Zilele astea nu-mi iese nimic. Si asa a fost dintotdeauna. Simt ca lupt cu morile de vant, la fiecare pas, viata se straduie sa-mi puna cate o noua piedica, iar eu ma incapatanez s-o depasesc. Merg mai departe, pe drumul meu, iar cand pare a se zari linia de sosire, cand plina de speranta ma pregatesc sa culeg laurii victoriei, sa ma bucur macar o clipa de reusita, ma trezesc cu un alt hop insurmontabil, o surpriza neplacuta care ma arunca in abisul disperarii si deznadejdii. Un chin fara sfarsit. E ca un blestem care ma obliga sa urc zilnic muntele cu un bolovan, intr-un efort supraomenesc, iar cand ajung in varf, stanca mea salta repede la vale, si nu-mi ramane altceva de facut decat sa o iau de la capat.
M-am saturat sa fiu un Sisif modern. Am nevoie de o pauza, vreau sa cobor din caruselul problemelor fara rezolvare. E prima data cand ma gandesc serios, oare ce pacate am savarsit intr-o viata anterioara de platesc acum cu varf si indesat?
Nu am obtinut nimic pana acum fara munca asidua, fara chin si renuntari. Dar, imi dau seama ca au fost doar victorii iluzorii, nimic concret, nimic palpabil. Stradania mea a fost in zadar, pentru ca am pierdut totul si sunt nevoita s-o iau de la zero. Nu sunt singura, dar cei care pornesc competitia alaturi de mine au unele atuuri de care eu nu beneficiez.
Si am obosit sa mai lupt. Totul imi pare atat de absurd… Nu sunt deprimata, doar foarte lucida.
In timp ce eu realizez ca asa va fi mereu, o cursa cu obstacole fara sfarsit, ca nimic nu se mai poate schimba, altii se descriu in felul urmator (pe bloguri, forumuri, in online in general): “sunt o mamica fericita, am un copil superb si un sot care ma adora, avem o viata de vis” sau “sunt o femeie implinita, sunt mereu vesela, optimista, surazatoare” sau “viata a fost blanda cu mine, am tot ce mi-am dorit vreodata, sunt foarte fericita”.
Oare e posibil? Chiar asa sa fie, pentru unii muma si pentru altii ciuma? La ea ma refer, la viata.
Cum sunteti voi tratati de viata? Cu blandete, precum o mama iubitoare si iertatoare sau va incearca cu piedici la fiecare pas ca o soacra rea si razbunatoare?
Io-s mama tuturor!!!!!!!!!
:shocked: :wassat: Tury, chiar nu stiu ce sa raspund la acest comentariu. Imagineaza-ti ca m-ai lasat fara cuvinte. :face: :biggrin: Si eu cam am replica la orice… :biggrin: Nu stiu pentru ca nu il inteleg… Eu credeam ca in cel mai rau caz poti fi tatal tuturor… :silly: Dar mama? :ermm: :dizzy: :unsure:
… “Chiar asa sa fie, pentru unii muma si pentru altii ciuma?”…
Cam asa… :cwy:
:cheerful:
Bună seara, Nice! Depinde de direcția din care privesc întreaga problematică. Am avut urcușuri și coborâșuri în viață. Niciunul dintre ele nu au fost line ori de lungă durată. Până la urmă, am decis să nu îmi pierd credința, să zâmbesc mereu și să sfidez viața. Să o provoc să arunce asupra mea toate armele ei. La sfârșit, tot voi sta în picioare.
Am esuat in prima incercare de familie si in prima de a avea o cariera intr-o anumita directie. Acum sunt pe deal, merg în sus, dar în salturi grele.
Mi-am dorit intotdeauna o viață liniștită, fie cu o familie, fie singur. Undeva, intr-o zonă retrasă. N-am vrut funcții, n-am vrut să fiu în față. Și totuși iată că la vârsta asta am ajuns unde am ajuns, departe de tot ce am crezut că vreau sau că îmi e bine să-mi doresc.
Cred că viața și destinul știu mai bine cum mi-i viitorul :D
Buna, Marin, ce seara trista fara Euro 2012.
:tongue: Chiar ii simt lipsa, imi pare rau ca se termina…
Pai stii cum se spune, viata este ceea ce ti se intampla in timp ce esti ocupat sa-ti faci alte planuri. Mai, conteaza ca simti ca urci, ca ai o cariera ascendenta, eu simt ca doar cobor si tare mi-e teama ca o sa ma opresc direct pe fundul oceanului.
Eu nu inteleg de ce toti barbatii isi doresc o viata simpla intr-o zona retrasa. Si nu doar voi cei de pe blog, dar si in real life am auzit asemenea opinii. Mai mereu. Putini sunt dispusi sa infrunte jungla marilor metropole.
Marin, eu am obosit s-o tot infrunt. De sfidat oricum ma sfideaza ea.
Tu crezi ca exista astfel de persoane ca cele din exemplele mele, eminamente fericite? :dizzy: :ermm: :wassat:
Buna dimineata, Nice! E adevarat, mai avem un singur meci si terminam Euro 2012.
Păi da, asa e. Dar din cand mi-ar placea sa coincida: planurile mele si cele ale vietii :D :D :D
Nu sunt sigur ca am o cariera ascendenta, dar am urcat cativa m de pe fundul oceanului :)))
Probabil ca in cazul meu este raportarea la copilarie. Am petrecut-o la tara, intre animale si liniste si tot acolo ma trage ata, intr-un fel. Exista avantaje si dezavantaje pt marile metropole, insa pe mine conceptia ma duce uneori spre liniste si pace in natura. Chiar daca zgomotul orasului nu ma deranjeaza.
Te cred ca ai obosit, cu totii obosim. Dar nu avem ce face…trebuie să ii dam inainte si sa luptam.
Nu stiu cum sa ma exprim. nu stiu daca sunt fericit sau nefericit. Ce iti pot spune este ca indiferent de ce mi se intampla, de grijile si de chestiunile care nu imi ies deloc, zambesc si incerc sa fiu multimit cu ce am. Probabil ca voi ajunge un batranel simpatic si usor melancolic care va zambi mereu copiilor pe care ii vede, le va da ciocolata si bomboane si le va spune povesti dragute :)))))
Sunt si oameni fericiti, poate cand se raporteaza la ce au. Sunt oameni care au partea materiala asigurata dar le lipseste ceva: linistea, familia. sunt oameni care au putin dar sunt parte a unei familii in care cresc impreuna cu iubirea care ii inconjoara. Sunt si oameni multumiti/fericiti dar asta doar potrivit lucrurilor pe care si le doresc ei. Poate noi in locul lor nu ne-am declara fericiti….
Neata, Marin, eu merg pe mana Spaniei, desi Italia a demonstrat ca e regina competitiei, si ea ar trebui sa castige. :dizzy: :unsure: Tu cu cine tii? :ermm:
Da, atitudinea ta este benefica, poate ar trebui s-o adopt si eu, pentru ca daca nu-mi iese ceva, daca tot lupt si vad ca e in zadar, chiar nu pot privi detasat situatia, chiar nu pot zambi nepasator. Nu, ar fi bine daca necazurile nu m-ar afecta, dar vezi tu, eu le simt ca niste piedici puse de altii pentru ca mie sa nu-mi fie bine. Intelegi, fac tot ce tine de mine, dar mai departe? Nu mai am nicio putere, nu am cum sa oblig oamenii sa isi faca corect treaba cand ei nu vor asta. Cand spuneam acolo in text de viata, ei bine, ma refeream de fapt la cei din jurul meu. Care sunt si rau intentionati, dar si nepriceputi. Cam asta e.
Da, tu ai mare dreptate, fericirea are un anume inteles pentru mine, dar altul, total diferit pentru tine. Insa aici, in cazul meu, e mai mult vorba de supravietuire decat de fericire. Am ramas fara strictul necesar, adica un job. Nu sunt lasata sa obtin un job. :face:
Eu-s cu Italia cap-compas pana la capat :D
Pai, necazurile te afecteaza intotdeauna, dar trebuie sa limitezi timpul de afectare si atunci cand simti ca te deprima sa faci ceva ce iti place pentru a contracara. Daca echilibrul tau inerior, starea ta de armonie este stricata e pacat si nu te lasa sa fii linistita. Sigur ca tot ceea ce iti ramane de facut este sa iti faci treaba tu; niciodata nu ai posibilitatea de a controla ceea ce fac altii. Mai mereu nepriceperea merge mana in mana cu rautatea. Sau viceversa.
Imi pare rau pentru asta, dar trebuie intai sa te linistesti si apoi sa respiri cu incredere si sa te orientezi spre ce se poate face. Nici eu nu am in prezent un loc de munca dupa normele metodologice, dar tot supravietuiesc :D Asa e viata, cu bune si cu rele. Acum iti e greu, peste un timp sigur iti va fi bine :)
Aha, deci suntem rivali maine seara. :biggrin: :devil: :tongue: Nu sunt deprimata, cel putin nu cred ca sunt bolnava, caci depresia e o boala pana la urma, sunt doar constienta ca situatia mea nu are rezolvare. De data asta pasesc pe un drum infundat. :face: :cwy: :ermm:
Asa se pare: ca suntem rivali. :D :D :D
Ai incredere, se desfunda el la un moment dat :D Vei vedea.
:biggrin: Merci de sustinere, macar voi, cei din jur sa fiti mai optimisti, cine stie, poate fi molipsitor.
:dizzy: :unsure: :whistle:
Neața, Nice! Cu mare, mare drag! Păi, e musai să te molipsesc. Nu se poate altfel.
Neata, Marin! Sunt cam dizi in dimineata asta. :dizzy: :ermm: :wassat:
Ohh, in Mioveni se sfinteste marea catedrala de aci si e o nebunie de lume, vorba ceea pana si antena 3 ne da importanta. O sumedenie de femeie vin si stau cu orele doar ca sa treaca pe sub masa si prin altar. Si evident ca ne pazesc jandarmii :))))) Vino pe aci sa vezi ameteala :D :D
Asta-mi suna a bigotism… :ermm: :dizzy:
Nu stiu ce inseamna bigotism, dar stiu sigur ca e nebunie curata :))))) O sa ies si eu putin mai tarziu sa trec pe acolo sa ma minunez (e la 6-7 minute de mers pe jos de casa).
Oricum, iti trimit multa energie si multe zambete ca sa nu mai fii ametita :)
Pai da, cam asta inseamna.
Ai spus-o prea bine! :alien: :biggrin:
, le primesc cu drag, asa e cam in fiecare dimineata cand noaptea adorm tarziu…
Multumesc mult :cheerful:
Nu stiu daca cineva e fericit pe deplin, mereu apar si probleme, necazuri. Cred ca nu ar mai fi asa de interesanta viata daca am fi mereu doar fericiti( ne-am plictisi) sau daca am fi mereu doar tristi. Asa e, trebuie sa ne obisnuim cu ce ne ofera viata.
Da, Rozy, pe mine ma uimesc aceste persoane care declara sus si tare, pe unde apuca si oricui are chef sa le asculte, ca sunt pe deplin fericite si implinite. Chiar nu stiu ce sa ma cred, cum e posibil ca viata sa fie atat de generoasa cu unii si atat de aspra cu altii. Scuze, dar eu nu ma pot obisnui cu nefericirea continua, cu munca fara un rezultat notabil, cu viata fara o raza de soare… Nu inteleg de ce nu totul e in zadar. :face: :wassat:
Noh, in sfarsit un articol capricornesc.
Draga mea tin sa te anunt ca pentru noi nu va pica niciodata ceva din cer, va trebui sa depunem eforturi intotdeauna si calea noastra e presarata cu muuuuulte multe obstacole. Eu zic ca banalitatea n-ar trebui sa te fascineze, copil si barbat are orice femeie care se rezuma la asta. Eu n-o consider a fi o realizare pentru ca nu este si pentru ca nu-mi doresc asta in viata.
. Asta e… nu suntem noi aia care au totul pe tava…
Mai departe nu stiu ce sa-ti spun, eu insami sunt foarte nemultumita de o serie de aspecte ale vietii mele si am trecut prin starea asta pe care o descrii atat de bine, de n ori.
Adevarul e ca nu se va schimba, iar luciditatea sporeste chinul intocmai cum atentia sporeste durerea de dinti, ca sa-l citez pe Camil Petrescu
Silvia, nu pot sa scriu de vara, soare si distractie cand acestea lipsesc cu desavarsire. :face: Ma rog, cel putin la figurat, ca vara e din plin, la propriu. Si stai ca asta e doar inceputul, am inteles ca in weekend canicula va cuprinde vestul tarii. :sick: :ninja: Tare ma tem sa nu ajunga si la noi, in sud, ca abia se mai racorise putin. :dizzy: Putin de tot, ca zilele trecute iar am facut asa un pui de insolatie. :biggrin: :blush: :alien:
Eu am crezut ca pe parcurs, viata o sa se mai imblanzeasca putin cu noi, capricornii, ca n-o sa ne tina din obstacol in obstacol. Dar de unde, acum e si mai rau parca. :dizzy: :angel: :wassat: A fost mai bine si mai usor in tinerete, acum nici nu mai ai puterea de a infrunta totul ca la 20 de ani, devii din ce in ce mai slab, iti pierzi motivatia, ambitia, energia…
Mie mi se pare aiurea si absurda o viata din asta fara bucurii si satisfactii, in care tot ce trebuie sa faci e sa te dai peste cap pana si pentru cel mai insignifiant lucru, pe care altii il au in mod natural, doar intind mana si il obtin. Si se mai spune ca viata e dreapta! Mor cand aud chestia asta.
Silvia, pai societatea pe asta pune pret, pe familie. Cine o are e vazut ca un om implinit. Eu nu stiu cum poate un om sa fie vesel si fericit tot timpul. Asta da mister! :alien:
Nu este nimeni fericit si vesel tot timpul. N-ai invatat ca multi oameni confunda chestiile astea ori ca de multe ori iti spun ce vor ca tu sa auzi? Plus ca sa fim seriosi, la cate responsabilitati presupune o familie cu copii si tot tacamu… exista multe ascunzisuri, doar n-o sa-ti marturiseasca toate hibele astea careva. Asa ca incearca sa-ti imaginezi toate problemele astea, o sa te simti in scurt timp usurata ca nu porti povara lor pe umeri
.
Si societatea poate sa dea tonul cui vrea sa se inscrie in randurile turmei, dar viata este a ta si ti-o traiesti pentru tine nu pentru multumirea altora. Ce e pentru unu bucurie pentru altu poate fi opusul.
Eu stiu ca frustrant sa privesti in jur si sa vezi oameni cu potential mai scazut decat al tau, dar oameni care au reusit sa obtina ce si-au propus in timp ce tu inca mai esti pe drum spre “acolo”. Asta pentru ca nu exista egalitate, nu suntem si nu vom fi niciodata egali in nimic si oricine se hraneste cu iluzia asta, trebuie sa se trezeasca la viata.
Tot ce poti face, este sa dai inainte. Eu m-am obisnuit cu ideea ca nu va fi niciodata usor
Asa e, Silvia, unii sunt mai egali decat altii, scuze, dar mi-e greu sa accept asta. :face:
Eu am ajuns la concluzia asta experimentand din punct de vedere sentimental. Raportat la relatia mea, am invatat ca nu umpli sacul si-l legi la gura sperand ca o sa-ti ajunga proviziile pentru toata viata, pentru ca totul e in continua transformare. Am alege confortul pentru ca psihicului ii face bine dar nu exista plasa de siguranta pentru nimic. De aceea am realizat ca totul e o continua lupta si ca nu poate fi usor.
Nici mie nu-mi face placere sa ma gandesc ca o sa ma zbat ca un peste pe uscat
. De exemplu in astrograma mea stau scrie o multime de lucruri care ma fascineaza pentru ca s-au intamplat pana acum, dar mai trist este ca din punct de vedere financiar si profesional, implinirea va fi tarzie si munca va fi de lunga durata si va necesita mult efort si rabdare :cwy:
Cred ca singurii oameni pentru care este viata mai usoara sunt cei care au bani. Cu un mare DAR care consta intr-o sumedenie de chestii pe care nu le dezbatem acum. Pentru mine o situatie materiala foarte buna reprezinta o garantie a strarii de bine… si prin urmare pot sa inteleg de ce te afecteaza atat de mult obstacolele pe care le intalnesti. Imi pare tare rau.
Normal ca ma afecteaza daca si pentru un amarat de dosar pentru somaj trebuie sa umblu in dsperare prin tot orasul de o luna de zile si nimeni nu-mi garanteaza ca va fi acceptat sau ca va fi in ordine cand il voi prezenta. Si ma mai costa si o groaza de bani. De asta zic ca sunt lucruri marunte dar pentru care trebuie sa dai adevarate batalii. Cat despre astrograma la mine e prapad, acolo scrie clar ca nu voi avea succes niciodata pe niciun plan. Eu am incercat sa ignor tarasenia asta, dar vad ca pe masura ce timpul trece, se adevereste. Dar mna, asta e, trebuie sa ne impacam cu soarta, caci ce altceva inseamna astrogramele astea?
Tu ai observat bine totul e in continua transformare, ma rog, e un mister pentru mine cum se poate schimba o relatie de dragoste dar sa ramana totusi valida. :dizzy: :unsure:
Pai despre asta oricat ti-ar spune cineva trebuie sa o traiesti ca sa o simti… Dar toate se schimba, sa fii sigura de asta. Cu dosarul ce sa zic…nu stiam ca nu mai lucrezi… ori n-am fost eu atenta la ce ai scris pe blog. Umm sa stii ca noi dispunem de mijloacele prin care ne putem “corecta” existenta. Nu e musai sa fie totul intocmai ca acolo, plus ca depinde de precizia cu care e intocmita. Eu ce sa zic, ca …cik dupa ce dobandesc ceea ce-mi doresc…o sa mor =))))). Deci e bine… fie ajung celebra la 75 de ani, fie se intampla mai devreme si tot urat e :w00t:
Pai mi se termina, foarte curand, contractul cu actuala firma, asa ca trebuie sa imi gasesc altceva, in alta parte. Pana atunci merg la somaj. Ma pregatesc intens de depunerea dosarului. Ca nu e asa simplu… :angry: :sick:
Sper sa nu fie ca acolo, ceea ce scrie la tine e scary. :alien: :dizzy: :wassat: Nici nu vreau sa iau in calcul asemenea posibilitate, adica sa te realizezi si cand sa te bucuri si tu de fructele muncii tale sa mori? :ermm: Nu doresc nimanui asa ceva…desi am avut o colega care a patit-o.
Poti sa-mi dai un cateva exemple de metode de corectare? :dizzy: Suna tare interesant. :cheerful:
Pai cum ziceam, noi dispunem.
Daca actionam fara sa ne lasam purtati de micii demoni, mandrie, teama, etc, si desigur conducand totul cu o gandire cat de cat pozitiva, lucrurile se vor schimba.
Stiu ca e dificil al naiba!
Si pe mine ma inspaimanta teribil viitorul prinvind partea profesionala (inexistenta de altfel) si cea finainciara…pentru ca ma incearca acelasi sentiment ca nu o sa fac niciodata ceva, pentru ca momentan nu reusesc sa ma vad nicaieri… E foarte debusolant, mai ales ca timpul se scurge. You know…
Silvia, se pare ca suntem amandoua cam in aceeasi situatie. Cel putin profesional, ca tu de bine de rau ai o relatie frumoasa si stabila.
Da, interesante sfaturi. Clasice as spune. :biggrin:
Ca de la capricorn la capricorn, imi place ce citesc mai sus :D E la fel de adevarat ca avem si incapatanarea de a nu renunta.
Pai suntem destul capricorni pe blogul asta, tu, eu, Silvia, Pato si MT. :biggrin:
Dacă te ajută cu ceva, la mine e la fel, dar dacă reușesc, cu atât mai mult va fi bucuria mai mare. Sincer să fiu, parcă nici nu aș vrea să câștig ceva fără muncă, nu așa am fost crescut și învățat. Și eu mă declar împlinit, chiar dacă n-am familie, copii (doamne ferește la vârsta asta), nu am un job stabil, lucrez și pe gratis, tocmai am refuzat (într-un mod politicos) un job foarte bine plătit ;)), dar viața e foarte frumoasă, cel puțin fac ce îmi place :). Sper să-ți fie mai bine pe viitor. Dacă privești doar lucrurile bune, doar pozitiv, lucrurile bune nu vor înceta să apară.
Am privit pozitiv pana acum, mi-am spus ca totul va fi bine, insa azi am primit o veste care m-a demoralizat total. Mi-am dat seama ca indiferent ce as face, nu pot izbandi. Si acum ma refer strict la job, ca acolo e oful meu cel mare.
Dar tu cum de ai refuzat un job bine platit? Te obliga sa faci ceva ce era impotriva principiilor tale?
Da, am avut si eu cateva victorii, insa doar in aparenta erau succese, pentru ca daca le luai la puricat, realizai ca nu era mare lucru de capul lor. Cu alte cuvinte erau temporare si nici satisfactii nu-mi aduceau. Ba dimpotriva, doar dureri de cap si mult stres. Gen: “Pe afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul”. As vrea doar ca viata sa-mi puna in cale mai multe flori decat spini. Pana in prezent m-am tot intepat…
la acel job pe care l-am refuzat făceam exact ce îmi place, mozaic, dar l-am refuzat dintr-un singur motiv. Lucrând pentru alți artiști sau patroni, eu ies bine pe moment (e ceva stabil, un salar foarte bun pentru România), dar ce fac după ce nu mai lucrez acolo? Mă întorc la aceeași situație în care sunt acum? sau poate mai rău că nu am continuitate. Eu le fac lucrările, ei iau banii și alte lucrări + laude, eu doar salar. Vreau ca de la toamnă să îmi fac o firmă să lucrez pentru mine (oricum și acum asta fac). Este mult mai greu, dar numai așa pot ajunge unde mi-am propus. Trebuie să lucrez pentru numele meu, să ajung să fiu cotat bine ca și artist. Îmi place să am programul meu (dacă nu am chef de lucru, nu lucrez), nu mă trezesc mai devreme de ora 9.
Poți fi fericit doar făcând ceea ce îți place. Dacă lucrezi cu plăcere, nu mai contează ce greutăți întâmpini.
Foarte bine ca ai un plan pe termen lung, eu iti doresc mult succes cu firma. Si cu tot ce deriva de aici…
Pai da, eu sunt de acord cu tine ca trebuie sa lucrezi ce-ti place, dar intai de toate sa ai unde munci. Mie asta imi lipseste momentan. :face:
Si eu am ajuns in punctul ala in care as spune STOP!! Am obosit. Am momente cand simt ca nu mai pot sa lupt, pentru ca imi dau seama ca lupt cu morile de vant. Unii poate au o viata usoara si frumoasa, altii poate vor doar sa para ca o au, dar cei mai multi trebuie sa lupte ca sa reuseasca, trebuie sa o ia mereu de la capat. Pana la urma, de cate ori sa o tot luam de la capat?
Exacty my point, de cate ori sa o tot iei de la capat? De cate ori sa ai puterea sa te ridici? La un moment dat te saturi, obosesti. We need a break. :biggrin: :tongue: Atat de mult imi doresc o viata mai linistita, un drum mai neted, mai putin obstacole… Poate un alt destin? :ermm: :unsure:
Big hug. 
Imi pare sincer rau ca si tu simti la fel, Rux.
hugs back. :tongue:
Viata asta nu e frumoasa pentru toata lumea, dar cum oamenii sunt puternici, o pot lua mereu de la capat, desi ajungi sa simti ca nu mai poti. Cred ca cei care profita de pe urma altora si care isi urmaresc doar interesul ajung sa fie multumiti de viata lor. Dar eu nu sunt asa. Nu-mi ramane decat sa merg mai departe, oricate suturi in fund as primi.
E bine ca iti poti pastra optimismul, Rux, eu mi-am pierdut, acum si aici orice speranta intr-un alt viitor. :ermm:
Buna! Sunt lucruri in viata care se intampla pur si simplu (fara ca noi sa le putem influenta dar ele sa ne influenteze pe noi) pe care trebuie sa le constientizam, acceptam si apoi sa cautam solutii. Aceste lucruri se intampla fara a avea o intentionalitate find “conduse de hazard”. Fiecare din noi am avut sau avem iluzia ca in momentul in care vom avea/vom face un anumit lucru vom fi fericiti, ca atunci cand scapam de o problema vom fi fericiti etc. FALS! Vor fi mereu probleme, va interveni mereu ceva, ne vom dori “y” ca sa “fim fericiti” dupa ce vom avea “x” etc. Nu stiu care este problema care te-a demoralizat asa de tare, dar stiu sigur ca exsita o solutie pentru orice problema (poate nu acum, imediat, dar cu efort o vei gasi, in timp). Ar trebui sa te detasezi mai mult de lucrurile obisnuite si sa privesti mai obiectiv viata. Eu asa am facut in ultimii 3 ani si ma consider un alt om (stii foarte bine cum eram inainte). Cu cat mai dificila va fi o problema in viata, cu atatmai mare va fi satistafctia rezolvarii ei, nu iti pierde increderea in tine. Cat despre sensul vietii, viata nu are un sens, din moment ce nu a aparut ca o consecinta intentionala ci intamplatoare. Viata are sensul pe care i-l dai tu, totul depinde de perspectiva din care o privesti. Conteaza si nivelul educatiei si ceea ce iti propui. Oamenii cu o educatie subreda, care se multumesc cu putin vor fi mereu “fericiti” in timp ce oamenii cu o eduicatie mai vasta, care observa mult mai multe aspete ale vioetii vor fi mereu “nefericiti” pentru ca “observatiile” lor au opaleta mult mai larga.
Orice ar fi nu iti pierde increderea in tine si in ceeace poti sa realizezi. “Keep on walking. You’ll never walk alone!”
Neata, MT, pai asta si fac, o privesc foarte obiectiv si constat ca viata ma doboara la fiecare pas, ca are grija sa-mi puna atatea pierdici cat este nevoie pentru a nu inainta deloc. Tot ce construiesc cu migala intr-un an se surpa intr-o clipa, exact ca in legenda lui Manole. Simt ca viata e prea inversunata impotriva mea, ca nu pot obtine nici acele lucruri usoare, pe care altii le au doar intinzand mana. Si pentru o chestie banala trebuie sa muncesc pana cad lata de oboseala si nici atunci nu se rezolva. Pur si simplu nimic din ce-mi propun nu pot sa duc la bun sfarsit. Nimic…
Dar ce schimbare radicala in cazul tau, de unde provine acest optimism si acest spirit de luptator? Cum l-ai dobandit? Sa stii ca si eu eram decisa sa nu ma las, doar ca imi dau seama ca ma lupt cu morile de vant. Sunt un caz pierdut.
Nu e optimism, e obiectivism iar tripleta “ofensiva” incapatanare-ambitie-orgoliu e mai in forma ca niciodata.
Sper sa te tina aceasta transformare miraculoasa, eu o cam anticipam…Vad ca ai prins incredere in fortele proprii, ceea ce e de bun augur. :wink:
:cheerful:
NU , nu exista am obosit sa lupt
Stii ce scrie pe ecranul telefonului meu “Fight!” asta ca sa nu uit vreodata ce am de facut
Vreau sa te anunt ca am facut o chestie
Am creat primul meu joc, CU MANUTA MEA se numeste Hotel “Paloma Roja”
Esti un roman, somer care e nevoit sa emigreze in Mexic unde incepe sa lucreze pentru traficantii de DROGURI.
Intr-o noapte ploua torential si tu ramai fara tigari. TU alegi ce vrei sa faci si jocul are peste 7 finaluri DIFERITE.
Nu trebuie sa il descarci, il joci direct de pe net. Nu-ti pun link-ul aici ca ma baga la spam :)
Daca vrei sa il joci intra pe blogul meu GoodgameFelicia (wordpress) si vezi ca ai link acolo (pe prima pagina)
–Cu drag, Felicia
Pare interesant jocul creat de tine, Felicia, eu in Mexic m-as duce mai degraba in calitate de turist, am pus demult ochii pe plajele din Cancun… :biggrin: :tongue: :wub:
Eu sunt sigura ca fiecare dintre noi are problemele lui, necazuri, momente cand este fericit dar si cand este nefericit. De exemplu daca imi citesti si mie blogul cap coada ai sa zici ca-s cea mai fericita de pe lume, ca n-am avut niciodata vreo problema, dar nu e chiar asa. Pur si simplu n-am scris lucrurile care mi s-au intamplat, pentru ca sunt personale. Si inca eu sunt o fericita, sunt persoane care traiesc cu diferite boli, carora le moare cineva drag, care nu au unde sa locuiasca sau ce sa manance, care sunt abuzati. Mereu ma gandesc la ei cand simt ca sunt nefericita sau simt ca viata e nedreapta cu mine.
Cat despre cei pomeniti de tine (care au scris pe bloguri, forumuri) par oameni pozitivi, care incearca sa vada numai lucrurile bune din viata. Cu siguranta nu sunt lipsiti de probleme.
Mihaela, eu nu pot fi astfel, nu ma pot gandi la cei defavorizati, la cei bolnavi, pentru ca eu sunt un om sanatos, un om care poate munci, care spera sa reuseasca in viata. Eu de obicei privesc spre cei care au un job, un salariu bun, o familie, vacante frumoase in locuri exotice. La cei cu care viata a fost blanda, oferindu-le totul sau macar lasandu-i pe ei sa-si contruiasca un drum. Asa imi spunea si tatal meu, lasa ca altii o duc mai rau ca noi, nu, spuneam eu, nu catre ei trebuie sa ne uitam, ci spre cei care au si care pot. De ce sa privim mereu in jos? De ce sa nu aveam puterea de a privi spre cer, puterea de a ne inalta, de a ne depasi conditia umila?
Pozitiva am fost si eu, am crezut in mine, am luptat pentru a avea un job, dar acum viata m-a rapus, mi-a negat orice sanse la un trai decent. Nu-ti imagina ca plang toata ziua si ma vaicaresc sau ca ma gandesc la sincidere, doar ca sunt extrem de realista.
Trebuie sa ai incredere ca vor veni si momente mai bune. Poate trebuie sa faci niste schimbari in viata ta – daca esti nemultumita de job, incearca sa cauti altul (stiu ca este greu, ca nu se gasesc, s.a., dar ai putea cauta oricum, chiar daca ramai angajata unde esti). Pentru orice problema, exista o solutie. In afara de bolile grave. Sa stii ca am intalnit in viata multi oameni nefericiti, care erau super deprimati si credeau ca gata, nu vor mai fi niciodata iubiti/fericiti, dar dupa un timp au intalnit ceea ce doreau si acum sunt super happy. Cu siguranta asa se va intampla si pentru tine.
Ah, si cand ziceam de oameni mai defavorizati ca noi, nu ma refeream neaparat la cersetori. Eu ma uit si in jurul meu. Am avut prieteni care au descoperit ca au o anumita boala grava, de ex. Dar in rest au familie, au job, au studii….Deci sunt fericiti pe o parte, avand prieteni, oameni care ii iubesc, si pe de alta parte sunt condamnati sa aiba o sanatate precara.
Chiar cred ca nu putem fi 100% fericiti in toate domeniile din viata noastra. Nu cred ca putem avea o cariera fulminanta si in acelasi timp sa avem si o familie super fericita. Sau aceste 2 si o sanatate grozava, si numerosi prieteni. Pentru ca nu ai timp de toate. Ori ai familia fericita, ori esti la servici prima dintre toti. Ori esti super sanatos, ori esti epuizat ca te spetesti pentru a avea o cariera super si eventual bani ca sa poti sa-ti permiti lucruri mai bune.
Da, asta ar fi raspunsul tuturor problemelor mele, sa-mi gasesc un job stabil. Pentru ca de ani de zile eu imi tot schimb serviciul, uneori si de doua ori pe an. Asa ceva nu se mai poate, m-am saturat, imi doresc stabilitate sau macar siguranta ca voi avea un loc de munca. Cum altfel sa-mi platesc facturile, cum sa ma intretin daca eu nu am un job? Acum ma pregatesc de somaj, adun sute de acte, si pentru fiecare trebuie sa ma rog de cineva, sa astept zile intregi, sa colind tot orasul, sa platesc bani. Actele astea pentru somaj nu se fac asa simplu, sunt convinsa ca angajatorii le-au gresit si trebuie refacute(am vazut eu ca nu au scris ce trebuie pe ele).Deci la final tot nu e bine. Eu am mai fost somera si in 2010 si in acel an nici nu mi-am permis sa ies din casa. In plus, pana acum eu imi obtineam jobul prin forte proprii, era egalitate de sanse,insa de anul asta au intrat in vigoare pilele, si nu mai intra decat cine trebuie.
Nu prea e vorba de fericire, ci de supravietuire in cazul meu. :ermm:
Of. Cred ca in Bucuresti este si foarte greu. Te-ai gandit insa sa-ti schimbi putin domeniul? Eu nu stiu in ce domeniu lucrezi sau ce experienta ai, dar poate ai putea incerca pentru un timp un post de asistent manager sau asistent marketing? Poate ceva in suport tehnic? Teoretic, astea ar trebui sa se gaseasca mai usor. Chiar daca esti supracalificata, ca pana la urma se intampla ca multi dintre noi sa lucram pe posturi mai de jos, pentru ca nu gasim ceva mai bun.
O alta solutie ar fi sa iti schimbi complet domeniul de munca. Cam asta intentionez sa fac eu…Nu sunt complet multumita in domeniul meu, asa ca acum incerc sa ma orientez spre altceva. Nu dau mai multe detalii inca, vreau sa vad daca pot, daca imi merge…Nu o sa fie usor, dar cred ca e alegerea corecta.
Normal ca m-am gandit, chiar se ivise ceva extrem de tentant, dar trebuia sa stiu vreo doua limbi straine si sa am si atestat de traducator. Pana la urma va trebui sa fac o reconversie ceva ca asa nu mai merge. Doar ca si pentru asta ai nevoie de bani… M-am uitat pe bestjobs si ejobs, site-uri din astea cu locuri de munca si m-am ingrozit, 1000 de candidati pe un post, mi se pare prea mare concurenta, habar nu am cum se face selectia. La jobul meu actual e simplu, dai concurs. Nu iti trebuie CV impopotonat. Eu pana acum am avut un serviciu pentru ca am luat concursul, insa acum au adaugat o smecherie care m-a cam scos din carti. O smecherie care-i favorizeaza pe cei cu pile. Eu nu am avut niciodata pile/relatii, de aceea am cautat un job care sa excluda acest sistem. Habar nu am unde sa-mi gasesc eu un job in alt domeniu.
Da, Mihaela, tu esti si mult mai tanara si ai alte perspective. Poate eram si eu mai curajoasa la 25 de ani… Este normal ca la varsta ta sa cauti ceva mai bun, care sa-ti aduca mai multe satisfactii(financiare in primul rand). Nu spun ca sunt batrana, dar chiar nu stiu cum sa ma orientez, pentru ca pana acum nu a trebuit sa umblu dupa joburi pe la targuri sau pe net. Habar nu am cum se procedeaza, nici CV nu am.
Eu zic sa-ti faci un CV :) Asa incepe totul. Eu cand nu imi gaseam job am trimis CV-ul meu la toate companiile de recrutare din orasul in care eram (companii mai mici sau mai mari) si pana la urma m-am angajat nu doar prin una dintre ele ci chiar la una dintre ele. Nu mai lucrez acolo acum pentru ca intre timp am schimbat si orasul insa a fost o experienta frumoasa. Iar cei 1000 de aplicanti sunt in general total pe langa job, unii aplica din inertie la toate joburile indiferent ca se potrivesc sau nu….Dupa ce se face screening-ul de CV-uri cred ca raman maxim 10 pentru interviuri. Si nu peste tot se angajeaza lumea cu pile si cunostinte. Iti spun din experienta :)
Aha, e interesant ce-mi spui tu Mihaela, doar ca tocmai zilele trecute m-am intalnit cu o tipa care mi-a povestit ca e somera si ca aplicat pe net la sute de joburi fara rezultat, iar ieri pe strada vorbeau doua doamne cam acelasi lucru, ca pe net nu gasesti nimic. Cele aflate au avut darul sa ma descurajeze…
Dar cu siguranta voi incerca, doar ca vezi tu, CV-ul meu nu contine experienta ceruta de firmele de pe net. Pentru facultatea mea nu exista decat jobul actual, in alta parte nu sunt primita.
Eh, nu eram nici eu curajoasa, dar m-au incurajat parintii. Si eu ziceam ca la 25 sunt prea batrana ca sa-mi schimb domeniul de activitate, ca nu mai pot, ca nu mai am memoria buna sa invat atat…eh, se pare ca se poate. Inca mai am emotii, dar ce sa fac…trebuie sa fac chestia asta, pentru o viata mai buna. Si pentru fericirea mea.
Si chestia cu cv-uri pe net…nu te descuraja, nu lua in seama ce mai auzi in jurul tau. Aia poate nici nu si-au facut cv-ul bine. Asa cum ai auzit tu, am auzit eu de persoane (chiar din grupul meu) fara mare experienta care s-au angajat in mai putin de o luna. Pe un post ok. Iar eu de cate ori mi-am depus cv-uri, cam la 3 din 5 depuse am fost sunata sa merg la interviu. Trebuie sa incerci macar.
Vezi, macar a avut cine sa te incurajeze si sa te sustina. E, poate, cel mai important lucru, sa ai in preajma oameni care au incredere in tine, care iti sunt alaturi la bine si mai ales la rau. Eu trebuie sa lupt de una singura…
Chiar nu vezi cati oameni te sustin? Chiar daca o facem doar virtual…
Acum vad motivul, nu apucasem sa citesc si comentariile. Eu am avut un serviciu stabil, dar ma terminase psihic. Am preferat sa imi dau demisia, desi nu am nici somaj. Am un baiat de 18 ani, la liceu. Sotul meu lucreaza pe nimica toata, eu nu castig nimic si nu avem pe nimeni care sa ne aduca nici macar o legatura de patrunjel. Ne chinuim de azi pe maine, dar suntem uniti, ne iubim si asta ne este suficient.
Incredibila situatie, cred ca unele firme nici macar nu se sinchisesc sa te dea afara ca nici macar de somaj sa nu poti beneficia. Te lasa sa vii la serviciu si nu te platesc ca sa ajungi tu singur in situatia de a demisiona.
E bine ca ai familia aproape, ca cei dragi te sustin si te iubesc.
Atata timp cat am sustinerea familiei, viata mi se pare roz. Restul nu conteaza, necazurile vin si trec.
Stai linistita! Intr-o zi,se va intoarce roata si vei fi fericita
.
Iulian, dar astept ziua aceea, cand se va intoarce roata, de cand ma stiu. Asta e problema de fapt ca roata nu se mai intoarce si imi dau seama ca nu are de gand sa se intoarca vreodata.
Nice, unele dintre mamicile fericite si implinite si cu barbati care le adora sunt in spatele ecranului obosite si frustrate si coplesite de viata pe care o au. Numai eu stiu cateva asa. Repet, UNELE. Printre ele mai or mai fi si cu viata toata colorata in roz. Postarea ta imi aduce aminte de prietena mea cea mai buna care zice mereu “life sucks. and then you die”. Si asta pentru ca nu simte nicio perspectiva de imbunatatire a existentei ei in viitorul apropiat sau indepartat. Si sora mea gandeste ca numai unora li se intampla lucruri bune si altii atrag doar necazuri. Si e greu sa gandesti altfel cand fiecare zi vine cu noi si noi probleme (ca si cum cele de ieri nu erau suficiente). Asa ca desi eu sunt intr-un moment bun din viata mea (cu mici exceptii) nu pot efectiv sa bat campii cu privire la ce bine si frumos e in lume tocmai pentru ca apropiatilor mei le merge destul de prost iar eu traiesc prin ei aceste sentimente de deznadejde. Postarea asta cred ca este printre preferatele mele de pana acum. Daca vrei vreodata sa mai vorbim si pe messenger (ca nu pot sa scriu comentarii kilometrice asa in public :D, ai ID-ul meu (evident, fara nicio suparare daca nu vrei :D ).
Exact, Mihaela, simt ca atrag numai necazuri, si asta nu inteleg. De ce unora le merge de la foarte bine in sus, iar altii se zbat si pentru o felie de paine? Daca nu exista destin, daca noi decidem ce ni se intampla, de ce desi muncim si ne dam peste cap sa reusim, totul e in zadar? Pentru aceste lucruri nu am gasit inca o explicatie plauzibila. Si cu cat inaintez in varsta viata mea devine mai grea, povara mai dificil de dus… In fine, nu as vrea sa ma lamentez toata ziua pe blog, dar chiar nu puteam sa fac azi, asa cum promisesem, un articol usurel de vara. Nu am starea necesara pentru asta.
Merci pentru gandul bun. :heart:
Desigur ca mi-ar face placere sa vorbim, poate ai un sfat bun pentru mine. ID-ul tau cred ca il gasesc in mail(la admin), al meu e nicecomore.
Ti-am dat add. Da, ID-ul meu e cel pe care-l completez cand las comentarii :)
Ok, am dat si eu accept. :happy:
Viata ne pune tuturor piedici, depinde doar de noi cat de repede ne ridicam. Unii aleg sa planga din cauza ca au facut buba, altii injura si mer mai departe. Mai sunt si optimisti ca mine, care vad in toate si un pic de roz, care stiu ca dupa ploaie se arata soarele.
Pai tu poate ai pe ce te baza, vienela, poate in viata ta a mai iesit si soarele din cand in cand. La mine tot ploua… Eu ma tot ridic, dar sunt pusa instant la pamant. :alien:
Nu cred ca ai putea suporta sa afli toate necazurile pe care le-am avut si pe care le am. Dar incerc sa nu pun la suflet, sa ma bucur de ceea ce este frumos in viata.
Vienela, tu esti, fara indoiala, o invingatoare. Dar uite, tocmai faptul ca recunosti ca in viata ta sunt si lucruri frumoase, e o dovada ca ai de ce te bucura si ca situatiile noaste nu se pot compara. In viata mea nu exista lucruri frumoase momentan. Si nici in trecut nu prea au existat.
Draga mea, cand spun lucruri frumoase ma refer la bucuria de a fi mama, desi copilul este mare si uneori obraznic, la bucuria pe care o am vazand inca o frunzulita la floarea mea preferata, a unei fraze interesante intr-o carte, la bucuria de a fi sotie, desi eu sunt la PC, iar el doarme, ca s-a uitat toata noaptea la filme. Lucruri marunte,, dar importante pentru psihic.
Pai daca e s-o luam asa da, sunt multe lucruri marunte care ma fac si pe mine sa zambesc, si da, fac bine la psihic, ca doar ele ne ajuta sa nu cadem in depresii…
Atunci pentru ce iti bati capul? Atata timp cat in familie este armonie, nimic nu te poate dobori. Iti poate doar incetini mersul prin viata, dar recuperezi cand iese soarele.
Da, e armonie pentru ca sunt singura. Familia, adica parintii nu locuiesc cu mine, ci in alta localitate.
Descopar cu uimire ca de fapt nu stiu nimic despre tine. Dar ma gandesc ca starea asta este amplificata de faptul ca esti singura, ca nu ai pe nimeni cu care sa vorbesti, care sa te ia in brate si sa-ti spuna ca va fi bine.
Pai nu prea am…asta asa e. Si oricum nimeni nu sta sa te asculte, daramite sa te inteleaga…
Nu este asa. Toti gasim, mai devreme sau mai tarziu, umarul pe care sa plangem si care sa ne fie sprijin. Trebuie doar sa avem curaj si rabdare. SI O DOZA MARE DE OPTIMISM.
Si eu sper sa nu mi le pierd definitiv(rabdarea si curajul). Imi doresc sa fiu puternica pentru ca am de trecut un mare hop. In curand. :dizzy:
:cheerful:
Prieteni mai am, dar au si ei problemele lor. Eu mai degraba imi gasesc echilibrul in comentariile voastre mobilizatoare. Pentru ca voi veniti mereu cu sfaturi, exemple proprii, cuvinte frumoase si eu ma repun pe picioare destul de repede.
uneori chiar şi clovnii cei mai veseli mai scapă câte o lacrimă în culise, dar pe scenă sunt cei mai surâzători :biggrin: cam aşa e cu lauda de ” vai ce viaţă minunată am eu, nimeni nu-i ca mine” :w00t:
Alex, de ce ar face-o pe bloguri? Eu ma gandesc ca daca tot ti-ai deschis un jurnal, cel mai bine ar fi sa incerci sa fii sincer pana la capat. Macar cu tine insati…
ai fi surprinsă , crede-mă :silly: pentru unii imaginea e totul, chiar dacă e vorba de una virtuală :getlost:
Mi se pare culmea superficialitatii. :angry:
Buna ziua
… mmm… viata e… “o chestie”. Cred in reincarnare… deci o parte dintre lucruri trebuie sa se intample, in urma ideii de “cauza-efect”. Cealalta parte… ti-o faci cu mana ta. Deci… in mod sigur am facut si eu tampeniile mele.
Viata e buna sau rea in functie de alegerile pe care le faci, de actiunile tale. Faci bine – ar trebui sa-ti vina bine inapoi. Faci rau – ti se intoarce raul. Bine, acum… mai exista si varianta in care faci un bine si primesti exact opusul, dar…
Pentru mine numai “mama iubitoare” nu este. Insa am invatat sa ma bucur de lucrurile simple, frumoase, si sa fac bine pentru ca simt nevoia sa raspandesc lumina in jur, atat cat imi sta in putere – nu neaparat sa fac bine de dragul faptului ca mi se intoarce. As spune mai degraba ca evit sa fac rau pentru nu-i ok sa fac lucruri rele, in plus… mi se intoarce. Am ceea ce se numeste “fast karma”, asa ca…
… dupa un anumit punct – a lupta devine un lucru cu care esti obisnuit pe atat de mult pe cat esti obisnuit sa respiri. Da, toti obosim. Si da, uneori totul e absurd. Mai ales atunci cand percepi asta cu luciditate. Dar… dupa ce te regasesti incepi sa vezi motive pentru care sa lupti, pentru care sa continui.
Insa asta e doar o perioada, o sa treaca
Hug si o zi frumoasa
Buna, Sky, vezi tu, toate astea au darul de a ma determina sa cred in reincarnare. Ce alta explicatie poate fi, caci in actuala viata m-am ferit cat am putut sa fac rau celor din jur(e drept ca nu mereu mi-a reusit, dar macar l-am limitat). E posibil sa platesc pentru ce am facut in alte vieti. Cred ca a fost teribil, probabil nu o sa aflu niciodata. :silly: :tongue:
:cheerful:
Frumos si sincer mesajul tau, intr-un fel motivational, mi-a picat tare bine sa-l citesc. Iti multumesc pentru el.
Ma bucur ca te pot face sa zambesti in momente de genul :cheerful:
Hugs back. :cheerful:
e tare faina tema aleasa, oricum toate temele tale is faine si arata bine :)
cat despre subiect si eu mi-am pus intrebarea care ti-ai pus-o si tu si raspunsul pe care l-am gasit a fost de genul ca in lumea asta pana la urma toate trebuie sa fie in echilibru, daca ar fi numai bine balanta ar fi dezechilibrata, si la fel daca ar fi numai rau :D probabil trebuie sa fie oameni fericiti si oameni nefericiti, daca iti pui intrebarea ” de ce eu?” aici nu stiu raspunsul
de multe ori m-am gandit ca probabil binele e ceea ce avem noi nu ce au altii, poate noua ne e bine singuri, si la altii in familie, se pare ca nu intotdeauna putem noi hotari asta
si pe mine ma mai apuca disperarea cand vad si traiesc anumite situatii si mi-as dori de multe ori sa fiu mai puternica, sa nu ma las doborata, sa nu-mi pese, sa ma pot consola
eu sper sa se invarta roata si sa iti fie numai bine, mie imi doresc sa fiu sanatoasa in rest cum or fi le-oi duce :)
Merci pentru opinie, nu stiu daca o pastrez, seamana foarte tare cu una de pe wordpressul gratuit, deci sa zicem ca asta ar fi un mare minus, in rest imi place mult cum imi afiseaza pozele. Sa vedem ce spun si ceilalti, daca ma obisnuiesc eu cu acest look in primul rand.
Hm, ce sa zic, cam ai dreptate, asta cu siguratatea mai e cum mai e, dar sa nu-ti fie dat nici loc de munca? Asta e deja prea mult. Eu sunt de acord ca in lume/Univers trebuie sa fie un echilibru, dar raportat la noi, la oameni luati individual, nu se aplica regula asta? :ermm: :unsure: :dizzy:
Da, cam asta e concluzia, sa fim puternici si sa ne ducem crucea…
partea cu jobul e dificila din pacate, prea putin ni se ofera si ni se cere prea mult…..ca solutii nici nu stiu ce sa zic, eu as alege reorientarea profesionala, pana la urma totul se invata, cat sa tot rabzi? cat sa te tot zbati? pana intri undeva e dificil apoi te adaptezi, la mine cam asa a fost :)
Crucea ne-o ducem oricum :)
:ermm: Exact, pretentiile sunt uriase, iar salariile microscopice. Sper sa se termine cat mai curand cu Uniunea Europeana ca m-am saturat! :angry: :sick: :ninja: Nu stiu ce se va intampla de acum inainte, mai intai sa rezolv cu somajul si apoi vom mai vedere.
:dizzy:
ti-am raspuns la mine pe blog, era cam mult de spus si daca tot e si un blog personal si ziceam chestii pe care le cred ce ma implica. :biggrin:
Ai procedat perfect, Pato, ai ales calea ideala de rezolvare a problemei. :biggrin: :happy:
:cheerful:
Nici eu nu cred in acele persoane care isi declara sus si tare fericirea si implinirea pe toate planurile, cred ca unii mai si braveaza.
In rest, ce sa-ti spun, cu mine viata se poarta frumos, dar prefer sa raman prevazator si imi dau seama ca nu va fi mereu asa, de aceea trebui sa fiu pregatit. Cat despre tine, incearca sa vezi si partea buna a lucrurilor, pune accent pe ceea ce ai deja si ceea ce te face sa te simti multumita.
Exact, braveaza, asta era punctul de vedere pe care asteptam sa-l aud. :wink: Pai nu prea mi-a mai ramas nimic, deci nu am pe ce pune accent. Poate doar sanatatea…
În general, aparențele înșeală și doar avem noi impresia că ceilalți sunt împliniți și fericiți. În ciuda a ceea ce ei zic, fac sau cred, sunt și ei oameni și o să simtă lipsa a ceva la un moment dat. Pentru că oamenii, atunci când obțin ce-și doresc, se plictisesc după o perioadă și vor mai mult. Niciodată nu sunt mulțumiți.
Așa scriam și eu pe blog într-un articol că sunt fericită, am tot ce îmi doresc bla bla bla. Țin minte asta pentru că a doua zi a fost una groaznică. De atunci prefer să-mi dozez fericirea: câte puțin în fiecare zi :D Glumesc. Nu am cum. Dacă o persoană vede totul în roz într-o zi, asta nu înseamnă că așa e în fiecare zi. Dar există și excepții, bineînțeles.
Asa patesc si eu, Ana, cand zic ca totul imi merge bine se apuca ceva sau cineva sa ma trezeasca la realitate.
Ma rog, poate descriau o stare generala de bine, poate isi realizasera multe visuri, e si asta posibil…
Nu exista oameni mereu fericiti. Neimbolnavim, pierdem oameni dragi, suferim, suntem dati afara, pierdem joburi, pierdem iubiri, gasim altele, ne bucuram o clipa si o luam de la capat macar cu o parte
Copiii mici si “perfecti” cresc si fac probleme , etc
Si astea se intampla indiferent ca ai sau nu o situatie materiala buna pentru ca mie mi se pare ca tu oarecum la asta te raportezi. Sau nu? Copii sanatosi poti avea si cu o situatie medie, haine frumose la fel- daca esti inventiva
Nice, fiecare avem o situatie unica iar unii scriu doar lucruri pozitive din anumite motive cum a spus si Mihaela . Nu te compara cu nimeni pentru ca n-o sa-ti fie mai usor astfel
Tu nu poti stii daca viata a fost blanda sau nu cu cei pe care ii vezi la un moment dat alintandu-se pe nu stiu ce plaja , nu stii prin ce suferinte a trecut mama fericita care scrie azi pe forum sau cat a plans tanara care si.a gasit “iubirea vietii”.
Per total- nu cred ca sacul cu bucurii s-a rasturnat pe presul cuiva. Numai felul in care abordam viata difera – in rest cam avem de toate.
Nu obisnuiesc sa ma compar, chiar ma enerveaza acest lucru, sa ma raportez la altii, doar ca daca ar fi s-o fac, in niciun caz nu m-as uita la saracii din Somalia. Poate asa ar trebuie sa procedez pentru a fi mai impacata cu mine insami, dar nu e genul meu. Eu mereu am tintit spre mai bine, daca am privit am privit in sus nu in jos.
Da, in plan profesional viata in pune piedici la tot pasul. Caci de alte planuri nu mai discut pe blog. :tongue:
draga nice… toti traim intr-o lume relativa… unde binele se impeteste atat de strans cu raul…
e doar o problema de perceptie… sa vrei sa vezi binele din impletitura… si sa ignori raul…
sunt convins ca… nici o familie nu este lipsita de probleme… si ca mamicile declarate fericite… sunt fericite pentru ca vor sa alega partea asta din viata… dar… sigur nu sunt scutite de probleme… de greutati si situatii complicate…
sa ai zile cum iti plac tie… asa iti doresc din toata inima…
Multumesc asemenea, ovi.
Nice, nimeni nu este ocolit de probleme. Eu de regula renunt la somn pentru a castiga ceva timp, este un sacrificiu. Daca ai sti cate lucruri mi-am dorit in viata, si nu ma refer doar la lucruri materiale, si am invatat sa renunt la ele pentru simplul fapt ca nu le pot avea, ca luptand pentru ele nu fac decat sa risipesc timp si energie degeaba. La un moment dat ma intrebam daca nu cumva eu sunt vinovat, daca am ceva, daca exista ghinion, daca nu cumva sunt blestemat, etc.
Si totusi, cand analizez mai bine situatia pot spune ca am realizat ceva in viata, nu multe, dar suficiente tinand cont de situatia data. Si cred ca si tu, daca vei cauta bine, vei gasi suficiente lucruri in viata ta de care sa te bucuri, si sa vezi ca lucrurile nu sunt chiar asa de negre cum par.
Cred ca totul depinde de felul in care ne raportam noi la viata, de ceea ce ne dorim. Daca vei dori mult mai mult decat posibilul, vei fi dezamagita total. Daca te raportezi la alti oameni care reusesc acolo unde tu nu reusesti, incearca sa vezi daca nu cumva sunteti pe pozitii diferite.
Normal ca ai realizat multe lucruri frumoase, Petre, iar cel mai de pret, zic eu, este familia. Dar eu nu am de ce sa ma mint, nu am realizat nimic, tocmai am ramas si fara job, cat despre familie, sot, copii…nici nu se pune problema.
De ce nu se pune problema? Din cauza lipsei unui job?
A unui job stabil, da.
Nici eu nu am un job stabil. De fapt nu cred ca mai exista asa ceva.
Mai exista, trust me. :wink:
Am ajuns la spartul targului si in urma ultimului comment , te intreb : Numai astea sunt realizari ? Am eu sentimentul ca tu esti mai puternica de atat si cred ca ai realizat multe pana acum, chiar daca in momentul asta nu pare. Ma intrebam si eu la un moment dat de ce nu merg inainte, de ce am ramas la un anume nivel..si am constatat ca nu e asa. Am invatat multe, am trecut peste multe greutati si numai abilitatea cu care le-am rezolvat e insasi o realizare. Cel putin pentru mine. Ca nu e un job stabil.. nici un job nu e stabil in momentul de fata.
Multumesc, Marmotica, commentul tau inseamna mult pentru mine. :heart:
Ma bucur sa aud asta! :*
marmo, hai ca inchid eu sirul comentariilor la postul asta :biggrin:
ma gandeam ca unii isi induc starea de bine. nu-ti poate emrge bine e toate planurile, dar poti sa alegi sa te bucuri de o frunza, ca vienela sau de o plimbare prin parc si niste pzoe reusite. da este posibil sa fii singura acum si fara un job, dar nu anula tot ce ti-a mers bine, fie doar putin, din trecut. nu spune “niciodata” pentru ca nu ai de unde sti ce e dupa colt. sunt oameni care au trecut prin divorturi ce i-au lasat cu doar jumate de suflet dar s-au ridicat si merg mai departe, desi uneori depresia ii copleseste. sunt oameni care au copii bolnavi grav si care gasesc energia de a zambi si a le fi alaturi. se spune sa te rogi sa nu-ti dea D-zeu tot ceea ce ai putea duce, ca sa faci diferenta. iti doresc ganduri bune si putere de a lupta! nu lasa nimic sa te infranga, orice mica victorie va fi meritul tau enorm si o vei gusta la maxim.
cat despre job umbla la cunostinte, pe net, vecini, oricine poate da o relatie e bun. nu cauta doar intr-un anume domeniu, ia si ceva provizoriu care te scoate din casa, iti ofera niste bani si-ti deschide perspectiva unor noi cunostinte.
Din pacate, cu pregatirea mea, nu am alta varianta decat domeniul in care am muncit pana acum. Asta e tristul adevar, nu stiu sa mai fac si altceva. In plus, eu mi-am dorit de mica sa fac asta, a fost pasiunea mea.
În exact acelaşi asentiment am fost toată săptămâna asta. :blink:
Imi pare sincer rau. Stiu cum e. Dar macar chinul a luat sfarsit. Big hug.
ei, Nice. Multi, foarte multi mint, exagereaza. Se mint chiar pe ei insisi.
Altora da, le reusesc lucrurile fara efort.
Si eu, la fel ca tine, am muncit pentru orice nimic de mi-au sarit capacele.
Dar am ajuns, dupa atatia ani, sa inteleg ca asa e steaua mea, deci nu ma mai gandesc sub raportul asta, fiindca imi fac singura rau.
Sper sa treci de pasa asta cu dezamagiri cat mai repede !
Multumesc pentru incurajari, Mihaela… :heart: