se va vedea pe parcurs. Multe fete gresesc cand cred ca baietii au intentii serioase de la inceput. Nici macar unii barbati nu au…
Persoanele de sex opus sunt mereu fascinante pentru ca sunt…diferite! Nu de asta te intriga si pe tine?
Dar natura nu te intereseaza, Pato? Nu te calmezi instant in sanul ei? Nu esti captivat de elementele naturii, de munti, ape, animale, cer? :ermm:
Nu-mi place ca generalizezi, fireste ca atunci cand esti tanar incerci daca e ok, e ok poate daca nu, intorci pagina nu ca femeile ar face in alt mod! Dar femeilor le place si mai mult sa se joace dupa parerea mea
si nu inteleg de ce o data ce ti-ai expus intentiile pe tava, e drept. Poate lipsa de credibilitate dauneaza…uneori n-are treaba varsta cu caracterul omului.
Sanul naturii, sanul femeii normal ca te simti bine :biggrin: … fireste ca ma simt extraordinar in padure, pe munte, la mare, si in general in natura e liniste si imi place.
Pato, nu generalizez, vorbesc doar din punctul meu de vedere, care poate fi diferit de al tau, nu?
Sunt convinsa ca sunt multe femei care adora sa practice acest joc, insa eu vorbeam strict din experienta mea. Iar tu din a ta, deci e perfect asa! :tongue: :silly: :biggrin:
Eu nu am intalnit astfel de femei…ci doar barbati doritori de jocuri(cu mintea femeilor)…
Nu am inteles faza cu lipsa de credibilitate…cine nu e credibil, tu din cauza varstei? :ermm: :dizzy: :wassat:
Da, stai ca mi-am amintit poza ta aia celebra de pe blog cand faceai pe…submarinul. :biggrin: Adevarul e ca noi, capricornii, ne simtim bine si in varf de munte si in apa marii. Mai putin in aer… :cwy: :alien: :ninja:
nu ma refeream la mine sau la tine… ci la varsta rezultata din remarca ta fata de “baieti si barbati” aici banuiesc ca varsta este indusa indirect in discutie, nu?
Nu inseamna ca daca un om( femeie sau barbat) are o anumita varsta sa fie mai serios ca adolescentii( fete sau baieti) :whistle: nu in totdeauna. Fireste ca altfel se vede la anumita varsta ba chiar trecem cu vederea fiindca “trebuie” este imperativ sa o faca sa incerce… cand sunt tineri. Dar sunt si persoane statornice si dornice de relatii serioase de la varste fragede. :whistle:
Da eu ma simt perfect in apa, cred ca am nevoie de o femeie pesti :))… dar si in mijlocul naturii ca un adevarat capricorn imi place muntele. :tongue:
Da, sunt si persoane tinere serioase, pacat ca eu nu am intalnit efectiv asemenea barbati… Astia ai mei nici relatii nu-si doreau, daramite casatorie si copii.
:dizzy: :wassat: :face:
Hehe, da, e buna compatibilitatea dintre capricorn si pesti, doar ca am vazut o gramada de pestoaice care nu aveau nicio treaba cu apa, nu stiau sa inoate. Chiar prietena mea cea mai buna e in pesti si nu e tentata de apa. Decat asa putin de balaceala la mal, dar in rest e ingrozita de ea. :biggrin:
da cunosc fenomenul :D
Care dintre ele, cel cu tinerii care fug de responsabilitati(caci in fond asta e in cazul multora) sau cu fetele din pesti ingrozite de sportul numit inot? :biggrin: :tongue: :silly:
de pestoaice si apa :)) :sideways:
Aha, deci ai intalnit si tu cazuri. Si nu te-ai invata minte, tot la ele tragi. :biggrin:
:tongue: :silly:
daca ma atrage simbolul apei… n-am ce face
Si pe mine, Pato, cei mai multi prieteni au fost Capricorni si…Pesti. :biggrin: Ca zodie, nu te gandi la altceva.
:ninja: :silly:
am si un prieten foarte bun Pesti, ma deranjeaza ca intarzie enorm… mai ales ca noi suntem gen sa-mi bag nu-mi place sa astept ma duc totusi mai devreme sa nu fac omul sa astepte :tongue: dar suntem prieteni exceptand acest lucru e de treaba.
Daaaaaa, asa e Pato, asteptarea ne omoara. Daca punem in balanta calitatile si defectele omului, iar aceasta inclina spre calitati, atunci e musai sa-l pastram langa noi. Sau mai bine zis daca putem in balanta ce ne place si ce nu ne place la el… Uneori e suficient un singur lucru care sa ne dispaca atat de tare incat restul sa nu mai conteze. :dizzy:
@ Pato, de obicei băieţii / bărbaţii se maturizează mai târziu, asta e şi unul dintre motivele pentru care în cazul majorităţii relaţiilor bărbaţii au cu 2-3 ani mai mult decât jumătatea lor. Bine asta nu înseamnă că sunt şi excepţii … Doar ştim cu toţii să excepţia întăreşte regula.
@ Nice . Este normal atunci când ai numai dezamăgiri vizavi de un anumit lucru să devii mai reticent. Este pur şi simplu o reacţie a organismului pentru a preveni eventuale alte dezamăgiri.
Cam asa am patit eu in dragoste, Mihai. Numai dezamagiri… :cwy: :wassat:
Mihai asa se zice…maturitatea insa nu tine de varsta! parerea mea
@Nice pai si inseamna ca te-ai resemnat? Nu mai cauti sau macar astepti…
Asa e Pato, maturitatea nu vine neaparat cu varsta ci cu experientele prin care treci de mic. Si mai ales tine de capacitatea ta de a invata din ele.
:silly: :angel: :blush:
Ce te face sa crezi ca nu l-am gasit deja? :biggrin: :happy: :w00t: :tongue:
te plangi tot timpul :blush:
Pai da, de trecut, nu de prezent. :wink: :happy: :blush:
ma bucur pentru tine… trecutul pentru mine nu mai inseamna mult, prezentul ma chinuie :silly:
Iti doresc sa fii fericit in domeniul asta si tu cat mai curand, Pato. :happy:
multumesc
Nu înţeleg de ce te plângi de trecut, pentru că cea fost a fost şi nu mai poate fi schimbat. Acum trăieşti în prezent … :happy:
Nu ma plang eu, Pato a interpretat asa.
Natura, cea umană ne e de ajuns și de ne-nțeles de multe ori
Sa inteleg ca nu te intereseaza natura inconjuratoare? Nu esti fascinat de munti, paduri, ape? Doar oamenii iti suscita interesul? Doar pe ei vrei sa-i analizezi si descoperi.
Eu am realizat ca doar natura imi da pentru moment linistea necesara, in mijlocul ei imi regasesc armonia interioara. Energia de care am atata nevoie…
Natura mă interesează mai mult, pus-am acolo virgulă după natură. De oameni m-am cam umplut de informații, nu spun, mai am de-nvățat
Ne cam asemanam aici. :biggrin:
Ti-am admirat pozele si pe fb. Mi-a placut mai ales cea cu fantana arteziana.
Ma intereseaza mai mult natura. De natura umana m-am cam saturat, nu mai incerc sa inteleg oamenii, ii iau ca atare, incerc sa ma impac cu ei, de multe ori sa ma tin la distanta pentru ca nu stiu cum se face, da tot ajung sa ma frig.
:biggrin: Da, pai le-am pus intai acolo, de indata ce le-am descarcat din aparat. Intentionam sa scriu despre altceva, apoi m-am gandit la cat de schimbatoare e natura umana si cat de mult imi placea mie s-o aprofundez in tinerete. E bine ca le avem la amandoua, cand ne saturam de una sau cand ne dezamageste, macar avem alternativa. :happy: :tongue: :cheerful:
Foarte frumos ai spus, Mihaela, “ii iau ca atare” e perfect daca reusesti asta, esti scutita de multe suparari si deziluzii…
Se intampla pentru ca mereu oferim si a doua sansa. Si a treia si tot asa. Pana se umple paharul si spunem stop. :ermm: :face: :ninja:
Da…nu stiu, am invatat care sunt acele atitudini care mie nu-mi plac si cand vad oameni de acel gen ii evit. Cateodata n-am cum, trebuie sa am o relatie cu ei, dar fac tot posibilul sa nu ma imprietenesc, sa nu dau prea mare atentie. Imi dau seama ca altfel voi ajunge sa fiu ranita, asa ca prefer sa fim cunostinte si doar atat. Oricat de mult timp suntem nevoiti sa petrecem impreuna.
Si eu procedez la fel de cele mai multe ori. Prietenii ni-i alegem noi, colegii si rudele nu. Aici e mai problematic. In ultimii ai pe la serviciile pe unde m-am tot perindat daca am gasit doua-trei persoane compatibile cu mine. Cu restul doar m-am salutat si atat. :biggrin: :dizzy: :cwy:
Oamenii sunt fascinanti, imi stranesc mereu curiozitatea, dar natura este mareata, puternica si ma atrage mai mult.
Ai ales niste fotografii speciale, atat de frumoase incat nu imi vine sa imi iau ochii de la ele.
Da, fiecare cu atributele lui, oamenii fascineaza prin fire, reactii, comportament, obiceiuri, iar natura prin grandoare, splendoare, energia transmisa. Dar ambele detin mistere greu de deslusit…chiar daca geografia si psihologia se ocupa din greu sa le scoata la lumina.
Merci mult, ma bucur ca ti-au placut. :happy: :cheerful:
natura…sunt o mare iubitoare de natura !
Ma bucur mult sa aud asta, Coco. Si eu ador natura, s-o privesc si mai ales s-o fotografiez.
:biggrin: :w00t:
Natura şi fenomenele ei mă captivează cel mai mult; îmi place să privesc furtuna, frunzele toamna, să fotografiez apusul aproape zilnic, să simt valurile mării. Natura umană e misterioasă şi ea, însă înainte de a-i descoperi pe alţii trebuie să mă descopăr pe mine :happy:
Foarte frumos spus, Oana, poate asta e marea noastra greseala, ca vrem sa-i descoperim pe altii, ca ne concentram atentia spre ei in loc sa incercam sa ne cunoastem propriul suflet.
Inca o admiratoare a naturii, ce ma bucur, abia astept sa vina toamna sa fac poze cu acest anotimp(pana acum nu am reusit sa surprind imagini decat cu iarna, primavara si vara). N-am mai simtit valurile marii de 1000 de ani parca… Mi-e asa dor de ele… :cwy: :whistle:
Helllaaauuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!!
Nice esti pe aici sau esti plecata?
Hello, Minnie, am revenit, am fost sa-mi platesc domeniul. :happy: Ce faci tu? :heart:
Multumesc bine! :kissing: Nice, vreau si eu o carte din Romania….. :blush:
Este vorba de “Rolls royce” a lui Chiril Tricolici…. HELP! :wub:
Adica cum o vrei? Sa o cumpar eu de aici si sa ti-o trimit prin posta in Olanda?
Uite aici un site de unde o poti achizitiona.
Da, dar nu trimit în afara roamaniei……
Minnie, cand ai nevoie de ea? Deocamdata eu imi caut job si sunt implicata si in mutarea pe un alt host, abia cand vin din Croatia ma pot interesa prin librarii. Eu online nu platesc…
Romaniei am vrut sa scriu… Platesc 15 euro pe ea cu tot cu trimis si nu e gluma!
E prea tarziu dupa 20 septembrie?
Nu e urgenta! Iti pot trimite banii înainte.
Lasa-ma sa o caut mai intai. Nu trimite banii, iti spun eu cand, daca o gasesc prin librarii. :biggrin:
Sorry mi-a cazut netul….. Nici nu aveam cum sa îti trimit banii ca nu am adresa ta
Nu pot sa îti spun asa în camp deschis de ce o vreau asa de mult, mai am sa rog pe cineva sa vad daca vrea. oricum multumesc! :kissing:
Cred ca cel mai simplu ar fi s-o cumpere online si sa ti-o trimita tie prin posta. Eu insa nu fac plati online, nu stiu cum se procedeaza, si trebuie sa umblu dupa ea prin librarii. Cand o s-o vad o sa te contactez sa te intreb daca o mai doresti, daca ai rezolvat problema. :happy:
Ok multumesc!
Cu mare drag, Minnie. :kissing:
Salutare, Nice! Eu nu am fost niciodată interesat de oameni; nu mi-am dorit nici să îi cunosc, nici să îi observ sau să îi înțeleg. Evident că nu am trăit pe sub pământ și cu timpul am învățat să îi deosebesc între ei. Mă simt în largul meu în singuratate în natură. Prefer să vorbesc pietrelor și nu oamenilor :)
Sal, Marin.
Chiar m-ar placea sa asist la un dialog intre tine si o piatra. Oare ce tip de roca ai alege? 
:ninja: Oare ce i-ai spune? :ermm: :dizzy: :w00t: 
Chiar deloc nu te-a fascinat psihologia? Doar geografia?
M-a fascinat doar profesoara de geografie din clasa a VIII-a…ce pacat ca nu se imbraca in fusta :))))))
Eu? Roca? Crezi ca mai stiu cum se cheama rocile? :D Psihologia ma atrage la fel de mult ca Cristi Borcea :))))))
Eu sunt obisnuit sa vorbes singur si sa imi raspund, chiar si sa ma contrazic. Cu o piatra dialoghez la fel de…usor :)))
Ups, sa inteleg ca preferi femeile imbracate in fusta? :cwy: :ermm: :dizzy: :wassat: Cum sa se numeasca, magmatice(eruptive) sedimentare si metamorfice. Dar eu as prefera sa dialoghez cu vantul… Poate imi raspunde cineva…chiar si ecoul.
Ma mir ca spui asta ca vad ca te pricepi destul de bine la oameni, la caracterul lor. :wink:
Nu, eram curios să o văd și în fustă, avea ce arăta. Draga Nice, eu prefer femeile dezbracate, nu îmbracate :))))))
Păi…putem încerca să dialogăm noi doi prin intermediul vântului :D
Magmatice, zici? Sună bine :D O să țin minte:)))
Dacă mai mă pricep la oameni se datorează experienței de viața,aia câtă este :) Dar psihologia nu-mi place deloc :)))
:))) Sa stii ca unora le sta mai bine imbracate. Iar altele, dimpotriva, au un gust teribil la haine, asa ca le preferi dezbracate.
Nu stiu cum iti suna tie, dar mie tot ce este legat de vant, cer si nori mi se pare extrem de romantic. :wub:
Cred ca e frumoasa psihologia, chiar fascinanta. Daca ai timp si chef de ea. Sunt multi pasionati de acest domeniu. :dizzy:
Așa este, unele femei se imbraca cu un bun gust astfel incat ai senzatia ca asa sunt nascute. Pentru altele e valabil versul: daca te-as fi iubit imbracata, imbracata te-ai fi nascut :D
Da, de acord si cu asta. In anumite conditii, cerul, vantul, norii poarta o componenta romantica :)
Asa o fi, dar pe mine nu ma pasioneaza:)
Stiu cand! Atunci cand cerul e plin de nori negri, maniosi, vantul bate puternic si in aer miroase a furtuna. :w00t: Ce poate fi mai romantic de atat? :unsure: :silly:
Hmm, atragator modul in care ai pus problema! Natura umana ma fascineaza, intr-adevar, dar poate nu acord timpul necesar intelegerii acestor fenomene pe care le privesc drept firesti. Poate ca multi dintre noi trebuie sa ne oprim si sa admiram ceea ce avem in jurul nostru. Inca mai avem o lume atat de frumoasa…
Natura umana? De asemenea, merita studiata numai ca, daca o facem in amanuntime, ne-am putea trezi dezamagiti. Cu toate acestea, consider ca merita efortul s-o studiem.
Danny, poate daca am intelege-o cu adevarat, pe cea umana zic, am scapa de dezamagiri… Daca am intelege de ce reactioneaza uneori oamenii altfel decat ne-am astepta noi…
:cheerful: 
Sau cel mai bine, daca am lua natura umana asa cum e ea…fara a mai avea pretentii, poate ar fi mai bine.
Multumesc, esti primul care a remarcat modul in care am pus problema.
Poate există un moment în viaţa fiecăruia dintre noi când deschidem ochii şi privim lumea care ne înconjoară. Oamenii sunt mai uşor de observat pentru că se îmbracă colorat, vorbesc, gesticulează, vociferează este imposibil să-i ignori. Natura este acolo tot timpul, este mereu prezentă şi încearcă să-şi facă loc chiar şi printre betoanele marilor oraşe. Totuşi, rar ne uităm cu capul spre cer, rar simţim o atracţie faţă de copacul din faţa blocului… Totuşi copacul se chinuie primăvara să ne arate frumoasele lui flori iar toamna se îmbracă cu cele mai amestecate culori vii, ca să ne atragă atenţia cât de frumoase sunt. Iarna geme sub greutatea zăpezii, devenind brusc bătrân. Eu zic că natura este mereu aici şi trebuie s-o băgăm în seamă în cele din urmă. Mie îmi place natura, chiar dacă nu sunt fan de excursii montane (deşi am fost de nenumărate ori, dar asta este o altă poveste). Îmi plac şi mie norii pufoşi şi apa.
Ce ma bucur Roxana ca-mi impartasesti dragostea pentru norisori(pe care nu ma mai satur sa-i privesc cand impanzesc cerul de primavara, vara de obicei lipsesc, atunci cerul e senin mai mereu) si pentru apa. Fan excursii montane nu mai sunt nici eu, poate excursii culturale? :dizzy: :biggrin:
:cheerful:
Eu clar nu-s fan oameni. Nu am foarte multi prieteni si nu sunt nici extrem de sociabila. Cel putin nu la inceput. Sunt destul de pretentioasa cu oamenii in general asa ca, si eu ca si tine, ma refugiez mai degraba in natura si uneori singuratate.
Pozele sunt superbe, cu ultima cel putin m-ai dat gata! :heart:
Bine spus “cel putin nu la inceput”. :wink: Nici eu nu sunt foarte prietenoasa din prima, trebuie sa treaca ceva timp pentru a ma acomoda cu o anumita persoana. Si, cred, asa e si normal, natural sa fie.
Multumesc mult, e o poza facuta din balconul meu apusului de soare. :cheerful:
Eh… natura umana…
E atat de diversa, atat de perversa…atat de nenaturala…incat mai bine nu ne mai facem iluzii. Prea multe nu mi-am facut nciodata, de fapt. Problema e ca si eu prefer natura, desi, de fapt iubesc oamenii. Cu toate ale lor. Dar de la o vreme ii iubesc asa, mai de departe ;)
Am scris si eu ceva, care tot dintr-o oarecare dezamagire provenea. Legat de fotografie si de ce nu fac eu fotografii oamenilor. Prefer natura, sub toate aspectele ei: plante si animale. E sincera intotdeauna. De aceea, in fotografiile mele nu vei vedea oameni. Decat absolut intamplator, fara intentie.
Elly, iata inca o asemanare intre noi doua. Nici eu nu fotografiez oameni, doar elementele cadrului natural. Nu stiu de ce am obsesia asta cu natura, poate din motivul mentionat de tine: e mereu atat de sincera, de frumoasa, de pura si nepretentioasa. :cheerful:
amandoua in egala masura…
natura umana insa… cred ca ramane mai impredictibila… si ma atrage mai mult… desi… natura ma copleseste cu frumosul mai mult decat umanul…
Foarte frumos spus, Ovi, una ne intriga cu imprevizibilul ei, cealalta ne copleseste cu frumusetea fara seaman…
Cred ca apusul si rasaritul , langa persoana iubita , sunt cele mai frumoase momente. Tu ce parere ai?
Asa este, Aniela, insa eu prefer rasaritul langa persoana iubita. :biggrin: :devil: :w00t:
Pentru mine nu conteaza, din partea mea..sa fie oricare dintre ele dar sa fiu cu persoana iubita :D :w00t: :heart:
Adevarul e ca daca te iubeste, va ramane cu tine si la apus, dar si la rasarit… :happy: :cheerful:
ce frumos…
la rasarit… am fost cu iubita… dar fara sa vad soarele… pentru ca de obicei dormeam…
apusul insa… l-am savurat impreuna de nenumarate ori… si de fiecare data este magnific…
Ambele sunt la fel de complexe si pline de mistere, insa cea care ma fascineaza cu adevarat e natura umana. :silly:
Hehe, puteam sa jur! :biggrin: :happy: :devil: :cheerful:
Am intuit si am dedus natura umana de mult timp, dar in acest an m-am lovit crunt de partile ei negative. Dezamagiri pe banda rulanta, cum s-ar zice. Cu toate acestea, o gasesc la fel de interesanta, si voi continua sa imi doresc sa o cunosc si inteleg cat mai bine. Omul, ca fiinta evoluata a planetei asteia, il gasesc fascinant. Si gandindu-ma la intrebarea pusa de tine, imi dau seama ca nu pot sa despart cele doua, natura de natura umana.
Eu iubesc natura si ma simt minunat in mijlocul ei, cat mai departe de aglomeratie (daca sunt singura e ideal), dar fascinatia mea fata de natura trece dincolo de fascinatia fata de frumos. E mai degraba o mirare. Iar omul e doar un alt element al Naturii. Mai nou, sunt curioasa de natura animala (si bag in aceeasi oala si omul). Si ma mir, cum sunt toate, cum vin, cum trec, cum cresc. Cum totul moare si totul renaste. Cum misunam veseli sau necajiti sub un cer portocaliu, cum stam si ascultam iarba si suntem facuti din acelasi material, dar parca atat de diferiti.
Recent, mi-am regasit in mine mirarea asta, si mi-e draga, ma bucur ca nu s-a pierdut.
Iulia, aceste dezamagiri din partea oamenilor nu vor inceta sa apara niciodata. E in natura noastra sa dezamagim si sa fim dezamagiti. Cu cat vom intelege si mai ales accepta mai repede acest lucru, cu atat ne va fi mai usor in viata. :ermm:
oamenii cam lasa de dorit …multi nu fascineaza pentru ca nu au asteptari prea mari de la ei insisi. E in natura mea sa ii caut pe cei mai interesanti.
Iar natura…e o opera de arta cladita pe milioane de ani…nu are cum sa nu fascineze
Si? Ai gasit ceva material de studiu, sa zic asa? :dizzy: :biggrin:
Bun venit pe blog. :cheerful:
Imi place sa observ oamenii, sa cunosc persoane noi, dar sunt rezervata de fiecare data .. Prefer sa tin distanta de cele mai multe ori. Un exemplu de cum poti sa cunosti un om mai bine, il duci intr-un grup si vezi cum socializeaza..Poti afla foarte multe din comportamentul unui om intr-un spatiu deschis cu mai multe persoane. Intr-adevar multi lasa de dorit si pe unii iti doresti sa nu ii fi cunoscut, dar eu iau orice ca pe o experienta noua din care pot invata, chiar daca pe moment nu realizez.
Natura e superba, daca am invata sa o ingrijim mai bine, ne-ar rasplati..Furtunile, cutremurele si alte dezastre naturale sunt modul de aparare al planetei..
Da, material de studiu se gaseste daca te uiti pe unde trebuie..:D
Bun gasit